ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2347/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 342

din 24 septembrie 2004, Tribunalul Bihor, în baza art. 201 alin. (3

1

)

și alin. (3

2

) teza I, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C.

pen., l-a condamnat pe inculpatul I.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârșirea

infracțiunii de perversiune sexuală cu minori.

În baza art. 18 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 143/2002, cu aplicarea

art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o

pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de pornografie

infantilă.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite aceste pedepse și i s-a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3

ani.

În baza art. 86

1

și în condițiile art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei

sub supraveghere, pe termenul de încercare de 5 ani, calculat începând cu data

rămânerii definitive a hotărârii.

A fost obligat inculpatul să

se prezinte, pe durata termenului de încercare, la S.R.S.S. de pe lângă

Tribunalul Bihor, pentru a se verifica respectarea obligațiilor prevăzute de

art. 86

1

alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen., pe care instanța le-a

impus în sarcina sa.

În baza art. 359 alin. (2)

C. proc. pen., s-a dispus comunicarea în scris către inculpat a dispozițiilor

legale a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării sub supraveghere

a pedepsei.

În baza art. 88 alin. (1) C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

din 5 iunie 2003, până la 10 iunie 2003.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a aparatului de fotografiat

proprietatea sa.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, la sfârșitul lunii martie 2003, minora C.G.A.,

care provine dintr-o familie dezorganizată și care a abandonat școala, l-a

contactat pe inculpat, despre care știa că are o situație materială bună,

pentru a-i solicita suma de 1.500.000 lei, de care avea nevoie în vederea

efectuării unei întreruperi de sarcină.

Ca urmare a înțelegerii

telefonice, în cursul aceleiași zile, minora, însoțită de martora A.M., majoră,

s-au întâlnit cu inculpatul I.C., acesta din urmă fiind însoțit de martorul

A.R. în oraș, de unde s-au deplasat la Ștrandul A. din Băile Felix, iar mai

apoi la locuința lui A.R.

Luând hotărârea de a produce

materiale pornografice, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său, de unde a

luat un aparat de fotografiat și o cameră video, iar la întoarcerea la locuința

martorului, le-a propus celor două martore să le fotografieze în timp ce

întrețin relații sexuale orale și acte de perversiune sexuală cu el.

Astfel, inculpatul personal

a fotografiat-o pe minora C.G.A. dezbrăcată și în timp ce întreținea relații

sexuale orale cu el, apoi le-a cerut martorelor să întrețină concomitent

relații sexuale orale cu el, timp în care, de asemenea, le-a fotografiat.

Apoi, tot la cererea

inculpatului, cele două martore au făcut baie împreună și au întreținut acte de

lesbianism, timp în care inculpatul le-a făcut mai multe fotografii.

Ulterior, inculpatul a

developat filmul, a scanat fotografiile la un club internet, le-a salvat pe o

dischetă de calculator, în două exemplare, cu ajutorul martorului P.C.O., le-a

salvat în e-mail-lul personal, după care le-a transmis pe internet prietenului

său F.Z.

Cele două dischete, precum

și marea majoritate a fotografiilor au fost distruse de inculpat, cu excepția

unui număr de 6 fotografii reprezentând-o pe martora majoră A.M., fotografii pe

care le-a remis martorului A.R., de unde au fost ridicate de organele de

poliție cu ocazia percheziției domiciliare.

Din probele administrate în

cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, instanța a

reținut că faptele inculpatului se încadrează în textele de lege mai sus

arătate, texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă rezultantă

de 3 ani și, considerând că sunt îndeplinite cerințele art. 86

1

C.

pen., instanța a dispus suspendarea pedepsei sub supraveghere.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea hotărârii

atacate, în sensul de a se dispune achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., de sub învinuirea

săvârșirii celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată și

condamnat de prima instanță.

Prin decizia penală nr.

36/A/2005, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, reținându-se că starea de fapt rezultă din probele corect

administrate și just interprete, coroborate cu declarațiile inculpatului, date

pe parcursul procesului penal, vinovăția just reținută, iar încadrările

juridice atribuite celor două fapte sunt legale.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs inculpatul care a solicitat acestora în baza art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Examinând cauza în raport de

motivul invocat cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat,

inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală cu

minori și pornografie infantilă, starea de fapt reținută de instanță rezultând

din procesele verbale de percheziții, de declarațiile martorilor, coroborate cu

declarațiile inculpatului.

Și pedeapsa aplicată este

corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că

reindividualizarea acesteia nu se impune.

În consecință, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 36 din 15

februarie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 36 din 15

februarie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 aprilie 2005.