ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3042/2014

Deliberând asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 35 din 24 aprilie 2013, Tribunalul Sălaj, secția penală, a dispus următoarele: Făcând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., referitoare la judecarea cauzei în procedura recunoașterii vinovăției, a condamnat inculpații: 1. B.F.: - pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale corespunzător celor două victime majore V.D. și I.K.) la pedeapsa de: 3 ani închisoare și 2 ani, interzicerea drevturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

(ca pedeapsă complementară). - pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale corespunzător celor două părți vătămate minore D.A. și D.S.) la pedeapsa de: 4 ani și 9 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară). În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C.pen. în urma contopirii pedepselor mai sus arătate, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu 6 luni, deci: 5 ani și 3 luni închisoare, precum și 2 ani interzicerea drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară).

În temeiul art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă, timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu data de 07 mai 2012, la zi. 2. C.F., cu reținerea circumstanței personale, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și aplic. art. 76 lit. c) și d) C. pen.: - pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale corespunzător celor patru părți vătămate minore), la pedeapsa de: 2 ani închisoare - pentru, comiterea infracțiunii de prostituție, prev. de art. 328 C. pen., la pedeapsa de: 2 luni închisoare.

În baza art. 86 5 raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 99 din 16 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 13641/111/2011, pe care o descontopește în pedepsele componente de: 2 ani și 8 luni închisoare; 1 an și 6 luni închisoare și respectiv de: 2 ani și 10 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară), pedepse pe care le repune în individualitatea lor, după înlăturarea sporului de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., au fost recontopite pedepsele mai sus arătate, împreună cu pedepsele de: 2 ani închisoare și respectiv de: 2 luni închisoare, aplicate prin prezenta hotărâre, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de: 2 ani și 10 luni închisoare (sporită cu 6 luni) și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară), deci: 3 ani și 4 luni închisoare precum și 1 an interzicerea drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară). S-a făcut aplic. art. 71 și 64 lit. a) teza Il-a și lit. b) C. pen., față de ambii inculpați, pe durata executării pedepsei închisorii (ca pedeapsă accesorie).

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a fost confiscată suma de 4.700 RON, de la inculpatul B.F. și în baza art. 14 și 17 C. proc. pen., a obligat pe același inculpat la plata sumelor de câte 5.000 RON, cu titlu de despăgubiri (daune morale), către părțile civile minore D.A. și D.S., iar pe inculpata C.F., la plata sumelor de câte 500 RON, cu titlu de despăgubiri (daune morale), către părțile civile minore I.M.G. și H.A. S-a constatat că părțile vătămate majore V.D. și I.K. nu s-au constituit părți civile în procesul penal. Au fost obligați inculpații B.F. și C.F. la câte 7.000 RON cheltuieli judiciare către stat, în care sunt cuprinse și sumele avansate din fondurile Ministerului Justiței, către Baroul de Avocați Sălaj, pentru plata onorariilor apărătorilor din oficiu, în fața instanței, după cum urmează: 400 RON - av.

C.T., apărător pentru C.F., 200 RON - av. C.A., apărător pentru V.D., 200 RON - av. C.C., apărător pentru I.K., 200 RON - av. C.A., apărător pentru H.A., 200 RON - av. C.M., apărător pentru I.M.G., 200 RON - av. J.A., apărător pentru D.A. și 200 RON - av. C.O., apărător pentru D.S.). Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt în baza probelor de la urmărirea penală, necontestate de cei doi inculpați, și a recunoașterii integrale și necondiționate a faptelor, în condițiile art. 320 1 C. proc. pen.: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Sălaj, din data de 26 iunie 2012, întocmit în Dosar nr. 2/D/P/2011 și înregistrat la instanță, în Dosar nr. 3277/84/2012, au fost trimiși în judecată inculpații B.F., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; C.I.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap.

la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; C.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap.

la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; C.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și prostituție, prev. de art. 328 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. În ședința din data de 21 noiembrie 2012, partea vătămată V.D., a menționat că nu se constituie parte civilă, nu are nici o pretenție față de inculpatul B.F., iar părțile civile D.A.

și D.S. și-au menținut pretențiile civile formulate în cursul urmăririi penale, în sensul că solicită despăgubiri de la inculpați, în sumă de câte 15.000 RON fiecare. În ședința din data de 20 februarie 2013, instanța de fond a adus la cunoștința inculpaților, înainte de citirea actului de sesizare, că se pot prevala de prevederile art. 320 1 C. proc. pen., conform căruia judecata poate avea loc doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunosc și și le însușesc, recunoscând faptele în totalitate, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, situație în care limitele legale de pedapsă se reduc cu o treime. Inculpații B.F. și C.F. au arătat că doresc a fi judecați conform prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen., cunosc și își însușesc probele administrate în faza de urmărire penală și recunosc săvârșirea faptelor descrise în rechizitoriu, astfel că au solicitat judecarea cauzei în baza acestor probe, fără a se proceda la administrarea unor probe suplimentare. Pe de altă parte, inculpații C.I.F., C.A. și C.M., prin declarațiile consemnate și atașate la dosarul cauzei, au arătat că nu doresc a fi judecați în conformitate cu prevederile art. 320 1 C. proc. pen., solicitând instanței administrarea de probe, nerecunoscând faptele descrise în actul de sesizare, fiind astfel efectuată cercetarea judecătorească.

