ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3042/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3042/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 35 din 24 aprilie 2013, Tribunalul Sălaj, secția penală, a dispus

următoarele:

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., referitoare la judecarea cauzei în procedura recunoașterii vinovăției,

a condamnat inculpații:

1. B.F.:

- pentru comiterea infracțiunii de trafic

de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. (două acte materiale corespunzător celor două victime majore V.D.

și I.K.) la pedeapsa de: 3 ani închisoare și 2 ani, interzicerea drevturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară).

- pentru comiterea infracțiunii de trafic

de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art

2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două

acte materiale corespunzător celor două părți vătămate minore D.A. și D.S.) la pedeapsa

de: 4 ani și 9 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară).

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C.pen.

în urma contopirii pedepselor mai sus arătate, inculpatul va executa pedeapsa cea

mai grea, sporită cu 6 luni, deci: 5 ani și 3 luni închisoare, precum și 2 ani interzicerea

drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea

pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară).

În temeiul art. 350 C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus

din pedeapsă, timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu data de 07

mai 2012, la zi.

prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și aplic. art. 76 lit. c) și d) C. pen.:

- pentru comiterea infracțiunii de trafic

de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap.

la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct.

2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte

materiale corespunzător celor patru părți vătămate minore), la pedeapsa de: 2 ani

închisoare

- pentru, comiterea infracțiunii de prostituție,

prev. de art. 328 C. pen., la pedeapsa de: 2 luni închisoare.

În baza art. 86

5

raportat la

art. 85 alin. (1) C. pen., a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei

rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 99 din 16 mai

2012, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 13641/111/2011, pe care o descontopește

în pedepsele componente de: 2 ani și 8 luni închisoare; 1 an și 6 luni închisoare

și respectiv de: 2 ani și 10 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară), pedepse

pe care le repune în individualitatea lor, după înlăturarea sporului de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b)

C. pen., au fost recontopite pedepsele mai sus arătate, împreună cu pedepsele de:

2 ani închisoare și respectiv de: 2 luni închisoare, aplicate prin prezenta hotărâre,

inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de: 2 ani și 10 luni închisoare

(sporită cu 6 luni) și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară), deci: 3 ani și 4 luni închisoare

precum și 1 an interzicerea drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară).

S-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit. a)

teza Il-a și lit. b) C. pen., față de ambii inculpați, pe durata executării pedepsei

închisorii (ca pedeapsă accesorie).

În baza art. 19 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001, a fost confiscată suma de 4.700 RON, de la inculpatul B.F. și în baza

art. 14 și 17 C. proc. pen., a obligat pe același inculpat la plata sumelor de câte

5.000 RON, cu titlu de despăgubiri (daune morale), către părțile civile minore D.A.

și D.S., iar pe inculpata C.F., la plata sumelor de câte 500 RON, cu titlu de despăgubiri

(daune morale), către părțile civile minore I.M.G. și H.A.

S-a constatat că părțile vătămate majore

V.D. și I.K. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

Au fost obligați inculpații B.F. și C.F.

la câte 7.000 RON cheltuieli judiciare către stat, în care sunt cuprinse și sumele

avansate din fondurile Ministerului Justiței, către Baroul de Avocați Sălaj, pentru

plata onorariilor apărătorilor din oficiu, în fața instanței, după cum urmează:

400 RON - av. C.T., apărător pentru C.F., 200 RON - av. C.A., apărător pentru V.D.,

200 RON - av. C.C., apărător pentru I.K., 200 RON - av. C.A., apărător pentru H.A.,

200 RON - av. C.M., apărător pentru I.M.G., 200 RON - av. J.A., apărător pentru

D.A. și 200 RON - av. C.O., apărător pentru D.S.).

Pentru a dispune în acest sens, instanța

de fond a reținut următoarea situație de fapt în baza probelor de la urmărirea penală,

necontestate de cei doi inculpați, și a recunoașterii integrale și necondiționate

a faptelor, în condițiile art. 320

1

C. proc. pen.:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj, din

data de 26 iunie 2012, întocmit în Dosar nr. 2/D/P/2011 și înregistrat la instanță,

în Dosar nr. 3277/84/2012, au fost trimiși în judecată inculpații B.F., în stare

de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă

continuată, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la

art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; C.I.F., pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori în formă continuată, prev. de

art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea

nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și proxenetism prev. de art. 329

alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; C.M., pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin.

(1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., totul

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; C.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic

de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea

nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire

la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 33

lit. a) C. pen.; C.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori în formă

continuată, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap.

la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct.

2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și prostituție,

prev. de art. 328 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În ședința din data de 21 noiembrie

2012, partea vătămată V.D., a menționat că nu se constituie parte civilă, nu are

nici o pretenție față de inculpatul B.F., iar părțile civile D.A. și D.S. și-au

menținut pretențiile civile formulate în cursul urmăririi penale, în sensul că solicită

despăgubiri de la inculpați, în sumă de câte 15.000 RON fiecare.

În ședința din data de 20 februarie

2013, instanța de fond a adus la cunoștința inculpaților, înainte de citirea actului

de sesizare, că se pot prevala de prevederile art. 320

1

C. proc.

pen., conform căruia judecata poate avea loc doar pe baza probelor administrate

în cursul urmăririi penale, pe care le cunosc și și le însușesc, recunoscând faptele

în totalitate, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, situație în care

limitele legale de pedapsă se reduc cu o treime.

Inculpații B.F. și C.F. au arătat că doresc

a fi judecați conform prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., cunosc și

își însușesc probele administrate în faza de urmărire penală și recunosc săvârșirea

faptelor descrise în rechizitoriu, astfel că au solicitat judecarea cauzei în baza

acestor probe, fără a se proceda la administrarea unor probe suplimentare.

Pe de altă parte, inculpații C.I.F., C.A.

și C.M., prin declarațiile consemnate și atașate la dosarul cauzei, au arătat că

nu doresc a fi judecați în conformitate cu prevederile art. 320

1

C.

proc. pen., solicitând instanței administrarea de probe, nerecunoscând faptele descrise

în actul de sesizare, fiind astfel efectuată cercetarea judecătorească.

