ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3697/2009

Asupra recursurilor de față: În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 52 din 18 septembrie 2008, Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie, a dispus următoarele: - achitarea inculpatului minor V.I.D. în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 46 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 269 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic.art. 99 și urm. C. pen.; - condamnarea inculpatului A.M. în baza art. 269 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la restul de pedeapsă de 2 ani o lună și 20 zile închisoare (780 zile), rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1347 din 14 decembrie 2005 a Judecătoriei Moreni, inculpatul având de executat în final, 4 ani, o lună și 20 zile închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa astfel rezultată, perioada efectiv executată, de la 7 martie 2007, la zi, menținându-se starea de detenție. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 1347 din 14 decembrie 2005 a Judecătoriei Moreni, dispunându-se emiterea altuia nou. - condamnarea inculpatului I.C. în baza art. 269 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la restul de pedeapsă de 3 ani și o zi închisoare (1096 zile), rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1230/2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul având de executat în final 5 ani și o zi închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa astfel rezultată, perioada efectiv executată, de la 7 martie 2007, la zi, menținându-se starea de detenție. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 1230/2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, dispunându-se emiterea altuia nou. - condamnarea inculpatului V.A. în baza art. 269 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic.art. 99 și urm. C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare; În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la restul de pedeapsă de 2 ani, 2 luni și 10 zile închisoare (800 zile), rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2823 din 28 noiembrie 2006 a Judecătoriei sector 6 București, inculpatul având în final de executat 3 ani, 2 luni și 10 zile închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa astfel rezultată, perioada efectiv executată de la 7 martie 2007 la zi, menținându-se starea de detenție. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 2823 din 28 noiembrie 2006 a Judecătoriei sector 6 București, dispunându-se emiterea altuia nou. - condamnarea inculpatului V.F. în baza art. 269 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic.art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la restul de pedeapsă de 3 ani și 28 zile închisoare (1.123 zile), rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 560/2006 a Judecătoriei sector 1 București, inculpatul având de executat în final 4 ani și 28 zile închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a dedus din pedeapsa astfel rezultată, perioada efectiv executată de la 7 martie 2007 la zi, menținându-se starea de deținere. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 560/2006 a Judecătoriei sector 1 București, dispunându-se emiterea altuia nou. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: La data de 7 martie 2007, inculpații V.I.D. (minor), V.A. (minor), V.F. (minor), I.C. și A.M., se aflau încarcerați în Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova, toți executând pedepse cu închisoarea. În după-amiaza aceleiași zile, inculpatul V.A.

a observat în camera de deținere alăturată o echipă de muncitori care efectuau lucrări la instalația sanitară și, profitând de neatenția acestora, a luat o pânză de bomfaier din apropierea acestora, pe care i-a dat-o coinculpatului A.M., să o ascundă. Cei doi inculpați au hotărât să evadeze din penitenciar, folosindu-se de instrumentul respectiv, apt pentru tăierea gratiilor de la fereastră. În seara zilei respective, pentru a pune în aplicare planul lor infracțional, după ce s-a efectuat apelul și s-a închis camera de deținere, inculpații V.A. și A.M. au privit la televizor până în jurul orelor 21 00 , moment în care le-au propus celorlalți trei inculpați - colegi de cameră, să evadeze propunerea fiind acceptată de coinculpații I.C., V.I.D.

și V.F. Inițial, s-a stabilit că inculpatul minor V.I.D. nu ar fi fost de acord cu propunerea făcută, însă la insistențele verbale ale celorlalți coinculpați, a acceptat, fără a fi constrâns, el fiind și singurul care avea domiciliul în municipiul Craiova, cunoscând astfel orașul. În desfășurarea planului infracțional, inculpații A.M. și I.C., folosindu-se de pânza de bomfaier, au tăiat o parte din grilajul metalic de la fereastra camerei de deținere, iar pentru a nu fi auziți sau observați de supraveghetorul de secție, martorul A.I., au dat tare sonorul de la televizor și, în final, au deschis ușa de la debara (cambuză), din dreptul ferestrei. În jurul orelor 22,50, inculpații au ieșit din celulă pe orificiul creat în urma tăierii gratiilor, iar după ce au sărit în curte, au escaladat gardurile din beton și sârmă ghimpată ce împrejmuiau penitenciarul.

S-a reținut că, deși au fost somați cu foc de avertisment de către subofițerii aflați în serviciul de pază, inculpații au traversat grădinile cetățenilor ce locuiesc lângă penitenciar, până au ajuns în strada B.V., de unde au continuat deplasarea cu intenția de a ajunge la G. din municipiul Craiova. La scurt timp, inculpații V.I.D., I.C., V.A. și A.M. au fost prinși de echipajele de jandarmi și subofițeri din cadrul penitenciarului, pe strada B.D. din Craiova, fiind încarcerați în aceeași seară, iar inculpatul V.F. s-a întors la penitenciar, predându-se singur. Situația de fapt reținută de prima instanță și vinovăția inculpaților au fost demonstrate de declarațiile de recunoaștere făcute de inculpați, care au fost coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, dar și cu celelalte acte aflate la dosar.

