ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2582/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 177 din 30

septembrie 2002, Tribunalul Bihor în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul

S.I. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 9, cu referire la art. 12

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de

art. 9 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 9 din Legea nr.

143/2000 a condamnat pe inculpatul S.I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 176 din Legea nr.

141/97 privind Codul vamal al României, a condamnat pe același inculpat S.I. la

o pedeapsă principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o

durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea pe care o execută de 4

ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării

pedepsei.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din 25 aprilie 2002 și arestul

preventiv din 26 aprilie 2002 până la zi.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată

inculpatul E.F. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13, raportat la

art. 9, cu referire la art. 12 alin. (2) din Legea 143/2000 în infracțiunea

prevăzută și pedepsită de art. 13, raportat la art. 9 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 13 C. pen., raportat la

art. 9 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul E.F. la o pedeapsă

principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5

ani.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare prevăzut de art. 82 C. pen. și i-a atras atenția potrivit

dispozițiilor art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului E.F. și în baza art,88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive din 26 aprilie

2002 până la zi.

În baza art. 9, cu referire la art.

16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpata B.L. la o pedeapsă de un an

și 8 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82

C. pen. și i-a atras atenția potrivit dispozițiilor art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsă durata reținerii de 24 ore din 5 martie 2002.

În baza art. 118 C. pen., coroborat

cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea în folosul

statului a sumei de 650 dolari S.U.A. de la inculpata B.L. și a sumei de 4000

dolari S.U.A. (consemnată la B.N.R., sucursala Oradea) de la inculpatul E.F.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că în perioada 2000 - 2001, inculpata B.L.,

folosindu-se de o autorizație de stupefiante, eliberată pe numele societății SC

V. SRL și, fără a avea acceptul administratorului, a încheiat un contract cu SC

A. SA Tg. Mureș, achiziționând 96.250 cutii cu efedrină și, fără a le înregistra

în contabilitate, le-a vândut coinculpatului S.I., care le-a trecut în

Republica Moldova, fără autorizație.

De asemenea, la 25 aprilie 2002,

inculpatul E.F. a fost prins în flagrant în timp ce procura mai cantități de

efedrină de la inculpata B.L., prin intermediul inculpatului S.I.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: procesele verbale de sesizare din oficiu, de constatare, de

contravenție, de conducere în teren, de confruntare, de depistare, de efectuare

a perchezițiilor corporale ale inculpaților E.F. și S.I., contract de livrare

nr. 145 din 20 septembrie 2000 și facturile fiscale întocmite de SC A. SA,

declarațiile martorilor B.A., S.E.E., U.L., B.S., C.I., S.V., adresa de la

I.G.P. – D.G.C.C.O.A. – Laboratorul de Analize fizico-chimice droguri nr.

169149 din 10 octombrie 2001, denunț și declarațiile inculpatei B.L., nota de

supraveghere operativă, declarațiile învinuitei B.C.L., declarațiile

inculpaților S.I. și E.F.

Audiați atât în faza de urmărire

penală, cât și în cea de cercetare judecătorească, inculpații S.I. și E.F. nu

au recunoscut săvârșirea faptelor, iar inculpata B.L. a recunoscut comiterea

infracțiunilor, dar cu precizarea că a comis fapta cu convingerea că vinde

medicamente și nu droguri.

Împotriva sentinței penale nr. 177

din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Bihor au declarat apel parchetul,

criticând-o pentru omisiunea aplicării pedepselor complimentare, greșita

încadrare juridică a faptelor și netemeinicia pedepselor aplicate și inculpații

B.L., S.I. și E.F. pentru greșita condamnare, susținând că sunt nevinovați.

Prin decizia penală nr. 84 din 17

aprilie 2003, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor,

împotriva sentinței penale nr. 177 din 30 septembrie 2002, pronunțată de

Tribunalul Bihor, pe care a desființat-o în sensul că:

de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului S.I., în pedepsele componente și a

înlăturat pedeapsa complementară aplicată în baza art. 65 C. pen.

inculpatului în baza art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 3

ani închisoare și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

inculpatului E.F. de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare

dispozițiilor art. 81 C. pen., precum și pedeapsa complementară aplicată

inculpatului în baza art. 65 C. pen.

pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, prin privare de liberate, cu aplicarea

art. 71 și art. 64 C. pen.

inculpatei B.L., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 9, raportat la

art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la

un an și 8 luni închisoare la 3 ani închisoare.

raportat la art. 112 lit. e) C. pen., a dispus expulzarea inculpaților S.I. și

E.F. din România, după executarea pedepselor privative de libertate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații S.I., E.F.

