ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3678/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3678/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 583 din 18

septembrie 2000, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 180 alin.

(2) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.M. la 2 ani închisoare, cu aplicarea

art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 174 – art. 175 lit. i)

C. pen., a condamnat la 18 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C.

pen., pe inculpatul N.V.

Conform art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului pe o durată de 5 ani exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

A dedus prevenția inculpatului S.M.

de la 11 octombrie 1999 la 8 martie 2000, iar pentru inculpatul N.V. de la 11

octombrie 1999 la zi.

A menținut starea de arest pentru

inculpatul N.V.

A obligat pe inculpatul N.V. la

contravaloarea sumei de 500 dolari S.U.A. în lei către partea civilă A.A. la

data executării obligației, la cursul B.N.R., reprezentând despăgubiri civile,

cheltuieli de înmormântare și pomeni.

A obligat pe inculpatul N.V. la

4.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 250.000 lei onorariu

avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpatul S.M. la

2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța astfel s-au

reținut următoarele:

În noaptea de 9 octombrie 1999, în

jurul orelor 2,00, grupul de prieteni alcătuit din N.V. (zis C.), S.M. (zis B.),

T.A., D.C., N.M. (zis R.), I.M. (zis P.), s-au întâlnit în Barul SC B. SRL (zis

L.M.), unde era de serviciu barmanul C.F.

Înainte de a intra în bar, I.M., din

cauză că afară se făcuse frig, i-a cerut și luat cu împrumut de la numitul

M.G.T. (zis G.) o căciulă tip fes de culoare neagră, având în partea de jos o

bordură lată de culoare roșie ce prezintă în față inscripționat numele firmei,

sigla, ș.a., acest fes fiind descris foarte amănunțit în procesul verbal de

cercetare la fața locului, procese verbale de recunoaștere din grup, planșe

foto, etc.

În interiorul barului, persoanele

arătate mai sus au consumat 5-6 sticle de vin cu apă minerală și au jucat

biliard.

La un moment dat, inculpatul N.V.

i-a smuls de pe cap fesul corp – delict lui I.M., jucându-se și aruncând cu

acesta prin bar, apoi l-a pus pe cap și în cele din urmă fesul rămânând la N.V.

în buzunarul gecii cu care era îmbrăcat, geacă de culoare neagră, largă, având

în brațe în exterior, dispusă longitudinal de la umăr și până la manșetă o bandă

destul de largă compusă din două dungi, una albă iar cealaltă portocalie.

După această scenă, inculpatul N.V.

s-a dezbrăcat de geacă rămânând îmbrăcat într-un tricou de culoare

cenușiu-deschis, având pe piept și pe spate, dispuse orizontal dungi albe, negre,

albastre late de 4 mm, tricou cu guler asemănător cu al unei helănci cu doi

nasturi în zona față-gât având în partea stângă a pieptului un buzunar simplu.

În perioada cât au mai stat în bar,

T.A. a îmbrăcat geaca lui N.V. pe care acesta din urmă o așezase pe spătarul

unui scaun.

Tot grupul arătat mai sus a părăsit

incinta barului, în jurul orelor 22,00, la ieșire inculpatul N.V. îmbrăcându-și

din nou geaca, toți deplasându-se în fața blocului F 4 (canal) care se afla în

apropiere, stând și discutând.

La un moment dat, inculpatul N.V. a

acostat o tânără blondă, nelăsând-o să urce în blocul F 4, unde aceasta avea o

prietenă pe nume S.

În cele din urmă tânăra a reușit să

fugă în interiorul blocului, după puțin timp coborând S. însoțită de martorul

D.D., făcându-le celor din grup observație apoi încercând să urce scările.

Simțindu-se ofensat, inculpatul N.V. a alergat după martorul D.D., ajungându-l

pe scări între parter și etajul I, pornind spre acesta două lovituri de pumn,

una lovindu-l pe martor în zona gurii, iar cea de a doua nimerind în zidul

holului și provocându-și la nivelul falangelor exoriații ovalare.

