ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1016/2006

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 185/ P din

10 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 1066/P/2005,

s-a dispus condamnarea inculpatului C.D., la pedeapsa de 9 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 796 din 30 iulie 2003 a Judecătoriei

Piatra Neamț, definitivă prin decizia penală nr. 598 din 18 septembrie 2003 a

Curții de Apel Bacău și s-a contopit restul rămas neexecutat de 406 zile cu

pedeapsa curentă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni

închisoare.

L-a condamnat pe inculpatul B.G., la

pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

L-a condamnat pe inculpatul C.R.I., la

pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen.

A revocat suspendarea condiționată a

executării pedepselor de câte un an închisoare aplicate prin sentința penală nr.

11/ P din 20 ianuarie 2005 a Tribunalului Neamț, definitivă prin decizia penală

nr. 139 din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel Bacău și prin sentința penală nr. 65/P

din 7 aprilie 2005 a Tribunalului Neamț, definitivă prin neapelare la 19

aprilie 2005.

S-a constatat că infracțiunile

pentru săvârșirea cărora a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 11/P/2005

și sentința penală nr. 65/P/2005 ale Tribunalului Neamț sunt concurente,

conform art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., a

cumulat pedeapsa curentă cu pedeapsa rezultantă de un an închisoare urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

L-a condamnat pe inculpatul C.I.M.,

la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și 109 C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a

interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) și e) C. pen., pe durata executării pedepselor.

În temeiul art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata reținerii și arestării preventive de

la 18 mai 2005 până la data pronunțării sentinței, 10 octombrie 2005.

S-a luat act că prejudiciul cauzat

părții vătămate SC P.G.C. SRL Piatra Neamț, reprezentată prin administrator B.I.

a fost acoperit prin restituire și prin plată.

S-a luat act că partea vătămată V.G.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 189 și art. 191 C.

proc. pen., a obligat inculpații să plătească statului suma de câte 300 lei

fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 17 mai 2005,

inculpații au mers la barul SC P.G.C. SRL, cu program non – stop, unde au

consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 2,00 – 2,30.

În momentul în care în bar nu s-au

mai aflat alți consumatori, inculpații C.R.I. și C.I.M. au propus să-și

însușească banii proveniți din încasări, ceilalți inculpați fiind de acord.

Inculpații B.G. și C.I.M. au stins

luminile din bar în momentul în care partea vătămată V.G., barmana de serviciu

se îndrepta spre grupul sanitar situat în afara barului. Inculpatul C.I.M. a

imobilizat-o și i-a sustras din buzunarul vestei suma de 360 lei, bani

proveniți din încasări. Ceilalți inculpați au început să caute în bar, bani și

bunuri.

Inculpatul C.I.M. a împins-o pe

partea vătămată, aceasta a căzut, iar inculpatul a încuiat ușa. Partea vătămată

a alergat în jurul barului, cu intenția de a intra pe ușa din față, însă

intrarea i-a fost blocată de inculpatul C.R.I. care, astfel a asigurat ieșirea

din bar a celorlalți inculpați.

Din bar inculpatul C.R.I. a sustras

o cutie cu gume de mestecat, inculpatul B.G. a luat un telefon mobil și

încărcătorul acestuia, bunuri aparținând părții vătămate V.G., iar inculpatul C.D.

și-a însușit mai multe monede rezultate din încasări și care se aflau într-un

borcan.

Partea vătămată a alergat după

inculpați, l-a ajuns pe inculpatul C.D. și l-a prins de cămașă. Acesta s-a

smucit, iar cămașa a rămas în mâna părții vătămate.

Grupul s-a oprit și partea vătămată

a observat că banii se aflau asupra inculpatului B.G. S-a îndreptat spre acesta

cu intenția de a recupera banii însă a fost lovită de inculpatul C.D. în zona

toracică și a căzut, inculpații fugind.

După comiterea faptei aceștia au

luat un taxi și au mers la locuința martorului A.M., unde au fost depistați de

organele de poliție, urmare a sesizării făcută de partea vătămată.

Asupra inculpaților s-a găsit suma

de 139,60 lei, 18 pachete cu gumă și telefonul mobil, bunurile fiind restituite

părților.

Partea vătămată V.G. a suferit

leziuni vindecabile în 3 – 4 zile îngrijiri medicale. Nu s-a constituit parte

civilă în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, au declarat apel, cei patru inculpați.

Inculpații C.R.I., B.G. și C.M., au

criticat hotărârea sub aspectul greșitei calificări a faptei comise și

cuantumul pedepsei aplicate.

S-a susținut de apelanții sus-menționați,

că în cauză ar fi trebuit reținută infracțiunea de furt, întrucât din probele

administrate în cauză, nu s-a făcut dovada că aceștia au exercitat violențe

asupra vânzătoarei V.G.

Au solicitat admiterea apelurilor,

desființarea hotărârii pronunțate de prima instanță, iar pe fond, schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt, iar

la individualizarea pedepselor să se aibă în vedere circumstanțele personale

ale fiecărui inculpat, dar și prejudiciul modic produs, care de altfel a fost

recuperat în întregime.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.I.M.,

acesta a solicitat doar redozarea pedepsei aplicate de prima instanță

ținându-se seama de faptul că la data comiterii faptei nu avea împlinită vârsta

de 15 ani, astfel că a fost ușor de convins de ceilalți inculpați să comită

fapta, mai ales că era și sub influența băuturilor alcoolice.

Instanța de control judiciar,

examinând în baza art. 378 C. proc. pen., hotărârea atacată pe baza lucrărilor și

materialului cauzei, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.

371 C. proc. pen., constată că aceasta este temeinică și legală, reținându-se

că instanța de fond, a stabilit o situație de fapt corectă, dând faptei comise

de inculpat, încadrarea juridică legală, respectiv aceea de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Așa fiind, prin decizia penală nr. 373

din 22 noiembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de

inculpați.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs inculpații B.G. și C.D., care au solicitat schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt

calificat iar în subsidiar, reducerea pedepselor.

Recursul este nefondat.

Astfel, cum corect au reținut

instanțele, din probele administrate în cauză respectiv declarațiile părții

vătămate, ale părților civile, certificatul medico – legal, coroborate cu

declarațiile inculpaților care au descris detaliat modalitatea în care au comis

fapta se constată vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii de tâlhărie.

Așa fiind, nu se impune schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de furt, dar nici reducerea pedepselor

întrucât individualizarea acestora s-a făcut cu respectarea criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, inculpatul C.M. este

recidivist comițând fapta la scurt timp după liberarea condiționată iar inculpatul

B.G. deși nu are antecedente penale, el a fost sancționat în minoritate în două

rânduri pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt.

În consecință, cum motive care să

fie examinate din oficiu și care să conducă la casarea hotărârilor nu sunt,

urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se

respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.G. și C.D.

împotriva deciziei penale nr. 373 din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.G. și C.D. împotriva deciziei penale nr. 373 din 22

noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 18 mai 2005 la 16 februarie

2006.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte

100 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 februarie 2006.