În consecință, având în vedere că doi dintre

inculpați au solicitat judecarea cauzei prin procedura simplificată, iar ceilalți

trei inculpați, au solicitat readministrarea probelor din cursul urmăririi penale

și, eventual, administrarea de noi probe în dosar, instanța de fond a pus în discuție

disjungerea cauzei, amânând pronunțarea cu privire la solicitarea inculpaților B.F.

și C.F. de a se judeca conform procedurii simplificate, pentru data de 27

februarie 2013.

Ulterior, instanța de fond, examinând,

mai întâi, cererile formulate de inculpații B.F. și C.F., a apreciat că probele

administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru a stabili că faptele

există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de aceștia, astfel că a admis

cererile celor doi inculpați, dispunând aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., disjungerea și judecarea cauzei fără administrarea de probe în fața

instanței. Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 17 aprilie 2013, pe baza

probelor administrate în cursul urmăririi penale și însușite de inculpați, în conf.

cu prev. art. 320

1

C. proc. pen., iar în urma concluziilor formulate

de procuror și apărătorii inculpaților, a părților vătămate și a părților civile,

instanța de fond a reținut, în baza actelor și lucrărilor aflate la dosar, următoarele:

Numiții C.M., C.I.F. și C.A. sunt membri

ai aceleiași familii, respectiv mamă, fiu și fiică. Aceștia se cunosc cu inculpatul

B.F. de mai mult timp, C.I.F. fiind prieten cu acesta, iar C.A. fiind amanta acestuia.

De asemenea, și inculpata C.F. este o cunoștință veche de a familiei C. Numitul

C.I.F. se cunoaște cu A.F.M., întrucât au fost colegi, ambii fiind militari angajați

în cadrul unității militare din Zalău. A.F.M. se cunoaște de asemenea de foarte

multă vreme cu S.C.B.

Cunoscându-le pe părțile vătămate, minorele

gemene D.A. și D.S. prin intermediul lui A.F.M., precum și faptul că acestea întrețin

relații sexuale cu diverse persoane contra unor sume de bani, C.I.F. s-a înțeles

cu inculpatul B.F. să le ducă pe acestea de la Zalău la Satu Mare, unde să le cazeze

prin diverse locuințe luate de către aceștia în chirie în scopul practicării de

relații sexuale cu diverși clienți racolați prin intermediul unor anunțuri la mica

publicitate și a realizării de profituri din astfel de activități . Faptul că cei

doi s-a înțeles în privința racolării celor două minore rezultă atât din declarațiile

lui C.I.F., dar și din convorbirile telefonice interceptate în cauză, în care B.F.

îi reproșează numitei C.A. că, împreună cu mama ei, C.M., „i-au luat fetele de la

Zalău care trebuiau să ajungă la el”. De altfel, cele două minore așa cum rezultă

din probatoriul administrat au fost în continuu subiect de dispută între C.I.F.,

C.M., C.A., inculpata C.F. și inculpatul B.F., fiecare dintre aceștia urmărind prin

diverse manopere dolosive să le atragă de partea lor și să pună stăpânire pe ele

pentru a le aduce profituri bănești.

Astfel, în perioada 10 septembrie 2010

- 21 octombrie 2010 C.I.F. le-a contactat telefonic pe cele două minore, care se

aflau în acel moment în Centrul Social Multifuncțional Cehu Silvaniei, așa cum rezultă

din adresa de la dosar și le-a propus să meargă la Satu Mare și să se prostitueze

pentru acesta și pentru B.F., urmând ca ei să se ocupe de cazare, anunțuri la mica

publicitate și de protecția lor. Cele două minore au fost de acord cu această propunere

cu condiția să „lucreze” doar pentru C.I.F., nu și pentru B.F., de acesta din urmă

fiindu-le frică, deoarece îl știau ca fiind o persoană violentă.

Întrucât potrivit declarației inculpatei

C.F., acuzații nu le lăsau celor două surori gemene minore nici măcar „bani pentru

țigări”, acestea au hotărât să fugă „de sub tutela” lui C.I.F., C.M., C.A. și a

inculpatei C.F. Fiindu-le frică să facă acest lucru și să-și ia lucrurile și actele

de identitate din apartamentul de pe str. C., au luat legătura cu inculpatul B.F.,

pe care, după ce s-au înțeles să „lucreze pentru el”, l-au întrebat cum să facă

să plece de la C.I.F. Acesta le-a sugerat celor două minore să sune la Centrul unic

pentru Apeluri de Urgență 112 Satu Mare și să sesizeze faptul că au fost sechestrate

de către C.I.F. în apartamentul de pe str. C. și că acesta refuză să le restituie

lucrurile și actele, urmând ca în urma acestei sesizări să fie preluate de B.F.,

prin intermediul V.D. și să fie duse în apartamentul de pe str. N., Satu Mare, proprietatea

martorului G.S.A.F. Minorele D.A. și D.S. s-au conformat acestui „sfat” și în data

de 02 aprilie 2011 au apelat Centrul unic pentru Apeluri de Urgență 112 Satu Mare.

În urma acestei sesizări cele două minore și-au recuperat lucrurile, după care au

fost conduse la Poliția Muncipiului Satu Mare, fiind însoțite de către V.D. De la

sediul poliției acestea au plecat împreună cu V.D. în apartamentul de pe str. N.

pentru a fi cazate în vederea practicării prostituței în folosul inculpatului B.F.

Pentru a-i împiedica pe C.I.F., C.M. și C.A. să formuleze vreun denunț cu privire

la primirea celor două minore gemene în vederea exploatării lor sexuale de către

inculpatul B.F., acesta din urmă le-a cerut celor două minore gemene să scrie o

„plângere” împotriva lui C.I.F., C.M. și C.A. cu privire la exploatarea lor sexuală

de către aceștia, pe care să o lase în posesia sa. Această plângerea a fost găsită

ca urmare a percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B.F. și

depusă la dosar.