Aproape imediat lângă inculpatul

N.V. au ajuns și ceilalți prieteni ai săi, unii dintre ei imobilizându-l pe

inculpat, iar alții voind să-l lovească pe martor, însă nu au mai reușit,

întrucât scandalul a fost întrerupt de apariția mamei S. și a altor locatari,

având în mână lanterne aprinse, holul nefiind iluminat electric.

După acest incident martorul D.D.

împreună cu S. au urcat în apartamentul lui, iar inculpatul N.V. împreună cu

cei ce-l urmaseră în scara blocului au coborât la ceilalți prieteni ce

rămăseseră afară.

După circa 5-10 minute, puțin

înainte de miezul nopții de 9 octombrie 1999, inculpatul N.V. și prietenii săi

s-au despărțit, fiecare plecând la casele lor. Primii, cu cca. 3-4 minute

înainte de a se împrăștia grupul, au plecat cei doi inculpați, fapt confirmat

de toți martorii.

Fiind întrebați de martorul N.M.

unde se duc, cei doi inculpați i-au răspuns că „au o treabă amândoi” însă neputând

reda și alte amănunte.

Rămânând singuri, inculpatul N.V.

i-a propus inculpatului S.M. să meargă pe str. Măceșului, întrucât în urmă cu

cca. 2-3 săptămâni ar fi avut un conflict cu un tânăr și vrea „să discute cu el

despre acest fapt”.

S.M. a acceptat și ambii inculpați

s-au deplasat pe str. Măceșului ajungând la un atelier mecanic ce se ocupa cu

producția de firme luminoase, situat vis-a-vis de imobilul cu nr. 93.

Distanța de la blocul F 4 și F 6

până la bar este de cel mult 50 m, iar de la aceste blocuri și până la

atelierul mecanic situat pe str. Măceșului este o distanță de cca. 200 m

(distanța totală de la atelierul mecanic și până la bar fiind de cca. 250 m).

N.V. a bătut la ușa atelierului,

victima A.A. ieșind afară în stradă, pe trotuar, după ce, în prealabil

aprinsese lumina în atelier.

Victima A.A. avea vârsta de 22 de

ani, cetățean moldovean, care efectua diverse lucrări de construcții și în

gospodăriile celor ce aveau nevoie, din declarațiile persoanelor la care fusese

angajat reieșind că era un tânăr deosebit de cinstit, muncitor, cuminte, urmând

ca în scurt timp să se întoarcă în R.P. Moldova și să se căsătorească cu

prietena sa.

După puțin timp, cei doi au început

să se certe, inculpatul N.V. lovindu-l imediat și pe neașteptate pe victimă cu pumnul

în regiunea capului.

Surprins, A.A. a deschis ușa

atelierului încercând să intre să ia ceva să se apere.

N.V., sesizând intenția victimei s-a

repezit pe la spate împingând ușa metalică a atelierului, care s-a închis cu

mult zgomot.

Văzând că nu mai are cum să fugă,

victima s-a repezit la inculpat să-l lovească cu pumnii. În ajutorul lui N.V. a

sărit inculpatul S.M. dându-i două lovituri de pumn spre față lui A.A., una

lovindu-l în față, iar cealaltă nimerind în grilajul metalic al ușii

atelierului, provocându-și la degetul mediu mâna dreaptă, pe fața dorsală, la

nivelul articulației interfalangiene o excoriație de 8,0/0,8 cm.

În acel moment, inculpatul N.V. s-a

repezit din nou la victimă, lovind-o, căzând peste aceasta la pământ, în stradă

chiar lângă bordură, continuând s-o lovească rapid de mai multe ori.

Văzând că prietenul său este mai

puternic, inculpatul S.M. s-a deplasat în mijlocul străzii asigurându-se ca să

nu fie surprinși.

Întrucât în capătul străzii trecea o

persoană, S.M. l-a atenționat pe N.V. care continua să lovească victima,

plecând totodată înspre str. Drumul Crețeștilorl. După cca. 10 m, când s-a

uitat înapoi l-a văzut pe inculpatul N.V. ridicându-se de lângă victimă și

urmându-l, însă chiar în acele momente dintr-o curte alăturată a ieșit martorul

I.L.C. care a pornit alergând în urmărirea lor.

