ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 520/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

sentinței penale nr.627 din 22 august 2001 a Judecătoriei Piatra

Neamț și deciziei penale nr.468/Ap din 31 octombrie 2001 a

Tribunalului Neamț, privind pe inculpatul B.D.

S-a prezentat intimatul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat

M.B., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte

părți.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Procurorul a susținut și dezvoltat oral motivele recursului în

anulare depuse în scris la dosar și a solicitat admiterea acestuia

așa cum a fost formulat în scris la dosarul cauzei.

Apărătorul inculpatului a lăsat la aprecierea instanței

soluționarea recursului.

Inculpatul, în ultimul cuvânt, a susținut că nu a lovit pe nimeni,

și că fără să vrea a dat peste partea

vătămată.

C U R T E A

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.627 din 22 august 2001, Judecătoria

Piatra Neamț, a condamnat, printre alții, pe inculpatul B.D.  la

3 ani închisoare  pentru complicitate la infracțiunea de furt

calificat prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1, art.209

alin.1

lit.a

și e cu aplicarea art.37

lit.a

din Codul penal, prin schimbarea încadrării

juridice din art.211 alin.2

lit.a

și e cu

aplicarea art.37

lit.a

din același cod.

Totodată, în baza art.61 din Codul penal, a revocat liberarea

condiționată a restului de 371 zile de închisoare rămas

neexecutat din sentința penală nr.1775/99 a Judecătoriei Piatra

Neamț, pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată în cauză,

urmând ca inculpatul să execute în final, 3 ani închisoare.

S-a reținut că, la 30 aprilie 2001, în jurul orei 11,30 inculpatul

B.D., împreună cu inculpații N., G.P. (condamnați în cauză)

și S.P. (față de care s-a dispus

dijungerea

cauzei), s-a deplasat la Magazinul „L.T.E.”   cu intenția de a

sustrage articole de îmbrăcăminte din piele.

În timp ce inculpatul B.D. asigura paza, ceilalți inculpați au

pătruns în magazin, unde se aflau soția patronului și

părinții acesteia. Inculpații N.T. și  S.P., după

ce au probat câteva haine, au luat fiecare câte una și au ascuns-o sub

hainele cu care erau îmbrăcați, moment în care au fost

văzuți de către partea vătămată H.G.

Acesta a încercat să-i împiedice să părăsească magazinul

căutând să închidă ușa de acces și prinzându-l pe

inculpatul S.P. de haină.

În acest timp, inculpatul B.D., care asigurase până atunci paza, pentru a

facilita scăparea inculpatului S.P., a împins-o pe partea

vătămată, lovind-o cu palma peste față, provocându-i

leziuni care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale (fila

13 dosar urmărire penală).

Tribunalul Neamț a respins apelul declarat de inculpat, prin decizia

penală nr.468/Ap din 31 octombrie 2001.

În temeiul art.409 și art.410 alin.1 partea I pct.7 din Codul de

procedură penală, procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva

celor două hotărâri pentru că faptei săvârșită de

inculpatul B.D. i s-a dat o încadrare juridică greșită,

hotărârile fiind pronunțate în ce-l privește pe acest inculpat

cu încălcarea legii.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că în cauză, din

declarațiile părților vătămate H.G., A.M. și

A martorelor H.O., M.E., care se coroborează cu declarațiile

inculpaților B.D. , G.P. și N.C. rezultă cu certitudine că,

inculpatul B.D., a exercitat acte de violență asupra părții

vătămate H.G. pentru păstrarea bunurilor sustrase și a

asigura scăparea celorlalți inculpați. În raport cu această

situație de fapt, instanțele trebuiau să rețină

că inculpatul B.D. a săvârșit infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art.211 alin.2

lit.a

și e

cu aplicarea art.37

lit.a

din Codul penal, iar nu

complicitate la infracțiunea de furt calificat.

Recursul în anulare este întemeiat.

