ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3142/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 11 februarie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul F.F.G. la: - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen. - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2424/2001 a Judecătoriei sectorului 4 București și executarea ei pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că în final va executa pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului, iar din pedeapsa de executat s-a dedus perioada de la 25 martie 2001, la 20 septembrie 2001 (dedusă conform sentinței penale nr. 2424/2001 a Judecătoriei sectorului 4 București), precum și perioada reținerii și arestării preventive de la 24 august 2002, la zi. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.600.000 lei obținută prin săvârșirea infracțiunilor sau prin vânzarea bunurilor sustrase.

S-a luat act că părțile vătămate SC U.H. SA, A.I.C., T.F., P.M.D., B.I. și A.M.C. nu au pretenții civile față de inculpat. Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 300.000 lei urmează să fie avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: 1. La data de 23 august 2002, în jurul orelor 20,00, inculpatul F.F.G. s-a întâlnit cu prietenul său R.F. care i-a propus să fure o roată de rezervă, întrucât are un client. În jurul orei 22,00, inculpatul a plecat cu intenția de a sparge o mașină și de a sustrage o roată de rezervă, iar R.F.

a rămas în fața blocului, urmând ca ulterior, să se întâlnească și să valorifice bunul sustras. Inculpatul s-a deplasat singur în spatele unui bloc situat pe str. Luică, unde a observat o Dacia Break. Profitând de faptul că era întuneric și că în zonă nu se afla nici o persoană, inculpatul a deschis portiera stângă față, forțând-o cu o bară, a pătruns în interior, a sărit peste bancheta din spatele mașinii și a luat roata de rezervă, apoi a ieșit pe portierea din dreapta față și a revenit la locul unde îl lăsase pe R.F. Cei doi s-au hotărât să ascundă roata într-un șanț, săpat de cei de la instalațiile de termoficare, situat în fața blocului 2 de pe strada Luică. Inculpatul a transportat roata prin șanț încercând să o ascundă sub un podeț, iar R.F.

a rămas la marginea sanțului. În acest timp, numitul A.N., aflat la geamul de la bucătăria locuinței sale, a văzut acțiunea desfășurată de inculpat și R.F. și l-a chemat pe fiul său A.C. care s-a hotărât să-i urmărească. A.N. a strigat către inculpat și R.F., moment în care acesta din urmă a fugit într-o scară a blocului 2, iar inculpatul a ieșit cu roata sustrasă din șanț și a intrat în aceeași scară a blocului 2 unde intrase și R.F., s-a întâlnit cu acesta, ocazie cu care R.F. i-a comunicat faptul că persoana care dorea să cumpere roata s-a răzgândit. În acest timp, A.C. care îi căuta pe cei doi, i-a văzut ieșind din scara blocului, reușind să-i imobilizeze. Întrucât R.F. îl însoțea pe A.C., l-a rugat să-i dea drumul.

În acest moment inculpatul F.F.G. l-a lovit pe A.C. cu cotul în stomac, după care a fugit cu R.F. Inculpatul F.F.G. a vândut apoi roata de rezervă unui cunoscut pe nume T.V. cu suma de 250.000 lei, după care s-a reîntâlnit cu R.F. cu care a împărțit banii, acesta din urmă plecând spunând că se vor întâlni în fața blocului. În timp ce A.C. îl căuta pe inculpatul F.F.G. a apărut un echipaj de poliție cărora A.C. le-a relatat cele petrecute și le-a indicat adresa unde locuiește R.F., însă acesta nu a fost găsit fiind dispărut din reședința unde locuiește ocazional. În timp ce se afla în fața blocului 81, la o distanță de cca. 40-50 m, A.C. l-a văzut pe inculpat și împreună cu organele de poliție l-au urmărit și prins pe acesta.

Inculpatul a fost condus la sediul secției 16 Poliție pentru cercetări. În urma cercetărilor efectuate, organele de poliție au reușit să-l identifice pe numitul T.V. de la domiciliul căruia a ridicat roata de rezervă vândută de inculpat, care apoi a fost restituită proprietarului. 2. Inculpatul F.F.G. și-a părăsit casa de aproximativ 3-4 luni și neavând surse de existență s-a hotărât să sutragă bunuri din autoturisme. Astfel, în noaptea de 2 august 2003, în jurul orelor 3,00-4,00, aflându-se singur la capătul liniei 102 pe strada Luică, a observat în fața unui bloc și în spatele unor chioșcuri, situate pe str. Luică, un autoturism Dacia de culoare crem.

