ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1900/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 693 din 18 noiembrie 2008, Tribunalul lași a condamnat pe inculpatul G.V.D. (fiul lui V. și R.) la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și, respectiv, art. 2 alin. (1) din aceeași lege, pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) - art. 76 lit. a) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o durată de 2 ani. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, pe perioada căruia, conform art. 86 3 C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere menționate în dispozitivul sentinței. În baza art. 86 4 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor ce atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 6 septembrie 2007 - 28 noiembrie 2007. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 82,5 grame cannabis ridicată de inculpat cu dovada din 20 august 2007 și dovada din 23 octombrie 2007. S-au reținut, în esență, următoarele: Inculpatul G.V.D., originar din Republica Moldova, având dublă cetățenie română și moldoveana, student la U.T.G.A.

din lași, s-a deplasat, în cursul anului 2007, în mai multe rânduri la domiciliul său din Republica Moldova, procurând de două ori și introducând în România droguri de risc, respectiv cannabis, pe care ulterior l-a comercializat sau l-a remis la diferite persoane pe raza municipiului lași, după cum urmează: În luna august 2007, inculpatul a intrat din Republica Moldoca în România, prin punctul de frontieră Sculeni și, ajuns în municipiul lași, s-a întâlnit cu colaboratorul acoperit B. - nume de cod, căruia i-a înmânat un pachet conținând cantitatea de 20,5 grame de cannabis (masă brută), care a fost ridicat ulterior de către ofițerul acoperit cu numele de cod O. Ulterior, la începutul lunii septembrie 2007 (5 septembrie 2007), inculpatul a plecat spre Republica Moldova, pentru procurarea altei cantități de droguri, iar, la data de 6 septembrie 2007, cu ocazia efectuării controlului vamal de către lucrătorii Biroului Vamal Sculeni asupra bagajelor de mână ale inculpatului, a a fost găsită o pungă de material plastic transparent, care conținea circa 100 grame de cannabis, astfel cum s-a concluzionat prin raportul de constatare tehnico-științifică.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a administrat toate probele de la urmărirea penală, cu excepția declarațiilor martorilor V.V. și G.V., apreciate ca inutile soluționării cauzei, precum și probele solicitate de inculpat în apărarea sa, fiind admisă administrarea probei cu martorii C.V. și T.L. și cu înscrisuri - listarea unor convorbiri înregistrate prin serviciul mesageriei instant purate de o persoană cu id-ul D.G. cu o persoană având id-ul P., în dovedirea împrejurării că inculpatul a adus drogurile la insistențele și provocările repetate ale numitului R., colaborator al agenților sub acoperire. Cu privire la cererea apărătorului inculpatului, de fi audiat colaboratorul cu nume de cod B., instanța a acordat mai multe termene de judecată, constatându-se imposibilitatea administrării acestei probe, conform art. 327 alin. (3) C. proc.

pen. Referitor la cererea de audiere a instigatorului sub acoperire cu nume de cod O., în vederea stabilirii împrejuărilor concrete în care s-a săvârșit fapta din luna august 2007, respectiv data, locul și persoanele între care s-a realizat tranzacția, instanța a respins solicitarea inculpatului, motivând că pentru stabilirea existenței faptei și a autorului acesteia nu prezintă relevanță determinarea datei exacte a săvârșirii faptei (fiind suficientă circumstantierea în timp și spațiu a faptei) ori persoana căreia i-au fost remise drogurile, iar, pe de altă parte, inculpatul a recunoscut că, în două rânduri, a adus din Republica Moldova o anumită cantitate de cannabis, pe care a remis-o unei persoane, de la care a pretins că nu a primit nici o sumă de bani.

Instanța a înlăturat apărarea inculpatului, conform căreia a săvârșit faptele determinat sau provocat de o anumită persoană, despre care a pretins că este colaborator al investigatorului sub acoperire, cu motivarea că din probele administrate în cauză nu a rezultat această împrejurare, întrucât martorii audiați în cauză nu au perceput în mod direct existența unei astfel de provocări, din declarațiile acestora rezultând că au aflat ulterior arestării, de la inculapt, că ar fi adus drogurile în țară la insistențele acestei persoane. Totodată, caracterul de provocare sau determinare a acțiunilor acestei pretinse persoane nu a fost dovedit în cauză, nefiind probat în speță că inculpatul a luat hotărârea infracțională la solicitarea exclusivă și ca urmare a demersurilor făcute de această persoană, activitatea de provocare a unei infracțiuni trebuind să îmbrace forme concrete de instigare, care să inițieze în mintea unei persoane ideea de a săvârși o infracțiune.

