ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3730/2009

Asupra recursurilor penale de față,

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 259 din 11 iunie 2008, Tribunalul Dolj a condamnat, după cum urmează, pe inculpații:

- O.M.C., fiul lui V. și R., , la pedepsele:

- 2 ani închisoare pentru art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin. (2) C. pen., 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul că execute pedeapsa de 3 ani închisoare, în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (în temeiul art. 65 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) Legea nr. 143/2000).

- V.H.M., fiul lui T. și F.,  la pedepsele:

- 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, în condițiile art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (potrivit art. 75 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000 și art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000).

- G.A., fiul lui A. și M.,  la pedepsele:

- 2 ani închisoare pentru art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. b) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, în condițiile art. 71 C. pen., 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (potrivit art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000).

În baza art. 18 lit. a), b), c) C. pen. s-a dispus confiscarea cantității de 81,85 gr rezină de canabis, un cântar electric aparținând lui O.M.C., cât și a sumei de 410 RON, ridicată de la inculpatul V.H.M.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul anului 2003, inculpatul O.M.C. împreună cu inculpatul G.A. au mers în Spania. La sfârșitul anului 2004, inculpatul O.M.C. a revenit în țară, iar în 2007 a venit în vacanță în România și G.A. Acesta din urmă a constatat că în Spania drogurile de mare risc se procură ușor și la prețuri mai mici decât cele practicate în România, cât și faptul că în Craiova este o piață de desfacere bună, situație în care a luat hotărârea de a se implica în traficul cu substanțe stupefiante.

În acest sens, a luat legătura cu coinculpatul O.M.C. căruia i-a propus această afacere și cum O. nu avea valuta necesară, i-a propus coinculpatului G. să intre în afacere și V.H.M. despre care știa că are bani.

V., calculând un profit de 500 euro la 100 gr de rezină de canabis comercializată, a acceptat propunerea, precizând că intră în afacere pe banii lui.

În urma celor convenite și după ce primea valuta necesară, inculpatul G.A. livra pe adresa inculpatului O.M.C. anumite cantități de rezină de cannabis, între 80 - 100 gr., ascunse în pachet de dulciuri, prin intermediul firmei de curierat A. După primirea drogurilor, acestea erau porționate în cantități de câte 2 grame, cu ajutorul unui cântar electronic și apoi ambalate cu folie de staniol, pentru a fi vândute cu 2.000.000 lei (ROL).

A rezultat din probatoriu că începând cu luna septembrie 2007, inculpatul G.A. a efectuat 6 astfel de livrări, în total, aproximativ 400 gr. rezină de cannabis, ultima livrare de 100 gr. fiind făcută la data de 15 februarie 2008, pe numele inculpatului V.H.M..

Din cele declarate de inculpați a rezultat că ultima cantitate de rezină de cannabis, primită la 15 februarie 2008 a fost porționată în câte 2 gr. la domiciliul inculpatului O. în ziua de 17 februarie 2008, când acesta din urmă a reținut 30 de pachețele, restul de 20 livrându-le coinculpatului V.H.M..

În seara de 17 februarie 2008, același inculpat a vândut martorului T.L.Ș. 2 pachețele cannabis, loc în care a fost prins în flagrant, iar cu ocazia percheziției corporale, s-au găsit asupra inculpatului suma de 400 RON cât și două pachețele conținând rezină de cannabis (în cantitate de 1,41 gr și respectiv, 0,71 gr.).

În dimineața de 7 februarie 2008, inculpatul O.M.C. a vândut colaboratorului autorizat în cauză "A.M." un pachețel de 2,08 gr. rezină de cannabis. În seara zilei de 18 februarie 2008, același inculpat O.M.C. a vândut martorului T.L.Ș., în două rânduri, 8 grame rezină de cannabis pentru care a primit suma de 400 RON cât și unei persoane numită "A." 6 grame de cannabis, pentru care a primit 300 RON.

În ziua de 19 februarie 2008, inculpatul O.M.C. a vândut colaboratorului sub acoperire "A.M." 2 grame rezină de cannabis pentru care a primit 100 RON.

La percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului O.M.C., în ziua de 19 februarie 2008, s-au găsit alte 22 pachețele de 2 gr. cannabis, iar la locuința prietenei sale B.O. încă 14 pachețele cu rezină de cannabis.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel cei trei inculpați sub aspectul de nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 140 din 28 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat sentința sub aspectul modalității de individualizare a pedepselor; au fost înlăturate dispozițiile art. 71, 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., precum și pedepsele complementare, potrivit art. 76 alin. (3) C. pen., aplicate inculpaților constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., timp de câte 2 ani.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor de câte 3 ani închisoare aplicate fiecărui inculpat, stabilind în baza art. 86

2

C. pen. un termen de încercare de 6 ani.

S-a dispus, în temeiul art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare inculpații să se supună măsurilor de supraveghere indicate în minută și dispozitiv.