În consecință, având în vedere că doi dintre inculpați au solicitat judecarea cauzei prin procedura simplificată, iar ceilalți trei inculpați, au solicitat readministrarea probelor din cursul urmăririi penale și, eventual, administrarea de noi probe în dosar, instanța de fond a pus în discuție disjungerea cauzei, amânând pronunțarea cu privire la solicitarea inculpaților B.F. și C.F. de a se judeca conform procedurii simplificate, pentru data de 27 februarie 2013. Ulterior, instanța de fond, examinând, mai întâi, cererile formulate de inculpații B.F. și C.F., a apreciat că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru a stabili că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de aceștia, astfel că a admis cererile celor doi inculpați, dispunând aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc.

pen., disjungerea și judecarea cauzei fără administrarea de probe în fața instanței. Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 17 aprilie 2013, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și însușite de inculpați, în conf. cu prev. art. 320 1 C. proc. pen., iar în urma concluziilor formulate de procuror și apărătorii inculpaților, a părților vătămate și a părților civile, instanța de fond a reținut, în baza actelor și lucrărilor aflate la dosar, următoarele: Numiții C.M., C.I.F. și C.A. sunt membri ai aceleiași familii, respectiv mamă, fiu și fiică. Aceștia se cunosc cu inculpatul B.F. de mai mult timp, C.I.F. fiind prieten cu acesta, iar C.A. fiind amanta acestuia. De asemenea, și inculpata C.F.

este o cunoștință veche de a familiei C. Numitul C.I.F. se cunoaște cu A.F.M., întrucât au fost colegi, ambii fiind militari angajați în cadrul unității militare din Zalău. A.F.M. se cunoaște de asemenea de foarte multă vreme cu S.C.B. Cunoscându-le pe părțile vătămate, minorele gemene D.A. și D.S. prin intermediul lui A.F.M., precum și faptul că acestea întrețin relații sexuale cu diverse persoane contra unor sume de bani, C.I.F. s-a înțeles cu inculpatul B.F. să le ducă pe acestea de la Zalău la Satu Mare, unde să le cazeze prin diverse locuințe luate de către aceștia în chirie în scopul practicării de relații sexuale cu diverși clienți racolați prin intermediul unor anunțuri la mica publicitate și a realizării de profituri din astfel de activități . Faptul că cei doi s-a înțeles în privința racolării celor două minore rezultă atât din declarațiile lui C.I.F., dar și din convorbirile telefonice interceptate în cauză, în care B.F.

îi reproșează numitei C.A. că, împreună cu mama ei, C.M., „i-au luat fetele de la Zalău care trebuiau să ajungă la el”. De altfel, cele două minore așa cum rezultă din probatoriul administrat au fost în continuu subiect de dispută între C.I.F., C.M., C.A., inculpata C.F. și inculpatul B.F., fiecare dintre aceștia urmărind prin diverse manopere dolosive să le atragă de partea lor și să pună stăpânire pe ele pentru a le aduce profituri bănești. Astfel, în perioada 10 septembrie 2010 - 21 octombrie 2010 C.I.F. le-a contactat telefonic pe cele două minore, care se aflau în acel moment în Centrul Social Multifuncțional Cehu Silvaniei, așa cum rezultă din adresa de la dosar și le-a propus să meargă la Satu Mare și să se prostitueze pentru acesta și pentru B.F., urmând ca ei să se ocupe de cazare, anunțuri la mica publicitate și de protecția lor.

Cele două minore au fost de acord cu această propunere cu condiția să „lucreze” doar pentru C.I.F., nu și pentru B.F., de acesta din urmă fiindu-le frică, deoarece îl știau ca fiind o persoană violentă. Întrucât potrivit declarației inculpatei C.F., acuzații nu le lăsau celor două surori gemene minore nici măcar „bani pentru țigări”, acestea au hotărât să fugă „de sub tutela” lui C.I.F., C.M., C.A. și a inculpatei C.F. Fiindu-le frică să facă acest lucru și să-și ia lucrurile și actele de identitate din apartamentul de pe str. C., au luat legătura cu inculpatul B.F., pe care, după ce s-au înțeles să „lucreze pentru el”, l-au întrebat cum să facă să plece de la C.I.F. Acesta le-a sugerat celor două minore să sune la Centrul unic pentru Apeluri de Urgență 112 Satu Mare și să sesizeze faptul că au fost sechestrate de către C.I.F.

în apartamentul de pe str. C. și că acesta refuză să le restituie lucrurile și actele, urmând ca în urma acestei sesizări să fie preluate de B.F., prin intermediul V.D. și să fie duse în apartamentul de pe str. N., Satu Mare, proprietatea martorului G.S.A.F. Minorele D.A. și D.S. s-au conformat acestui „sfat” și în data de 02 aprilie 2011 au apelat Centrul unic pentru Apeluri de Urgență 112 Satu Mare. În urma acestei sesizări cele două minore și-au recuperat lucrurile, după care au fost conduse la Poliția Muncipiului Satu Mare, fiind însoțite de către V.D. De la sediul poliției acestea au plecat împreună cu V.D. în apartamentul de pe str. N. pentru a fi cazate în vederea practicării prostituței în folosul inculpatului B.F.

Pentru a-i împiedica pe C.I.F., C.M. și C.A. să formuleze vreun denunț cu privire la primirea celor două minore gemene în vederea exploatării lor sexuale de către inculpatul B.F., acesta din urmă le-a cerut celor două minore gemene să scrie o „plângere” împotriva lui C.I.F., C.M. și C.A. cu privire la exploatarea lor sexuală de către aceștia, pe care să o lase în posesia sa. Această plângerea a fost găsită ca urmare a percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B.F. și depusă la dosar. Partea vătămată V.D. este în vârstă de 22 de ani și provine dintr-o familie săracă cu mulți copii (10 frați) din localitatea Holboaca, județul Iași. Părinții acesteia erau, potrivit propriilor suțineri, violenți și consumatori de băuturi alcoolice, fapt pentru care împreună cu sora sa V.G.