Or, în speță, nu s-a probat provocarea sau determinarea inculpatului la săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, de către investigatorii sub acoperire sau de către colaboratori sau informatori ai acestora, în vederea obținerii de probe împotriva sa. Pentru a pronunța condamnarea inculpatului, instanța a reținut că vinovăția acestuia este pe deplin dovedită prin materialul probator administrat în cauză. Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, invocând, în esență, încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., în sensul că hotărârea de condamnare a fost pronunțată fără examinarea atentă a tuturor probelor administrate nelegal în cursul urmăririi penale și pe baza determinării exclusive la săvârșirea acestor fapte de un anume R. - una și aceeași persoană cu colaboratorul sub acoperire B. și că în lipsa intervenției acestuia nu ar fi săvâșit faptele reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 178 din 28 decembrie 2009, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și inculpatul G.V.D. S-a reținut că nu este dovedit faptul că inculpatul a comis infracțiunile în urma activității de provocare a colaboratorului sub acoperire. în procesul-verbal de sesizare din oficiu din 15 august 2007, s-a consemnat că inculpatul se ocupa cu introducerea în sară de droguri și distribuirea acestora mai multor persoane, studneți din Compelxul Studențesc T.V., în cantități de câte 20 grame, la prețul de 150 RON.

În dosarul de urmărire penală există indicii care să fundamanteze constatările organului d ecercetare penală, autorizarea și folosirea investigatorului acoperit O., ofițer de poliție judiciară care a supravegheat vânzarea-cumpărarea de droguri prin intermediul colaboratorului acoperit B. Totodată, din declarația martorului C.V., a rezultat că, anterior începerii urmăririi penale împotriva inculpatului, acesta l-a cunoscut pe inculpat, care l-a pus în legătură cu un anume R., cu care martorul s-a întâlnit pentru a cumpăra droguri. S-a mai reținut că soluția de condamnare a inculpatului nu se întemeiază doar pe procesul-verbal de cumpărare de droguri de risc, întocmit de investigatorul sub acoperire la data de 17 august 2007, ci pe toate probele administrate.

S-a arătat că folosirea autorizată a investigatorului sub acoperire și a colaboratorului sub acoperire a fost necesară pentru că inculpatul făcea obiectul unor bănuieli plauzibile că era implicat într-o rețea de trafic de droguri, cunoscând furnizori din Republica Moldova, iar punerea unor colegi studenți în legătură cu vânzători sau consumatori de droguri, a fost dovedită ulterior în cursul judecății prin declarația martorului C.V. și parțial de martorul P.I. Activitatea de provocare nu este dovedită, aceasta trebuind să îmbrace forme concrete de instigare care să nască în mintea inculpatului rezoluția infracțională și anume voința și punerea în aplicare a rezoluției de a comite infracțiunea de trafic de droguri.

În faza judecății în apel, inculpatul a solicitat audierea investigatorului sub acoperire și a colaboratorului sub acoperire, probe la care a renunțat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârilor, în baza art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. și achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., motivând că a fost provocat pentru a săvârși infracțiunea de introducere de droguri în tară de colaboratorul sub acoperire, iar organele de urmărire penală au lăsat să se consume această infracțiune, în scopul obținerii de probe. A mai arătat că, deși în faza judecății în apel a solicitat audierea celor doi colaboratori sub acoperire, R. și B., cererea i-a fost respinsă, instanța apreciind-o ca nepertinentă și neconcludentă pentru soluționarea cauzei.