Partea vătămată V.D. este în vârstă de

22 de ani și provine dintr-o familie săracă cu mulți copii (10 frați) din localitatea

Holboaca, județul Iași. Părinții acesteia erau, potrivit propriilor suțineri, violenți

și consumatori de băuturi alcoolice, fapt pentru care împreună cu sora sa V.G. în

vârstă de 21 de ani s-au hotărât în cursul anului 2007 să fugă de acasă și să mergă

la Satu Mare cu un băiat pe nume „R.” pentru a se prostitua. Ajunse la Satu Mare

cele două surori s-au prostituat în mai multe cluburi de noapte din această localitate.

Datorită mediului în care a crescut și s-a dezvoltat, a lipsei unui suport moral

și material din partea unor persoane de încredere, precum și a activităților desfășurate

ulterior (prostituția presupunând tot felul de umilințe, neîncredere în persoanele

implicate în astfel de activități indiferent de calitate „protectori” sau „clienți”,

riscuri la care este supusă o astfel de persoană - agresiuni fizice, sexuale, amenințări,

etc.) partea vătămată V.D. a devenit o persoană extrem de vulnerabilă, neîncrezătoare

în sine, dependentă de jocuri de noroc și de alcool, precum și extrem de fricoasă,

așa cum de altfel afirmă ea însăși („ori de câte ori văd o ceartă sau un scandal

sau sunt implicată în așa ceva tremur toată și încep să plâng”).

La începutul anului 2010, perioadă în care

lucra în clubul de noapte „C.B.” din Satu Mare, partea vătămată V.D. l-a întâlnit

pe inculpatul B.F., care la rândul său era angajat în același club în calitate de

agent de pază. În cadrul acestui local inculpatul a abordat-o pe partea vătămată

V.D. și a curtat-o, urmărind să-i câștige încrederea și să o facă să se îndrăgostească

de el, pentru ca ulterior sub pretextul acestor sentimente reciproce și a calităților

astfel stabilite (amant/amantă) să o determine să facă întocmai ce-i spune el, respectiv

să o aducă în stare de dependență față de el. Faptul că inculpatul urmărea doar

exploatarea sexuală a victimei V.D. rezultă și din convorbirile telefonice purtate

de către acesta cu V.D., dar și cu alte persoane, respectiv soția acestuia B.C.,

I.K., C.A., etc. în vederea aducerii la îndeplinire a planului său acesta a avut

în vedere și a exploatat totodată și situația specială în care se afla V.D., dar

și restul victimelor sale, constând în lipsa unei suțineri din partea altor persoane,

lipsa unei familii care să o sprijine și să o ajute, a unei locuințe stabile, lipsuri

financiare, etc. În demersurile de a avea un control total asupra victimei inculpatul

B.F. a urmărit în permanență îndepărtarea V.D. de singura persoană la care aceasta

mai putea apela în situații dificile și anume de sora sa V.G. Aceste aspecte rezultă

din declarația martorei V.G. coroborată cu convorbirile telefonice purtate de către

inculpat cu V.D. în cadrul cărora acesta îi interzice să mai țină legătura cu sora

sa și să asculte de aceasta. La scurt timp după ce inculpatul B.F. a început relația

cu V.D. i-a propus acesteia să se mute într-un apartament pe str. L. din Satu Mare

pentru a se prostitua pe baza anunțurilor puse la mica publicitate și a împărții

bani cu acesta.

În cursul lunii august 2010 inculpatul

B.F. a cunoscut-o pe partea vătămată I.K. prin intermediul lui C.I.F. Și în situația

acestei victime inculpatul B.F. a folosit aceleași metode pentru a o aduce sub autoritatea

sa. De asemenea, și în situația acesteia inculpatul a exploatat starea materială

și familială a victimei. Astfel așa cum rezultă din declarația părții vătămate I.K.

aceasta a avut un prieten cu care s-a mutat împreună și cu care era însărcinată.

Această persoană a decedat ca urmare a unui accident de circulație, astfel că partea

vătămată I.K. a ajuns în situația de a-și întreține singură fetița rezultată din

această relație și care era bolnavă de astm. Având nevoie disperată de bani acesta

s-a întâlnit cu C.I.F. care a pus-o în legătură cu B.F. pentru a-i găsi un loc de

muncă. Inculpatul B.F. i-a propus acesteia să lucreze ca dansatoare în clubul de

noapte „C.B.”. Fiind de acord cu această propunere în data de 11 septembrie 2010

inculpatul B.F. a dus-o în acel club unde a pus-o în legătură cu partea vătămată

V.D. Partea vătămată I.K., aflând de la celelalte dansatoare din bar că la solicitarea

clienților trebuie să urce cu aceștia sus în cameră și să întrețină relații sexuale,

i-a spus părții vătămate V.D. că nu face așa ceva și că vrea să plece, acesta din

urmă încunoștiințându-l imediat pe inculpatul B.F. despre acest lucru. La scurt

timp acesta a sosit la clubul „C.B.” și a chemat-o afară pe partea vătămată I.K.

În momentul în care a ieșit afară din club inculpatul i-a reproșat acesteia că de

ce nu dorește să rămână și să facă bani după care i-a aplicat o palmă peste față.

Acest aspect a fost sesizat de către un echipaj de poliție aflat în zonă care a

mers imediat la locul incidentului. Până la sosirea organelor de poliție inculpatul

i-a atras atenția părții vătămate I.K. să spună că este prietena lui, altfel o să

o încurce. Agenții sosiți la fața locului i-au aplicat inculpatului o amendă contravențională

reținând că „a provocat scandal public îmbrâncind-o pe numita I.K.”. Acest incident

s-a petrecut în prezența lui C.I.F. După acest incident, în ziua următoare inculpatul

B.F. a contactat-o telefonic din nou pe partea vătămată I.K. și i-a cerut acesteia

să se prostitueze alături de V.D. pentru el, urmând ca amândouă să fie cazate într-un

apartament pe str. C. din Satu Mare pe care îl deținea cu titlu de chirie un prieten

al său căruia i se spune „D.P.” pentru două fete care se prostituau pentru acesta

din urmă și care urmau să plece în Olanda. Aceasta a acceptat astfel că inculpatul

B.F. a cazat-o atât pe aceasta, cât și pe V.D. în locuința respectivă, unde urmau

să întrețină amândouă relații sexuale contra cost cu clienții care le contactau

prin. intermediul anunțurilor la mica publicitate. Aici cele două părți vătămate

(I.K. și V.D.) au practicat relații sexuale cu diverși clienți fiind cazate în această

locație (apartamentul pe str. C. din Satu Mare) până în data de 27/28 octombrie

2010.