în vârstă de 21 de ani s-au hotărât în cursul anului 2007 să fugă de acasă și să mergă la Satu Mare cu un băiat pe nume „R.” pentru a se prostitua. Ajunse la Satu Mare cele două surori s-au prostituat în mai multe cluburi de noapte din această localitate. Datorită mediului în care a crescut și s-a dezvoltat, a lipsei unui suport moral și material din partea unor persoane de încredere, precum și a activităților desfășurate ulterior (prostituția presupunând tot felul de umilințe, neîncredere în persoanele implicate în astfel de activități indiferent de calitate „protectori” sau „clienți”, riscuri la care este supusă o astfel de persoană - agresiuni fizice, sexuale, amenințări, etc.) partea vătămată V.D.

a devenit o persoană extrem de vulnerabilă, neîncrezătoare în sine, dependentă de jocuri de noroc și de alcool, precum și extrem de fricoasă, așa cum de altfel afirmă ea însăși („ori de câte ori văd o ceartă sau un scandal sau sunt implicată în așa ceva tremur toată și încep să plâng”). La începutul anului 2010, perioadă în care lucra în clubul de noapte „C.B.” din Satu Mare, partea vătămată V.D. l-a întâlnit pe inculpatul B.F., care la rândul său era angajat în același club în calitate de agent de pază. În cadrul acestui local inculpatul a abordat-o pe partea vătămată V.D. și a curtat-o, urmărind să-i câștige încrederea și să o facă să se îndrăgostească de el, pentru ca ulterior sub pretextul acestor sentimente reciproce și a calităților astfel stabilite (amant/amantă) să o determine să facă întocmai ce-i spune el, respectiv să o aducă în stare de dependență față de el.

Faptul că inculpatul urmărea doar exploatarea sexuală a victimei V.D. rezultă și din convorbirile telefonice purtate de către acesta cu V.D., dar și cu alte persoane, respectiv soția acestuia B.C., I.K., C.A., etc. în vederea aducerii la îndeplinire a planului său acesta a avut în vedere și a exploatat totodată și situația specială în care se afla V.D., dar și restul victimelor sale, constând în lipsa unei suțineri din partea altor persoane, lipsa unei familii care să o sprijine și să o ajute, a unei locuințe stabile, lipsuri financiare, etc. În demersurile de a avea un control total asupra victimei inculpatul B.F. a urmărit în permanență îndepărtarea V.D. de singura persoană la care aceasta mai putea apela în situații dificile și anume de sora sa V.G.

Aceste aspecte rezultă din declarația martorei V.G. coroborată cu convorbirile telefonice purtate de către inculpat cu V.D. în cadrul cărora acesta îi interzice să mai țină legătura cu sora sa și să asculte de aceasta. La scurt timp după ce inculpatul B.F. a început relația cu V.D. i-a propus acesteia să se mute într-un apartament pe str. L. din Satu Mare pentru a se prostitua pe baza anunțurilor puse la mica publicitate și a împărții bani cu acesta. În cursul lunii august 2010 inculpatul B.F. a cunoscut-o pe partea vătămată I.K. prin intermediul lui C.I.F. Și în situația acestei victime inculpatul B.F. a folosit aceleași metode pentru a o aduce sub autoritatea sa. De asemenea, și în situația acesteia inculpatul a exploatat starea materială și familială a victimei.

Astfel așa cum rezultă din declarația părții vătămate I.K. aceasta a avut un prieten cu care s-a mutat împreună și cu care era însărcinată. Această persoană a decedat ca urmare a unui accident de circulație, astfel că partea vătămată I.K. a ajuns în situația de a-și întreține singură fetița rezultată din această relație și care era bolnavă de astm. Având nevoie disperată de bani acesta s-a întâlnit cu C.I.F. care a pus-o în legătură cu B.F. pentru a-i găsi un loc de muncă. Inculpatul B.F. i-a propus acesteia să lucreze ca dansatoare în clubul de noapte „C.B.”. Fiind de acord cu această propunere în data de 11 septembrie 2010 inculpatul B.F. a dus-o în acel club unde a pus-o în legătură cu partea vătămată V.D.

Partea vătămată I.K., aflând de la celelalte dansatoare din bar că la solicitarea clienților trebuie să urce cu aceștia sus în cameră și să întrețină relații sexuale, i-a spus părții vătămate V.D. că nu face așa ceva și că vrea să plece, acesta din urmă încunoștiințându-l imediat pe inculpatul B.F. despre acest lucru. La scurt timp acesta a sosit la clubul „C.B.” și a chemat-o afară pe partea vătămată I.K. În momentul în care a ieșit afară din club inculpatul i-a reproșat acesteia că de ce nu dorește să rămână și să facă bani după care i-a aplicat o palmă peste față. Acest aspect a fost sesizat de către un echipaj de poliție aflat în zonă care a mers imediat la locul incidentului. Până la sosirea organelor de poliție inculpatul i-a atras atenția părții vătămate I.K.

să spună că este prietena lui, altfel o să o încurce. Agenții sosiți la fața locului i-au aplicat inculpatului o amendă contravențională reținând că „a provocat scandal public îmbrâncind-o pe numita I.K.”. Acest incident s-a petrecut în prezența lui C.I.F. După acest incident, în ziua următoare inculpatul B.F. a contactat-o telefonic din nou pe partea vătămată I.K. și i-a cerut acesteia să se prostitueze alături de V.D. pentru el, urmând ca amândouă să fie cazate într-un apartament pe str. C. din Satu Mare pe care îl deținea cu titlu de chirie un prieten al său căruia i se spune „D.P.” pentru două fete care se prostituau pentru acesta din urmă și care urmau să plece în Olanda. Aceasta a acceptat astfel că inculpatul B.F.

a cazat-o atât pe aceasta, cât și pe V.D. în locuința respectivă, unde urmau să întrețină amândouă relații sexuale contra cost cu clienții care le contactau prin. intermediul anunțurilor la mica publicitate. Aici cele două părți vătămate (I.K. și V.D.) au practicat relații sexuale cu diverși clienți fiind cazate în această locație (apartamentul pe str. C. din Satu Mare) până în data de 27/28 octombrie 2010. Timp de o săptămână I.K. și V.D. au întreținut relații sexuale cu diverși clienți câștigând împreună aproximativ 3.000 RON din care I.K. a primit de la inculpatul B.F., suma de aproximativ 200 RON. În acest interval de timp inculpatul B.F. nu i-a permis părții vătămate I.K. să mergă la locuința mamei sale din localitatea Lazuri, județul Satu Mare, pentru a-și vedea fiica bolnavă.