S-a făcut aplicarea art. 86

4

și 71 alin. (5) C. pen.

S-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate arestarea preventivă, începând cu 19 februarie 1008 la zi.

Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârilor atacate.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul G.A..

Prin motivele scrise, procurorul a criticat decizia instanței de apel sub aspectul netemeiniciei, cu privire la modalitatea de executare a pedepselor dispuse pentru cei trei inculpați; această individualizare a pedepsei ignoră modalitatea de concepere și executare a infracțiunilor, faptul că inculpații, printr-o înțelegere prealabilă, au introdus în țară mari cantități de drog de risc, pe parcursul anilor 2007, 2008, până când au fost identificați de autoritățile judiciare; sub acest aspect s-a solicitat menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond fiind invocat cazul de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

În esență, prin motivele scrise, cât și oral, recurentul inculpat G.A. a susținut că probatoriul este neconcludent și insuficient, cât privește stabilirea vinovăției sale în comiterea celor două infracțiuni și că în speță, vinovăția sa este stabilită doar pe denunțul celor doi inculpați, cointeresați în obținerea unei soluții favorabile și pe baza unei construcții gândită de anchetator și confirmată de instanțe, dar nu pe probe, ci pe presupuneri s-a cerut achitarea pe baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. în drept au fost invocate de recurent cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 și 18 C. proc. pen.

Examinând legalitatea și temeinicia sentințelor recurate, în raport de totalitatea criticilor formulate de recurenți, de cazurile de casare invocate prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 10, 18, 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată pentru cele ce urmează că, recursurile sunt nefondate.

Soluția de condamnare contestată de inculpatul G.A. nu este rezultatul unei grave erori de fapt, după cum nici rezultat al unor dovezi insuficiente și neconcludente ci efectul principiului liberei aprecieri a probelor, prevăzut de art. 63 alin. (2) C. proc. pen. care lasă instanței de judecată, pe de o parte, libertatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar pe de altă parte, să dea valoare numai acelor probe care se coroborează cu alte probe, corect și legal administrate și care exprimă adevărul.

Deși inculpatul G.A. nu se recunoaște vinovat de faptele deduse judecății, pe parcursul procesului penal nu a manifestat nicio preocupare de a se prezenta în fața instanțelor, de a da declarații, sau de a-și face apărările necesare într-o asemenea situație.

Și deși contestă comiterea faptelor, probele administrate pe parcursul procesului nu numai că nu-l exonerează de răspunderea penală dar îl indică ca fiind inițiator al activităților infracționale și al grupului infracțional organizat, fiind cel care a testat piața drogurilor în Spania (unde trăia) și Craiova (locul de unde provenea), după care în urma acestui studiu de piață a gândit modalitatea de introducere în țară a drogurilor, locurilor, modurile de vânzare-cumpărare și persoanele.

În acest sens, declarațiile coinculpaților O.M.C. și V.H.M. nu pot fi apreciate ca denunțuri în sensul art. 223 C. proc. pen., ele reprezintă acte procesuale efectuate de procuror și instanță cu respectarea dispozițiilor art. 69 - 70 C. proc. pen. și ale art. 323 - 324 C. proc. pen., prin care în prezența apărătorilor aleși, cei doi inculpați au recunoscut în totalitate faptele, precizând că drogurile au fost livrate de către G.A. din orașul Sevila - Spania (inculpatul aflându-se și în prezent în Spania) prin firma de curierat "A." după ce în prealabil, primea valuta stabilită și comunicată prin telefon (a se vedea documentele de transfer bancar W.-U. dosar urmărire penală); potrivit acestor acte O.M.C. și V.H.M. au trimis pe numele G.A., în șase rânduri, suma totală de 5.114 euro, că acesta se prezenta sub numele fictiv de V.C. în încercarea de a nu fi descoperit ca traficant de droguri (a se vedea documentele W.U. și cele primite de la P.A..

Deosebit de aceste probe, pot fi amintite procesele-verbale de interceptare și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate de la telefoanele celor trei inculpați.

Din ansamblul acestor procese-verbale de interceptare și înregistrare pe bandă magnetică sau pe orice alt suport sunt esențiale cele din dosarul de urmărire penală din care rezultă, fără dubii, implicarea inculpatului G.A. în acțiunea de introducerea în țară a drogurilor, în calitate de membru al grupului infracțional.

Din aceste interceptări a unor comunicări cifrate, începând cu septembrie 2007, rezultă, așa cum explică prin declarația din 13 martie 2008, O.M.C. i-a transmis inculpatului G.A. 600 euro pentru drogurile ce urma să le expedieze pe numele lui V., rămânând dator 1.000 euro, apoi, i-a comunicat că poate să livreze marfa, iar prin al treilea mesaj, G.A. i-a spus că i-a trimis 100 gr. de hașiș.