Timp de o săptămână I.K. și V.D. au întreținut

relații sexuale cu diverși clienți câștigând împreună aproximativ 3.000 RON din

care I.K. a primit de la inculpatul B.F., suma de aproximativ 200 RON. În acest

interval de timp inculpatul B.F. nu i-a permis părții vătămate I.K. să mergă la

locuința mamei sale din localitatea Lazuri, județul Satu Mare, pentru a-și vedea

fiica bolnavă. După această săptămână inculpatul B.F. i-a permis părții vătămate

I.K. să mergă până acasă cu condiția să se să se întoarcă în foarte scurt timp.

Cunoscând cât de agresiv este inculpatul și fiindu-i frică partea vătămată I.K.

s-a întors și a continuat să întrețină relații sexuale cu diverți clienți în locația

de pe str. C. până la data precizată mai sus (27/28 octombrie 2010).

La fel ca și în cazul părții vătămate V.D.

pentru a o aduce în stare de dependență față de el inculpatul B.F. a întreținut

relații sexuale și cu partea vătămată I.K. transformând-o și pe acesta în amanta

lui.

În tot acest interval de timp cele două

părți vătămate au fost supuse de către B.F. unor umilințe, violențe, injurii și

amenințări apte să le inducă acestora o stare de frică permanentă și să le aducă

într-o stare de supunere totală față de acesta, stare în care satisfăceau cele mai

înjositoare pretenții ale inculpatului. Astfel acesta deși arată că o iubește pe

partea vătămată V.D., a obligat-o, în timp ce era bolnavă, să se uite cum întreține

relații sexuale cu I.K. și o altă amantă de a sa M. În exercitarea autorității sale

față de cele două victime și pentru a le umili pe acestea inculpatul B.F. le-a trezit

pe cele două părți vătămate în mijlocul nopții și le-a pus să facă curățenie în

locuință, arătând în declarația sa că nu suportă dezordinea și că a încercat să

le inducă și celor două fete aceeași stare. Alteori când părțile vătămate își manifestau

dorința de a pleca de la el, inculpatul le punea pe cele două părți vătămate să-și

facă bagajele după care le lovea și le oblige să-și pună lucrurile la loc și să

nu plece nicăieri.

Așa cum rezultă din declarațiile celor

două părți vătămate coroborate cu convorbirile telefonice interceptate în cauză,

inculpatul B.F. le-a bătut în mod violent în numeroase rânduri pe cele două părți

vătămate pentru motive dintre cele mai puerile în privința bătăilor administrate

lui I.K. Părțile vătămate V.D. și I.K. erau ținute sub un control foarte strict

de către inculpat. Acesta le-a impus celor două părți vătămate să îl anunțe de fiecare

dată unde merg și cât timp stau. De asemenea, acesta trebuia să fie informat despre

toți clienții pe care ii aveau cele două părți vătămate și banii încasați de la

aceștia, bani pe care îi însușea în mare parte. în cazul în care cele două părți

vătămate nu respectau astfel de sarcini erau bătute, înjurate sau umilite în modalități

dintre cele mai inumane. Astfel în una dintre multiplele astfel de situații partea

vătămată I.K. a plecat acasă la fiica ei care era foarte bolnavă și a luat 50 RON

din casă fără a-l anunța pe inculpatul B.F. Fiind anunțat de V.D. despre acest lucrul

inculpatul B.F. a sunat-o pe partea vătămată I.K. și i-a dat termen de o oră pentru

a se întoarce la locuința unde era cazată. Când s-a întors acesta i-a reproșat că

a luat bani și a plecat fără știrea lui după care a lovit-o cu palma pumnii și mânerul

unui cuțit până a căzut jos. Altădată în cursul lunii noiembrie 2010, părțile vătămate

I.K. și V.D. împreună cu numita M. au plecat până la locuința părții vătămate I.K.

după ce în prelabil și-au cerut voie de la inculpat. Deoarece au stat mai mult decât

timpul alocat acesta s-a deplasat după cele trei persoane de sex feminin cerându-le

părților vătămate să-l urmeze la locuința de pe str. N. pentru a „produce bani”.

Mai mult V.D. era agresată de către inculpat și când aceasta nu făcea bani din prostituție.

Astfel potrivit declarației părții vătămate I.K. „o dată întrucât D. nu a avut clienți

câteva zile i-am dat eu 200 RON deoarece îmi era milă de ea și știam că dacă vine

F. și constată că nu a făcut bani o bate”.

Inculpatul era deosebit de violent și cu

clienții care intrau în diferite conflicte legate de raportul sexual și costul acestuia

cu cele două părți vătămate aflate sub supravegherea și „protecția” sa.

Astfel, în noaptea de 27/28 octombrie 2010

părțile vătămate au fost contactate de către doi clienți pe nume V.N. și L.M., apoi

aceștia s-au dus la apartamentul de pe str. C. din Satu Mare pentru a întreține

relații sexuale cu una dintre acestea. Între părțile vătămate și cei doi clienți

s-au iscat anumite neînțelegeri, împrejurare în care V.D. l-a contactat pe inculpatul

B.F. care a sosit de îndată la locuința respectivă împreună cu un prieten de-al

său pe nume I.S. (soțul lui I.A., unde au fost cazate prima dată surorile gemene

D.A. și D.S.). Aici cei doi le-au aplicat lovituri cu pumnii celor doi clienți,

iar I.S. în aceleași împrejurări le-a luat acestora și suma de 1.500 RON. B.F. a

fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, iar I.S., pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

În urma acestui incident cele două părți

vătămate au fost mutate de către inculpatul B.F. în apartamentul de pe str. N.,

proprietatea martorului G.S.A.F. Aici, I.K. a continuat să se prostitueze pentru

inculpatul B.F. până la în cursul lunii noiembrie 2010 când, datorită modului inuman

în care era tratată de către inculpatul B.F. a hotărât să fugă de la acesta , astfel

că a luat legătura cu o prietenă pe nume P.C. care a dus-o cu autoturismul său la

Zalău pentru nu fi descoperită de către inculpat. Totodată acesta a luat cu ea la

Zalău și pe mama și fiica ei pentru a le proteja de inculpatul B.F.

