ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6949/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 430 din 6 decembrie 2004, Tribunalul Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.T.D. din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, text în temeiul căruia l-a condamnat pe inculpat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, cu titlul de pedeapsă complementară. În baza art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, cu titlul de pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, cu titlul de pedeapsă complementară. În baza art. 86 1 și 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe termenul de încercare de 5 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. A fost obligat inculpatul să se prezinte în mod periodic S.S.R.S. de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen., pe care le-a impus în sarcina acestuia. În baza art. 359 alin. (2) C. proc.

pen., i s-au făcut cunoscute inculpatului, prin comunicare scrisă, dispozițiile legale a căror nerespectare atrage revocarea suspendării sub supraveghere. În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în seara zilei de 20 februarie 2002, a avut loc o înțelegere între inculpat și numitul B.F.N., cu privire la transferarea minorei A.C.M. Aceasta a fost transportată de B.F.N. până la frontiera ungaro-austriacă, de unde a fost preluată de M.T.D. și adusă la bordelul Z.V., situat în localitatea Graz, unde a practicat prostituția în perioada 21 februarie – 8 martie 2002. În noaptea de 7 martie 2002, minora a fost adusă în Oradea de inculpatul M.T.D. De asemenea, inculpatul a dus mai multe persoane de sex feminin la bordelul arătat, ocupându-se de întreținerea raporturilor sexuale cu diferiți clienți.

Proprietara bordelului, numita S.I. a recunoscut că numitele K.B.T. și M.G. au fost aduse la bordelul său de către inculpat. Prin cerere de comisie rogatorie internațională, Tribunalul de primă instanță Anvers din Belgia a solicitat autorităților judiciare române că procedeze la efectuarea actelor procedurale necesare pentru finalizarea dosarului nr. 02/053, privind pe B.B. și U.G., arestați în închisoarea din Anvers pentru comiterea infracțiunii de exploatare prin prostituție a unor minori, trafic de persoane și violarea unei minore cu vârstă între 16 și 18 ani, cu privire la victima A.C. În acest sens, s-au solicitat toate datele necesare pentru identificarea minorei, a rudelor sale și în special, a tatălui său A.D.

S-a solicitat, de asemenea, identificarea și interogarea amănunțită a numiților B., T.I.G., persoană de origine din Salonta, cu firmă în această localitate și care recrutează fete din Oradea, pe care le transportă în Austria și B.C., proxenetul victimei în Oradea. La această cerere s-au anexat declarațiile date de victima A.C. în fața autorităților judiciare din Anvers, din care rezultă că aceasta s-a aflat în Belgia cel puțin de două ori, fiind transportată de numitul T., cu autoturismul VW Passat, în orașul Graz, la bordelul Z.V., pe o perioadă de 14 zile și unde a fost obligată să se prostitueze, fiind transferată înapoi în România de către același bărbat T., în urma unui control al poliției, în noaptea de 7 martie 2002. Potrivit acelorași declarații, minora s-a întors în Belgia la începutul lunii aprilie 200, părăsind România cu un microbuz, ajungând la Anvers, în seara zilei de 3 aprilie 2002, iar în perioada următoare a fost obligată să se prostitueze.

În urma probelor administrate în cauză, respectiv, ale declarațiilor martorilor audiați în cauză, a comisiei rogatorii efectuată de Tribunalul de primă instanță Anvers, listingul convorbirilor telefonice și situația I.P.J.F. Bihor și din declarațiile inculpatului, chiar dacă contradictorii, rezultă că în data de 20 februarie 2002, ora 19,27, A.C.M. a intrat în Ungaria cu autoturismul aparținând lui B.N. În aceeași dată a ieșit din Ungaria spre Austria, cu autoturismul aparținând lui M.T.D. La 9 martie 2002, ora 1,06, M.T.D. a intrat în România cu autoturismul, iar la ora 1,08, A.C.M. a intrat în România pe jos. Din declarația martorei S.I., rezultă că inculpatul intermedia femei care să practice prostituția la bordelul Z.V.