Profitând de întuneric și de faptul că în zonă nu se afla nici o persoană, s-a apropiat de autoturism și cu ajutorul unei coarbe pe care o avea ascunsă în boscheții din apropiere, a desfăcut piulițele de la roata din față stânga, a așezat un pietroi sub mașină, apoi a luat roata pe care a vândut-o numitului M.V., asociat la unul din chioșcurile apropiate, contra sumei de 130.000 lei, după care a plecat. Ulterior, bunul a fost ridicat și predat părții vătămate A.I.C., care nu s-a mai constituit parte civilă. 3. În noaptea de 15 august 2002, inculpatul s-a deplasat pe strada Drumul Găzarului, în apropiere de un magazin alimentar, unde a observat un autoturism Dacia Break. Profitând de faptul că era întuneric și că în zonă nu se afla nici o persoană, s-a apropiat de autoturism și, cu ajutorul unei chei a demontat capacele ornament de la toate cele 4 roți, după care a plecat și le-a ascuns în aceiași boscheți, situați pe strada Luică.

În seara zilei de 18 august 2002, inculpatul a luat cele 4 capace pe care le-a vândut cu suma de 100.000 lei numitului P.M. taximetrist, la intersecția străzilor Drumul Găzarului și Șoseaua Giurgiului, sectorul 4. Banii obținuți, inculpatul i-a cheltuit în interes peronal. Bunurile sustrase au fost recuperate ulterior și predate părții vătămate T.F. care nu s-a mai constituit parte civilă. 4. În noaptea de 17 august 2002, în jurul orelor 24,00, aflându-se pe strada Luică, inculpatul F.F.G., a intrat între blocuri și a ajuns în strada Călinești. La capătul blocului C. 6 a observat parcat un autoturism Dacia de culoare gri, de care s-a apropiat și, profitând de faptul că era întuneric și în apropiere nu se afla nici o persoană a forțat portbagajul cu mâinile și a luat roata de rezervă, pe care a ascuns-o în niște boscheți de pe strada Luică.

S-a deplasat apoi la intersecția străzilor Luică cu șoseaua Giurgiului unde a găsit un taximetrist căruia i-a propus să-i vândă roata sustrasă. Împreună cu acesta s-a deplasat până în apropierea boscheților, inculpatul a coborât și a luat roata fără a fi văzut de cineva și a vândut-o taximetristului cu suma de 100.000 lei, după care a plecat. Ulterior a fost identiticat taximetristul în persoana numitului P.M. care a predat de bună voie bunul sustras, declarând că nu a cunoscut că bunul provenea din furt. Roata sustrasă a fost restituită proprietarului P.M.D. care nu s-a mai constituit parte civilă. În noaptea de 18 august 2002, în jurul orelor 23,00, aflându-se în Piața Reșița, inculpatul a observat un taxi care staționa.

S-a apropiat de acesta și, profitând de neatenția taximetristului, i-a luat un telefon mobil de sub parasolar, după care a plecat. În ziua de 19 august 2002, în jurul orelor 14,00, inculpatul a vândut telefonul numitului B.Șt. cu suma de 1.500.000 lei, iar banii obținuți i-a cheltuit în interes peronal. Bunul a fost recuperat ulterior și predat părții vătămate B.I. care nu s-a mai constituit parte civilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul F.F.G. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră ca fiind prea severă, solicitând a se dispune reducerea acesteia.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 205/ A din 10 aprilie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că „Prima instanță a individualizat în mod corect pedepsele stabilite pentru furt și tâlhărie, respectiv 2 ani și 3 ani și 6 luni închisoare, avându-se în vedere atât circumstanțele favorabile acestuia, starea de minorat și sinceritatea, cât și cele defavorabile, multitudinea infracțiunilor comise și existența unei pedepse de 2 ani închisoare căreia i s-a revocat suspendarea condiționată”. Decizia Curții de Apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul F.F.G. pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume severitatea pedepsei pe care o consideră ca fiind prea mare, solicitând reducerea acesteia prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante.

Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, încadrând faptele comise de inculpat în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a aplicat pedepse just individualizate. În ceea ce privește critica formulată de inculpat prin care solicită reducerea pedepsei se constată că nu este fondată. La dozarea pedepselor aplicate incupatului s-au avut în vedere atât pericolul social al faptelor comise, multitudinea actelor de sustragere și modalitatea în care au fost comise, pe timp de noapte, cât și faptul că anterior a mai fost condamnat, dar și de datele ce caracterizează persoana acestuia, care este minor și a recunoscut și regretat faptele comise fără ca acestea din urmă, în contextul dat, să poată fi reținute cu titlu de circumstanțe atenuante.

Se constată că executarea pedepsei aplicată în limitele și condițiile stabilite de prima instanță, cât și modalitatea de executare, prin privare de libertate, sunt în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen. Față de cele mai sus arătate, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul F.F.G. este nefondat, a fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.F.G. împotriva deciziei penale nr. 205/ A din 10 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată de la 25 martie 2001, la 20 septembrie 2001 și timpul reținerii și al arestării preventive de la 24 august 2002, la 1 iulie 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2003.