În primăvara anului 2012, I.K. a fost abordată

din nou să lucreze pentru inculpatul B.F., însă nu a mai fost de acord cu propunerea

acestuia. Deși în declarația sa, inițial inculpatul B.F. nu a recunoscut („menționez

că de la I.K. nu am beneficiat de nici o sumă de bani, ci dimpotrivă eu i-am dat

acesteia niște bani întrucât avea fiica bolnavă”), iar ulterior a minimalizat veniturile

realizate de către I.K. pentru sine („fetele câștigau în medie aproximativ 200-300

RON pe zi, din care se achitau cheltuielile, iar din ceea ce rămânea ne luam toți

trei în funcție de necesități”) în convorbirile telefonice purtate de către acesta

cu V.D., inculpatul recunoaște faptul că partea vătămată I.K. câștiga foarte bine.

După ce a fugit I.K. în cursul lunii noiembrie

2010, partea vătămată V.D. a continuat să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați

și să locuiască sigură în apartamentul de pe str. N., până la începutul lunii aprilie

2011 (02 aprilie 2011) când au fost cazate în această locuință de către B.F., prin

intermediul său și a părților vătămate minore, D.A. și D.S.

Inculpatul B.F. le-a preluat pe cele două

minore apoi i-a solicitat părții vătămate D.A. să întrețină relații sexuale cu aceasta

pentru „a o testa” conform susținerilor părții vătămate. După ce părțile vătămate

D.A. și D.S. au fost cazate, inculpatul B.F. le-a spus acestora că are o datorie

de aproximativ 1.900 RON reprezentând consumul de curent la locuința respectivă

și le-a cerut să achite această cheltuială din banii pe care îi vor câștiga în urma

practicării de relații sexuale cu clienții care le vor contacta pe baza anunțurilor

date la mica publicitate de către V.D., urmând ca după achitarea acestei datorii

să împartă banii în două părți egale.

Partea vătămată, D.A. a câștigat în cursul

unei săptămâni suma necesară pentru acoperirea datoriei de mai sus și a înmânat-o

inculpatului. Ulterior, văzând că inculpatul în continuare îi cere în mod frecvent

diferite sume de bani și dându-și seama că o să-i ia toți bani, a luat legătura

cu inculpata C.F., care locuia în acest timp în apartamentul de pe str. B. și a

convenit să plece la aceasta pentru a se prostitua pentru ea. C.F. a fost de acord

astfel că partea vătămată D.A. s-a mutat cu aceasta pe str. B. în același apartament

în care a fost cazată inițial de către învinuiții C.I.F. și C.A. În această locuință

se mai afla alături de inculpata C.F. și partea vătămată H.A., care a fost exploatată

sexual până înainte de sărbătorile de Paște a anului 2011.

Partea vătămată D.A. a continuat să întrețină

relații sexuale sub supravhegherea inculpatei C.F. și a lui C.I.F., în această locație

sau în alte locuri (hoteluri, moteluri, locuința clientului etc.) până în cursul

lunii mai 2010, când C.I.F. a închiriat o nouă locuință în Satu Mare, str. S.M.,

proprietatea martorului R.A.G., unde le-a mutat pe inculpata C.F. și pe partea vătămată

D.A. După aproximativ trei săptămâni, inculpata C.F. a luat legătura cu martorul

G.R.J. și i-a cerut permisiunea să le primescă pe ea și pe partea vătămată D.A.,

în locuința de pe str. O. Inculpata și partea vătămată au continuat să întrețină

relații sexuale cu bărbații contactați ca urmare a anunțurilor date la mica publicitate

de către inculpata C.F. și în această din urmă locație sau în afara ei. Din această

locație inculpata C.F. a plecat împreună cu partea vătămată D.A. în cursul lunii

iulie 2011 la Oradea unde au continuat să se prostitueze pentru mai multe persoane

din acest oraș.

Partea vătămată D.S., a continuat să întrețină

relații sexuale contra cost în folosul inculpatului B.F., alături de V.D., până

în data 18 iulie 2011. În perioada aprilie - 18 iulie 2011 partea vătămată D.S.

câștiga din întreținerea de raporturi sexuale cu diveși bărbați, sume cuprinse între

400-500 RON pe zi împreună cu partea vătămată V.D. Aceste sume de bani erau luate

în cea mai mare parte de către inculpatul B.F., acesta lăsându-le celor două fete

doar bani de țigări și de mâncare. În data de 17 iulie 2011 partea vătămată D.S.

a fost contactată de către o persoană pe nume N.C. care i-a propus să meargă și

„să lucreze” pentru el la Oradea. Văzând în această propunere șansa de a scăpa de

sub autoritatea lui B.F., partea vătămată D.S. a acceptat propunerea astfel că în

data de 18 iulie 2011 a venit N.C. după ea și plecat la Oradea unde ulterior s-a

întâlnit și cu sora sa, partea vătămată D.A. și cu inculpata C.F.

După plecarea părții vătămate D.S. (18

iulie 2011) din apartamentul de pe str. N., partea vătămată V.D. a continuat să

locuiască și să se prostitueze în această locuință până în toamna anului 2011, când

inculpatul B.F. a mutat-o în locuința de pe str. l.V. aparținând martorului M.I.

Această din urmă locuință a fost închiriată de către inculpat pe o perioadă de 10

luni, respectiv până în cursul lunii iunie 2012. În schimbul acestei chirii inculpatul

i-a dat martorului un autoturism.