De amintit, în același sens, procesele-verbale de redare a convorbirilor, numerotate de la 6 la 8, care confirmă faptul că pachetul trimis de inculpatul G.A., în care se afla cantitatea de 100 gr rezină de cannabis a sosit în Craiova la 15 februarie 2008, când a fost ridicată de la firma A. de către inculpatul V., care l-a depozitat într-un garaj până la 17 februarie 2008, când drogul respectiv, a fost dus în locuința inculpatului O.M.C. și porționat în cantități de câte 2 gr fiecare.

În fine, sunt de reținut și restul proceselor-verbale de redare, numerotate de la 9 la 56, din conținutul cărora rezultă o amplă activitate de vânzare a drogurilor către tineri din Craiova, mai ales prin intermediul învinuiților T.L.Ș. și B.I.C.

Ori, în contextul întregului material probator administrat în cauză, în parte amintit și discutat în cuprinsul acestei hotărâri, este absolut evidentă vinovăția inculpatului G.A. în comiterea faptelor deduse judecății și în niciun caz nu se poate susține că soluția de condamnare reprezintă rezultatul unei grave erori de fapt a instanțelor.

În fine, acest inculpat nu poate susține că i-au fost încălcate drepturi cu ocazia derulării procesului penal atâta timp cât inculpatul a ignorat participarea efectivă la procesul penal de care a avut cunoștință, drept procesual asigurat de art. 6 din Convenție și care, potrivit jurisprudenței europene garantează dreptul acuzatului de a participa efectiv la procesul penal care include nu numai dreptul de a fi prezent la judecată, dar și dreptul de a auzi și urmări efectiv desfășurarea procedurii pentru ca prin eventualele apărări ce se pot deschide - să aibă posibilitatea intervenirii în orice moment pentru înlăturarea eventualelor încălcări sau erori comise de autoritățile judiciare.

Drept urmarea considerentelor expuse, critica este nefondată și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de acest inculpat se va respinge, ca nefondat.

Nefondată este și critica procurorului vizând individualizarea pedepselor aplicate celor trei inculpați, cu referire la modalitatea de executare a pedepselor.

Astfel, o justă individualizare a pedepsei, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. cât și de practica judiciară în materie, presupune pedepse în cuantum și modalitate de executare adecvate pericolului social al faptelor dar și proporționale datelor ce caracterizează pe făptuitori.

Este de necontestat că faptele comise sunt grave, sunt frecvente și se circumscriu, pe de o parte, persoanelor tinere consumatoare de droguri, ușor de corupt și manipulat, pe de altă parte, celor care încearcă obținerea unor venituri fără efort, dar în condiții de mare risc.

Dar, justa individualizare a pedepselor nu presupune o supraestimare a pericolului social al faptei în detrimentul acelor împrejurări ce caracterizează pe făptuitori.

În aceste context, este adevărat că inculpații au organizat sau aderat la grupul infracțional format, au introdus sau ajutat la introducerea rezinei de cannabis în țară, sau au traficat acest drog de risc; dar, supraestimând pericolul acestor fapte, prin stabilirea unor pedepse cu executare în detenție ar însemna ignorarea unor elemente care caracterizează favorabil pe făptuitori și care, în aceste condiții, ar imprima un caracter excesiv pedepselor.

Inculpații sunt persoane tinere cu o conduită procesuală sinceră, fără antecedente penale, iar din referatele de evaluare ale Serviciului de Probațiune pentru fiecare inculpat rezultă informații pozitive, în sensul că, aceștia prezintă perspective de reintegrare și au conștientizat comportamentul infracțional și consecințele sale. În privința inculpatului G.A. rezultă că acesta este stabilit și căsătorit în Spania, are un copil minor și este încadrat în activități utile.

Cât privește împrejurarea că acesta nu s-a prezentat la procese pentru a se apăra, acest fapt nu poate constitui, prin el însuși, un motiv de agravare a tratamentului juridic, atâta timp cât, potrivit art. 291 alin. (2) C. proc. pen., prezentarea la judecată este un drept al inculpatului și nu o obligație.

În aceste condiții se poate aprecia că tratamentul sancționator aplicat inculpaților respectă atât dispozițiile art. 72 C. pen., cât și pe cele ale art. 52 C. pen., sub acest aspect, neconstatându-se motive de casare.

Desigur, în contextul în care inculpații vor persevera în săvârșirea de infracțiuni ignorând clemența acestui act de justiție, vor suporta rigorile legii, care sunt aspre, în asemenea situații.

Așa fiind, pentru totalitatea considerentelor expuse, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge și recursul declarat de procuror.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat G.A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova și de inculpatul G.A. împotriva Deciziei penale nr. 140 din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.