ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4465/2007

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 193

din 8 februarie 2007 a Tribunalului București a hotărât, în baza art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin.

(1) lit. a) C. pen., și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe

inculpatul N.V. la pedeapsa închisorii de 6 ani.

În baza art. 71 C. pen., a

interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 19 iulie 2006

la zi.

În baza art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa închisorii de 7 ani și 6 luni.

În baza art. 61 C. pen., a

revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 433 din 27 martie 2001 a

Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1617

din 7 noiembrie 2001 a Curții de Apel București și a contopit restul rămas

neexecutat de 730 de zile cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a

interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 19 iulie 2006

la zi.

A luat act că partea

vătămată C.C., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind

reparat integral prin restituire.

În baza art. 191 alin. (2) C.

proc. pen., a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare de stat în

sumă de 3.000.000 lei, revenind fiecăruia câte 1.500.000 lei.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că prin folosirea de amenințări inculpații

au deposedat pe partea vătămată C.C. de un telefon mobil și suma de 50 lei .

Situația de fapt s-a dovedit

pe baza următoarelor mijloace de probă, declarațiile părții vătămate,

declarațiile martorilor audiați, procesele verbale de cercetare la fața

locului, coroborate cu declarațiile inculpaților.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel criticând-o inculpatul N.V. sub aspectul greșitei individualizări

a pedepsei iar inculpatul S.I., pentru greșita sa condamnare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

Prin decizia penală nr. 170/

A din 9 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a respins

apelurile inculpaților, ca nefondate, hotărâri ce au fost recurate în termen

legal, fiind criticate pedepsele aplicate considerându-se că se impune reducerea

lor.

Recursurile declarate sunt

nefondate.

După cum este de observat în

prezentele recursuri inculpații au reiterat motivele de casare invocate în

calea de atac a apelurilor.

Din analiza actelor și

lucrărilor de la dosar se constată că hotărârile pronunțate în cauză de

instanțele de fond și apel sunt corecte, atât în ceea ce privește starea de

fapt reținută, încadrarea juridică a faptei cât și tratamentul sancționator

aplicat inculpaților.

Instanțele au apreciat just

că în cauză față de pericolul social al faptelor și împrejurările cu care

aceasta a fost comisă, datele ce îi caracterizează pe inculpați și frecvența cu

care săvârșesc asemenea fapte, atitudinea lor nesinceră, prevederile art. 52 C.

pen., nu se poate realiza decât prin aplicarea unui tratament juridic

sancționator mai sever.

Pedepsele aplicate

inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie situație prevăzută de

textul incriminator, cu peste un an și respectiv 2 ani și 6 luni peste limita

minimă prevăzută de textul ce incriminează infracțiunea de tâlhărie și al cărei

maxim era de până la 20 de ani nu pot fi considerate ca severe, rezultând că la

dozarea acestora s-a ținut atât de pericolul social, cât și de datele, ce

caracterizează negativ persoanele acestora, în sensul că au antecedente penale perseverența

lor pe calea infracțională , atitudinea nesinceră adoptată în fața organelor judiciare,

nu pot fi considerate prea severe.

Pentru considerentele mai

sus arătate, având în vedere că verificând decizia atacată în raport și de

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată

existența și a altor motive care analizate din oficiu să casare urmează a se

constata că recursurile declarate de inculpații N.V. și S.I. sunt nefondate și

a fi respinse, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. și a se dispune potrivit dispozițiilor prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații N.V. și S.I. împotriva deciziei penale nr. 170/

A din 9 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 iulie

2006 la 28 septembrie 2007.

Obligă recurenții inculpați

să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma

de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 28 septembrie 2007.