ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7048/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7048/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 121 din 15

iunie 2005, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul B.M., la pedeapsa de 13

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.

174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 76 alin.

(2) și art. 37 lit. a) C. pen., și la pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 6 ani.

În temeiul art. 83 C. pen., și art. 7

din Legea nr. 543/2002 a revocat suspendarea condiționată și grațierea

condiționată a executării pedepselor de un an închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 129 din 29 ianuarie 2002 a Judecătoriei Piatra Neamț și de un an

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 229 din 19 februarie 2002 a

Judecătoriei Piatra Neamț.

A constatat că infracțiunile pentru

care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 220 din 19 februarie 2002

a Judecătoriei Piatra Neamț sunt concurente.

A descontopit pedeapsa rezultantă de

un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 129 din 29 ianuarie 2002 a

Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă prin neapelare la 18 februarie 2002, în

pedepsele componente de:

- 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (1), teza II din O.G. nr. 96/98 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- un an închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 98 alin. (1), teza II din Legea nr. 26/1996 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (1), teza II și alin. (4) lit. a) din O.G.

nr. 96/98;

- un an pentru infracțiunea

prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 98 alin. (1) și (4) lit. a) din

Legea nr. 26/96.

A descontopit pedeapsa rezultantă de

un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 229 din 19

februarie 2002 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă prin neapelare la 11

martie 2002 în pedepsele componente de:

- 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (1) teza II și alin. (4) lit. a) din O.G.

nr. 96/98;

- un an închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 98 alin. (1), teza II alin. (4) din Legea nr. 26/96.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 129/2002

și sentința penală nr. 229/2002 ale Judecătoriei Piatra Neamț, pedeapsa

rezultantă fiind de 1 an închisoare.

Urmarea revocării suspendării

condiționate și a grațierii a cumulat pedeapsa rezultantă de un an închisoare

cu pedeapsa curentă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 14 ani închisoare

și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe timp de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a luat act că părțile vătămate M.V.

și M.M. nu s-au constituit părți civile.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile C.A.S. Neamț, suma de 5.451.260 lei despăgubiri civile,

actualizată la data executării.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarea situație de fapt:

În după amiaza zilei de 3 octombrie 2004,

inculpatul B.M. se afla la barul A.F. N. din comuna Rediu consuma băuturi

alcoolice. La o masă se afla victima M.M. împreună cu fii săi M.M. și M.V.

La un moment dat inculpatul s-a dus

la masa victimei pentru a-i cere restituirea unei datorii.

Inculpatul și fii victimei s-au

lovit reciproc, între ei intervenind victima .M., care a luat din curtea

barului un par, cu care a vrut să-l lovească pe inculpat.

Inculpatul i-a smuls parul din mână

și i-a lovit mai întâi pe cei doi frați, M.M. și M.V., după care i-a lovit pe

tatăl lor, M.M. în zona capului și a umărului stâng.

Victima a căzut și inculpatul a

continuat să o lovească în zona coastelor cu piciorul.

Când agresionarea victimei a

încetat, inculpatul a plecat acasă, iar victima a fost transportată la spital

unde la 13 octombrie 2004 a decedat.

Din raportul medico-legal de

necropsie a rezultat că moartea victimei s-a datorat bronho-pneumoniei

consecutivă unui politraumatism cu fracturi costale și emfizem subcutanat

hemitorace drept, fractură de humerus și radmis stâng, traumatism

cranio-cerebral.

S-a mai stabilit că leziunile s-au

putut produce prin lovire activă cu corp dur și lovire, comprimare între

corpuri dure.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel în termen, inculpatul care a susținut că în cauză erau aplicabile

dispozițiile art. 44 C. pen.

Prin decizia penală nr. 333 din 11

octombrie 2005, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de inculpat, a

desființat în parte sentința apelată numai cu privire la cuantumul pedepsei

aplicate pe care a redus-o de la 13 ani închisoare la 10 ani închisoare și a

menținut pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe timp de 6 ani.

A menținut, de asemeni, revocarea

suspendării condiționate și a grațierii condiționate pentru pedepsele aplicate

inculpatului prin sentințele penale nr. 129 din 29 ianuarie 2002 a Judecătoriei

Piatra Neamț, nr. 229 din 19 februarie 2002 a Judecătoriei Piatra Neamț, precum

și contopirea pedepselor componente ale pedepselor rezultante în pedeapsa de un

an închisoare ce s-a dispus a fi executată alături de pedeapsa aplicată, în

final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 11 ani închisoare și 6 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost menținute, în rest,

dispozițiile sentinței apelate.