Infracțiunea de tâlhărie este definită în articolul 211 alin.1

din Codul penal ca fiind furtul săvârșit prin întrebuințarea de

violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de

inconștiență sau neputință de a se apăra, precum

și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru

păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii

ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, pedepsită

cu închisoare de la 3 la 18 ani.

Alineatul 2

lit.a

și e al aceluiași articol

incriminează forma agravată a infracțiunii de tâlhărie

săvârșită de două sau mai multe persoane împreună sau

într-un loc public și o sancționează cu închisoare de la 5 la 20

de ani.

Infracțiunea de tâlhărie este alcătuită dintr-o

acțiune principală, respectiv săvârșirea furtului, și

o acțiune adiacentă, întrebuințarea, printre altele, de

violențe.

Este necesar ca acțiunea adiacentă să fi servit ca mijloc pentru

săvârșirea furtului sau pentru păstrarea bunului furat,

înlăturarea urmelor infracțiunii ori asigurarea scăpării

făptuitorului.

Sub aspect subiectiv, este necesară intenția calificată de a

recurge la vreunul din modurile de constrângere (în speță

violența) pentru a păstra bunul furat ori pentru asigurarea

scăpării.

Intenția va rezulta, de altfel, ex re,

din însuși faptul recurgerii la astfel de procedee sau al profitării

de acestea, în cazul unei pluralități de făptuitori, în cadrul

căreia unii săvârșesc furtul iar ceilalți exercită

violențele în scopurile arătate.

Fiind de necontestat că inculpatul B.D. a luat hotărârea

împreună cu ceilalți inculpați de a fura  haine de piele,

că a cooperat în prima fază asigurând paza iar când N.C. și S.P.

au fost surprinși și reținuți de partea

vătămată, le-a asigurat păstrarea bunurilor sustrase dar

mai ales scăparea, lovind cu palma pe partea vătămată, instanțele

trebuiau să rețină că inculpatul a săvârșit

infracțiunea de tâlhărie iar nu aceea de complicitate la furt

calificat.

În consecință, recursul în anulare fiind fondat urmează a fi

admis, a casa hotărârile cu privire la încadrarea juridică

reținută faptei săvârșite de inculpatul B.D.

Rejudecând cauza, în baza art.334 Cod procedură penală va fi

schimbată încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie

prevăzută de art.211 alin.2

lit.e

din Codul

penal cu aplicarea art.37

lit.a

și art.13 din

același cod, texte de lege în baza cărora inculpatul urmează a

fi condamnat la pedeapsa de 5 ani

închisoare.

Se va menține revocarea liberării condiționate a restului de 371

zile închisoare rămas neexecutat din sentința penală nr.1775/1999

a Judecătoriei Piatra Neamț, care urmează a fi contopit cu

pedeapsa aplicată în recursul în anulare de față, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

În baza art.385

17

alin.4 raportat la art.383 alin.2 Cod penal se va deduce

din pedeapsă reținerea și perioada executată în arest

preventiv de la 30 aprilie 2001 la 4 februarie 2003.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței

penale nr.627 din 22 august 2001 a Judecătoriei Piatra Neamț,

deciziei penale nr.468/Ap din 31 octombrie 2001 a Tribunalului Neamț,

privind pe inculpatul B.D.

Casează hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică

reținută inculpatului B.D.

În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea

juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de

art.26 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1,

lit.a

,e

cu aplicarea art.37

lit.a

din Codul penal în

infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2

lit.e

din Codul penal, cu aplicarea art.37

lit.a

și

art.13 din Codul penal, și îl condamnă la 5 ani închisoare.

Menține revocarea liberării condiționate pentru restul de 371 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 7 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1775/1999 a

Judecătoriei Piatra Neamț, pe care îl contopește cu pedeapsa

aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 5

ani închisoare.

Deduce din pedeapsă reținerea și perioada executată în

arest preventiv de la 30  aprilie 2001 la 4 februarie 2003.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată

inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 februarie

2003.