ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 946/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva deciziei

penale nr.349/A din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Galați.

Au

lipsit: recurentul inculpat, pentru apărarea sa prezentându-se avocat B.D.,

apărător desemnat din oficiu și intimata parte civilă SN „I.F.”

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea

hotărârii pronunțată de prima instanță care a dispus suspendarea executării

pedespei sub supraveghere.

Procurorul

a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, deoarece scopul

preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins în cazul inculpatului, numai

prin executarea pedepsei aplicate, în regim de detenție.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată  următoarele:

Prin

sentința penală nr.77 din 19 februarie 2002, Tribunalul Galați a condamnat pe

inculpatul R.C. la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.3 lit.b din Codul penal, cu

aplicarea art.74 lit.c și alin.ultim din același cod, cu referire la art.76

lit.c din același cod.

În

conformitate cu dispozițiile art.86

1

alin.3 teza ultimă din Codul

penal, s-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei, pe

durata termenului de încercare de 4 ani, în condițiile art.86

2

din

Codul penal.

Conform

dispozițiilor art.86

3

din Codul penal, s-a dispus ca pe durata

termenului de încercare, condamnatul să se supună măsurilor de supraveghere

prevăzute la lit.a, b, c, d.

Pe

latură civilă, în baza dispozițiilor art.14 din Codul de procedură penală, cu

referire la art.998 din Codul civil, inculpatul a fost obligat să plătească

părții civile SN „I.F.” suma de 1.509.991 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru

a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În

dimineața zilei de 16 martie 2001, inculpatul,  deplasându-se cu căruța în zona

canalului CA Sud aflat în administrarea sistemului de îmbunătățiri funciare

Tecuci de pe raza stației de cale ferată Cosmești, județul Galați, a desprins

cu mâinile 43 de dale din beton de pe pereții canalului și le-a încărcat în

căruță.

Pe

drumul spre casa sa, inculpatul a fost oprit pentru control, ocazie în  care

organul de poliție a constatat existența în căruță a celor 43 dale.

Cu

adresa nr.4054 din 24 mai 2001, partea vătămată a comunicat că prejudiciul adus

a fost de 2.585.727 lei, contravaloarea dalelor și că manopera de refacere a

sistemului de irigații este de 1.509.991 lei.

Împotriva

sentinței, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, motivul

invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate, respectiv modalitatea de

executare a pedepsei de 2 ani închisoare.

Curtea

de Apel Galați, prin decizia penală nr.349 din 27 iunie 2002, a admis apelul

declarat de parchet, a desființat sentința, a înlăturat aplicarea dispozițiilor

art.86

1

alin.3 teza ultimă din Codul penal, dispozițiile art.86

3

din același cod și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa prin privare de

libertate.

S-a

făcut în cauză aplicarea art.71 și a art.64 din Codul penal.

Nemulțumit

de această din urmă hotărâre, inculpatul a declarat recurs, motivul invocat

fiind nelegala dispunere a desființării sentinței în ce privește modalitatea de

executare a pedepsei.

Recursul

declarat de inculpat nu este fondat.

Art.72

din Codul penal, text de lege care prevede criteriile generale de

individualizare, stipulează că la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține

seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Pe

de altă parte, art.52 din Codul penal, prevede că pedeapsa este o măsură de

constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând

cauzei aceste texte de lege, se reține că procedând la individualizarea

pedepsei, instanța de apel a considerat pericolul social grav al faptei,

aceasta aducând atingere sistemului de irigații, dalele fiind componente ale

acestuia, împrejurărilor în care s-a săvârșit, respectiv inculpatul a desprins

materialul de pe  pereții canalului de aducțiune și, în același timp, persoana

făptuitorului, acesta la data comiterii faptei, având antecedente penale din

fapte asemănătoare.

Ca

atare, stabilind executarea pedepsei prin privare de libertate, instanța a

respectat și art.52 din Codul penal, respectiv scopul ei, acela al prevenției

generale și speciale.

Pentru

aceste considerente, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza

art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va fi respins.

Conform art.192 din Codul

de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C.

împotriva deciziei penale nr.349/A  din  27 iunie 2002 a Curții de Apel Galați.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 februarie 2003.