ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 402 din data de 10 aprilie 2009

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-au dispus

următoarele:

În baza art. 334 C. proc.

pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriul

parchetului din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. și art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76

alin. (1) lit. a) și art. 80 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.M.R.,

zis M., fiul lui I. și C., la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2

ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

4

raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1438 din 12

decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

definitivă prin neapelare și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse

pe lângă pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în total 7 ani închisoare.

În baza art. 4 alin. (1) și (2)

din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76

alin. (1) lit. d) și art. 90 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpat la o

pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 86

4

raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1438 din 12

decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

definitivă prin neapelare și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse

pe lângă pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în total 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art.

34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele astfel

cum au fost stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării pedepsei.

A respins ca neîntemeiată

cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu

măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În baza art. 350 C. proc.

pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a

dedus durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 26 mai 2005

la 17 august 2005 și de la 06 mai 2008 la zi.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. a dispus

confiscarea cantităților de 0,29 grame heroină și 0,08 grame heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator, predate la camera corpuri delicte

a I.G.P. – D.C.J.S.E.O. cu dovada din 20 mai 2008.

În baza art. 191 C. proc.

pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 650 lei reprezentând cheltuieli

judiciare către stat în cont, deschise la Trezoreria sector 4 București, beneficiar tribunalul București.

Pentru a dispune în acest

sens, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 06 mai 2008,

inculpatul a vândut martorului denunțător cu identitate protejată S.M. 3 doze

de heroină contra sumei de 200 lei și a deținut o doză de heroină în vederea

consumului propriu, fără drept.

Împotriva sentinței au

declarat apel inculpatul D.M.R.

În motivele de apel,

sentința a fost criticată sub următoarele aspecte:

Soluția primei instanțe este

netemeinică deoarece pedeapsa aplicată este prea mare, în raport de

circumstanțele personale și de faptul că a recunoscut și regretă fapta comisă,

cooperând cu organele de urmărire penală, solicitând reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 144

din data de 22 iunie 2009 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de

inculpatul D.M.R. împotriva sentinței penale nr. 402 din 10 aprilie 2009 pronunțată

de Tribunalul București, secția a II-a penală.

A desființat, în parte,

sentința penală apelată și, rejudecând în fond:

A descontopit pedeapsa

finală de 7 ani închisoare aplicată inculpatului D.M.R. în pedepsele

componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 7 ani

închisoare compusă din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C.

pen. și art. 80 C. pen. și pedeapsa de 3 ani închisoare rezultată în urma

revocării suspendării sub supraveghere a executării, aplicată prin sentința

penală nr. 1438 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a

penală;

- pedeapsa de 7 ani închisoare

compusă din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută

de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. și art. 80 C. pen. și

pedeapsa de 3 ani închisoare rezultată în urma revocării suspendării sub

supraveghere a executării, aplicată prin sentința penală nr. 1438 din 12

decembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

A redus pedeapsa aplicată

inculpatului D.M.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1), (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C.

pen., art. 76 lit. d) C. pen. și art. 80 C. pen. de la 4 ani închisoare la 1 an

închisoare și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1438 din 12 decembrie 2006 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul executând în final 4

ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - art.

34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare astfel stabilită cu

pedeapsa de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final,

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

A făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

A menținut starea de arest

preventiv a inculpatului D.M.R. și a dedus prevenția de la data de 26 mai 2005

la 17 august 2005 și de la data de 06 mai 2008 la zi. Cheltuielile judiciare

avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Pentru a dispune în acest

sens, instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța de fond a

manifestat un rol activ în cauză pentru aflarea adevărului, a stabilit corect

situația de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise de

inculpat și a reținut judicios vinovăția acestuia în concordanță cu probele

administrate.

La stabilirea pedepselor

aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și în mod judicios s-au reținut în

favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C.

pen., însă prima instanță a dat o eficiență juridică corespunzătoare acestor

circumstanțe doar la stabilirea pedepsei aplicate pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc (art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.) și fără a le da

aceeași eficiență juridică, prin reducerea cuantumului pedepsei sub minimul

special și pentru a doua infracțiune, art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Ca urmare, reținându-se în

favoarea inculpatului în mod corect și circumstanțele atenuante prevăzute de art.