Recursul inculpatului este fondat, însă pentru alt motiv decât cel invocat. Pentru a pronunța o soluție de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal, instanța trebuie să verifice, prin operația de administrare a probelor în cadrul cercetării judecătorești, în condițiile celor patru principii fundamentale, caracteristice fazei de judecată - oralitate, publicitate, nemijlocire și contradictorialitate-toate probele care au servit drept temei de trimitere în judecată a unui inculpat. În urma operațiunii de verificare a probelor, în aceste condiții, instanța are obligația să evalueze și să aprecieze care dintre acestea exprimă adevărul, iar apoi să le rețină, motivat, ca suport al hotărârii judecătorești de condamnare sau achitare.

În cauză, investită cu aceleași critici formulate de inculpat și în cursul cercetării judecătorești, instanța de apel și-a încălcat rolul activ și nu a verificat și lămurit, în condițiile mai sus-menționate, toate împrejurările cauzei. Astfel, deși inculpatul a solicitat audierea investigatorului și a colaboratorului sub acoperire, cu nume de cod O. și B., probă la care ulterior a renunțat, în condițiile art. 329 alin. (2) C. proc. pen., după punerea în discuție a renunțării, instanța trebuia să încuviințeze ca aceștia să nu mai fie ascultați, numai motivat, dacă audierea lor nu mai era necesară.

Or, în cauză, în raport de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și modalitatea de aducere a acestora în fața organelor judiciare - exclusiv ca urmare a informațiilor și indiciilor rezultate din activitatea specifică de investigație a organelor de cercetare penală, pentru verificarea cărora au fost autorizați și folosiți colaboratorul sub acoperire B. și investigatorul acoperit O. - instanța trebuia să constate că audierea acestor martori este necesară aflării adevărului și lămuririi tuturor împrejurărilor de săvârșire a faptelor, câtă vreme declarațiile lor au stat la baza acuzațiilor aduse inculpatului. Totodată, audierea acestora se impunea și raportat la contextul în care inculpatul a săvârșit faptele, pentru a putea verifica și, respectiv, confirma ori infirma susținerile acestuia, în sensul că Ie-a săvârșit exclusiv urmare provocării și determinării din partea colaboratorului sub acoperire.

Această susținere a inculpatului nu putea fi înlăturată decât motivat, numai după audierea nemijlocită a investigatorului și colaboratorului sub acoperire, dat fiind dreptul inculpatului la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut și garantat de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. și art. 21 alin. (3) din Constituția României, în sensul că orice persoană acuzată are dreptul să fie judecată cu respectarea strictă a drepturilor și garanțiilor procesuale, de către o instanță independentă și imparțială care, pe baza probelor obținute și administrate în condițiile legii, evaluate și interpretate corect să ajungă la o soluție ce reprezintă unicul rezultat impus de aceste probe. Edificator este în acest sens, faptul că pentru garantarea efectivă a acestui principiu, paragr.

3 al aceluiași text din C.E.D.O. prevede dreptul celui acuzat de a solicita și obține audierea martorilor acuzării și a martorilor apărării, în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Pentru respectarea acestui drept la o apărare efectivă a inculpatului, componentă a dreptului la un proces echitabil, instanța trebuia să verifice, în condiții de nemijlocire și în exercitarea rolului său activ, îndeplinirea cumulativă a următoarelor aspecte: dacă a existat o provocare din partea agenților sub acoperire, dacă în lipsa acestei intervenții inculpatul nu ar mai fi săvârșit infracțiunile și dacă datele din trecutul inculpatului sugerau o predispoziție a acestuia pentru comiterea acestui tip de infracțiuni.

De altfel, întreaga jurisprudență a C.E.D.O., a stabilit că, deși Convenția nu împiedică în stadiul instrucției provocarea unui flagrant în funcție de natura infracțiunii care îl poate justifica, atâta timp cât activitatea agentului este una de provocare a infracțiunii și nimic nu indică faptul că, fără intervenția sa, infracțiunea ar fi fost săvârșită, utilizarea acestei intervenții provocatoare în cadrul procesului penal poate afecta în mod iremediabil caracterul echitabil al procesului. Neprocedând în acest mod, hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, pentru considerentele expuse anterior, ceea ce impune admiterea recursului declarat de recurentul inculpat G.V.D. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 28 decembrie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și de inculpatul G.V.D.

la instanța de apel, Curtea de Apel lași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul inculpat G.V.D. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 28 decembrie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și de inculpatul la instanța de apel, Curtea de Apel lași. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2010.