ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1626/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

2944 din 9 septembrie 2003, Judecătoria Bacău a admis cererea pentru contopirea

pedepselor formulată de condamnatul

S.E.C.

și a constatat că: prin sentința penală nr. 819 din 9 septembrie 2002 a

Judecătoriei Onești, definitivă prin decizia penală nr. 889 din 28 noiembrie

2002 a Curții de Apel Bacău, acesta a fost condamnat la un an și 7 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209

alin. (1) lit. g) și i), cu aplicarea art. 99 C. pen. (faptă din septembrie

1989).

A descontopit pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 418 din 30

ianuarie 2003 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin neapelare la 20 februarie

2003, în pedepsele componente de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt

calificat (faptă din 11 noiembrie 1001) și 2 ani închisoare, stabilită prin

sentința penală nr. 356 din 22 octombrie 2001 a Judecătoriei Adjud, definitivă

prin neapelare la 5 noiembrie 2001, ca efect al anulării beneficiului

suspendării condiționate a executării pedepsei.

A descontopit pedeapsa

rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 53 din 25

februarie 2002 a Judecătoriei Adjud, modificată prin decizia penală nr. 391 din

17 mai 2002 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin nerecurare la 12 iunie

2002, în pedepsele componente de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea

de furt calificat (faptă din 27 decembrie 2001) și 2 ani închisoare, stabilită

prin sentința penală nr. 356 din 22 octombrie 2001 a Judecătoriei Adjud,

definitivă la 5 noiembrie 2001, ca efect al revocării suspendării condiționate

a executării pedepsei (faptă din 5 ianuarie 2001).

De asemenea, a constatat că,

prin sentința penală nr. 1152 din 13 decembrie 2001 a Judecătoriei Tecuci,

definitivă prin decizia penală nr. 489 din 24 aprilie 2003 a Tribunalului

Galați, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru art. 208 alin.

(1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. (faptă din 23 aprilie 2001),

iar în temeiul art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru

restul neexecutat de 137 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 1322 din 4 decembrie 2000 a Judecătoriei

Onești, definitivă prin neapelare la 27 decembrie 2000, pe care l-a contopit cu

pedeapsa aplicată în cauză, la care s-a aplicat un spor de 3 luni, urmând să

execute 3 ani și 3 luni închisoare.

În final, potrivit art. 36

alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele de un an și 7 luni, 3 ani, 2 ani și 3

ani și 3 luni, iar la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni a adăugat pedeapsa

de 2 ani închisoare rezultată din revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei, dispusă prin sentința penală nr. 356 din 22 octombrie 2001

a Judecătoriei Adjud, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 3 luni

închisoare.

Totodată, în temeiul art. 36

alin. (3) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată de la 24

aprilie 2001 la 3 mai 2001 și de la 7 februarie 2002 la zi.

Tribunalul Bacău, prin

decizia penală nr. 1425/ A din 11 noiembrie 2003, a respins apelul declarat de

condamnat, deducându-i în continuare detenția de la 9 septembrie 2003 la zi.

Curtea de Apel Bacău, prin

decizia penală nr. 81 din 10 februarie 2004, a admis recursul declarat de

condamnat și, rejudecând cauza, a contopit pedepsele de un an și 7 luni

(sentința penală nr. 819 din 9 septembrie 2002 a Judecătoriei Onești,

definitivă la 28 noiembrie 2002), 3 ani (sentința penală nr. 418 din 30

ianuarie 2003 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 20 februarie 2003), 3 ani

(sentința penală nr. 1152 din 13 decembrie 2001 a Judecătoriei Tecuci,

definitivă la 24 aprilie 2003) în pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 53 din 25 februarie 2002 a Judecătoriei Adjud, modificată

prin decizia penală nr. 391 din 17 mai 2002 a Tribunalului Vrancea.

Totodată, a menținut sporul

de pedeapsă de 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4

ani și 3 luni închisoare.

A dedus din pedeapsa

aplicată condamnatului perioada executată de la 24 aprilie 2001 la 3 mai 2001

și de la 7 februarie 2002 la zi.

A dispus anularea formelor

de executare și emiterea unui nou mandat în baza prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale

nr. 81 din 10 februarie 2004 a Curții de Apel Bacău, procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs

în anulare, considerând-o a fi fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv

potrivit art. 83 C. pen., dacă în cursul termenului de încercare, cel condamnat

a săvârșit din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare

definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea

condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se

contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Recursul în anulare este fondat.

