ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1900/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1900/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 693 din

18 noiembrie 2008, Tribunalul lași a condamnat pe inculpatul G.V.D. (fiul lui V.

și R.) la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată

și completată prin Legea nr. 522/2004 și, respectiv, art. 2 alin. (1) din

aceeași lege, pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit.

a) și c) - art. 76 lit. a) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33

lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate,

dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub

supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, pe perioada căruia,

conform art. 86

3

C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să respecte

măsurile de supraveghere menționate în dispozitivul sentinței.

În baza art. 86

4

C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor ce atrag revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe

durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat

că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 6 septembrie 2007

- 28 noiembrie 2007.

În baza art. 17

din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 82,5 grame

cannabis ridicată de inculpat cu dovada din 20 august 2007 și dovada din 23

octombrie 2007.

S-au reținut,

în esență, următoarele:

Inculpatul G.V.D.,

originar din Republica Moldova, având dublă cetățenie română și moldoveana,

student la U.T.G.A. din lași, s-a deplasat, în cursul anului 2007, în mai multe

rânduri la domiciliul său din Republica Moldova, procurând de două ori și

introducând în România droguri de risc, respectiv cannabis, pe care ulterior

l-a comercializat sau l-a remis la diferite persoane pe raza municipiului lași,

după cum urmează:

În luna

august 2007, inculpatul a intrat din Republica Moldoca în România, prin punctul

de frontieră Sculeni și, ajuns în municipiul lași, s-a întâlnit cu

colaboratorul acoperit B. - nume de cod, căruia i-a înmânat un pachet conținând

cantitatea de 20,5 grame de cannabis (masă brută), care a fost ridicat ulterior

de către ofițerul acoperit cu numele de cod O.

Ulterior, la

începutul lunii septembrie 2007 (5 septembrie 2007), inculpatul a plecat spre

Republica Moldova, pentru procurarea altei cantități de droguri, iar, la data

de 6 septembrie 2007, cu ocazia efectuării controlului vamal de către

lucrătorii Biroului Vamal Sculeni asupra bagajelor de mână ale inculpatului, a

a fost găsită o pungă de material plastic transparent, care conținea circa 100

grame de cannabis, astfel cum s-a concluzionat prin raportul de constatare

tehnico-științifică.

Pentru a

reține această situație de fapt, instanța a administrat toate probele de la

urmărirea penală, cu excepția declarațiilor martorilor V.V. și G.V., apreciate

ca inutile soluționării cauzei, precum și probele solicitate de inculpat în

apărarea sa, fiind admisă administrarea probei cu martorii C.V. și T.L. și cu

înscrisuri - listarea unor convorbiri înregistrate prin serviciul mesageriei

instant purate de o persoană cu id-ul D.G. cu o persoană având id-ul P., în

dovedirea împrejurării că inculpatul a adus drogurile la insistențele și

provocările repetate ale numitului R., colaborator al agenților sub acoperire.

Cu privire la

cererea apărătorului inculpatului, de fi audiat colaboratorul cu nume de cod B.,

instanța a acordat mai multe termene de judecată, constatându-se

imposibilitatea administrării acestei probe, conform art. 327 alin. (3) C.

proc. pen. Referitor la cererea de audiere a instigatorului sub acoperire cu

nume de cod O., în vederea stabilirii împrejuărilor concrete în care s-a

săvârșit fapta din luna august 2007, respectiv data, locul și persoanele între

care s-a realizat tranzacția, instanța a respins solicitarea inculpatului,

motivând că pentru stabilirea existenței faptei și a autorului acesteia nu

prezintă relevanță determinarea datei exacte a săvârșirii faptei (fiind

suficientă circumstantierea în timp și spațiu a faptei) ori persoana căreia

i-au fost remise drogurile, iar, pe de altă parte, inculpatul a recunoscut că,

în două rânduri, a adus din Republica Moldova o anumită cantitate de cannabis,

pe care a remis-o unei persoane, de la care a pretins că nu a primit nici o

sumă de bani.