După această săptămână inculpatul B.F. i-a permis părții vătămate I.K. să mergă până acasă cu condiția să se să se întoarcă în foarte scurt timp. Cunoscând cât de agresiv este inculpatul și fiindu-i frică partea vătămată I.K. s-a întors și a continuat să întrețină relații sexuale cu diverți clienți în locația de pe str. C. până la data precizată mai sus (27/28 octombrie 2010). La fel ca și în cazul părții vătămate V.D. pentru a o aduce în stare de dependență față de el inculpatul B.F. a întreținut relații sexuale și cu partea vătămată I.K. transformând-o și pe acesta în amanta lui. În tot acest interval de timp cele două părți vătămate au fost supuse de către B.F. unor umilințe, violențe, injurii și amenințări apte să le inducă acestora o stare de frică permanentă și să le aducă într-o stare de supunere totală față de acesta, stare în care satisfăceau cele mai înjositoare pretenții ale inculpatului.

Astfel acesta deși arată că o iubește pe partea vătămată V.D., a obligat-o, în timp ce era bolnavă, să se uite cum întreține relații sexuale cu I.K. și o altă amantă de a sa M. În exercitarea autorității sale față de cele două victime și pentru a le umili pe acestea inculpatul B.F. le-a trezit pe cele două părți vătămate în mijlocul nopții și le-a pus să facă curățenie în locuință, arătând în declarația sa că nu suportă dezordinea și că a încercat să le inducă și celor două fete aceeași stare. Alteori când părțile vătămate își manifestau dorința de a pleca de la el, inculpatul le punea pe cele două părți vătămate să-și facă bagajele după care le lovea și le oblige să-și pună lucrurile la loc și să nu plece nicăieri.

Așa cum rezultă din declarațiile celor două părți vătămate coroborate cu convorbirile telefonice interceptate în cauză, inculpatul B.F. le-a bătut în mod violent în numeroase rânduri pe cele două părți vătămate pentru motive dintre cele mai puerile în privința bătăilor administrate lui I.K. Părțile vătămate V.D. și I.K. erau ținute sub un control foarte strict de către inculpat. Acesta le-a impus celor două părți vătămate să îl anunțe de fiecare dată unde merg și cât timp stau. De asemenea, acesta trebuia să fie informat despre toți clienții pe care ii aveau cele două părți vătămate și banii încasați de la aceștia, bani pe care îi însușea în mare parte. în cazul în care cele două părți vătămate nu respectau astfel de sarcini erau bătute, înjurate sau umilite în modalități dintre cele mai inumane.

Astfel în una dintre multiplele astfel de situații partea vătămată I.K. a plecat acasă la fiica ei care era foarte bolnavă și a luat 50 RON din casă fără a-l anunța pe inculpatul B.F. Fiind anunțat de V.D. despre acest lucrul inculpatul B.F. a sunat-o pe partea vătămată I.K. și i-a dat termen de o oră pentru a se întoarce la locuința unde era cazată. Când s-a întors acesta i-a reproșat că a luat bani și a plecat fără știrea lui după care a lovit-o cu palma pumnii și mânerul unui cuțit până a căzut jos. Altădată în cursul lunii noiembrie 2010, părțile vătămate I.K. și V.D. împreună cu numita M. au plecat până la locuința părții vătămate I.K. după ce în prelabil și-au cerut voie de la inculpat.

Deoarece au stat mai mult decât timpul alocat acesta s-a deplasat după cele trei persoane de sex feminin cerându-le părților vătămate să-l urmeze la locuința de pe str. N. pentru a „produce bani”. Mai mult V.D. era agresată de către inculpat și când aceasta nu făcea bani din prostituție. Astfel potrivit declarației părții vătămate I.K. „o dată întrucât D. nu a avut clienți câteva zile i-am dat eu 200 RON deoarece îmi era milă de ea și știam că dacă vine F. și constată că nu a făcut bani o bate”. Inculpatul era deosebit de violent și cu clienții care intrau în diferite conflicte legate de raportul sexual și costul acestuia cu cele două părți vătămate aflate sub supravegherea și „protecția” sa.

Astfel, în noaptea de 27/28 octombrie 2010 părțile vătămate au fost contactate de către doi clienți pe nume V.N. și L.M., apoi aceștia s-au dus la apartamentul de pe str. C. din Satu Mare pentru a întreține relații sexuale cu una dintre acestea. Între părțile vătămate și cei doi clienți s-au iscat anumite neînțelegeri, împrejurare în care V.D. l-a contactat pe inculpatul B.F. care a sosit de îndată la locuința respectivă împreună cu un prieten de-al său pe nume I.S. (soțul lui I.A., unde au fost cazate prima dată surorile gemene D.A. și D.S.). Aici cei doi le-au aplicat lovituri cu pumnii celor doi clienți, iar I.S. în aceleași împrejurări le-a luat acestora și suma de 1.500 RON. B.F. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, iar I.S., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În urma acestui incident cele două părți vătămate au fost mutate de către inculpatul B.F. în apartamentul de pe str. N., proprietatea martorului G.S.A.F. Aici, I.K. a continuat să se prostitueze pentru inculpatul B.F. până la în cursul lunii noiembrie 2010 când, datorită modului inuman în care era tratată de către inculpatul B.F. a hotărât să fugă de la acesta , astfel că a luat legătura cu o prietenă pe nume P.C. care a dus-o cu autoturismul său la Zalău pentru nu fi descoperită de către inculpat. Totodată acesta a luat cu ea la Zalău și pe mama și fiica ei pentru a le proteja de inculpatul B.F. În primăvara anului 2012, I.K. a fost abordată din nou să lucreze pentru inculpatul B.F., însă nu a mai fost de acord cu propunerea acestuia.