În apropierea capătului străzii,

martorul, fiind alarmat de țipetele mamei sale, a abandonat urmărirea

întorcându-se să vadă în ce stare se află victima. A.A. se afla căzut în

mijlocul drumului într-o baltă de sânge. Imediat, martorul ajutat de alte

persoane, a ridicat victima, transportând-o de urgență cu autoturismul la

Spitalul Dr. Bagdasar, aflat la circa un km distanță, ajungând la camera de

gardă la ora 24,45 unde medicii au constatat decesul.

La fața locului s-a găsit de către

organele de anchetă, căzut în timpul altercației, fesul corp delict ce se afla

în buzunarul gecii lui N.V.

După ce martorul a abandonat

urmărirea, cei doi inculpați, ajunși la capătul străzii Drumul Crețeștilor, au continuat

să alerge în partea stângă pe str. Drumul Crețeștilor, apoi oprindu-se. Văzând

că nu mai sunt urmăriți, cei doi inculpați au intrat în barul L.M. pentru a

doua oară în acea noapte. Fiind murdar de sângele victimei pe geaca cu care era

îmbrăcat cât și pe mâini, inculpatul N.V. i-a cerut barmanului C.F. o halbă cu

apă și o cârpă, spălându-se pe mâini și ștergându-și petele de sânge de pe

geacă, din regiunea deschisă la culoare, fapt confirmat atât de celălalt

coinculpat, cât și de martor.

După puțin timp, inculpații au

plecat din bar oprindu-se în spatele blocului F 4 (canal) pentru ca apoi să-și

continue deplasarea acasă la N.V. în blocul F 6.

Înainte de a intra în bloc,

inculpații s-au întâlnit și cu martorul T.A., vărul inculpatului N.V.

Inculpații i-au spus acestuia că

intenționează să sustragă bobine de cupru din I.M.G.B. și l-au trimis pe acesta

din urmă la un individ să facă rost de o cheie pentru desfacerea șuruburilor.

Până ca T.A. să se întoarcă, inculpații au urcat în apartamentul lui N.V., iar

în momentul în care acesta și-a dezbrăcat geaca inculpatul S.M. a văzut că

prietenul său era murdar de sângele victimei și pe tricoul cu care fusese

îmbrăcat în regiunea omoplaților.

După întoarcerea lui T.A.,

inculpații au mers cu acesta și cu N.D. (fratele inculpatului N.V.) în incinta

I.M.G.B. de unde au sustras o placă și o bobină din cupru în greutate totală de

cca. 110 kg pe care le-au valorificat în aceiași noapte contra sumei de

2.650.000 lei.

Cu partea sa de bani, inculpatul

N.V. însoțit de S.M. și D.C., și-au cumpărat în ziua de 10 octombrie 1999 un

telefon mobil.

În noaptea de 10 octombrie 1999, cei

doi inculpați împreună cu T.A. și alți doi colegi de cartier au încercat din

nou, în același mod, să sustragă cupru din I.M.P.G.B. însă nu au reușit.

Pentru aceste din urmă infracțiuni,

s-a dispus disjungerea cauzei.

La data de 11 octombrie 1999 cu

ocazia arestării inculpaților, în apartamentul lui N.V. s-au găsit un urma

percheziției atât geaca corp-delict ce prezenta urme mai puțin vizibile de sânge,

sub formă de ștersături, cât și tricoul corp-delict ce prezenta urme vizibile

de sânge în regiunea omoplaților.

Cu această ocazie s-a mai ridicat și

o cămașă în carouri ce aparținea tot inculpatului, iar mai târziu s-au ridicat

și pantalonii cu care era îmbrăcat inculpatul la data arestării.

Expertiza serologică la I.M.L.

București asupra acestor obiecte de îmbrăcăminte, precum și asupra unor obiecte

ridicate de la fața locului concluzionează:

culoare albastru deschis nu s-au evidențiat urme de sânge. Reacția A. și G. au

fost negative.

găsit pete de sânge uman de grupă AB (metodele Lattes, absorbție eluție).

culoare neagră cu fermoar, s-au găsit pete de sânge astfel: la nivelul dungii

portocalii s-au găsit o cantitate infimă de sânge, insuficientă pentru

identificarea apartenenței de specie.