Instanța a

înlăturat apărarea inculpatului, conform căreia a săvârșit faptele determinat

sau provocat de o anumită persoană, despre care a pretins că este colaborator

al investigatorului sub acoperire, cu motivarea că din probele administrate în

cauză nu a rezultat această împrejurare, întrucât martorii audiați în cauză nu

au perceput în mod direct existența unei astfel de provocări, din declarațiile

acestora rezultând că au aflat ulterior arestării, de la inculapt, că ar fi

adus drogurile în țară la insistențele acestei persoane. Totodată, caracterul

de provocare sau determinare a acțiunilor acestei pretinse persoane nu a fost

dovedit în cauză, nefiind probat în speță că inculpatul a luat hotărârea

infracțională la solicitarea exclusivă și ca urmare a demersurilor făcute de

această persoană, activitatea de provocare a unei infracțiuni trebuind să

îmbrace forme concrete de instigare, care să inițieze în mintea unei persoane

ideea de a săvârși o infracțiune. Or, în speță, nu s-a probat provocarea sau

determinarea inculpatului la săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, de

către investigatorii sub acoperire sau de către colaboratori sau informatori ai

acestora, în vederea obținerii de probe împotriva sa.

Pentru a

pronunța condamnarea inculpatului, instanța a reținut că vinovăția acestuia

este pe deplin dovedită prin materialul probator administrat în cauză.

Împotriva

acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, invocând, în esență, încălcarea

dreptului la un proces echitabil garantat de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O.,

în sensul că hotărârea de condamnare a fost pronunțată fără examinarea atentă a

tuturor probelor administrate nelegal în cursul urmăririi penale și pe baza

determinării exclusive la săvârșirea acestor fapte de un anume R. - una și

aceeași persoană cu colaboratorul sub acoperire B. și că în lipsa intervenției

acestuia nu ar fi săvâșit faptele reținute în sarcina sa.

Curtea de

Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 178

din 28 decembrie 2009, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul lași și inculpatul G.V.D.

S-a reținut

că nu este dovedit faptul că inculpatul a comis infracțiunile în urma

activității de provocare a colaboratorului sub acoperire. în procesul-verbal de

sesizare din oficiu din 15 august 2007, s-a consemnat că inculpatul se ocupa cu

introducerea în sară de droguri și distribuirea acestora mai multor persoane,

studneți din Compelxul Studențesc T.V., în cantități de câte 20 grame, la

prețul de 150 RON. În dosarul de urmărire penală există indicii care să

fundamanteze constatările organului d ecercetare penală, autorizarea și

folosirea investigatorului acoperit O., ofițer de poliție judiciară care a

supravegheat vânzarea-cumpărarea de droguri prin intermediul colaboratorului

acoperit B. Totodată, din declarația martorului C.V., a rezultat că, anterior

începerii urmăririi penale împotriva inculpatului, acesta l-a cunoscut pe

inculpat, care l-a pus în legătură cu un anume R., cu care martorul s-a

întâlnit pentru a cumpăra droguri.

S-a mai

reținut că soluția de condamnare a inculpatului nu se întemeiază doar pe

procesul-verbal de cumpărare de droguri de risc, întocmit de investigatorul sub

acoperire la data de 17 august 2007, ci pe toate probele administrate. S-a

arătat că folosirea autorizată a investigatorului sub acoperire și a

colaboratorului sub acoperire a fost necesară pentru că inculpatul făcea

obiectul unor bănuieli plauzibile că era implicat într-o rețea de trafic de

droguri, cunoscând furnizori din Republica Moldova, iar punerea unor colegi

studenți în legătură cu vânzători sau consumatori de droguri, a fost dovedită

ulterior în cursul judecății prin declarația martorului C.V. și parțial de

martorul P.I. Activitatea de provocare nu este dovedită, aceasta trebuind să

îmbrace forme concrete de instigare care să nască în mintea inculpatului

rezoluția infracțională și anume voința și punerea în aplicare a rezoluției de

a comite infracțiunea de trafic de droguri.

În faza

judecății în apel, inculpatul a solicitat audierea investigatorului sub

acoperire și a colaboratorului sub acoperire, probe la care a renunțat.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârilor,

în baza art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și achitarea sa, în baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., motivând că a fost

provocat pentru a săvârși infracțiunea de introducere de droguri în tară de

colaboratorul sub acoperire, iar organele de urmărire penală au lăsat să se

consume această infracțiune, în scopul obținerii de probe. A mai arătat că,

deși în faza judecății în apel a solicitat audierea celor doi colaboratori sub

acoperire, R. și B., cererea i-a fost respinsă, instanța apreciind-o ca

nepertinentă și neconcludentă pentru soluționarea cauzei.

Recursul

inculpatului este fondat, însă pentru alt motiv decât cel invocat.

