ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4465/2007

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 193 din 8 februarie 2007 a Tribunalului București a hotărât, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.V. la pedeapsa închisorii de 6 ani. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 19 iulie 2006 la zi.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa închisorii de 7 ani și 6 luni. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 433 din 27 martie 2001 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1617 din 7 noiembrie 2001 a Curții de Apel București și a contopit restul rămas neexecutat de 730 de zile cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 19 iulie 2006 la zi. A luat act că partea vătămată C.C., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind reparat integral prin restituire. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare de stat în sumă de 3.000.000 lei, revenind fiecăruia câte 1.500.000 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin folosirea de amenințări inculpații au deposedat pe partea vătămată C.C. de un telefon mobil și suma de 50 lei . Situația de fapt s-a dovedit pe baza următoarelor mijloace de probă, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor audiați, procesele verbale de cercetare la fața locului, coroborate cu declarațiile inculpaților.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel criticând-o inculpatul N.V. sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei iar inculpatul S.I., pentru greșita sa condamnare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Prin decizia penală nr. 170/ A din 9 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelurile inculpaților, ca nefondate, hotărâri ce au fost recurate în termen legal, fiind criticate pedepsele aplicate considerându-se că se impune reducerea lor. Recursurile declarate sunt nefondate. După cum este de observat în prezentele recursuri inculpații au reiterat motivele de casare invocate în calea de atac a apelurilor. Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar se constată că hotărârile pronunțate în cauză de instanțele de fond și apel sunt corecte, atât în ceea ce privește starea de fapt reținută, încadrarea juridică a faptei cât și tratamentul sancționator aplicat inculpaților.

Instanțele au apreciat just că în cauză față de pericolul social al faptelor și împrejurările cu care aceasta a fost comisă, datele ce îi caracterizează pe inculpați și frecvența cu care săvârșesc asemenea fapte, atitudinea lor nesinceră, prevederile art. 52 C. pen., nu se poate realiza decât prin aplicarea unui tratament juridic sancționator mai sever. Pedepsele aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie situație prevăzută de textul incriminator, cu peste un an și respectiv 2 ani și 6 luni peste limita minimă prevăzută de textul ce incriminează infracțiunea de tâlhărie și al cărei maxim era de până la 20 de ani nu pot fi considerate ca severe, rezultând că la dozarea acestora s-a ținut atât de pericolul social, cât și de datele, ce caracterizează negativ persoanele acestora, în sensul că au antecedente penale perseverența lor pe calea infracțională , atitudinea nesinceră adoptată în fața organelor judiciare, nu pot fi considerate prea severe.

Pentru considerentele mai sus arătate, având în vedere că verificând decizia atacată în raport și de prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să casare urmează a se constata că recursurile declarate de inculpații N.V. și S.I. sunt nefondate și a fi respinse, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozițiilor prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.V. și S.I. împotriva deciziei penale nr. 170/ A din 9 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 iulie 2006 la 28 septembrie 2007. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2007.