Deși în declarația sa, inițial inculpatul B.F. nu a recunoscut („menționez că de la I.K. nu am beneficiat de nici o sumă de bani, ci dimpotrivă eu i-am dat acesteia niște bani întrucât avea fiica bolnavă”), iar ulterior a minimalizat veniturile realizate de către I.K. pentru sine („fetele câștigau în medie aproximativ 200-300 RON pe zi, din care se achitau cheltuielile, iar din ceea ce rămânea ne luam toți trei în funcție de necesități”) în convorbirile telefonice purtate de către acesta cu V.D., inculpatul recunoaște faptul că partea vătămată I.K. câștiga foarte bine. După ce a fugit I.K. în cursul lunii noiembrie 2010, partea vătămată V.D. a continuat să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați și să locuiască sigură în apartamentul de pe str. N., până la începutul lunii aprilie 2011 (02 aprilie 2011) când au fost cazate în această locuință de către B.F., prin intermediul său și a părților vătămate minore, D.A.

și D.S. Inculpatul B.F. le-a preluat pe cele două minore apoi i-a solicitat părții vătămate D.A. să întrețină relații sexuale cu aceasta pentru „a o testa” conform susținerilor părții vătămate. După ce părțile vătămate D.A. și D.S. au fost cazate, inculpatul B.F. le-a spus acestora că are o datorie de aproximativ 1.900 RON reprezentând consumul de curent la locuința respectivă și le-a cerut să achite această cheltuială din banii pe care îi vor câștiga în urma practicării de relații sexuale cu clienții care le vor contacta pe baza anunțurilor date la mica publicitate de către V.D., urmând ca după achitarea acestei datorii să împartă banii în două părți egale. Partea vătămată, D.A. a câștigat în cursul unei săptămâni suma necesară pentru acoperirea datoriei de mai sus și a înmânat-o inculpatului.

Ulterior, văzând că inculpatul în continuare îi cere în mod frecvent diferite sume de bani și dându-și seama că o să-i ia toți bani, a luat legătura cu inculpata C.F., care locuia în acest timp în apartamentul de pe str. B. și a convenit să plece la aceasta pentru a se prostitua pentru ea. C.F. a fost de acord astfel că partea vătămată D.A. s-a mutat cu aceasta pe str. B. în același apartament în care a fost cazată inițial de către învinuiții C.I.F. și C.A. În această locuință se mai afla alături de inculpata C.F. și partea vătămată H.A., care a fost exploatată sexual până înainte de sărbătorile de Paște a anului 2011. Partea vătămată D.A. a continuat să întrețină relații sexuale sub supravhegherea inculpatei C.F.

și a lui C.I.F., în această locație sau în alte locuri (hoteluri, moteluri, locuința clientului etc.) până în cursul lunii mai 2010, când C.I.F. a închiriat o nouă locuință în Satu Mare, str. S.M., proprietatea martorului R.A.G., unde le-a mutat pe inculpata C.F. și pe partea vătămată D.A. După aproximativ trei săptămâni, inculpata C.F. a luat legătura cu martorul G.R.J. și i-a cerut permisiunea să le primescă pe ea și pe partea vătămată D.A., în locuința de pe str. O. Inculpata și partea vătămată au continuat să întrețină relații sexuale cu bărbații contactați ca urmare a anunțurilor date la mica publicitate de către inculpata C.F. și în această din urmă locație sau în afara ei. Din această locație inculpata C.F.

a plecat împreună cu partea vătămată D.A. în cursul lunii iulie 2011 la Oradea unde au continuat să se prostitueze pentru mai multe persoane din acest oraș. Partea vătămată D.S., a continuat să întrețină relații sexuale contra cost în folosul inculpatului B.F., alături de V.D., până în data 18 iulie 2011. În perioada aprilie - 18 iulie 2011 partea vătămată D.S. câștiga din întreținerea de raporturi sexuale cu diveși bărbați, sume cuprinse între 400-500 RON pe zi împreună cu partea vătămată V.D. Aceste sume de bani erau luate în cea mai mare parte de către inculpatul B.F., acesta lăsându-le celor două fete doar bani de țigări și de mâncare. În data de 17 iulie 2011 partea vătămată D.S. a fost contactată de către o persoană pe nume N.C.

care i-a propus să meargă și „să lucreze” pentru el la Oradea. Văzând în această propunere șansa de a scăpa de sub autoritatea lui B.F., partea vătămată D.S. a acceptat propunerea astfel că în data de 18 iulie 2011 a venit N.C. după ea și plecat la Oradea unde ulterior s-a întâlnit și cu sora sa, partea vătămată D.A. și cu inculpata C.F. După plecarea părții vătămate D.S. (18 iulie 2011) din apartamentul de pe str. N., partea vătămată V.D. a continuat să locuiască și să se prostitueze în această locuință până în toamna anului 2011, când inculpatul B.F. a mutat-o în locuința de pe str. l.V. aparținând martorului M.I. Această din urmă locuință a fost închiriată de către inculpat pe o perioadă de 10 luni, respectiv până în cursul lunii iunie 2012. În schimbul acestei chirii inculpatul i-a dat martorului un autoturism.