Pentru a

pronunța o soluție de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal,

instanța trebuie să verifice, prin operația de administrare a probelor în

cadrul cercetării judecătorești, în condițiile celor patru principii

fundamentale, caracteristice fazei de judecată - oralitate, publicitate,

nemijlocire și contradictorialitate-toate probele care au servit drept temei de

trimitere în judecată a unui inculpat. În urma operațiunii de verificare a

probelor, în aceste condiții, instanța are obligația să evalueze și să

aprecieze care dintre acestea exprimă adevărul, iar apoi să le rețină, motivat,

ca suport al hotărârii judecătorești de condamnare sau achitare.

În cauză,

investită cu aceleași critici formulate de inculpat și în cursul cercetării

judecătorești, instanța de apel și-a încălcat rolul activ și nu a verificat și

lămurit, în condițiile mai sus-menționate, toate împrejurările cauzei.

Astfel, deși

inculpatul a solicitat audierea investigatorului și a colaboratorului sub

acoperire, cu nume de cod O. și B., probă la care ulterior a renunțat, în

condițiile art. 329 alin. (2) C. proc. pen., după punerea în discuție a

renunțării, instanța trebuia să încuviințeze ca aceștia să nu mai fie

ascultați, numai motivat, dacă audierea lor nu mai era necesară.

Or, în cauză,

în raport de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și

modalitatea de aducere a acestora în fața organelor judiciare - exclusiv ca

urmare a informațiilor și indiciilor rezultate din activitatea specifică de

investigație a organelor de cercetare penală, pentru verificarea cărora au fost

autorizați și folosiți colaboratorul sub acoperire B. și investigatorul

acoperit O. - instanța trebuia să constate că audierea acestor martori este

necesară aflării adevărului și lămuririi tuturor împrejurărilor de săvârșire a

faptelor, câtă vreme declarațiile lor au stat la baza acuzațiilor aduse

inculpatului.

Totodată,

audierea acestora se impunea și raportat la contextul în care inculpatul a

săvârșit faptele, pentru a putea verifica și, respectiv, confirma ori infirma

susținerile acestuia, în sensul că Ie-a săvârșit exclusiv urmare provocării și

determinării din partea colaboratorului sub acoperire.

Această susținere

a inculpatului nu putea fi înlăturată decât motivat, numai după audierea

nemijlocită a investigatorului și colaboratorului sub acoperire, dat fiind

dreptul inculpatului la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut și

garantat de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. și art. 21 alin. (3) din

Constituția României, în sensul că orice persoană acuzată are dreptul să fie

judecată cu respectarea strictă a drepturilor și garanțiilor procesuale, de

către o instanță independentă și imparțială care, pe baza probelor obținute și

administrate în condițiile legii, evaluate și interpretate corect să ajungă la

o soluție ce reprezintă unicul rezultat impus de aceste probe. Edificator este

în acest sens, faptul că pentru garantarea efectivă a acestui principiu,

paragr. 3 al aceluiași text din C.E.D.O. prevede dreptul celui acuzat de a

solicita și obține audierea martorilor acuzării și a martorilor apărării, în

aceleași condiții ca și martorii acuzării.

Pentru

respectarea acestui drept la o apărare efectivă a inculpatului, componentă a

dreptului la un proces echitabil, instanța trebuia să verifice, în condiții de

nemijlocire și în exercitarea rolului său activ, îndeplinirea cumulativă a

următoarelor aspecte: dacă a existat o provocare din partea agenților sub

acoperire, dacă în lipsa acestei intervenții inculpatul nu ar mai fi săvârșit

infracțiunile și dacă datele din trecutul inculpatului sugerau o predispoziție

a acestuia pentru comiterea acestui tip de infracțiuni.

De altfel,

întreaga jurisprudență a C.E.D.O., a stabilit că, deși Convenția nu împiedică

în stadiul instrucției provocarea unui flagrant în funcție de natura

infracțiunii care îl poate justifica, atâta timp cât activitatea agentului este

una de provocare a infracțiunii și nimic nu indică faptul că, fără intervenția

sa, infracțiunea ar fi fost săvârșită, utilizarea acestei intervenții

provocatoare în cadrul procesului penal poate afecta în mod iremediabil

caracterul echitabil al procesului.

Neprocedând

în acest mod, hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, pentru

considerentele expuse anterior, ceea ce impune admiterea recursului declarat de

recurentul inculpat G.V.D. împotriva Deciziei penale nr. 178 din 28 decembrie

2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, casarea

deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și de inculpatul G.V.D. la instanța de

apel, Curtea de Apel lași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de recurentul inculpat G.V.D. împotriva Deciziei penale nr. 178

din 28 decembrie 2009 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează

decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și de inculpatul la instanța de apel,

Curtea de Apel lași.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 13 mai 2010.