ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 595/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 595/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare
recursul declarat de inculpatul I.A.M. împotriva deciziei penale nr.605 din 23
septembrie 2000 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
S-a prezentat inculpatul, în
stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B.A.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul
inculpatului a solicitat admiterea recursului, punând concluzii cu privire la
reducerea pedepsei.
Procurorul
a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul
a cerut admiterea recursului, invocând prevederile art.16 din Legea
nr.143/2000, specificând că în cursul urmăririi penale a denunțat și facilitat
identificarea unor participanți consumatori și distribuitori de droguri,
beneficiind de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
In
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.655 din 16 iulie 2002 Tribunalul
București – Secția I penală, a condamnat pe inculpatul I.A.M. la 2 ani și 6 luni
închisoare, cu aplicarea art.71, 64 din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.37 lit.b din Codul
penal.
In
baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării
preventive de la 21 iunie 2002, la zi și în baza art.350 din același cod, a
menținut starea de arest a inculpatului.
Conform
art.191 din Codul de procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpat să
plătească statului 3.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000
lei, reprezentând onorariul avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
S-a
reținut că, în noaptea de 20/21 iunie 2002, în jurul orelor 2,00, inculpatul
s-a dus cu un taxi la scara unui bolc de pe Aleea Livezilor, Sectorul 5 din
București și l-a scurt timp, a revenit la taxi plecând la str.Oprea Ilie din
același sector.
Când
a coborât din taxi, inculpatul fiind oprit de un organ de poliție, a încercat
să fugă, dar a fost reținut de acesta.
In
acest moment, inculpatul a aruncat lângă piciorul său o punguță cu un praf de
culoare bej.
Potrivit
raportului de constatare medico-legală aceasta conținea 0,08 gr. Heroină.
Inculpatul
a recunoscut că a cumpărat punguța cu heroină pentru consum propriu.
Impotriva
sentinței inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie sub
aspectul individualizării pedepsei aplicate, considerând că aceasta este prea
aspră față de circumstanțele sale personale și de cele reale ale săvârșirii
faptei.
Curtea
de Apel București – Secția a II-a penală, prin decizia penală nr.605/A din 23
septembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și a
computat din pedeapsă, durata detenției preventive.
Totodată,
l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli
judiciare, din care suma de 300.000 lei onorariu de avocat oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Se
motivează, în esență, că nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei.
Inculpatul
a declarat recurs, criticând-o tot sub aspectul pedepsei aplicate, susținând
că trebuia să se facă aplicarea art.16 din Legea nr.143 din 26 iulie 2000,
întrucât a cooperat cu organele de poliție și oricum, pedeapsa aplicată este
prea mare, solicitând a fi redusă.
Criticile
sunt nefondate.
Din
examinarea actelor dosarului, se constată că instanțele au reținut corect
situația de fapt și vinovăția inculpatului, în concordanță cu probele
administrate.
Incadrarea
juridică dată faptei este, de asemenea, corectă.
Totodată,
se constată că nu sunt temeiuri pentru reducerea pedepsei, fixată aproape de
minimul special prevăzut de art.4 din sus-menționata lege. Sub acest aspect, se
mai are în vedere și faptul că inculpatul este recidivist.
In
ceea ce privește susținerea recurentului, de a se reduce limitele pedepsei,
deoarece ar beneficia de dispozițiile art.16 din Legea nr.143 din 26 iulie
2000, nu poate fi primită pentru considerentele care urmează:
Potrivit
textului invocat, persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute de
art.2-10, iar în timpul urmăririi penale, denunță și facilitează identificarea
și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni
legate de droguri, beneficiază de reducere la jumătate a limitelor pedepsei
prevăzute de lege.
Ori,
inculpatul nu a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere
penală a altor persoane.
Astfel,
se constată că el a încercat să fugă pentru a se sustrage urmăririi penale,
iar în cursul cercetărilor a susținut că nu cunoaște numele și adresa
persoanei de la care a cumpărat heroina, deși a relatat că a mers la
apartamentul acesteia, susțineri menținute la instanță.
In
acestă situație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a trebuit să
dispună disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor în vederea identificării
persoanei de la care inculpatul a cumpărat drogul.
Cum
nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este
nefondat, urmând ca în baza art.385
15
pct.1 lit.b din Codul de
procedură penală, a se respinge ca atare.
Se
va deduce din durata pedepsei aplicate, timpul arestării preventive, de la data
de 21 iunie 2002, la data pronunțării prezentei decizii.
Totodată,
urmează a-l obliga pe recurent, să plătească statului suma de 1.100.000 lei
cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de
avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge
recursul declarat de inculpatul I.A.M.
împotriva deciziei penale nr.605 din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel
București, secția a II-a penală, ca nefondat.
Deduce
din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 21 iunie 2002 la 6
februarie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei, din
care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 6 februarie 2003.