În considerentele deciziei s-a

reținut că în circumstanțele în care s-a comis infracțiunea nu justifică

aplicarea art. 44 C. pen., inculpatul reușind dezarmarea victimei și continuând

să o lovească și după ce victima căzuse la pământ.

Dar având în vedere puternica

tulburare produsă inculpatului de agresivitatea victimei și a fiilor săi s-a

apreciat acordarea unei mai mari eficiențe dispozițiilor art. 76 alin. (2) C.

pen.

În termen legal, împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs inculpatul care prin motivele scrise, cât și oral, a

susținut în esență următoarele:

- greșita condamnare a inculpatului

în contextul în care acesta a acționat în condițiile legitimei apărări,

situație care înlătură caracterul penal al faptei;

- greșita încadrare juridică a

faptei, în raport de loviturile aplicate victimei nu s-a intenționat uciderea

sa, decesul intervenind la mai multe zile de la internare, ceea ce justifică

condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.;

- nu s-a făcut o judicioasă

individualizare a pedepsei, în raport de totalitatea elementelor care au

caracterizat fapta și pe făptuitor, impunându-se o coborâre a pedepsei până la

limita permisă de lege.

Criticile formulate vor fi examinate

în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

17, 18 și 14 C. proc. pen., constatându-se însă că, în cauză s-a făcut o

corectă aplicare a legii sub toate aspectele, inclusiv, cele ce au format

obiect al motivelor de recurs.

Soluția de condamnare pronunțată în

cauză nu este consecința unei erori grave de fapt care impunea achitarea în

condițiile art. 44 C. pen., așa cum pretinde inculpatul.

Pentru a funcționa instituția

legitimei apărări era necesar ca probele să stabilească că inculpatul a

acționat în condițiile unui atac material, direct, injust și imediat care-i

punea în pericol grav viața.

Ori, inculpatul nu a acționat în

aceste condiții speciale, deoarece, chiar dacă inițiativa agresionării a

aparținut victimei și fiilor săi, inculpatul a continuat să o lovească și după

ce a reușit să o dezarmeze de par și chiar când aceasta era căzută și nu mai

prezenta nici un pericol pentru inculpat.

Desigur, acționând de această

manieră, fapta inculpatului păstrează caracterul penal și nu pot fi invocate în

apărare dispozițiile art. 44 C. pen.

După cum inculpatul nu a acționat în

condițiile legitimei apărări, tot astfel, nu a săvârșit nici infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte în contextul în care a aplicat

victimei numeroase lovituri cu parul în cap și în zona umărului stâng, iar când

victima a căzut a continuat să o lovească cu picioarele în coaste.

Având în vedere politraumatismul

produs victimei, precum și legătura de cauzalitate indirectă existentă între

acesta și rezultatul produs este evident că inculpatul nu a urmărit doar

aplicarea unei simple corecții victimei și dacă nu a dorit rezultatul letal, a

acceptat producerea lui.

Pentru aceste considerente

instanțele au reținut o corectă încadrare juridică a faptei în dispozițiile art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen., neconstatându-se motive care să justifice o

schimbare a încadrării juridice.

În cauză s-a făcut și o judicioasă

individualizare a pedepsei având în vedere starea de puternică tulburare în

care s-a aflat inculpatul.

Nu se mai constată alte motive care

să justifice o nouă coborâre a pedepsei, cu atât mai mult cu cât, inculpatul a

comis o faptă gravă, soldată cu rezultat letal iar la data săvârșirii

infracțiunii s-a aflat în stare de recidivă postcondamnatorie.

În acest context, pedeapsa respectă

dispozițiile art. 72 C. pen., și este de natură să realizeze cerințele înscrise

în art. 52 C. pen.

Urmarea considerentelor expuse,

criticile formulate sunt nefondate și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., se va computa detenția preventivă din pedeapsa aplicată

inculpatului.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 333 din 11 octombrie

2005 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 14 octombrie 2004, la 14 decembrie 2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 lei, cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 decembrie 2005.