Referitor la inculpatul minor V.I.D., prima instanța a apreciat însă că acesta a fost constrâns moral să săvârșească infracțiunea de evadare de către coinculpații A.M. și I.C. și, făcându-se aplicarea disp. art. 46 alin. (2) C. pen., s-a dispus o soluție de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celorlalți inculpați au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., dar și elementele ce privesc pe făptuitori, inculpații majori săvârșind infracțiunea împreună cu inculpații minori, față de primii fiind reținută agravanta prev. de art. 75 lit. c) C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și inculpații V.F.

- care a criticat sentința pentru netemeinicie și I.C., acesta din urmă susținând în fața instanței că înțelege să-și retragă apelul. Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a susținut, printre altele că în cauză prima instanță nu a reținut circumstanța reală agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., față de fiecare inculpat, arătând, de asemenea, că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului V.I.D., câtă vreme probele din cursul urmăririi penale conturează vinovăția sa. O altă critică a parchetului s-a referit la omisiunea primei instanțe de a dispune confiscarea specială a pânzei de bomfaier folosită la săvârșirea faptelor, dar și de a reține starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

față de inculpații majori A.M. și I.C. Criticile parchetului au vizat totodată și aspectul individualizării pedepselor pentru infracțiunile prev. de art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., apreciate ca fiind prea blânde. Prin Decizia penală nr. 35 din 23 februarie 2009, așa cum a fost îndreptată prin încheierea din 18 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate în cauză și, desființând sentința penală atacată, a dispus următoarele: - condamnarea inculpatului minor V.I.D., în baza art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la restul de pedeapsă de 3 ani, 6 luni și 2 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 512 din 31 octombrie 2006 a Tribunalului Dolj, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani și 2 zile închisoare. A fost dedusă din pedeapsă perioada efectiv executată de la 7 martie 2007 (data reîncarcerării) la zi, menținându-se starea de detenție. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 578 din 12 decembrie 2006, emis de Tribunalul Dolj, urmând a fi emis un alt mandat; - condamnarea inculpatului A.M., în baza art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic.art.

37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) și c) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la restul de pedeapsă de 2 ani, o lună și 20 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1347 din 14 decembrie 2005 a Judecătoriei Moreni, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani, o lună și 20 zile închisoare. I s-au interzis acestui inculpat drepturile prev.de art. 64 alin. (1) teza II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2271 din 04 aprilie 2006, emis de Judecătoria Moreni, urmând a fi emis un alt mandat, corespunzător.

S-a dedus din pedeapsă, perioada efectiv executată de inculpat, de la 07 martie 2007 la zi, menținându-se starea de detenție; - condamnarea inculpatului I.C. în baza art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) și c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la restul de pedeapsă de 3 ani și o zi închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1230/2006 a Tribunalului București, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani, 6 luni și o zi închisoare. I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă perioada efectiv executată de inculpat, de la 7 martie 2007. S-a constatat că acest inculpat a fost liberat condiționat la 9 ianuarie 2009. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1421 din 10 ianuarie 2007, emis de Tribunalul București, urmând a fi emis un alt mandat; - condamnarea inculpatului V.A., în baza art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic.art. 99 și urm. C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat această pedeapsă la restul de pedeapsă de 2 ani, 2 luni și 10 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2823 din 28 noiembrie 2006 a Judecătoriei sector 6 București, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani, 8 luni și 10 zile închisoare.

A fost dedusă din pedeapsă, perioada efectiv executată de inculpat, de la 7 martie 2007, la zi, menținându-se starea de detenție. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 9721 din 13 martie 2007, emis de Judecătoria sector 6 București, urmând a se emite un nou mandat; - condamnarea inculpatului minor V.F., în baza art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic.art. 99 și urm. C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat pedeapsa la restul de pedeapsă de 3 ani și 28 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 560/2006 a Judecătoriei sector 1 București, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani, 6 luni și 28 zile închisoare.

A fost dedusă din pedeapsă, perioada efectiv executată de inculpat, de la 7 martie 2007, la zi, menținându-se starea de detenție. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 36 din 9 aprilie 2007, emis de Tribunalul Dolj. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței privind cheltuielile judiciare avansate de stat. S-a dispus confiscarea specială de la inculpați a pânzei de bomfaier. S-a luat act, totodată, de retragerea apelului declarat de inculpatul I.C., acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, printre altele, că soluția de achitare a inculpatului minor V.I.D. este greșită și în vădită contradicție cu împrejurările ce rezultă din ansamblul probator, disp.