În noaptea de 7 martie 2002, Poliția Graz a efectuat un control la bordelul ilegal Z.V., întocmindu-se un raport, motiv pentru care, în ziua de 8 martie 2002, inculpatul M.T.D. a adus-o pe minora A.C.M. în țară, fiind evident că acest control al poliției este singurul motiv pentru care inculpatul a transportat-o imediat pe minoră în România. Cum din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că minora practica prostituția în Oradea înainte de a pleca în Austria și că inculpatul nu a amenințat-o și nu a bătut-o, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice, astfel cum s-a arătat. În sarcina inculpatului s-a reținut și infracțiunea de proxenetism cu privire la numitele K.T.B. și M.G., fiind dovedit faptul că acestea au fost transportate de către inculpat în Austria, la același bordel.

Din informațiile furnizate de I.P.J.F. Bihor rezultă că, în data de 29 ianuarie 2002, inculpatul M.T.D. a ieșit din România, prin punctul de frontieră Borș, cu autoturismul împreună cu numitele K.B.T. și M.G. Din fotografiile prezentate de autoritățile belgiene numitei S.I., aceasta le-a recunoscut pe cele două persoane de sex feminin, duse la bordelul Z.V., tot de către inculpat, ocazie cu care cele două au și furat portofelul proprietarei bordelului. Apelul declarat de inculpatul M.T.D. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 107/ P din 24 mai 2005. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul M.T.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul său, inculpatul a invocat art. 385 9 pct. 17 1 și 18 C. proc. pen., și a susținut că n-ar exista probe care să demonstreze săvârșirea de către el, a infracțiunilor săvârșite de art. 329 alin. (1) C. pen., și de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001. În principal, recurentul inculpat a solicitat achitarea pentru inexistența faptelor, iar în subsidiar, restituirea cauzei la procuror pentru inexistența, incoerența și inconsistența probatoriului administrat. Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 329 alin. (1) C. pen., și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și în mod corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice a acestei din urmă infracțiuni, din cea prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, inculpatul necomițând fapta prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere. Astfel, se constată că starea de fapt reținută se bazează pe probe suficiente, concludente și just interpretate, administrate atât în faza de urmărire penală, precum și în cursul cercetării judecătorești.

Contrar susținerilor inculpatului recurent, nu este vorba de inexistență ori, măcar de insuficiența probelor de vinovăție și nici de o incoerență sau inconsistență a acestora, încât, decizia Curții de Apel Oradea, este temeinică și legală. Din declarația martorei S.I., audiată de autoritățile olandeze, rezultă cu certitudine că inculpatul mijlocea și intermedia practicarea prostituției de către unele femei la bordelul Z.V. Pe de altă parte, în cazul concret al minorei, după ce inculpatul a preluat-o la vama dintre Ungaria și Austria, a dus-o la domiciliul său, unde minora a locuit trei zile, după care a condus-o la gară în Viena și este evident că motivul pentru care inculpatul a adus-o în România a fost controlul efectuat de Poliția Graz, în noaptea de 7 martie 2002, la bordelul Z.V.

Din listingul convorbirilor telefonice rezultă că, în data de 20 februarie 2002, B.F.N. l-a sunat în Austria pe inculpatul M.T.D., iar din datele comunicate de către I.P.J.F. Bihor rezultă că minora a intrat în Ungaria, în data de 20 februarie 2002, cu autoturismul lui B.N. la aceeași dată, ieșind din Ungaria spre Austria cu autoturismul inculpatului. Aceste probe demonstrează că inculpatul a transportat-o, a transferat-o și i-a asigurat găzduirea minorei A.C.M. în Austria, în scopul exploatării acesteia. Cât privește infracțiunea de proxenetism, din informațiile furnizate de I.J.P.F. Bihor, rezultă că inculpatul M.T.D. a ieșit din România prin punctul de frontieră Borș, cu autoturismul împreună cu numitele K.B.T.

și M.G., iar din fotografiile prezentate de autoritățile belgiene numitei S.I., aceasta le-a recunoscut pe cele două persoane de sex feminin duse la bordelul Z.V., tot de către inculpatul recurent. În aceste condiții, Curtea va trebui să privească recursul declarat de recurent, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel, decizia recurată, ca fiind temeinică și legală. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T.D. împotriva deciziei penale nr. 107/ A din 24 mai 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2005.