ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1613/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 185 din 16

septembrie 2002 a Tribunalului Bistrița Năsăud s-a admis cererea de contopire a

pedepselor formulată de condamnatul B.I.S. și a constatat că pedepsele la care

a fost condamnat prin sentința penală nr. 1865 din 8 noiembrie 2001 a

Judecătoriei Bistrița; sentința penală nr. 262 din 22 noiembrie 2001 a

Judecătoriei Beclean și sentința penală nr. 18 din 11 februarie 2002 a

Tribunalului Bistrița Năsăud se referă la fapte concurente și în consecință: a

descontopit pedepsele rezultante aplicate prin cele trei hotărâri în elementele

lor componente și a repus pedepsele în individualitatea lor.

În temeiul art. 36 alin. (2)

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit toate pedepsele și s-a

dispus executarea de către condamnat a celei mai grele pedepse de 5 ani și 6 luni

închisoare, menținând sporurile aplicate.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen.,

s-a scăzut din pedeapsa de executat perioada executată din 21 iunie 2001 și

până la zi.

S-au anulat mandatele de executare

nr. 2462/2002 emis de Judecătoria Bistrița și cel cu nr. 543/2001 al

Judecătoriei Beclean și cel cu nr. 23/2002 al Tribunalului Bistrița Năsăud și

s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, corespunzător dispozițiilor

prezentei hotărâri.

S-a acordat apărătorului din oficiu

M.D. onorar în sumă de 150.000 lei, cheltuieli judiciare rămânând în sarcina

statului.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin sentința penală nr. 1865 din 8

noiembrie 2001, pronunțată de Judecătoria Bistrița, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 238 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel Cluj, inculpatul B.I.S. a

fost condamnat la 4 pedepse de câte 3 ani închisoare și 3 ani și 2 luni

închisoare (o pedeapsă); pentru 4 infracțiuni de furt calificat prevăzută de

art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., săvârșite în

concurs real în perioada iunie 1999 - 10 iunie 2001 și în baza art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3

ani și 2 luni închisoare sporită cu 4 luni, dispunându-se ca inculpatul să

execute 2 ani și 6 luni închisoare. A fost menținută arestarea preventivă a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă perioada executată din 21 iunie 2001, la

zi.

Împotriva inculpatului a fost emis

mandatul de executare nr. 2462 din 23 aprilie 2002.

Prin sentința penală nr. 262 din 22

noiembrie 2001 a Judecătoriei Beclean rămasă definitivă prin neapelare,

inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru o

infracțiune de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin.

(1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., comisă la

data de 20 mai 2001. Împotriva inculpatului s-a emis mandatul de executare nr.

542 din 18 decembrie 2001.

Prin sentința penală nr. 18 din 11

februarie 2002 a Tribunalului Bistrița-Năsăud rămasă definitivă la 27 aprilie

2002, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 5 ani închisoare pentru

infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă prevăzută de art. 276 alin. (1)

C. pen.; 4 ani închisoare pentru furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1)

și art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen. și 3 ani închisoare pentru infracțiunea

de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit.

e), g) și i) C. pen., săvârșite la datele de 22 ianuarie 2001 și 5 mai 2001.

Tribunalul Bistrița-Năsăud a

constatat că cele trei pedepse se referă la fapte concurente, astfel că a admis

cererea condamnatului ca fondată în temeiul art. 449 C. proc. pen.

În baza sentinței tribunalului s-a

emis împotriva inculpatului mandatul de executare 23 din 22 mai 2002. În baza

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni,

dispunându-se ca acesta să execute în final 5 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva soluției instanței de fond

a declarat apel condamnatul solicitând desființarea acesteia sub aspectul

sporului aplicat de tribunal, apreciind că acesta nu se impune, fiind necesară

și suficientă pentru reeducarea sa, doar pedeapsa rezultantă.

Curtea de Apel Cluj prin decizia

penală nr. 317/ A din 26 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnatul B.I.S., deținut în Penitenciarul Bistrița, împotriva

sentinței penale nr. 185 din 16 septembrie 2002 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, condamnatul a declarat recurs, reluând motivul invocat și în

apel și anume, a solicitat să se înlăture sporul de pedeapsă aplicat,

sancțiunea rezultantă apreciind-o ca suficientă.

Recursul este nefondat.

Verificându-se actele dosarului se

reține că, în urma contopirii pedepselor, aplicate pentru mai multe infracțiuni

comise de condamnatul recurent, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare a fost

majorată cu un spor doar de 6 luni închisoare, ce prin cuantumul său, nu poate

fi apreciat ca excesiv.

Aceasta se va reține, cu atât mai

mult cu cât, multitudinea și gravitatea deosebită a faptelor comise printre

care infracțiunile de distrugere și semnalizare falsă și mai multe furturi

calificate, atât pedeapsa rezultantă în urma operației de contopire de 5 ani

închisoare, precum și sporul aplicat pe deplin justificat și legal, de 6 luni

închisoare, nu sunt decât în apropierea limitelor minime prevăzute de lege.

Cum toate aceste date de altfel au

fost avute în vedere și de către instanțe, hotărârea atacată va fi menținută,

iar recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.I.S. împotriva deciziei penale

nr. 317/ A din 26 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință, publică, azi

28 martie 2003.