Lângă fermoar s-au găsit urme ce pot

aparține grupei BA cu contingentul B parțial distrus s-au cu aglutinină Beta

distrusă.

negru nu s-au evidențiat urme de sânge.

pete de sânge uman ce pot aparține grupei AB cu antigenul B parțial distrus.

urme de sânge uman ce aparțin grupei AB.

sânge uman ce pot aparține grupei AB cu antigenul B parțial distrus.

sânge ce pot aparține grupei AB cu antigenul B parțial distrus sau grupei A cu

antiglutinina Beta distrusă. Conținutul plicului s-a consumat în timpul

expertizei.

prezintă urme de sânge uman în cantitate insuficientă pentru determinarea

grupei.

Raportul medico-legal de necropsie a

victimei A.A., înregistrat sub nr. A 331714/1999 concluzionează:

„Moartea numitului A.A. a fost

violentă. Ea s-a datorat tamponadei cardiace prin leziunea cordului printr-o

plagă transfixiantă de ventricul stâng. La autopsie s-au mai constatat multiple

plăgi înjunghiate toraco abdominale cu lezarea pulmonară bilaterală și hepatică

cu hemotorax și hemoperitoneu. Leziunile s-au putut produce prin lovirea cu

corp înțepător-tăietor, posibil cuțit cu un singur tăiș de a acționat pe o

lățimea de 3 cm și cu lungimea de 15 cm, în legătură directă, necondiționată cu

decesul.

Leziunile traumatice faciale s-au

putut produce prin lovirea cu un corp dur, în același context lezionar, și ar

fi necesitat 8 zile de îngrijiri medicale.

Sângele recoltat aparținea grupei AB

(AB nr. 1243) și nu conține alcool (BA nr. 1437/c)”.

Ambii inculpați au fost expertizați

din punct de vedere medico-legal, rapoartele de expertiză având următoarele

concluzii:

- A.1/14429/1999: „Numitul N.V.

prezintă excoriații sub formă de placarde (la antebrațul stâng) și zone izolate

circumscrise ovalare pe degete și la genunchi. Leziunile pot data de 1-3 zile

și s-au putut produce prin frecarea de planuri dure sau zgâriere cu un obiect

cu vârf ascuțit (vezi excoriația lineară de pe fața post a coapsei stg.).

Nu necesită îngrijiri medicale.

S-a prelevat sânge pentru grupa

sangvină. Sângele prelevat lui N.V. aparține grupei A (BA nr. 1262)”.

- A.1/14430/1999: „Numitul S.M.

prezintă leziuni de violență sub formă de excoriații. Pot data de 1-3 zile. Nu

necesită îngrijiri medicale. S-au produs prin frecare de planuri dure”.

S-a reținut că, situația de fapt

expusă mai sus a rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză, chiar

și numai a o parte din acestea arătând că autorul infracțiunii de omor

calificat este inculpatul N.V., astfel:

a) La circa o oră de la producerea

crimei, preluându-se urma de miros provenită de la restul corpului – delict

pierdut de inculpatul N.V. la locul faptei, cu ajutorul câinelui polițist,

acesta din urmă a condus de două ori în același mod pe str. Măceșului, luând-o

la stânga pe str. Crețeștilor, oprindu-se între blocurile F4 și C 1.

b) Martora I.I. arată că, în jurul

orelor 24,30, a fost trezită de un zgomot metalic puternic provocat de

trântirea ușii de la atelierul mecanic unde dormea victima, iar când s-a uitat

pe geam a văzut că lumina în atelier era aprinsă, ușa atelierului închisă, iar

de lângă victima aflată în fața atelierului, în stradă, a fugit un individ în

direcția str. Drumul Crețeștilor, având cca. 1,70-1,72 m înălțime (aspecte ce

corespund întocmai cu declarațiile inculpatului S.M.).

c) Martorul I.L.C. declară că a

alergat după cei doi inculpați, despre care poate spune doar că erau îmbrăcați

în haine largi ce fluturau pe corp și că ambii erau tunși scurt la spate („în

sensul că, a văzut sigur, că nu aveau plete sau păr mare”). Ori chiar

inculpatul N.V. arată că atât el cât și S.M. erau la data comiterii crimei

tunși scurt la spate” mai scurt în față, adică bross pe sub păr”.