Atât convorbirile inculpatului, cât și a părții vătămate V.D., au fost interceptate din cursul lunii ianuarie 2012. Din aceste convorbiri coroborate cu declarațiile părții vătămate V.D. și a numiților C.A., C.I.F., C.M. și C.F., precum și a părților vătămate D.A., D.S. și I.K. se desprinde faptul că inculpatul B.F. se considera un adevărat proprietar al părții vătămate V.D. și acționa în consecință în raporturile cu aceasta. De altfel acesta a inscripționat cu cuțitul pe spatele părții vătămate litera „F” reprezentând inițiala prenumelui său pentru a confirma o dată în plus calitatea de proprietar (obicei destul de întâlnit în cazul infracțiunilor de trafic de persoane). Inculpatul B.F. o înjura, jignea, amenința și bătea și îi aplica corecții dintre cele mai inumane ori de câte ori partea vătămată V.D.

nu respecta dispozițiile sale, ascundea anumite lucruri acestuia, sau făcea ceva greșit. În astfel de situații partea vătămată cuprinsă de frică și recunoscând autoritatea inculpatului nu făcea altceva decât să-și ceară în mod repetat scuze, să-l aprobe pe inculpat în tot ce spunea acesta, să-și ia angajamentul că nu o să mai greșească și să plângă. Sub pretextul faptului că o iubește și că de fapt „îi vrea binele” și bazându-se totodată pe faptul că partea vătămată îl iubea, îl considera „salvatorul său fără de care nu ar reuși să se descurce în viață, dar față de care îi era totodată și frică” (stări insuflate părții vătămate de către inculpat și familia acestuia), inculpatul B.F. nu a urmărit altceva decât să o țină pe partea vătămată V.D.

sub un control total în scopul realizării intereselor reale (de a câștiga câți mai mulți bani din exploatarea părții vătămate), iar nu cele declarate de acesta. Inculpatul o controla zilnic pe partea vătămată V.D. în tot ce făcea, îi dădea dispoziții ce și cum să facă pentru a câștiga cât mai mulți bani și a reduce cheltuielile, o critica ori de câte ori nu se comporta frumos cu clienții și îi atrăgea atenția să se comporte frumos cu aceștia pentru că altfel nu o să câștige bani. De asemenea, acesta o întreba sistematic pe partea vătămată V.D. câți clienți a avut și ce sume de bani a câștigat, cerându-i să facă câți mai mulți bani. În declarațiile sale, bazându-se pe „relația de iubire” dintre el și partea vătămată, inculpatul încearcă să acrediteze ideea că injuriile, amenințările, agresiunile fizice, controlul asupra victimei, împărțirea veniturilor acesteia rezultate din prostituție, nu sunt decât aspecte firești în cadrul unei astfel de relații.

Mai mult sentimentele de iubire sub acoperirea cărora inculpatul își permite să facă ce dorește cu partea vătămată sunt doar declarative, menite să o inducă în eroare pe partea vătămată și să o facă să accepte tot ceea ce hotărăște inculpatul în privința sa. Faptul că aceste sentimente sunt doar un mijloc de inducere în eroare a părții vătămate și de câștigare a încrederii acesteia se desprinde și din modul inuman în care acesta o corectează ori de câte ori greșește. Un exemplu de astfel de corecție se desprinde din convorbirea telefonică dintre cei doi, în data de 03 februarie 2012 ora 06.13, din care rezultă că inculpatul o ține în frig pe partea vătămată pentru greșeala făcută, iar aceasta plânge spunând că o ustură mâinile de la frig.

Ori este imposibil de crezut că o astfel de metodă de corecție, dar și altele folosite de către inculpat pot fi folosite față de persoana iubită. În realitate din convorbirile și comunicările telefonice (în special cele purtate de către inculpat cu C.A. care datorită relației sale cu inculpatul, cunoaște foarte bine raporturile dintre acesta și V.D.) coroborate cu declarațiile părții vătămate V.D., a numiților C.A., C.I.F., C.M., a inculpatei C.F., precum și a părților vătămate D.A., D.S. și I.K., rezultă cu certitudine faptul că partea vătămată V.D., era considerată de către învinuit doar o sursă de venit pentru acesta și familia lui. La un moment dat partea vătămată V.D., a fugit de la inculpatul B.F., după care s-a reîntors la acesta și nemaiavând unde să o cazeze, inculpatul a dus-o la locuința sa din Satu Mare, cazând-o împreună cu membrii familiei sale.

În data de 07 mai 2012, inculpatul B.F. a fost reținut, apoi arestat preventiv, măsură menținută până în prezent de instanță, acesta aflându-se în stare de detenție la Penitenciarul Oradea. Cu toate acestea partea vătămată continuă să locuiască alături de soția inculpatului și copiii săi în locuința inculpatului. Prin aceasta s-a urmărit a se sugera că raporturile dintre inculpat și partea vătămată sunt altele decât cele reținute de organele de urmărire penală, în cauză. În realitate aceasta a fost supusă pe parcursul procesului penal unei presiuni constante de către membrii familiei inculpatului. Astfel acesteia i s-a sugerat ce să declare în fața organelor de urmărire penală. Mai mult, soția inculpatului i-a cerut să meargă la sora sa V.G.