Atât convorbirile inculpatului, cât și

a părții vătămate V.D., au fost interceptate din cursul lunii ianuarie 2012. Din

aceste convorbiri coroborate cu declarațiile părții vătămate V.D. și a numiților

C.A., C.I.F., C.M. și C.F., precum și a părților vătămate D.A., D.S. și I.K. se

desprinde faptul că inculpatul B.F. se considera un adevărat proprietar al părții

vătămate V.D. și acționa în consecință în raporturile cu aceasta. De altfel acesta

a inscripționat cu cuțitul pe spatele părții vătămate litera „F” reprezentând inițiala

prenumelui său pentru a confirma o dată în plus calitatea de proprietar (obicei

destul de întâlnit în cazul infracțiunilor de trafic de persoane).

Inculpatul B.F. o înjura, jignea, amenința

și bătea și îi aplica corecții dintre cele mai inumane ori de câte ori partea vătămată

V.D. nu respecta dispozițiile sale, ascundea anumite lucruri acestuia, sau făcea

ceva greșit. În astfel de situații partea vătămată cuprinsă de frică și recunoscând

autoritatea inculpatului nu făcea altceva decât să-și ceară în mod repetat scuze,

să-l aprobe pe inculpat în tot ce spunea acesta, să-și ia angajamentul că nu o să

mai greșească și să plângă.

Sub pretextul faptului că o iubește și

că de fapt „îi vrea binele” și bazându-se totodată pe faptul că partea vătămată

îl iubea, îl considera „salvatorul său fără de care nu ar reuși să se descurce în

viață, dar față de care îi era totodată și frică” (stări insuflate părții vătămate

de către inculpat și familia acestuia), inculpatul B.F. nu a urmărit altceva decât

să o țină pe partea vătămată V.D. sub un control total în scopul realizării intereselor

reale (de a câștiga câți mai mulți bani din exploatarea părții vătămate), iar nu

cele declarate de acesta.

Inculpatul o controla zilnic pe partea

vătămată V.D. în tot ce făcea, îi dădea dispoziții ce și cum să facă pentru a câștiga

cât mai mulți bani și a reduce cheltuielile, o critica ori de câte ori nu se comporta

frumos cu clienții și îi atrăgea atenția să se comporte frumos cu aceștia pentru

că altfel nu o să câștige bani. De asemenea, acesta o întreba sistematic pe partea

vătămată V.D. câți clienți a avut și ce sume de bani a câștigat, cerându-i să facă

câți mai mulți bani.

În declarațiile sale, bazându-se pe „relația

de iubire” dintre el și partea vătămată, inculpatul încearcă să acrediteze ideea

că injuriile, amenințările, agresiunile fizice, controlul asupra victimei, împărțirea

veniturilor acesteia rezultate din prostituție, nu sunt decât aspecte firești în

cadrul unei astfel de relații. Mai mult sentimentele de iubire sub acoperirea cărora

inculpatul își permite să facă ce dorește cu partea vătămată sunt doar declarative,

menite să o inducă în eroare pe partea vătămată și să o facă să accepte tot ceea

ce hotărăște inculpatul în privința sa. Faptul că aceste sentimente sunt doar un

mijloc de inducere în eroare a părții vătămate și de câștigare a încrederii acesteia

se desprinde și din modul inuman în care acesta o corectează ori de câte ori greșește.

Un exemplu de astfel de corecție se desprinde din convorbirea telefonică dintre

cei doi, în data de 03 februarie 2012 ora 06.13, din care rezultă că inculpatul

o ține în frig pe partea vătămată pentru greșeala făcută, iar aceasta plânge spunând

că o ustură mâinile de la frig. Ori este imposibil de crezut că o astfel de metodă

de corecție, dar și altele folosite de către inculpat pot fi folosite față de persoana

iubită. În realitate din convorbirile și comunicările telefonice (în special cele

purtate de către inculpat cu C.A. care datorită relației sale cu inculpatul, cunoaște

foarte bine raporturile dintre acesta și V.D.) coroborate cu declarațiile părții

vătămate V.D., a numiților C.A., C.I.F., C.M., a inculpatei C.F., precum și a părților

vătămate D.A., D.S. și I.K., rezultă cu certitudine faptul că partea vătămată V.D.,

era considerată de către învinuit doar o sursă de venit pentru acesta și familia

lui.

La un moment dat partea vătămată V.D.,

a fugit de la inculpatul B.F., după care s-a reîntors la acesta și nemaiavând unde

să o cazeze, inculpatul a dus-o la locuința sa din Satu Mare, cazând-o împreună

cu membrii familiei sale. În data de 07 mai 2012, inculpatul B.F. a fost reținut,

apoi arestat preventiv, măsură menținută până în prezent de instanță, acesta aflându-se

în stare de detenție la Penitenciarul Oradea. Cu toate acestea partea vătămată continuă

să locuiască alături de soția inculpatului și copiii săi în locuința inculpatului.

Prin aceasta s-a urmărit a se sugera că raporturile dintre inculpat și partea vătămată

sunt altele decât cele reținute de organele de urmărire penală, în cauză. În realitate

aceasta a fost supusă pe parcursul procesului penal unei presiuni constante de către

membrii familiei inculpatului. Astfel acesteia i s-a sugerat ce să declare în fața

organelor de urmărire penală. Mai mult, soția inculpatului i-a cerut să meargă la

sora sa V.G. și să o convingă să facă declarații mincinoase în fața organelor de

urmărire penală, constând în ascunderea faptului că a fost bătută de către inculpatul

B.F. Totodată i s-a transmis că inculpatul „o roagă să rămână alături de el și familia

sa, până la sfârșit”. De asemenea și mama inculpatului B.F., i-a cerut părții vătămate

V.D., să nu plece din casa inculpatului B.F.: „Tu ești departe de ai tăi, acuma

ești cu noi și ești a noastră și s-o gătat. Io n-am ținut, nici bărbatul-meu nici

io și nici C. nu o să te putem lăsa”.