d) Toți martorii aflați în bar

declară că inculpatul N.V. s-a jucat cu fesul corp-delict, acesta rămânând la

el în buzunar, precum și faptul că din fața blocului F4 primii care au plecat

împreună au fost inculpații.

e) Martorul C.F. (barman) arată că,

în jurul orelor 24,30, cei doi inculpați s-au reîntors singuri în bar, N.V.

fiind stropit cu sânge proaspăt pe geacă pe s-a șters cu un burete cerut chiar

de la barman.

f) Sângele victimei este de grupă

AB, sângele găsit pe geaca și pe tricoul inculpatului N.V. este de grupă AB,

inculpatul având grupa sangvină A.

g) Martorii I.M. și M.G.T. au recunoscut

din grup fesul corp-delict ca fiind cel cu care s-a jucat inculpatul N.V.,

fesul rămânând la acesta.

S-a mai reținut că, audiat fiind,

inculpatul S.M. recunoaște desfășurarea faptelor în modul descris în

Rechizitoriu, dând detalii amănunțite, ce se coroborează întocmai cu întregul

material probator, inculpatul recunoscând în detaliu desfășurarea evenimentelor

începând cu intrarea în bar împreună cu grupul de prieteni, crima petrecută pe

str. Măceșului, cât și derularea ulterioară a evenimentelor.

Inculpatul S.M. precizează însă că,

deși l-a lovit la rându-i pe A.A. cu pumnul în față la început, inculpatul N.V.

nu i-a spus niciodată înainte sau după faptă că ar vrea să comită sau că a

comis un omor, că în timpul scurt cât N.V. se lupta cu victima lovind-o în mod

repetat, nu a văzut nici un cuțit în mâna acestuia și nici nu a dat importanță

acestui fapt, că a văzut în timpul în care plecase de lângă cei doi sânge pe

jos și pe fața victimei, crezând însă că provine de la loviturile de pumn

aplicate.

S-a apreciat că, aceste din urmă

amănunte furnizate de inculpatul S.M. corespund adevărului, întrucât din

plăgile penetrate din regiunea inimii victimei a țâșnit sânge care, într-o

primă fază a curs pe sub haine, pe gâtul și fața victimei apoi pe jos, planșa

fotografică ce arată cadavrul victimei pe targă la spital fiind relevantă sub

acest aspect.

Că toate declarațiile inculpatului

S.M., coroborate cu toate mijloacele de probă administrate în dosar, duc la

concluzia sincerității acestuia și, în consecință, nu se poate reține în

sarcina acestuia nici un grad de participație la săvârșirea infracțiunii de

omor calificat.

S-a reținut că, inculpatul N.V. nu

recunoaște fapta comisă dând declarații contradictorii și explicații infirmate

de probe încercând să ascundă adevărul. Astfel, în prima declarație dată în

fața procurorului, inculpatul arată că lovitura de la pumnul mâinii drepte o

are în urma căderii de pe bicicletă, justificând sângele de pe tricou prin

faptul că și-ar fi bandajat mâna cu acesta, că în bar i-a dat geaca lui T.A.,

iar acesta a purtat-o doar cât timp a fost împreună, că i-a restituit-o iar el

s-a culcat începând cu orele 22,30 a nopții de 9 octombrie 1999 și nu știe ce

s-a mai întâmplat.

Aflându-se în Arestul Poliției

Capitalei inculpatul N.V., prin intermediul unui coleg de arest a încercat să

trimită două scrisori mamei sale în care solicita martorilor să declare în mod

neadevărat arătând că în caz contrar va demasca furturile comise de ei. Aceste

scrisori au ajuns însă în posesia polițiștilor apoi la procuror, inculpatul

recunoscând că le-a scris fără a fi forțat sau amenințat, justificând cele

scrise prin explicații nereale.

În declarațiile următoare inculpatul

revine și arată că lovitura de la pumnul mâinii drepte o are în urma

altercației cu martorul D.D. din bl. F. 4, motivând că sângele de pe tricoul

său provine ori de la mâna sa ori de la leziunile de pumn aplicate în regiunea

feței.

