ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1317/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 200 din 21

octombrie 2002, Tribunalul Bihor a admis cererea de contopire a pedepselor

formulată de condamnatul K.Ș.B.

A fost descontopită pedeapsa de un

an și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală

nr. 91/2002 a Judecătoriei Marghita, în pedepsele componente de un an și 4 luni

închisoare și restul de pedeapsă neexecutat de 485 zile închisoare, din

pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

162/1999 a Judecătoriei Marghita, înlăturându-se sporul de 2 luni închisoare.

S-a descontopit pedeapsa de 5 ani și

3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 74/2002 a

Tribunalului Bihor, în pedepsele componente de 5 ani închisoare, respectiv

restul de 200 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 8 luni

închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 54 din 3 februarie 1998 a

Judecătoriei Marghita, înlăturându-se sporul de 3 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen.,

cu referire la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de un an și 4

luni închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicându-se inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6

luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute 5 ani și 6 luni

închisoare.

Au fost menținute revocările

liberării condiționate și în baza art. 39 alin. (2) C. pen. și art. 61 C. pen.,

s-au contopit resturile de pedeapsă rămase neexecutate (de 200 zile din

pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 54/1998

a Judecătoriei Marghita și 485 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani și 8 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 162/1999 a Judecătoriei Marghita),

cu pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, l-a care s-a adăugat un spor de 6

luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 6 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii de la 15 ianuarie 2002, la 16

ianuarie 2002 și arestul preventiv de la 28 mai 2002, la zi.

S-a dispus anularea mandatelor de

executare a pedepselor pentru care s-a dispus contopirea și emiterea unui nou

mandat de executare pentru pedeapsa de 6 ani închisoare, cu privare de

libertate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul K.Ș.B., solicitând admiterea acestuia, desființarea

sentinței și înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat.

Prin decizia penală nr. 235/ A din

28 noiembrie 2002, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat apelul declarat

de condamnat, obligându-l la plata sumei de 1.150.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat,

pentru apărarea din oficiu, dispunându-se să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs condamnatul K.Ș.B., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor și înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat.

Recursul declarat nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat

condamnatului în baza art. 34 lit. b) C. pen., este pe deplin justificat,

instanțele ținând seama de numărul mare de condamnări suferite de acesta pentru

infracțiuni de furt și tâlhărie, fapte cu un grad ridicat de pericol social, de

perseverența infracțională de care el a dat dovadă, în raport de care s-a

apreciat just că pedeapsa cea mai grea este neîndestulătoare pentru reeducarea

condamnatului.

Așadar, se apreciază că în mod

corect s-a aplicat condamnatului, pe lângă pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6

luni închisoare și un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, astfel că recursul

declarat de acesta este nefondat și urmează să fie respins.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de

condamnatul K.Ș.B. să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează ca recurentul condamnat să fie obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul K.S.B. împotriva deciziei penale nr. 235/ A din 28

noiembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 martie 2003.