ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1551/2005

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1123 din 10 aprilie 2003, Judecătoria sector 5 București a condamnat pe inculpatul V.I. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 824 din 21 iunie 2002 a Judecătoriei sector 3 București și a dispus executarea ei alături de cea aplicată în prezenta cauză, în total 4 ani închisoare. În temeiul art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 7 ani și 6 luni.

Totodată, în baza art. 86 3 C. pen., inculpatul a fost supus unor măsuri de supraveghere. S-a reținut, în esență, că, în noaptea de 26 februarie 2003, inculpatul a sustras, prin efracție, dintr-un chioșc R., bunuri în valoare de 23.258.592 lei. Tribunalul București, prin decizia penală nr. 962/ A din 27 iunie 2003, admițând apelul declarat de procuror, a dispus, în baza art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 824 din 21 iunie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 București și, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată această pedeapsă, reducând termenul de încercare la 2 ani. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, stabilind un termen de încercare de 6 ani și 6 luni.

Totodată, a respins apelul declarat de partea civilă SC R. SA SMB. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 2305 din 28 octombrie 2003, a respins recursul declarat de procuror. Procurorul general a declarat recurs în anulare, invocând că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale privitor la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 543/2002 și la stabilirea pedepsei rezultante. Recursul în anulare este fondat. Din examinarea sentinței penale nr. 824 din 21 iunie 2002, definitivă prin neapelare la 28 octombrie 2002 a Judecătoriei sector 3 București, rezultă că inculpatul V.I.

a fost condamnat anterior la un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., faptă săvârșită la 26 mai 2002. Instanțele trebuiau să constate că acestei pedepse îi sunt incidente dispozițiile grațierii condiționate prevăzute de art. 1 din Legea nr. 543/2002, infracțiunea fiind comisă anterior datei de 4 octombrie 2002 și nefiind exceptată de la grațiere, conform art. 4 alin. (2) lit. a) pct. 12 din legea sus-menționată. Apoi, instanțele trebuiau să rețină că infracțiunea de furt calificat săvârșită de același inculpat la 26 februarie 2003 (care face obiectul hotărârilor judecătorești atacate), se situează atât în cursul termenului de 3 ani stabilit ca și condiție a grațierii prin legea sus-menționată, cât și în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate.

Drept urmare, instanțele trebuiau ca, în baza art. 83 C. pen. și a art. 7 din Legea nr. 543/2002 să revoce atât beneficiul grațierii condiționate, cât și cel al suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 824/2002 a Judecătoriei sector 3 București și, în consecință, să dispună executarea acesteia alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat, inculpatul urmând să execute, în total, pedeapsa de 4 ani închisoare. Neprocedând în acest mod, hotărârile pronunțate sunt nelegale. În consecință, recursul în anulare urmează să fie admis, hotărârile să fie casate, referitor la greșita stabilire a pedepsei rezultante și la modalitatea de executare a acesteia și să fie îndreptate, în temeiul art. 83 C. pen.

și art. 7 din Legea nr. 543/2002, în sensul mai sus-arătat. Se va face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 1123 din 10 aprilie 2003 a Judecătoriei sector 5 București, deciziei penale nr. 962 din 27 iunie 2003 a Tribunalului București, secția I penală și deciziei penale nr. 2305 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul V.I. Casează hotărârile atacate numai cu privire la greșita stabilire a pedepsei rezultante și la modalitatea de executare a acesteia. În baza art. 83 C. pen.

și art. 7 din Legea nr. 543/2002 revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei și beneficiul grațierii pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 824 din 21 iunie 2002 a Judecătoriei sector 3 București și, în consecință, dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2005.