Fiind audiat, martorul declară că în

urma loviturii sale a avut doar o mică leziune a buzei din care a curs decât

foarte puțin sânge și numai când s-a întors în apartament și a tamponat zona

lovită cu un șervețel. Grupa sangvină a martorului este B. 3.

În toate declarațiile inculpatul

N.V. a recunoscut că a fost îmbrăcat tot timpul în tricoul corp-delict, că acesta

s-a murdărit de sânge în urma incidentului cu martorul din bl. F. 4, în ciuda

acestui fapt mergând îmbrăcat cu acesta la comiterea furtului, lăsându-l apoi

acasă la „haine pentru spălat” și nu-și explică această „potrivire” de grupă

sanguină.

Cât despre geacă afirmă tot în mod

mincinos că i-a fost restituită de vărul său A. imediat înainte de a pleca la

furt și probabil sângele de pe geacă provine de la acesta. Și acest fapt este

infirmat atât de martorul C.F., de inculpatul S.M. și chiar de vărul său ce

declară că este adevărat că a purtat geaca acestuia însă doar în interiorul

barului și, în acel timp, nu a avut nici cea mai mică zgârietură sau incident.

A mai reținut instanța, că, aplicând criteriul reducerii la absurd, renunțând

la toate declarațiile existente și considerând că ar exista în cauză doar

declarația inculpatului care ar fi adevărată, această ipoteză conduce la un

neadevăr, neputând fi justificat sângele de aceeași grupă cu a victimei aflată

pe tricoul inculpatului, cât și pe geaca acestuia.

Așa fiind, s-a impus ca declarațiile

date de inculpat atât în faza de urmărire penală, cât și la instanță, să fie

înlăturate ca neveridice, întrucât nu se coroborează cu celelalte mijloace de

probă administrate în cauză.

Astfel, martorii I.A., N.V., C.F. și

U.I. și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală, au confirmat

situația de fapt expusă în rechizitoriu.

Martorul C.F. a relatat că i-a dat

inculpatului N.V. un burete ca să curețe petele de sânge și l-a văzut

spălându-se pe mâini de sânge.

De altfel de pe tricoul supus

examinării și pe geaca de fâș de culoare neagră s-au recoltat urme de sânge ce

pot aparține grupei AB, respectiv grupa de sânge a victimei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpatul N.V. și

partea civilă A.A.

Parchetul a criticat sentința sub

aspectul încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul N.V., apreciind

că ea se încadrează în dispozițiile art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen. și sub

aspectul individualizării pedepsei apreciază că este prea blândă.

Partea civilă a solicitat majorarea

despăgubirilor acordate, iar inculpatul a criticat individualizarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 595 din 8

octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția I-a penală, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a schimbat încadrarea

juridică a faptei săvârșită de inculpatul N.V. în infracțiunea prevăzută de

art. 174 – art. 175 lit. i), art. 176 lit. a) C. pen. și l-a condamnat pe

inculpat la pedeapsa de 18 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C.

pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., potrivit art. 65 C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței și a respins apelurile formulate de partea civilă și inculpat.

Pentru a pronunța astfel, s-a

reținut răspunzând apelului parchetului, că fapta inculpatului de a aplica

victimei 7 lovituri de cuțit, murind în chinuri până la spital, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav.

Totodată, s-a reținut că apelul

părții civile este neîntemeiat, suma acordată răspunzând unei integrale

despăgubiri, cheltuielile de transport solicitate nefiind dovedite, iar daunele

morale nejustificându-se.

Apelul inculpatului a fost respins

apreciindu-se că pedeapsa aplicată corespunde gravității faptei.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul N.V., care a solicitat restituirea cauzei la organul de

urmărire penală, pentru completarea probelor susținând că este nevinovat, fapta

fiind săvârșită de T.A., iar în subsidiar înlăturarea dispozițiilor art. 176 C.

pen. și pe cale de consecință reducerea pedepsei.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate examinare prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

17 și 17

1

C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 333 C.

proc. pen., în tot cursul judecății, instanța se poate desesiza și restitui

dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă

că urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face

completarea acesteia decât cu mare întârziere, situație în care instanța este

obligată să arate motivele pentru care a dispus restituirea.