Art. 37 alin. (1) lit. a) C.

pen. prevede că există recidivă postcondamnatorie când, după rămânerea

definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6

luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de

începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia, sau în stare de

evadare, iar pedeapsa pentru a doua infracțiune este închisoare mai mare de un

an.

În aceeași ordine de idei,

art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., prevede că la stabilirea stării de recidivă

nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiunile

săvârșite în timpul minorității.

În cauză din actele

dosarului, rezultă că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 819

din 9 septembrie 2002 a Judecătoriei Onești, definitivă prin decizia penală nr.

889 din 28 noiembrie 2002 a Curții de Apel Bacău la un an și 7 luni închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit.

g) și i), cu aplicarea art. 99 C. pen., fapta fiind săvârșită în septembrie

1998, la acea dată S.E.C. fiind minor, el împlinind vârsta de 18 ani la 17

august 1999.

De asemenea, pedeapsa de 2

ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată prin

sentința penală nr. 356 din 22 octombrie 2001 a Judecătoriei Adjud, definitivă

prin neapelare la 5 noiembrie 2001 a fost valorificată atât prin sentința

penală nr. 418 din 30 ianuarie 2003 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin

neapelare la 20 februarie 2003 prin anularea suspendării condiționate, conform

art. 85 C. pen., cât și prin sentința penală nr. 53 din 25 februarie 2002 a

Judecătoriei Adjud, definitivă la 12 iunie 2002 prin revocarea suspendării

condiționate, conform art. 83 din același cod.

Totodată, faptele

sancționate prin sentința penală nr. 418 din 30 ianuarie 2003 a Judecătoriei

Bacău, fiind săvârșite la 11 noiembrie 2000 sunt concurente cu cele sancționate

prin sentința penală nr. 53 din 25 februarie 2002 a Judecătoriei Adjud,

definitivă la 12 iunie 2002 .

Ca atare instanța de fond a

procedat corect aplicând regulile concursului de infracțiuni și constatând că

prima condamnare definitivă pentru vreuna din faptele deduse judecății a

survenit la 12 iunie 2002. După ce a repus pedepsele în individualitatea lor

le-a contopit potrivit art. 36 alin. (2) C. pen., astfel:

- pedeapsa de un an și 7

luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 819/2002 a Judecătoriei

Onești (faptă din septembrie 1998);

- pedeapsa de 3 ani

închisoare, aplicată pentru art. 208 alin. (1) – art6. 209 alin. (1) lit. g) și

i) C. pen. (faptă din 11 noiembrie 2001);

- pedepse de 2 ani

închisoare, aplicată pentru art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e),

alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (2) și

art. 76 lit. c) C. pen. (fapte din 27 decembrie 2001);

- pedeapsa rezultantă de 3

ani și 3 luni închisoare (prin contopirea pedepsei de 3 ani închisoare, pentru

art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., faptă din 23

aprilie 2001) cu restul de 137 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1322/2000 a Judecătoriei Onești,

urmare a revocării, în temeiul art. 61 alin. (1) teza II C. pen., a

beneficiului liberării condiționate, după care la pedeapsa rezultantă de 3 ani

i s-a aplicat un spor de 3 luni închisoare).

În final s-a dispus în mod

corect de către prima instanță contopirea acestei pedepse în pedeapsa cea mai

grea de 3 ani și 3 luni închisoare care se va executa alături de pedeapsa de 2

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 356/2001 a Judecătoriei

Adjud, ca efect al revocării suspendării condiționate a executării pedepsei,

stabilind ca în final, condamnatul să execute pedeapsa de 5 ani și 3 luni

închisoare.

Pentru toate aceste

considerente, recursul în anulare fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 414

1

C. proc. pen., cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. a) din același

cod, va fi admis și se va proceda conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare

declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 81 din 10 februarie 2004 a

Curții de Apel Bacău, privind pe condamnatul S.E.C.

Casează decizia atacată și

menține decizia penală nr. 1425/ A din 11 noiembrie 2003 a Tribunalului Bacău,

precum și sentința penală nr. 2944 din 9 septembrie 2003 a Judecătoriei Bacău.

Suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 martie 2005.