Inculpatul continua să o manipuleze pe

partea vătămată și în timp ce se afla în stare de arest preventiv, pentru ca în

lipsa sa acesta să-i susțină material familia. În această activitate de convingere

a părții vătămate, acesta scoate în relief faptul că spre deosebrie de familia ei,

care a abandonat-o el a luat-o ca pe fiica lui și a protejat-o, iar familia sa este

în același timp și familia ei. De asemenea, acesta îi aduce aminte că a cheltuit

cu ea și că este cercetat din cauza ei, dar toate acestea nu au importanță, pentru

ca ulterior, în urma acestor favoruri și suferințe ale sale datorate ei, să-i ceară

imperativ și sub jurământ să aibă grijă de copiii săi în lipsa sa și să continue

să câștige bani din prostituție pentru familia sa și pentru el. În același context,

inculpatul îi solicita să asculte în continuare de el pentru că numai așa îi va

fi bine, atrăgându-i atenția că dacă va asculta de sora ei sau de alte persoane

o să ajungă unde a fost înainte.

De asemenea, a mai reținut instanța de

fond că, mai mult, deși era deja trimisă în judecată în Dosarul nr. 13641/111/2011

al Tribunalului Bihor, în legătură cu surorile gemene D.A. și D.S., pentru faptele

săvârșite la Oradea, inculpata C.F. a continuat să atragă în această activitate

și alte persoane, pe lângă activitatea proprie de a întreține relații sexuale contracost

cu diferite persoane, pe baza anunțurilor date la mica publicitate. Astfel, în data

de 02 mai 2012, martora M.G.M.T., care se prostitua împreună cu inculpata C.F.,

se afla la Hotelul D. din municipiul Satu Mare, cu un client. La un moment dat acel

client i-a spus martorei ca ar întreține relații sexuale și cu „o roșcată”, împrejurare

în care aceasta a contactat-o pe inculpata C.F., căreia i-a spus acest lucru. Cunoscând

lipsurile financiare ale părții vătămate minore I.M.G., inculpata C.F. i-a propus

să locuiască în locuința închiriată de către ea și să întrețină relații sexuale

cu diverși bărbați, care o vor contacta pe baza anunțurilor date la ziar de către

inculpată, veniturile astfel obținute urmând să le împartă în două. Partea vătămată

I.M.G. este în vârstă de 17 ani, a abandonat școala reușind să termine doar ciclul

gimanzial, are domiciliul în localitatea Medișa, județul Satu Mare, și locuiește

împreună cu părinții săi. Aceasta este cunoscută de mult timp de către inculpata

C.F. care provine din aceiași localitate, iar de părțile vătămate D.A. și D.S.,

din primăvara anului 2011. Atât inculpata, cât și surorile gemene D.A. și D.S.,

știau că partea vătămată I.M.G. este minoră. Partea vătămată a acceptat propunerea

astfel că la solicitarea clientului care întreținuse relații sexuale cu martora

M.G., inculpata C.F. a contactat-o telefonic pe partea vătămată I.M.G. și i-a cerut

să mergă cu autoturismul prietenului său, T.E.V. (taximetrist) la Hotelul D. pentru

a întreține reiați sexuale cu acel client în schimbul sumei de 200 RON. Partea vătămată

a acceptat astfel că împreună cu o altă persoană care a condus autoturimul prietenului

său, T.E.V., inculpata C.F. a trasportat-o pe partea vătămată la hotelul menționat

mai sus. Partea vătămată a urcat cu clientul respectiv în hotel și a întreținut

relații sexuale cu acesta în urma cărora a primit suma de 200 RON. Din această sumă

partea vătămată i-a dat inculpatei suma de 100 RON. Fiind întrebată de către inculpata

C.F. dacă mai dorește să-i aranjeze întâlniri cu diferiți bărbați, în vederea practicării

de relații sexuale cu aceștia în schimbul unor sume de bani, partea vătămată I.M.G.

a refuzat să mai dea curs unor astfel de solicitări. Rezultă din cele ce preced

că, începând cu luna ianuarie 2011 și până în prezent, inculpata C.F. și-a procurat

principalele mijloace de existență practicând și relații sexuale cu diferite persoane

care au contactat-o pe baza anunțurilor de la mica publicitate, săvârșind, astfel

și infracțiunea de prostituție, prev. de art. 328 C. pen.

Instanța de fond a reținut că prin sentința

penală nr. 99 din 16 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 13641/111/2011,

rămasă definitivă față de inculpata C.F., prin neapelare, s-a reținut că în perioada

septembrie 2010 - noiembrie 2011 a aderat și sprijinit pe raza municipiului Oradea,

asocierea constituită din inculpații N.T.C., S.I.M. și N.F.C., în scopul săvârșirii

infracțiunilor de proxenetism (vizând-o pe martora majoră T.M.) și trafic de minore

(vizându-le pe gemenele D.A. și D.S.), fapte care întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat, proxenetism

și trafic de minori, fiind condamnată, cu reținerea circumstanței atenuante prev.

de art. 74 lit. a) C. pen. și aplic. art. 76 lit. c) C. pen., în baza art. 8 din

Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare,

în baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 1 an, interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., iar în baza

art. 329 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. Faptele săvârșite

de inculpată fiind în concurs real, instanța de fond - în baza art. 33 lit. a) și

34 lit. b) C. pen. - a contopit pedepsele mai sus arătate, și a stabilit că inculpata

va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni,

deci 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 71 și art. 64

lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie și cu interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza Il-a și lit. b) C. pen., pe timp de 1 an, cu titlu

de pedeapsă complementară.

Față de cele reținute, instanța de fond

a apreciat că fapta inculpatei C.F., care, împreună cu alte trei persoane, în perioada,

ianuarie 2011 - aprilie 2011, le-a recrutat, primit, transportat și cazat pe părțile

vătămate minore D.A., D.S. și H.A., în mai multe locuințe închiriate pe raza municipiului

Satu Mare (apartamentul de pe str. B. din Satu Mare, Clubul R. din localitatea Mărtinești,

apartamentul de pe str. C. din municipiul Satu Mare), precum și pe partea vătămată

I.M.G., la hotelul la Hotelul D. din municipiul Satu Mare, în scopul exploatării

sexuale a acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de minori, în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din

Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu

referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. urmând a fi condamnată la pedeapsa închisorii, după reținerea

circumstanței personale, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și aplic. art. 76

lit. c) și d) C. pen. De asemenea, a apreciat că fapta aceleiași inculpate, care,

începând cu luna ianuarie 2011 și cel puțin până la data de 02 mai 2012 și-a procurat

principalele mijloace de existență practicând în acest scop relații sexuale cu diferite

persoane, care au contactat-o pe baza anunțurilor de la mica publicitate, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de prostituție prev. de art. 328 C.

pen., urmând a fi condamnată la pedeapsa închisorii, după reținerea circumstanței

personale, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și aplic. art. 76 lit. c) și d) C.

pen.

