ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 402 din data de 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriul parchetului din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M.R., zis M., fiul lui I. și C., la o pedeapsă de 4 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 86 4 raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1438 din 12 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin neapelare și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în total 7 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d) și art. 90 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare. În baza art. 86 4 raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1438 din 12 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin neapelare și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în total 7 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen.

a contopit pedepsele astfel cum au fost stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei. A respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. a dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 26 mai 2005 la 17 august 2005 și de la 06 mai 2008 la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen.

a dispus confiscarea cantităților de 0,29 grame heroină și 0,08 grame heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator, predate la camera corpuri delicte a I.G.P. – D.C.J.S.E.O. cu dovada din 20 mai 2008. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 650 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat în cont, deschise la Trezoreria sector 4 București, beneficiar tribunalul București. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: În data de 06 mai 2008, inculpatul a vândut martorului denunțător cu identitate protejată S.M. 3 doze de heroină contra sumei de 200 lei și a deținut o doză de heroină în vederea consumului propriu, fără drept. Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul D.M.R.

În motivele de apel, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte: Soluția primei instanțe este netemeinică deoarece pedeapsa aplicată este prea mare, în raport de circumstanțele personale și de faptul că a recunoscut și regretă fapta comisă, cooperând cu organele de urmărire penală, solicitând reducerea pedepsei. Prin Decizia penală nr. 144 din data de 22 iunie 2009 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus următoarele: A admis apelul declarat de inculpatul D.M.R. împotriva sentinței penale nr. 402 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. A desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond: A descontopit pedeapsa finală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului D.M.R.

în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel: - pedeapsa de 7 ani închisoare compusă din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen. și pedeapsa de 3 ani închisoare rezultată în urma revocării suspendării sub supraveghere a executării, aplicată prin sentința penală nr. 1438 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală; - pedeapsa de 7 ani închisoare compusă din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.

și art. 80 C. pen. și pedeapsa de 3 ani închisoare rezultată în urma revocării suspendării sub supraveghere a executării, aplicată prin sentința penală nr. 1438 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală. A redus pedeapsa aplicată inculpatului D.M.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. și art. 80 C. pen. de la 4 ani închisoare la 1 an închisoare și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1438 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul executând în final 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare astfel stabilită cu pedeapsa de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. A menținut starea de arest preventiv a inculpatului D.M.R. și a dedus prevenția de la data de 26 mai 2005 la 17 august 2005 și de la data de 06 mai 2008 la zi. Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Instanța de fond a manifestat un rol activ în cauză pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situația de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise de inculpat și a reținut judicios vinovăția acestuia în concordanță cu probele administrate.

La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și în mod judicios s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., însă prima instanță a dat o eficiență juridică corespunzătoare acestor circumstanțe doar la stabilirea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.) și fără a le da aceeași eficiență juridică, prin reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special și pentru a doua infracțiune, art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Ca urmare, reținându-se în favoarea inculpatului în mod corect și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. urmează ca acestora să li se dea o eficiență juridică corespunzătoare prin reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special și pentru cea de-a doua infracțiune reținută în mod legal în sarcina sa. Critica formulată în cauză de către inculpat nu este nefondată, în raport de persistența infracțională manifestată de acesta în comiterea unor fapte cu un grad ridicat de pericol social, trafic de droguri de mare risc, se constată că nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei rezultante aplicate, care a fost legal stabilit sub minimul special, cuantum care este de natură a realiza scopul pedepsei, așa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen.

Împotriva soluției instanței de apel, inculpatul D.M.R., a formulat în termen legal, recurs, depunând în acest sens și un memoriu cu motive de recurs, aflat la filele 22-25 dosar. Inculpatul-recurent critică soluția pronunțată de Curtea de Apel București, ca fiind nelegală și netemeinică invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul că s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. și în alte limite decât cele prevăzute de lege. În acest sens, a solicitat a se reține dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și cele ale art. 19 din Legea nr. 682/2002 și să fie redusă pedeapsa aplicabilă pentru infracțiunile săvârșite, mai ales că a contribuit recurentul la identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei de la care a procurat drogurile.

În continuarea susținerii criticilor formulate se solicită reinterpretarea criteriilor de individualizare a pedepsei și acordarea unei eficiențe sporite aplicării dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen. pe motiv că a avut o comportare sinceră și cooperantă pe tot parcursul procesului penal, având în vedere și modalitatea de săvârșire a faptei care indică un pericol social concret scăzut, că a avut calitatea de cumpărător exclusiv în vederea consumului de droguri și că suferă de o boală gravă incurabilă din cauza căreia în penitenciar nu poate beneficia de zile lucrate conform prevederilor art. 59 alin. (2) C. pen. Recursul formulat de inculpatul D.M.R. este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte de Casație și Justiție examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. combinate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (1) C. proc. pen. și 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că situația de fapt a fost reținută în mod corect atât de prima instanță cât și de instanța de apel. Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, la individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, datele personale ale inculpatului (recidivist postcondamnatoriu, condamnat anterior pentru o infracțiune de același gen) și toate celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Trebuie însă avute în vedere la individualizarea pedepselor atitudinea sinceră a inculpatului, încercările sale repetate de a colabora cu organele de cercetare penală pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care se ocupă cu vânzarea de droguri de mare risc, starea de boală a acestuia.

Chiar dacă denunțurile sale nu au fost încă materializate, tribunalul a ținut cont la individualizarea pedepselor de declarațiile inculpatului referitoare la numitul C. de la care a cumpărat drogurile predate denunțătorului, dar și de recunoașterea acestuia de pe planșă foto în dosarul în care a fost trimis în judecată inculpatul N.A.M. - zis C. Reținând aceste circumstanțe personale în favoarea inculpatului, în contextul împrejurărilor în care a comis faptele, scopului acestora și urmărilor produse, instanța a apreciat că este suficientă și necesară o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege.

Cum ambele infracțiuni au fost comise în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere aplicate anterior inculpatului prin sentința penală nr. 1438 din 12 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin neapelare, tribunalul a dispus revocarea acestei suspendări și executarea în întregime a pedepsei anterioare de 3 ani închisoare - pe lângă fiecare dintre cele două pedepse ce vor fi aplicate în cauză. Cum infracțiunile deduse judecății sunt concurente, tribunalul a contopit pedepsele astfel cum au fost stabilite ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei anterioare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea și pedeapsa complementară aplicată în cauză.

Urmează, având în vedere toate aceste aspecte ca Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul formulat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.R. împotriva Deciziei penale nr. 144/ A din 22 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 6 mai 2008 la 5 februarie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.