ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4638/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 214 din 3 martie

2003 a Tribunalului București, secția a II a penală, în baza art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul N.V. la 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64

C. pen.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani

după executarea pedepsei.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 4 septembrie 2002 la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., s-a luat act că partea vătămată B.M.C. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la

3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut

că la 3 august 2002, orele 21,00, partea vătămată B.M.C. și P.V.G. se plimbau

prin parcul Circului.

La un moment dat, cei doi se aflau

pe o alee din imediata apropiere a Circului Globus, când au fost acostați de

inculpatul N.V. pe care nu îl cunoșteau, acesta cerându-le să se oprească.

Întrucât nu-l cunoșteau, cei doi au

intenționat să meargă mai departe, fapt ce l-a enervat pe inculpat, care i-a

amenințat că îi va controla și dacă va găsi bani asupra lor îi va bate.

Partea vătămată B.M. i-a spus

inculpatului că are asupra sa 30.000 lei, însă nu-i poate da decât 10.000 lei,

întrucât are nevoie de 20.000 lei, însă inculpatul i-a cerut toți banii,

amenințându-l cu bătaia, în caz că nu îi dă.

Indignat de atitudinea inculpatului,

martorul P. i-a spus că nu are nici un drept să-l controleze pe B.M. și să-i ia

banii.

Pentru ca cei doi să nu se mai

opună, inculpatul le-a spus că îi va bate și îi va arunca în lacul din imediata

apropiere, împingându-l ușor cu mâna în umăr pe B.M.

După ce a luat banii (30.000 lei de

la B.M.), inculpatul s-a îndepărtat de cei doi băieți; aceștia s-au deplasat

spre ieșirea din parc unde au întâlnit o patrulă de polițiști cărora le-a

relatat cele întâmplate.

Lucrătorii de poliție, însoțiți de

cei doi băieți, au efectuat verificări în zona parcului, reușind în scurt timp

să-l depisteze pe inculpat, pe care l-au percheziționat corporal, găsind asupra

lui bancnotele de 10.000 lei, luate de la partea vătămată, așa încât, a fost

condus la secția de poliție în vederea stabilirii activității infracționale.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o sub

aspectul individualizării pedepsei apreciind că este nejustificată reținerea de

circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, și inculpatul N.V., care a

solicitat, în principal, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea

pedepsei, urmând a se da eficiență sporită circumstanțelor atenuante reținute

de prima instanță.

Prin decizia penală nr. 310 din 28

mai 2003, Curtea de Apel București, secția a II–a penală, a admis apelul

declarat de parchet, desființând în parte sentința apelată și, rejudecînd, a

înlăturat prevederile art. 74 și art. 76 C. pen. și a majorat pedeapsa aplicată

inculpatului de la 3 ani la 5 ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul N.V., împotriva aceleiași sentințe.

A dedus prevenția de la 4 septembrie

2002 la zi.

A obligat inculpatul la 800.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul N.V., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, pe fond, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică a

faptei comise de inculpat.

Instanța de control judiciar, în mod

justificat, a înlăturat aplicarea prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen. și a

majorat pedeapsa aplicată inculpatului.

Cu privire la primul motiv de recurs

formulat de inculpat și care vizează achitarea, se apreciază că nu poate fi

primit, întrucât probatoriul administrat în cauză a dovedit cu certitudine

situația de fapt reținută în cauză.

Cât privește al doilea motiv de

recurs care vizează reducerea pedepsei, se apreciază ca fiind nefondat.

Astfel, pedeapsa aplicată, respectiv

5 ani, atât în ce privește cuantumul, cât și ca modalitate de executare,

corespunde pe deplin criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. și

scopurilor pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen., nefiind motive care să impună

reducerea acesteia.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins

recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 310 din 28 mai 2003 a

Curții de Apel București, secția II penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 4 septembrie 2002, până la 21

octombrie 2003.

Obligă recurentul la 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 octombrie 2003.