ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 520/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.627 din 22 august 2001 a Judecătoriei Piatra Neamț și deciziei penale nr.468/Ap din 31 octombrie 2001 a Tribunalului Neamț, privind pe inculpatul B.D. S-a prezentat intimatul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat M.B., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți. Procedura de citare a fost îndeplinită. Procurorul a susținut și dezvoltat oral motivele recursului în anulare depuse în scris la dosar și a solicitat admiterea acestuia așa cum a fost formulat în scris la dosarul cauzei. Apărătorul inculpatului a lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului.

Inculpatul, în ultimul cuvânt, a susținut că nu a lovit pe nimeni, și că fără să vrea a dat peste partea vătămată. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.627 din 22 august 2001, Judecătoria Piatra Neamț, a condamnat, printre alții, pe inculpatul B.D. la 3 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și e cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.211 alin.2 lit.a și e cu aplicarea art.37 lit.a din același cod. Totodată, în baza art.61 din Codul penal, a revocat liberarea condiționată a restului de 371 zile de închisoare rămas neexecutat din sentința penală nr.1775/99 a Judecătoriei Piatra Neamț, pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final, 3 ani închisoare.

S-a reținut că, la 30 aprilie 2001, în jurul orei 11,30 inculpatul B.D., împreună cu inculpații N., G.P. (condamnați în cauză) și S.P. (față de care s-a dispus dijungerea cauzei), s-a deplasat la Magazinul „L.T.E.” cu intenția de a sustrage articole de îmbrăcăminte din piele. În timp ce inculpatul B.D. asigura paza, ceilalți inculpați au pătruns în magazin, unde se aflau soția patronului și părinții acesteia. Inculpații N.T. și S.P., după ce au probat câteva haine, au luat fiecare câte una și au ascuns-o sub hainele cu care erau îmbrăcați, moment în care au fost văzuți de către partea vătămată H.G. Acesta a încercat să-i împiedice să părăsească magazinul căutând să închidă ușa de acces și prinzându-l pe inculpatul S.P.

de haină. În acest timp, inculpatul B.D., care asigurase până atunci paza, pentru a facilita scăparea inculpatului S.P., a împins-o pe partea vătămată, lovind-o cu palma peste față, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale (fila 13 dosar urmărire penală). Tribunalul Neamț a respins apelul declarat de inculpat, prin decizia penală nr.468/Ap din 31 octombrie 2001. În temeiul art.409 și art.410 alin.1 partea I pct.7 din Codul de procedură penală, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva celor două hotărâri pentru că faptei săvârșită de inculpatul B.D. i s-a dat o încadrare juridică greșită, hotărârile fiind pronunțate în ce-l privește pe acest inculpat cu încălcarea legii.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că în cauză, din declarațiile părților vătămate H.G., A.M. și A martorelor H.O., M.E., care se coroborează cu declarațiile inculpaților B.D. , G.P. și N.C. rezultă cu certitudine că, inculpatul B.D., a exercitat acte de violență asupra părții vătămate H.G. pentru păstrarea bunurilor sustrase și a asigura scăparea celorlalți inculpați. În raport cu această situație de fapt, instanțele trebuiau să rețină că inculpatul B.D. a săvârșit infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a și e cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal, iar nu complicitate la infracțiunea de furt calificat. Recursul în anulare este întemeiat.

Infracțiunea de tâlhărie este definită în articolul 211 alin.1 din Codul penal ca fiind furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, pedepsită cu închisoare de la 3 la 18 ani. Alineatul 2 lit.a și e al aceluiași articol incriminează forma agravată a infracțiunii de tâlhărie săvârșită de două sau mai multe persoane împreună sau într-un loc public și o sancționează cu închisoare de la 5 la 20 de ani. Infracțiunea de tâlhărie este alcătuită dintr-o acțiune principală, respectiv săvârșirea furtului, și o acțiune adiacentă, întrebuințarea, printre altele, de violențe.

Este necesar ca acțiunea adiacentă să fi servit ca mijloc pentru săvârșirea furtului sau pentru păstrarea bunului furat, înlăturarea urmelor infracțiunii ori asigurarea scăpării făptuitorului. Sub aspect subiectiv, este necesară intenția calificată de a recurge la vreunul din modurile de constrângere (în speță violența) pentru a păstra bunul furat ori pentru asigurarea scăpării. Intenția va rezulta, de altfel, ex re, din însuși faptul recurgerii la astfel de procedee sau al profitării de acestea, în cazul unei pluralități de făptuitori, în cadrul căreia unii săvârșesc furtul iar ceilalți exercită violențele în scopurile arătate. Fiind de necontestat că inculpatul B.D. a luat hotărârea împreună cu ceilalți inculpați de a fura haine de piele, că a cooperat în prima fază asigurând paza iar când N.C.

și S.P. au fost surprinși și reținuți de partea vătămată, le-a asigurat păstrarea bunurilor sustrase dar mai ales scăparea, lovind cu palma pe partea vătămată, instanțele trebuiau să rețină că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie iar nu aceea de complicitate la furt calificat. În consecință, recursul în anulare fiind fondat urmează a fi admis, a casa hotărârile cu privire la încadrarea juridică reținută faptei săvârșite de inculpatul B.D. Rejudecând cauza, în baza art.334 Cod procedură penală va fi schimbată încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.e din Codul penal cu aplicarea art.37 lit.a și art.13 din același cod, texte de lege în baza cărora inculpatul urmează a fi condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Se va menține revocarea liberării condiționate a restului de 371 zile închisoare rămas neexecutat din sentința penală nr.1775/1999 a Judecătoriei Piatra Neamț, care urmează a fi contopit cu pedeapsa aplicată în recursul în anulare de față, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. În baza art.385 17 alin.4 raportat la art.383 alin.2 Cod penal se va deduce din pedeapsă reținerea și perioada executată în arest preventiv de la 30 aprilie 2001 la 4 februarie 2003. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E : Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr.627 din 22 august 2001 a Judecătoriei Piatra Neamț, deciziei penale nr.468/Ap din 31 octombrie 2001 a Tribunalului Neamț, privind pe inculpatul B.D. Casează hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică reținută inculpatului B.D. În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1, lit.a ,e cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.e din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.a și art.13 din Codul penal, și îl condamnă la 5 ani închisoare.

Menține revocarea liberării condiționate pentru restul de 371 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1775/1999 a Judecătoriei Piatra Neamț, pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare. Deduce din pedeapsă reținerea și perioada executată în arest preventiv de la 30 aprilie 2001 la 4 februarie 2003. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 februarie 2003.