ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6253/2004

Examinând recursul în anulare de

față constată:

Prin sentința penală nr. 71 din 8

aprilie 2003 a fost condamnat, printre alții, inculpatul P.D. la o pedeapsă de

un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208

alin. (1) C. pen. (9 aprilie 2002).

În baza art. 208 alin. (1) – art.

209 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul a fost

condamnat la un an închisoare pentru fapta din 14 aprilie 2002.

Inculpatul a mai fost condamnat în

baza art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2), art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen., la 2 ani închisoare,

pentru faptele comise în perioada mai – iunie 2002.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2

ani închisoare.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen

de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut

din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de 6 zile (8 –

13 iulie 2002).

S-a constatat grațiată pedeapsa de

un an închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt din 9

aprilie 2002.

Conform art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat suma de 3.000.000 lei.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-a reținut că la 9 și 10

aprilie 2002, precum și în perioada mai – iunie 2002, inculpatul a sustras

singur, și în două cazuri împreună cu F.V., condamnat în cauză, diferite

materiale de la SC L.R. SA, sucursala Hoghiz.

Sentința a rămas definitivă prin

neapelare.

Hotărârea a fost atacată cu recurs

în anulare de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție susținându-se că hotărârea este contrară legii întrucât nu

s-a făcut aplicarea Legii nr. 543/2002 și cu privire la pedepsele de un an

închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art.

209 alin. (1) lit. a) comisă la 10 aprilie 2002 și de 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Recursul în anulare este fondat.

Se constată astfel, că infracțiunea

de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a)

C. pen., nu se regăsește printre cele care sunt menționate expres și limitativ

în art. 4 alin. (2) lit. a) paragraful 12, ca fiind exceptate de la grațiere.

În consecință, întrucât faptele au

fost comise până la data de 4 octombrie 2002, pedepsele aplicate sunt mai mici

de 5 ani, inculpatul nu este recidivist și nici exceptat de la grațiere conform

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 543/2002 și pedepsele de un an și respectiv 2

ani închisoare erau grațiate.

Întrucât instanța nu a făcut

aplicarea grațierii, hotărârea este contrară legii.

Constatând existența cazului de

casare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 7

1

C. proc.

pen., Curtea va admite recursul în anulare și conform art. 414

1

C.

proc. pen., raportat la art. 385

15

alin. (2) lit. d) C. proc. pen.,

va casa sentința atacată numai cu privire la omisiunea aplicării grațierii cu

privire la pedepsele de un an și de 2 ani închisoare care se vor constata

grațiate conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 71 din 8 aprilie 2003 a

Judecătoriei Rupea, privind pe intimatul inculpat P.D.

Casează în parte hotărârea atacată,

numai cu privire la omisiunea aplicării art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Înlătură dispozițiile art. 34 lit.

b) C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 constată grațiate integral și pedepsele de un an închisoare, aplicată

pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) cu art. 74 – art.

76 C. pen. și de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de

art. 208 – art. 209 lit. a), cu aplicarea art. 41, art. 75 lit. c), art. 74 –

art. 76 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 noiembrie 2004.