ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2347/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 342 din 24 septembrie 2004, Tribunalul Bihor, în baza art. 201 alin. (3 1 ) și alin. (3 2 ) teza I, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală cu minori. În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 143/2002, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de pornografie infantilă.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite aceste pedepse și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 86 1 și în condițiile art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere, pe termenul de încercare de 5 ani, calculat începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. A fost obligat inculpatul să se prezinte, pe durata termenului de încercare, la S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru a se verifica respectarea obligațiilor prevăzute de art. 86 1 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen., pe care instanța le-a impus în sarcina sa.

În baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus comunicarea în scris către inculpat a dispozițiilor legale a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din 5 iunie 2003, până la 10 iunie 2003. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a aparatului de fotografiat proprietatea sa. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, la sfârșitul lunii martie 2003, minora C.G.A., care provine dintr-o familie dezorganizată și care a abandonat școala, l-a contactat pe inculpat, despre care știa că are o situație materială bună, pentru a-i solicita suma de 1.500.000 lei, de care avea nevoie în vederea efectuării unei întreruperi de sarcină.

Ca urmare a înțelegerii telefonice, în cursul aceleiași zile, minora, însoțită de martora A.M., majoră, s-au întâlnit cu inculpatul I.C., acesta din urmă fiind însoțit de martorul A.R. în oraș, de unde s-au deplasat la Ștrandul A. din Băile Felix, iar mai apoi la locuința lui A.R. Luând hotărârea de a produce materiale pornografice, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său, de unde a luat un aparat de fotografiat și o cameră video, iar la întoarcerea la locuința martorului, le-a propus celor două martore să le fotografieze în timp ce întrețin relații sexuale orale și acte de perversiune sexuală cu el. Astfel, inculpatul personal a fotografiat-o pe minora C.G.A. dezbrăcată și în timp ce întreținea relații sexuale orale cu el, apoi le-a cerut martorelor să întrețină concomitent relații sexuale orale cu el, timp în care, de asemenea, le-a fotografiat.

Apoi, tot la cererea inculpatului, cele două martore au făcut baie împreună și au întreținut acte de lesbianism, timp în care inculpatul le-a făcut mai multe fotografii. Ulterior, inculpatul a developat filmul, a scanat fotografiile la un club internet, le-a salvat pe o dischetă de calculator, în două exemplare, cu ajutorul martorului P.C.O., le-a salvat în e-mail-lul personal, după care le-a transmis pe internet prietenului său F.Z. Cele două dischete, precum și marea majoritate a fotografiilor au fost distruse de inculpat, cu excepția unui număr de 6 fotografii reprezentând-o pe martora majoră A.M., fotografii pe care le-a remis martorului A.R., de unde au fost ridicate de organele de poliție cu ocazia percheziției domiciliare.

Din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, instanța a reținut că faptele inculpatului se încadrează în textele de lege mai sus arătate, texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și, considerând că sunt îndeplinite cerințele art. 86 1 C. pen., instanța a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea hotărârii atacate, în sensul de a se dispune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., de sub învinuirea săvârșirii celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță.

Prin decizia penală nr. 36/A/2005, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reținându-se că starea de fapt rezultă din probele corect administrate și just interprete, coroborate cu declarațiile inculpatului, date pe parcursul procesului penal, vinovăția just reținută, iar încadrările juridice atribuite celor două fapte sunt legale. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Examinând cauza în raport de motivul invocat cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală cu minori și pornografie infantilă, starea de fapt reținută de instanță rezultând din procesele verbale de percheziții, de declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului.

Și pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că reindividualizarea acesteia nu se impune. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 36 din 15 februarie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 36 din 15 februarie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2005.