Din examinarea cauzei nu rezultă că

urmărirea penală este incompletă, ci dimpotrivă că în vederea aflării

adevărului s-au administrat toate probele atât organul de urmărire penală, cât

și instanța de judecată lămurind cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.

Mai rezultă că aprecierea lor s-a

făcut în sensul dat de dispozițiile art. 63 C. proc. pen., iar situația de fapt

reținută corespunde acestor probe.

Este de observat că, atât organul de

urmărire penală, cât și instanțele de judecată au analizat întreg materialul

probator prin coroborare și că declarațiile inculpatului au fost avute în

vedere în măsura în care au servit la aflarea adevărului raportate la fapte și

împrejurări ce au rezultat din ansamblul probelor existente.

Astfel, explicația loviturii pe care

o avea la pumnul mâinii drepte, explicația provenienței sângelui de pe tricoul,

corp-delict, explicația cu privire la purtarea gecii de fâș de culoare neagră

și a urmelor de sânge de pe aceasta, a fesului corp-delict, a prezenței lui în

grupul de prieteni de la barul SC B. SRL, a prezenței lui la atelierul mecanic unde

dormea victima, în fine a tuturor activităților desfășurate în noaptea de 10

octombrie 1999, au fost avute în vedere de instanțe prin coroborarea

declarațiilor inculpatului cu celelalte probe administrate în cauză. Acestea

sunt: procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de

deplasare în teren cu câinele polițist, raportul de expertiză serologică,

raportul de expertiză medico-legală, raportul de necropsie a victimei, procesul

verbal de reconstituire, procesul verbal de recunoaștere din grup de obiecte,

procesele verbale de confruntare, planșele fotografice, declarațiile martorilor

și a inculpatului S.M.

Toate acestea au condus la concluzia

indubitabilă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii la care a

fost condamnat, astfel cum corect a reținut și argumentat a motivat instanța de

fond, și că nu există nici o justificare care să impună restituirea cauzei la

organul de urmărire penală pentru completarea urmăririi penale.

Cât privește cel de-al doilea motiv

de recurs, respectiv schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii

săvârșirii infracțiunii de omor calificat și nu omor deosebit de grav, se

apreciază că nici acesta nu este fondat.

Omorul se consideră săvârșit prin

cruzimi, în sensul art. 176 lit. a) C. pen., atunci când făptuitorul a și

executat fapta în așa fel încât a produs victimei suferințe mari, prelungite în

timp, care depășesc cu mult suferințele inerente a acțiunii de ucidere.

Din probe a rezultat că inculpatul

N.V. a lovit victima mai întâi cu pumnul în regiunea capului (apoi celălalt

inculpat S.M. i-a aplicat încă o lovitură de pumn în față), după care din nou

inculpatul N.V. a lovit-o pe victimă care fiind căzută lângă bordură, a

continuat s-o lovească rapid de mai multe ori, continuând s-o lovească până când

a fost atenționat de către celălalt inculpat că se apropie cineva, lăsând

victima într-o baltă de sânge.

Din raportul medico-legal de

necropsie A. 3/171499 din 9 decembrie 1999 rezultă că victima prezenta multiple

plăgi înjunghiate toraco-abdominale cu lezarea pulmonară bilaterală și

hepatică, ce s-au putut produce prin lovire cu un corp înțepător-tăietor ce a

acționat pe o lățime de 3 cm și o lungime de 15 cm, precum și multiple leziuni

traumatice faciale (în regiunea pectorală stângă 3 plăgi, în regiunea pectorală

dreaptă o plagă, în epigastru o plagă, în flancul drept la 10 cm de splina

iliacă antero superioară o plagă, echimoze, plăgi, excoriații) dacă la acestea

se mai are în vedere și suferințele prelungite în timp, se poate concluziona că

fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i), art. 176

lit. a) C. pen., inculpatul provocând victimei suferințe de mare intensitate și

prelungite, care dovedește o periculozitate ridicată a inculpatului.

Examinând cauza din oficiu se

constată că nu sunt motive care să ducă la casarea hotărârilor, astfel încât

potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să

respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care se va deduce onorariul pentru apărarea din

oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 535 din 8 octombrie

2001 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 octombrie 1999 la 11

septembrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 septembrie 2003.