art. 46 alin. (2) C. pen., nefiind incidente în speță. De asemenea, s-a apreciat că prima instanță trebuia să rețină față de fiecare inculpat agravanta prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât fapta a fost săvârșită de cei 5 inculpați împreună, potrivit unei înțelegeri avută și manifestată expres. Și critica referitoare la stabilirea nejudicioasă a pedepselor, invocată de procuror, a fost privită ca fondată, astfel că au fost majorate pedepsele aplicate fiecărui inculpat. Cu privire la apelul declarat de inculpatul V.F., s-a apreciat ca nejustificată aplicarea pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., astfel că aceste dispoziții au fost înlăturate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul V.I.D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în susținerea recursului, a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Recurentul intimat inculpat V.I.D. a criticat hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova sub aspectul condamnării sale, apreciind că în cauză sunt incidente disp. art. 46 C. pen. În subsidiar, a făcut trimitere la circumstanțele sale personale, în sensul că în timpul executării pedepsei nu a avut rapoarte, a avut un comportament bun, provine dintr-o familie integrată social și a participat la toate cursurile școlare organizate de penitenciar, astfel solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate.

Concluziile reprezentantului parchetului, ale apărătorului recurentului intimat inculpat, ale apărătorilor intimaților inculpați, ale intimatei părți responsabile civilmente - V.C. și ultimul cuvânt al recurentului intimat inculpat și al intimaților inculpați prezenți au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Examinând recursurile declarate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru considerentele care urmează: Dispozițiile art. 269 alin. (2) teza ultimă C. pen., instrumentează săvârșirea infracțiunii de evadare de către două sau mai multe persoane împreună. Astfel, se constată că reținerea acestei circumstanțe agravante de către art. 269 C. pen.

exclude a aplicarea disp. art. 75 lit. a) C. pen., referitoare la circumstanța agravantă a săvârșirii faptei de către 3 au mai multe persoane împreună. Prin urmare, Curtea apreciază că se impune înlăturarea aplicării disp. art. 75 lit. a) C. pen., față de toți cei 5 inculpați. Pe de altă parte, disp. art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., prevăd că pedepsele aplicate pentru infracțiunile săvârșite în timpul minorității nu atrag starea de recidivă. Astfel fiind, cum inculpații, A.M. și I.C. au fost condamnați anterior pentru infracțiuni comise în timpul minorității, în mod nelegal s-a reținut de către instanța de apel săvârșirea infracțiunii de evadare în stare de recidivă, motiv pentru care urmează a se înlătura aplicarea disp.

art. 37 lit. a) C. pen. față de cei doi inculpați. Totodată, Curtea reține că o condamnare la pedeapsa închisorii atrage de drept conform art. 71 C. pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă. Așadar, în speță, instanța de apel a aplicat inculpaților majori pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (pentru inculpatul A.M.) și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (pentru inculpatul I.C.), fără însă a aplica această pedeapsă și celor 3 inculpați minori. Starea de minoritate nu împiedică aplicarea acestei pedepse, doar că în această situație, executarea ei nu începe la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, ci la împlinirea vârstei de 18 ani.

Ca atare, Curtea apreciază că se impune interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., față de inculpații V.I.D., V.F. și V.A. Cu privire la critica formulată de recurentul intimat inculpat V.I.D., vizând greșita sa condamnare, Curtea reține că, în speță, nu se poate pronunța o soluție de achitare, care ar fi în contradicție cu ansamblul probator administrat în cauză, dispozițiile art. 46 alin. (2) C. pen. nefiind incidente. Așadar, referitor la solicitarea de achitare a recurentului intimat inculpat, Înalta Curte apreciază că vinovăția acestuia este pe deplin dovedită, stabilindu-se în mod corect situația de fapt anterior redată.

În ceea ce privește solicitarea de reindividualizare a pedepsei aplicate, se reține că, potrivit disp. art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale C. pen., de limitele speciale ale pedepselor, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, Înalta Curte apreciază că în prezenta cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornindu-se de la criteriile anterior menționate, s-a stabilit pedeapsa într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii și circumstanțelor personale ale recurentului intimat inculpat.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt fondate din perspectiva aspectelor anterior menționate, împrejurare față de care, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează să le admită, casând în parte decizia atacată și sentința penală nr. 52 din 18 septembrie 2008 a Tribunalului Dolj. Vor fi înlăturate disp. art. 75 lit. a) C. pen. față de toți inculpații și disp. art. 37 lit. a) C. pen. față de inculpații A.M. și I.C. Totodată, vor fi interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. față de cei trei inculpați minori. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul V.I.D. împotriva deciziei penale nr. 35 din 23 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia atacată și sentința penală nr. 52 din 18 septembrie 2008 a Tribunalului Dolj și, rejudecând: Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. față de inculpații V.I.D., I.C., V.F., V.A. și A.M., precum și aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. față de inculpații A.M. și I.C. Interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. față de inculpații V.I.D., V.F. și V.A.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu pentru inculpatul V.I.D., în sumă de 50 lei și pentru inculpații I.C., V.F., V.A. și A.M., în sumă de câte 400 lei se vor plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009.