și B.L., pe care i-a obligat să plătească statului câte 2.000.000 lei,

cheltuieli judiciare în apel.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței apelate.

A dedus din pedeapsă arestul

preventiv până la 17 aprilie 2003 pentru inculpatul arestat.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea pentru omisiunea

aplicării pedepsei complimentare față de inculpata B.L. și inculpații S.I. și

E.F., solicitând, în principal, achitarea întrucât nu au recunoscut săvârșirea

faptelor, iar în subsidiar reducerea pedepselor aplicate, și inculpata B.L.,

solicitând redozarea pedepsei prin reținerea în favoarea ei a dispozițiilor

art. 74 – art. 76 C. pen.

Recursul declarat de parchet este

fondat.

Analizând hotărârile pronunțate,

Curtea constată că în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr.

143/2000, producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea,

transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau

deținerea de precursori, echipamente ori materiale în scopul utilizării lor la

cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se

pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 65 C. pen., pedeapsa

complimentară a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede

această pedeapsă și este îndeplinită condiția ca pedeapsa principală stabilită

să fie închisoarea de cel puțin 2 ani.

Cum, în cauză, inculpata B.L. a fost

condamnată la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 16

din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Curtea constată că

instanța trebuia ca în temeiul textelor menționate să aplice pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi din cele enumerate în art. 64 C.

pen., motiv pentru care se va aplica pedeapsa complementară prevăzută de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În ceea ce privește recursurile

inculpaților, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, întrucât situația de

fapt a fost corect reținută, iar vinovăția acestora pe deplin dovedită, fiind

susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Astfel, solicitările inculpaților

S.I. și E.F. de a fi achitați, întrucât nu au recunoscut săvârșirea faptelor

pentru care au fost condamnați, precum și susținerile inculpatului S.I. conform

cărora el comercializa mănuși din republica Moldova, iar partenerul său de

afaceri din România, întrucât avea să îi returneze a sumă de bani, i-a înscenat

această faptă, nu sunt susținute de nici o probă, fiind combătute de actele și

lucrările de la dosar, în special de declarațiile martorilor B.C.L., B.A.V.,

S.V., cât și din declarația inculpatei B.L., din care rezultă fără echivoc, că

ultima a cumpărat de la o societate din Tg. Mureș în perioada septembrie 2000 –

decembrie 2001 mari cantități de efedrină în mai multe tranșe și pe care le-a

vândut coinculpatului S.I. pe baza unei înțelegeri prealabile.

Cât privește individualizarea

pedepselor, instanțele au avut în vedere pericolul social concret al faptelor,

atitudinea procesuală a inculpaților S.I., E.F., care nu au recunoscut

săvârșirea faptelor, cantitatea mare de precursori traficată, faptul că

inculpatul S.I. este cunoscut cu antecedente penale în străinătate, împrejurări

care nu pot conduce la reținerea circumstanțelor atenuante, astfel încât se

constată că pedepsele aplicate au fost just individualizate și nu se impune

redozarea lor.

Sub aspectul redozării pedepsei

aplicate inculpatei B.L., în raport de natura faptei, de modul ei de săvârșire,

de faptul că inculpata, în declarația sa a recunoscut faptul că știa „că

efedrina este prohibită de Legea nr. 143/2000 și că din ea se pot obține

droguri” și avându-se în vedere că pentru aceasta s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu se justifică să i se recunoască și

circumstanțe atenuante, instanța dând deja dovadă de clemență prin regimul de

executare al pedepsei aplicat.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea

urmează a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 84/ A

din 17 aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea, privind pe inculpata B.L.

Casează decizia atacată numai cu

privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor

drepturi inculpatei B.L.

În baza art. 65 C. pen., interzice

inculpatei drepturile prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe o durată de 2 ani.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.I., E.F. și B.L. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului S.I. de la 25 aprilie 2002 la 12 mai 2004.

Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 mai 2004.