ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 263/2003

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale

nr.1170 din 7 mai 2002 a Judecătoriei Sectorului 5 București, privind pe

inculpatul L.C.

S-a

prezentat intimatul inculpat, aflat în stare de arest, asistat de avocat C.Gh.N.

apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a susținut și dezvoltat oral motivele recursului în anulare depuse în scris la

dosarul cauzei și a solicitat admiterea acestuia așa cum a fost formulat.

Apărătorul

intimatului inculpat a arătat că este de acord cu recursul în anulare declarat,

solicitând admiterea.

Inculpatul

a achiesat la concluziile apărătorului său.

C

U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.1170 pronunțată la data de 7 mai 2002 în dosarul penal

nr.3300/2002, Judecătoria Sectorului 5 București l-a condamnat pe inculpatul L.C.

la un an închisoare pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat,

prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.20 raportat la art.208 alin.1și

art.209 alin.1 lit.i cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal.

În baza art.83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a

executării  pedepsei  de  un  an  închisoare aplicată inculpatului prin

sentința penală nr.142 din 16 ianuarie 1996 a aceleiași judecătorii, definitivă

prin neapelare și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de

cea stabilită în prezenta cauză, în total 2 ani închisoare.

S-a

constatat că inculpatul era arestat în altă cauză.

Pentru

a se pronunța astfel s-a reținut în fapt, din analiza probelor administrate că

la data de 10 noiembrie 1997, inculpatul a pătruns prin efracție în locuința

părții vătămate G.F. pe care a părăsit-o fără să sustragă ceva deoarece nu a

găsit bunuri de valoare.

Împotriva

acestei hotărâri procurorul general a declarat recurs în anulare, în

conformitate cu dispozițiile art.409 și 410 alin.1 partea I pct.7 teza I Cod

procedură penală, împotriva hotărârii, considerând că este contrară legii prin

greșita revocare a unei pedepse care nu a fost aplicată inculpatului, lăsat în

libertate supravegheată. S-a solicitat casarea hotărârii și rejudecarea cauzei.

Examinând

hotărârea atacată în raport de critica adusă, probele administrate și

dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea constată următoarele :

Cu

ocazia judecării și condamnării inculpatului pentru tentativa de furt calificat

din 10 noiembrie 1997, instanța de fond în mod greșit a aplicat dispozițiile

art.83 Cod penal, nefiind întrunite cerințele acestuia.

Astfel,

din fișa de cazier a inculpatului minor nu rezultă că prin sentința 142 din 16

ianuarie 1996 a Judecătoriei Sectorului 5 București (sau prin alta) acesta ar

fi fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei.

Din

fișă rezultă că inculpatului, prin sentința sus-menționată, i s-a aplicat

măsura educativă a libertății supravegheate prevăzută de art.103 Cod penal

pentru complicitate la furt calificat prevăzută de art.26 raportat la art.208

alin.1, 209 lit.a, c, e și cu aplicarea art.99 Cod penal.

Hotărând

astfel, soluția este contrară legii, recursul în anulare fiind fondat, deoarece

în mod greșit instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei

de un an închisoare, ajungându-se ca inculpatul să execute o pedeapsă nelegală,

mai mare cu un an închisoare față de aceea care s-ar fi impus conform

dispozițiilor legale.

Conform

art.414

1

alin.1 Cod procedură penală urmează a se admite recursul în

anulare și a se casa sentința atacată.

Rejudecând,

urmează a se înlătura aplicarea dispozițiilor art.83 Cod penal, inculpatul

urmând să execute o pedeapsă de 1 an închisoare.

Se

va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului  de  pe

lângă  Curtea  Supremă  de Justiție, împotriva sentinței penale nr.1170 din 7

mai 2002 a Judecătoriei Sectorului 5 București, privind pe inculpatul L.C.

Casează

hotărârea penală atacată, numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art.83

Cod penal, pe care le înlătură.

Stabilește

că inculpatul are de executat pedeapsa de un an închisoare.

Constată

că inculpatul este arestat în altă cauză.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.