ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5972/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 332 din 24 mai 2001 a Judecătoriei Câmpina, inculpatul S.T.R., a

fost condamnat la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt

calificat [(art. 209 alin. (1) lit. a) și i), cu aplicarea art. 99 nr. 109 C.

pen.)], cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Totodată, prin sentința

penală nr. 454 din 29 august 2002 a aceleiași instanțe, modificată prin decizia

penală nr. 1127 din 23 octombrie 2003 a Tribunalului Prahova, definitivă prin

decizia penală nr. 1492 din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel Galați,

inculpatul a fost condamnat la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, pedeapsă grațiată în baza art.

1 din Legea nr. 543/2002; în același timp, în temeiul art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni

închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 332/2001.

Ulterior, Judecătoria

Câmpina, prin sentința penală nr. 583 din 28 octombrie 2003, a condamnat pe

inculpatul S.T.R. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., săvârșită la 20 august 2002,

iar Tribunalul Prahova a respins apelul declarat de inculpat (decizia penală

nr. 37 din 15 ianuarie 2004, definitivă prin nerecurare).

Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în

anulare împotriva sentinței penale nr. 583/2003 a Judecătoriei Câmpina și a

deciziei penale nr. 37 din 15 ianuarie 2004 a Tribunalului Prahova, susținând

că pedeapsa de 3 ani închisoare trebuia să se constate că este grațiată în baza

art. 1 din Legea nr. 543/2002 și totodată, să se revoce suspendarea

condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, stabilită

prin sentința penală nr. 332/2001.

Recursul în anulare este

fondat sub următoarele aspecte:

La 20 august 2002,

inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208

alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., pentru care a fost condamnat

la 3 ani închisoare; s-a reținut că, în noaptea de 20 august 2002, inculpatul a

sustras 59 m de țeavă din parcul de sonde aparținând S.P. Băicoi; dar, faptei i

s-a dat calificarea juridică în redactarea în vigoare conform actului de

grațiere (Legea nr. 456/2001 și Legea nr. 20/2002) și anterior datei de 4

octombrie 2002, astfel că pedeapsa de 3 ani închisoare nu este exceptată prin

art. 4 alin. (2) lit. a) paragraful 12, de la grațierea prevăzută de art. 1 din

Legea nr. 543/2002.

Așa fiind, sub acest aspect,

recursul în anulare este fondat.

Referitor la pedeapsa de un

an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, aplicată

prin sentința penală nr. 332/2001 a Judecătoriei Câmpina, se constată că, în

baza art. 83 C. pen., suspendarea a fost revocată, prin sentința penală nr.

454/2002 a aceleiași instanțe, astfel că în această privință recursul în

anulare, prin care se solicită revocarea suspendării executării pedepsei, este

nefondat.

În consecință, urmează a

admite recursul în anulare, a casa cele două hotărâri atacate și a decide

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 583 din 23

octombrie 2003  Judecătoriei Câmpina și deciziei penale nr. 37 din 15 ianuarie

2004 a Tribunalului Prahova, privind pe inculpatul S.T.R.

Casează hotărârile atacate

și rejudecând, conform art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, constată

grațiată, integral și condiționat, pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată

inculpatului S.T.R.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 noiembrie 2004.