ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3278/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, se

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 811 din 12 septembrie

2002, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) C. pen. și alin. (2

1

) C. pen., a fost condamnat inculpatul

M.I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a

fost condamnat inculpatul V.I. la o pedeapsă de 7 ani închisoare; s-a făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Conform art. 65 C. pen., s-au

interzis ambilor inculpați drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., s-a

contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de către inculpatul V.I., de 1051

zile, din pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală

nr. 1003/1997 a Judecătoriei Oradea, cu pedeapsa aplicată prin prezenta

hotărâre, el urmând a executa în final, pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpaților și în baza art. 88 C. pen., s-a

computat prevenția pentru ambii inculpați de la data de 2 august 2002, la data

de 12 septembrie 2002.

Conform art. 116 C. pen., s-a

interzis inculpaților accesul în București, pe o perioadă de 3 ani, după executarea

pedepsei principale.

S-a luat act că partea vătămată R.B.

nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

fiecare inculpat a fost obligat la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care câte 300.000 lei pentru fiecare, onorariul avocatului din

oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut în fapt că, la data de 1 august 2002, după ce au

consumat băuturi alcoolice, inculpații M.I. și V.I., mergând pe Calea

Văcărești, în dreptul stației R.A.T.B. Costache Stamate au acostat-o pe partea

vătămată R.B., pe care lovind-o cu pumnii și picioarele au deposedat-o de un

ceas. La strigătele victimei martorul C.D. împreună cu alți cetățeni i-au

imobilizat pe inculpați care au restituit bunul sustras.

Partea vătămată a arătat în fața

instanței că nu se constituie parte civilă în cauză, deoarece obiectul sustras

i-a fost înapoiat.

Împotriva sentinței penale nr.

811/2002 au declarat apel inculpații V.I. și M.I., precum și Parchetul de pe

lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, parchetul a

arătat că pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului M.I. este

nelegală, deoarece minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de tâlhărie,

pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) C. pen.,

este de 7 ani.

Parchetul a mai criticat sentința

apelată, pentru că în mod greșit  s-a aplicat art. 61 C. pen., pentru

inculpatul V.I., deoarece fapta a fost comisă la data de 12 august 2002, iar

pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

1003/1997 de Judecătoria Oradea se consideră executată la data de 18 aprilie

2001.

S-a mai arătat că nu trebuia aplicat

nici art. 116 C. pen., față de inculpatul V.I., deoarece acesta are domiciliul

în București.

Prin apelurile lor inculpații au

solicitat reducerea pedepselor.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 862/ A din 20 decembrie 2002, a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul

V.I. împotriva sentinței penale nr. 811 din 12 septembrie 2002 a Tribunalului

București, secția I penală.

A desființat în parte sentința și

rejudecând:

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatului M.I. de la 5 ani închisoare, la 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 61 C. pen.,

pentru inculpatul V.I.

Înlătură aplicarea art. 116 C. pen.,

pentru inculpatul V.I.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate.

Respinge, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul M.I. împotriva aceleiași sentințe penale.

Deduce prevenția pentru ambii

inculpați de la data de 2 august 2002, la zi.

Nemulțumiți și de această hotărâre,

în termenul legal, au declarat recurs, ambii inculpați, solicitând reducerea

pedepselor aplicate, iar inculpatul M.I. a mai cerut și înlăturarea

prevederilor art. 116 C. pen.

Recursurile sunt nefondate.

Examinându-se hotărârea atacată în

raport de criticile formulate de cei doi inculpați, precum și din oficiu, se

reține că pedepsele de câte 7 ani închisoare aplicate fiecărui recurent

inculpat, reprezintă limita minimă prevăzută de textul de încriminare a

tâlhăriei comise.

În raport de împrejurările concrete

în care, băuți fiind, cei doi inculpați, în puterea nopții și în plină stradă,

atacă pe partea vătămată, persoană în vârstă, și-o deposedează de ceasul de la

mână și apoi încearcă să-și asigure scăparea prin fugă, pedepsele aplicate, au

fost judicios stabilite la limita minimă, prevăzută de lege pentru fapta

comisă.

Se mai reține că inculpatul V.I.

este recidivist, iar inculpatul M.I., deși nu are antecedente penale nu are

domiciliul în municipiul București.

Se fac aceste sublinieri pentru a se

vedea că nu sunt temeiuri de acordare de circumstanțe atenuante, singura

condiție în care s-ar putea reduce pedepsele, sub limita minimă și nici nu se

justifică înlăturarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 116 C. pen., luată

față de recurentul M.I., ce nu are domiciliul în București, oraș față de care i

s-a interzis accesul, pe o perioadă de 3 ani.

Pentru toate aceste considerente,

recursurile declarate de inculpați, urmează a fi respinse, ca nefondate, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și menținută hotărârea

atacată ca legală și temeinică sub toate aspectele.

Se vor aplica și prevederile art.

381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.I. și V.I. împotriva deciziei penale nr. 862/ A din

20 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepse, timpul reținerii

și arestării preventive a inculpaților de la 2 august 2002, la 4 iulie 2003.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iulie 2003.