ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2582/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2582/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 177 din 30 septembrie 2002, Tribunalul Bihor în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S.I. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 9, cu referire la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 9 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 9 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul S.I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 176 din Legea nr. 141/97 privind Codul vamal al României, a condamnat pe același inculpat S.I.
la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea pe care o execută de 4 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din 25 aprilie 2002 și arestul preventiv din 26 aprilie 2002 până la zi.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E.F. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13, raportat la art. 9, cu referire la art. 12 alin. (2) din Legea 143/2000 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13, raportat la art. 9 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 13 C. pen., raportat la art. 9 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul E.F. la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.
și i-a atras atenția potrivit dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului E.F. și în baza art,88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive din 26 aprilie 2002 până la zi. În baza art. 9, cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpata B.L. la o pedeapsă de un an și 8 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. și i-a atras atenția potrivit dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 ore din 5 martie 2002. În baza art. 118 C. pen., coroborat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 650 dolari S.U.A.
de la inculpata B.L. și a sumei de 4000 dolari S.U.A. (consemnată la B.N.R., sucursala Oradea) de la inculpatul E.F. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în perioada 2000 - 2001, inculpata B.L., folosindu-se de o autorizație de stupefiante, eliberată pe numele societății SC V. SRL și, fără a avea acceptul administratorului, a încheiat un contract cu SC A. SA Tg. Mureș, achiziționând 96.250 cutii cu efedrină și, fără a le înregistra în contabilitate, le-a vândut coinculpatului S.I., care le-a trecut în Republica Moldova, fără autorizație. De asemenea, la 25 aprilie 2002, inculpatul E.F. a fost prins în flagrant în timp ce procura mai cantități de efedrină de la inculpata B.L., prin intermediul inculpatului S.I.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesele verbale de sesizare din oficiu, de constatare, de contravenție, de conducere în teren, de confruntare, de depistare, de efectuare a perchezițiilor corporale ale inculpaților E.F. și S.I., contract de livrare nr. 145 din 20 septembrie 2000 și facturile fiscale întocmite de SC A. SA, declarațiile martorilor B.A., S.E.E., U.L., B.S., C.I., S.V., adresa de la I.G.P. – D.G.C.C.O.A. – Laboratorul de Analize fizico-chimice droguri nr. 169149 din 10 octombrie 2001, denunț și declarațiile inculpatei B.L., nota de supraveghere operativă, declarațiile învinuitei B.C.L., declarațiile inculpaților S.I.
și E.F. Audiați atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească, inculpații S.I. și E.F. nu au recunoscut săvârșirea faptelor, iar inculpata B.L. a recunoscut comiterea infracțiunilor, dar cu precizarea că a comis fapta cu convingerea că vinde medicamente și nu droguri. Împotriva sentinței penale nr. 177 din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Bihor au declarat apel parchetul, criticând-o pentru omisiunea aplicării pedepselor complimentare, greșita încadrare juridică a faptelor și netemeinicia pedepselor aplicate și inculpații B.L., S.I. și E.F. pentru greșita condamnare, susținând că sunt nevinovați. Prin decizia penală nr. 84 din 17 aprilie 2003, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva sentinței penale nr. 177 din 30 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o în sensul că:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului S.I., în pedepsele componente și a înlăturat pedeapsa complementară aplicată în baza art. 65 C. pen.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului în baza art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 3 ani închisoare și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului E.F. de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare
A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., precum și pedeapsa complementară aplicată inculpatului în baza art. 65 C. pen.
A dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, prin privare de liberate, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatei B.L., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 9, raportat la art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la un an și 8 luni închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 117 C. pen., raportat la art. 112 lit. e) C. pen., a dispus expulzarea inculpaților S.I. și E.F. din România, după executarea pedepselor privative de libertate. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații S.I., E.F. și B.L., pe care i-a obligat să plătească statului câte 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare în apel. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. A dedus din pedeapsă arestul preventiv până la 17 aprilie 2003 pentru inculpatul arestat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea pentru omisiunea aplicării pedepsei complimentare față de inculpata B.L. și inculpații S.I. și E.F., solicitând, în principal, achitarea întrucât nu au recunoscut săvârșirea faptelor, iar în subsidiar reducerea pedepselor aplicate, și inculpata B.L., solicitând redozarea pedepsei prin reținerea în favoarea ei a dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. Recursul declarat de parchet este fondat. Analizând hotărârile pronunțate, Curtea constată că în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 143/2000, producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deținerea de precursori, echipamente ori materiale în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit art. 65 C. pen., pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă și este îndeplinită condiția ca pedeapsa principală stabilită să fie închisoarea de cel puțin 2 ani. Cum, în cauză, inculpata B.L. a fost condamnată la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 16 din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Curtea constată că instanța trebuia ca în temeiul textelor menționate să aplice pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi din cele enumerate în art. 64 C. pen., motiv pentru care se va aplica pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În ceea ce privește recursurile inculpaților, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, întrucât situația de fapt a fost corect reținută, iar vinovăția acestora pe deplin dovedită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză. Astfel, solicitările inculpaților S.I. și E.F. de a fi achitați, întrucât nu au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care au fost condamnați, precum și susținerile inculpatului S.I. conform cărora el comercializa mănuși din republica Moldova, iar partenerul său de afaceri din România, întrucât avea să îi returneze a sumă de bani, i-a înscenat această faptă, nu sunt susținute de nici o probă, fiind combătute de actele și lucrările de la dosar, în special de declarațiile martorilor B.C.L., B.A.V., S.V., cât și din declarația inculpatei B.L., din care rezultă fără echivoc, că ultima a cumpărat de la o societate din Tg. Mureș în perioada septembrie 2000 – decembrie 2001 mari cantități de efedrină în mai multe tranșe și pe care le-a vândut coinculpatului S.I. pe baza unei înțelegeri prealabile. Cât privește individualizarea pedepselor, instanțele au avut în vedere pericolul social concret al faptelor, atitudinea procesuală a inculpaților S.I., E.F., care nu au recunoscut săvârșirea faptelor, cantitatea mare de precursori traficată, faptul că inculpatul S.I. este cunoscut cu antecedente penale în străinătate, împrejurări care nu pot conduce la reținerea circumstanțelor atenuante, astfel încât se constată că pedepsele aplicate au fost just individualizate și nu se impune redozarea lor. Sub aspectul redozării pedepsei aplicate inculpatei B.L., în raport de natura faptei, de modul ei de săvârșire, de faptul că inculpata, în declarația sa a recunoscut faptul că știa „că efedrina este prohibită de Legea nr. 143/2000 și că din ea se pot obține droguri” și avându-se în vedere că pentru aceasta s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu se justifică să i se recunoască și circumstanțe atenuante, instanța dând deja dovadă de clemență prin regimul de executare al pedepsei aplicat. Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea urmează a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 17 aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea, privind pe inculpata B.L. Casează decizia atacată numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi inculpatei B.L. În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatei drepturile prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.I., E.F. și B.L. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului S.I. de la 25 aprilie 2002 la 12 mai 2004. Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.