și să o convingă să facă declarații mincinoase în fața organelor de urmărire penală, constând în ascunderea faptului că a fost bătută de către inculpatul B.F. Totodată i s-a transmis că inculpatul „o roagă să rămână alături de el și familia sa, până la sfârșit”. De asemenea și mama inculpatului B.F., i-a cerut părții vătămate V.D., să nu plece din casa inculpatului B.F.: „Tu ești departe de ai tăi, acuma ești cu noi și ești a noastră și s-o gătat. Io n-am ținut, nici bărbatul-meu nici io și nici C. nu o să te putem lăsa”. Inculpatul continua să o manipuleze pe partea vătămată și în timp ce se afla în stare de arest preventiv, pentru ca în lipsa sa acesta să-i susțină material familia. În această activitate de convingere a părții vătămate, acesta scoate în relief faptul că spre deosebrie de familia ei, care a abandonat-o el a luat-o ca pe fiica lui și a protejat-o, iar familia sa este în același timp și familia ei.

De asemenea, acesta îi aduce aminte că a cheltuit cu ea și că este cercetat din cauza ei, dar toate acestea nu au importanță, pentru ca ulterior, în urma acestor favoruri și suferințe ale sale datorate ei, să-i ceară imperativ și sub jurământ să aibă grijă de copiii săi în lipsa sa și să continue să câștige bani din prostituție pentru familia sa și pentru el. În același context, inculpatul îi solicita să asculte în continuare de el pentru că numai așa îi va fi bine, atrăgându-i atenția că dacă va asculta de sora ei sau de alte persoane o să ajungă unde a fost înainte. De asemenea, a mai reținut instanța de fond că, mai mult, deși era deja trimisă în judecată în Dosarul nr. 13641/111/2011 al Tribunalului Bihor, în legătură cu surorile gemene D.A.

și D.S., pentru faptele săvârșite la Oradea, inculpata C.F. a continuat să atragă în această activitate și alte persoane, pe lângă activitatea proprie de a întreține relații sexuale contracost cu diferite persoane, pe baza anunțurilor date la mica publicitate. Astfel, în data de 02 mai 2012, martora M.G.M.T., care se prostitua împreună cu inculpata C.F., se afla la Hotelul D. din municipiul Satu Mare, cu un client. La un moment dat acel client i-a spus martorei ca ar întreține relații sexuale și cu „o roșcată”, împrejurare în care aceasta a contactat-o pe inculpata C.F., căreia i-a spus acest lucru. Cunoscând lipsurile financiare ale părții vătămate minore I.M.G., inculpata C.F. i-a propus să locuiască în locuința închiriată de către ea și să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați, care o vor contacta pe baza anunțurilor date la ziar de către inculpată, veniturile astfel obținute urmând să le împartă în două.

Partea vătămată I.M.G. este în vârstă de 17 ani, a abandonat școala reușind să termine doar ciclul gimanzial, are domiciliul în localitatea Medișa, județul Satu Mare, și locuiește împreună cu părinții săi. Aceasta este cunoscută de mult timp de către inculpata C.F. care provine din aceiași localitate, iar de părțile vătămate D.A. și D.S., din primăvara anului 2011. Atât inculpata, cât și surorile gemene D.A. și D.S., știau că partea vătămată I.M.G. este minoră. Partea vătămată a acceptat propunerea astfel că la solicitarea clientului care întreținuse relații sexuale cu martora M.G., inculpata C.F. a contactat-o telefonic pe partea vătămată I.M.G. și i-a cerut să mergă cu autoturismul prietenului său, T.E.V.

(taximetrist) la Hotelul D. pentru a întreține reiați sexuale cu acel client în schimbul sumei de 200 RON. Partea vătămată a acceptat astfel că împreună cu o altă persoană care a condus autoturimul prietenului său, T.E.V., inculpata C.F. a trasportat-o pe partea vătămată la hotelul menționat mai sus. Partea vătămată a urcat cu clientul respectiv în hotel și a întreținut relații sexuale cu acesta în urma cărora a primit suma de 200 RON. Din această sumă partea vătămată i-a dat inculpatei suma de 100 RON. Fiind întrebată de către inculpata C.F. dacă mai dorește să-i aranjeze întâlniri cu diferiți bărbați, în vederea practicării de relații sexuale cu aceștia în schimbul unor sume de bani, partea vătămată I.M.G.

a refuzat să mai dea curs unor astfel de solicitări. Rezultă din cele ce preced că, începând cu luna ianuarie 2011 și până în prezent, inculpata C.F. și-a procurat principalele mijloace de existență practicând și relații sexuale cu diferite persoane care au contactat-o pe baza anunțurilor de la mica publicitate, săvârșind, astfel și infracțiunea de prostituție, prev. de art. 328 C. pen. Instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 99 din 16 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 13641/111/2011, rămasă definitivă față de inculpata C.F., prin neapelare, s-a reținut că în perioada septembrie 2010 - noiembrie 2011 a aderat și sprijinit pe raza municipiului Oradea, asocierea constituită din inculpații N.T.C., S.I.M.

și N.F.C., în scopul săvârșirii infracțiunilor de proxenetism (vizând-o pe martora majoră T.M.) și trafic de minore (vizându-le pe gemenele D.A. și D.S.), fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracțional organizat, proxenetism și trafic de minori, fiind condamnată, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și aplic. art. 76 lit. c) C. pen., în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, în baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare și 1 an, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., iar în baza art. 329 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Faptele săvârșite de inculpată fiind în concurs real, instanța de fond - în baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. - a contopit pedepsele mai sus arătate, și a stabilit că inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni, deci 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 71 și art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie și cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza Il-a și lit. b) C. pen., pe timp de 1 an, cu titlu de pedeapsă complementară. Față de cele reținute, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatei C.F., care, împreună cu alte trei persoane, în perioada, ianuarie 2011 - aprilie 2011, le-a recrutat, primit, transportat și cazat pe părțile vătămate minore D.A., D.S.