74 lit. c) C. pen. urmează ca acestora să li se dea o eficiență juridică

corespunzătoare prin reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special și

pentru cea de-a doua infracțiune reținută în mod legal în sarcina sa.

Critica formulată în cauză

de către inculpat nu este nefondată, în raport de persistența infracțională

manifestată de acesta în comiterea unor fapte cu un grad ridicat de pericol

social, trafic de droguri de mare risc, se constată că nu se justifică

reducerea cuantumului pedepsei rezultante aplicate, care a fost legal stabilit

sub minimul special, cuantum care este de natură a realiza scopul pedepsei, așa

cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen.

Împotriva soluției instanței

de apel, inculpatul D.M.R., a formulat în termen legal, recurs, depunând în

acest sens și un memoriu cu motive de recurs, aflat la filele 22-25 dosar.

Inculpatul-recurent critică

soluția pronunțată de Curtea de Apel București, ca fiind nelegală și

netemeinică invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul că s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. și în alte limite

decât cele prevăzute de lege. În acest sens, a solicitat a se reține

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și cele ale art. 19 din Legea nr. 682/2002

și să fie redusă pedeapsa aplicabilă pentru infracțiunile săvârșite, mai ales

că a contribuit recurentul la identificarea și tragerea la răspundere penală a

persoanei de la care a procurat drogurile.

În continuarea susținerii

criticilor formulate se solicită reinterpretarea criteriilor de individualizare

a pedepsei și acordarea unei eficiențe sporite aplicării dispozițiilor art. 74

și 76 C. pen. pe motiv că a avut o comportare sinceră și cooperantă pe tot

parcursul procesului penal, având în vedere și modalitatea de săvârșire a

faptei care indică un pericol social concret scăzut, că a avut calitatea de

cumpărător exclusiv în vederea consumului de droguri și că suferă de o boală

gravă incurabilă din cauza căreia în penitenciar nu poate beneficia de zile

lucrate conform prevederilor art. 59 alin. (2) C. pen.

Recursul formulat de

inculpatul D.M.R. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte de Casație și

Justiție examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu, ambele

hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. combinate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (1) C. proc. pen. și

385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că situația de fapt a fost

reținută în mod corect atât de prima instanță cât și de instanța de apel.

Potrivit art. 72 C. pen. la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C.

pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Astfel, la individualizarea

pedepselor, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social concret al

infracțiunilor săvârșite, datele personale ale inculpatului (recidivist

postcondamnatoriu, condamnat anterior pentru o infracțiune de același gen) și

toate celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen.

Trebuie însă avute în vedere

la individualizarea pedepselor atitudinea sinceră a inculpatului, încercările

sale repetate de a colabora cu organele de cercetare penală pentru

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care se ocupă

cu vânzarea de droguri de mare risc, starea de boală a acestuia.

Chiar dacă denunțurile sale

nu au fost încă materializate, tribunalul a ținut cont la individualizarea

pedepselor de declarațiile inculpatului referitoare la numitul C. de la care a

cumpărat drogurile predate denunțătorului, dar și de recunoașterea acestuia de

pe planșă foto în dosarul în care a fost trimis în judecată inculpatul N.A.M. -

zis C. Reținând aceste circumstanțe personale în favoarea inculpatului, în

contextul împrejurărilor în care a comis faptele, scopului acestora și

urmărilor produse, instanța a apreciat că este suficientă și necesară o

pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege.

Cum ambele infracțiuni au

fost comise în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere aplicate

anterior inculpatului prin sentința penală nr. 1438 din 12 decembrie 2006,

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin

neapelare, tribunalul a dispus revocarea acestei suspendări și executarea în

întregime a pedepsei anterioare de 3 ani închisoare - pe lângă fiecare dintre

cele două pedepse ce vor fi aplicate în cauză.

Cum infracțiunile deduse

judecății sunt concurente, tribunalul a contopit pedepsele astfel cum au fost

stabilite ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei anterioare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea și

pedeapsa complementară aplicată în cauză.

Urmează, având în vedere

toate aceste aspecte ca Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul formulat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.M.R. împotriva Deciziei penale nr. 144/ A din 22 iunie

2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 6 mai 2008 la 5

februarie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

februarie 2010.