S-a constatat că faptele reținute în sarcina

inculpatei se află în concurs real cu faptele săvârșite în perioada septembrie 2010

- noiembrie 2011, pe raza municipiului Oradea și pentru care a fost condamnată prin

sentința penală nr. 99 din 16 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosar

nr. 13641/111/2011, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu interzicerea

drepturilor prev. de art. 71 și art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., ca

pedeapsă accesorie și cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 1 an, cu titlu de pedeapsă complementară, stabilindu-se

ca mod de executare suspendarea executării sub supraveghere, pe durata unui termen

de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86

1

C. pen. Astfel fiind,

în baza art. 86

5

raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., instanța de fond

a anulat suspendarea executării sub supraveghere, a pedepsei rezultante de 3 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 99 din 16 mai 2012, pronunțată de

Tribunalul Bihor în Dosar nr. 13641/111/2011, pe care a descontopit-o în pedepsele

componente de: 2 ani și 8 luni închisoare; 1 an și 6 luni închisoare și respectiv

de: 2 ani și 10 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară), pedepse pe care

le repune în individualitatea lor, după înlăturarea sporului de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele mai sus arătate,

împreună cu pedepsele de: 2 ani închisoare și respectiv de: 2 luni închisoare, aplicate

prin prezenta hotărâre, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de: 2

ani și 10 luni închisoare (sporită cu 6 luni) și 1 an interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară), pedeapsa

finală fiind de: 3 ani și 4 luni închisoare precum și 1 an interzicerea drepturilor,

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei

închisorii (ca pedeapsă complementară).

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a) teza II-a și lit. b) C. pen., privind interzicerea unor drepturi, pe durata executării

pedepsei închisorii (ca pedeapsă accesorie).

La stabilirea pedepselor pentru fiecare

infracțiune și individualizarea pedepsei rezultante, ca mod de executare, instanța

de fond a ținut cont de prev. art. 320

1

C. proc. pen., privind reducerea

limitelor legale de pedeapsă cu 1/3, de circumstanța atenuantă personală prev. de

art. 74 lit. a) C. pen. (reținută deja în favoarea sa, pentru fapte concurente,

printr-o hotărâre definitivă), precum și de criteriile prev. de art. 18

1

alin. (2) și art. 72 C. pen. Față de cele deja reținute de Tribunalul Bihor, instanța

de fond a ținut cont în special de faptul că inculpata C.F., pe lângă activitatea

proprie, de a întreține relații sexuale contracost cu diferite persoane pe baza

anunțurilor la mica publicitate (prostituție), a continuat să atragă în această

activitate infracțională și alte persoane (este vorba de minora I.M.G., în vârstă

de 17 ani, racolată la data de 02 mai 2012 și care se pare că era la prima experiență

de acest gen) deși era trimisă în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Oradea, întocmit în Dosar nr. 66/D/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de minori (cu privire la surorile gemene D.A. și D.S.) încă din data de 09

decembrie 2011, motiv pentru care la pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare

s-a aplicat un spor de 6 luni închisoare (în loc de 2 luni, cât a fost inițial),

cu consecința neaplicării în continuare a prev. art. 86

1

C. pen. și

art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

principale a închisorii și a pedepsei accesorii.

Împotriva sentinței au declarat apel D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Sălaj și inculpații B.F. și C.F.

Ministerul Public a solicitat admiterea

apelului, desființarea sentinței penale nr. 35 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului

Sălaj și, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului B.F. la o pedeapsă

într-un cuantum sporit și, de asemenea, să se constate, cu privire la inculpata

C.F., că faptele care fac obiectul prezentului dosar sunt acte materiale ale unei

infracțiuni continuate cu cele care au făcut obiectul Dosarului nr. 13641/111/2011

al Tribunalului Bihor. S-a solicitat să se dispună reunirea prezentei cauzei cu

dosarul Tribunalului Bihor și să se procedeze la descontopirea pedepselor aplicate

prin sentința penală nr. 99/P/2012 a Tribunalului Bihor, desființarea acesteia privind

pedeapsa și aplicarea unei pedepse pentru toate actele materiale ale infracțiunii

și, în final, contopirea pedepsei aplicate pentru toate actele materiale, cu pedepsele

de 2 ani și 8 luni închisoare aplicate pentru art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat

la art. 323 C. pen., de 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 329 alin. (1) C. pen. și de 2 luni închisoare, aplicată inculpatei prin

sentința atacată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 328 C. pen.

Inculpatul B.F. a criticat hotărârea instanței

de fond pentru netemeinicie considerând că pedepsele aplicate, în raport de faptele

săvârșite și de împrejurările comiterii acestora, sunt prea aspre și se impune reducerea

acestora.

Inculpata C.F. a solicitat ca, în urma

contopirii tuturor pedepselor pentru infracțiunea continuată, respectiv concurs

cu celelalte infracțiuni, să se pronunțe o pedeapsă situată sub 2 ani și 10 luni,

aceasta fiind dispusă pentru două acte materiale de către Tribunalul Bihor. Astfel,

arată că aceasta a recunoscut în totalitate faptele și a solicitat judecarea în

procedură simplificată, în baza art. 320

1

C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 191/A din 10

octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală, a dispus următoarele:

În baza art. 335 alin. (2) C. proc.

pen. a reunit prezenta cauză cu Dosarul nr. 13641/111/2011 al Tribunalului Bihor

și a desființat, în parte, sub aspectul laturii penale, sentința penală nr. 99

din 16 mai 2012 a Tribunalului Bi