și H.A., în mai multe locuințe închiriate pe raza municipiului Satu Mare (apartamentul de pe str. B. din Satu Mare, Clubul R. din localitatea Mărtinești, apartamentul de pe str. C. din municipiul Satu Mare), precum și pe partea vătămată I.M.G., la hotelul la Hotelul D. din municipiul Satu Mare, în scopul exploatării sexuale a acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 și cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. urmând a fi condamnată la pedeapsa închisorii, după reținerea circumstanței personale, prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

și aplic. art. 76 lit. c) și d) C. pen. De asemenea, a apreciat că fapta aceleiași inculpate, care, începând cu luna ianuarie 2011 și cel puțin până la data de 02 mai 2012 și-a procurat principalele mijloace de existență practicând în acest scop relații sexuale cu diferite persoane, care au contactat-o pe baza anunțurilor de la mica publicitate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de prostituție prev. de art. 328 C. pen., urmând a fi condamnată la pedeapsa închisorii, după reținerea circumstanței personale, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și aplic. art. 76 lit. c) și d) C. pen.

S-a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatei se află în concurs real cu faptele săvârșite în perioada septembrie 2010 - noiembrie 2011, pe raza municipiului Oradea și pentru care a fost condamnată prin sentința penală nr. 99 din 16 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosar nr. 13641/111/2011, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 71 și art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie și cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pe timp de 1 an, cu titlu de pedeapsă complementară, stabilindu-se ca mod de executare suspendarea executării sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86 1 C. pen.

Astfel fiind, în baza art. 86 5 raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., instanța de fond a anulat suspendarea executării sub supraveghere, a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 99 din 16 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 13641/111/2011, pe care a descontopit-o în pedepsele componente de: 2 ani și 8 luni închisoare; 1 an și 6 luni închisoare și respectiv de: 2 ani și 10 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară), pedepse pe care le repune în individualitatea lor, după înlăturarea sporului de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele mai sus arătate, împreună cu pedepsele de: 2 ani închisoare și respectiv de: 2 luni închisoare, aplicate prin prezenta hotărâre, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de: 2 ani și 10 luni închisoare (sporită cu 6 luni) și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară), pedeapsa finală fiind de: 3 ani și 4 luni închisoare precum și 1 an interzicerea drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară). S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., privind interzicerea unor drepturi, pe durata executării pedepsei închisorii (ca pedeapsă accesorie).

La stabilirea pedepselor pentru fiecare infracțiune și individualizarea pedepsei rezultante, ca mod de executare, instanța de fond a ținut cont de prev. art. 320 1 C. proc. pen., privind reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3, de circumstanța atenuantă personală prev. de art. 74 lit. a) C. pen. (reținută deja în favoarea sa, pentru fapte concurente, printr-o hotărâre definitivă), precum și de criteriile prev. de art. 18 1 alin. (2) și art. 72 C. pen.

Față de cele deja reținute de Tribunalul Bihor, instanța de fond a ținut cont în special de faptul că inculpata C.F., pe lângă activitatea proprie, de a întreține relații sexuale contracost cu diferite persoane pe baza anunțurilor la mica publicitate (prostituție), a continuat să atragă în această activitate infracțională și alte persoane (este vorba de minora I.M.G., în vârstă de 17 ani, racolată la data de 02 mai 2012 și care se pare că era la prima experiență de acest gen) deși era trimisă în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, întocmit în Dosar nr. 66/D/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (cu privire la surorile gemene D.A.

și D.S.) încă din data de 09 decembrie 2011, motiv pentru care la pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare s-a aplicat un spor de 6 luni închisoare (în loc de 2 luni, cât a fost inițial), cu consecința neaplicării în continuare a prev. art. 86 1 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii și a pedepsei accesorii. Împotriva sentinței au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Sălaj și inculpații B.F. și C.F. Ministerul Public a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 35 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Sălaj și, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului B.F. la o pedeapsă într-un cuantum sporit și, de asemenea, să se constate, cu privire la inculpata C.F., că faptele care fac obiectul prezentului dosar sunt acte materiale ale unei infracțiuni continuate cu cele care au făcut obiectul Dosarului nr. 13641/111/2011 al Tribunalului Bihor.

S-a solicitat să se dispună reunirea prezentei cauzei cu dosarul Tribunalului Bihor și să se procedeze la descontopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 99/P/2012 a Tribunalului Bihor, desființarea acesteia privind pedeapsa și aplicarea unei pedepse pentru toate actele materiale ale infracțiunii și, în final, contopirea pedepsei aplicate pentru toate actele materiale, cu pedepsele de 2 ani și 8 luni închisoare aplicate pentru art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., de 1 an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. și de 2 luni închisoare, aplicată inculpatei prin sentința atacată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 328 C. pen.

Inculpatul B.F. a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie considerând că pedepsele aplicate, în raport de faptele săvârșite și de împrejurările comiterii acestora, sunt prea aspre și se impune reducerea acestora. Inculpata C.F. a solicitat ca, în urma contopirii tuturor pedepselor pentru infracțiunea continuată, respectiv concurs cu celelalte infracțiuni, să se pronunțe o pedeapsă situată sub 2 ani și 10 luni, aceasta fiind dispusă pentru două acte materiale de către Tribunalul Bihor. Astfel, arată că aceasta a recunoscut în totalitate faptele și a solicitat judecarea în procedură simplificată, în baza art. 320 1 C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 191/A din 10 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală, a dispus următoarele: În baza art. 335 alin. (2) C. proc.

pen. a reunit prezenta cauză cu Dosarul nr. 13641/111/2011 al Tribunalului Bihor și a desființat, în parte, sub aspectul laturii penale, sentința penală nr. 99 din 16 mai 2012 a Tribunalului Bi