ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5839/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 77/ P din 26 mai 2004, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul Z.S. la: - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. ultim și art. 76 lit. b) C. pen. În temeiul art. 85 C. pen., a dispus anularea suspendării condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 335/2002 a Judecătoriei Neamț.

A constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și pentru care s-a dispus anularea suspendării condiționate și cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 305/2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, sunt concurente, în condițiile art. 33 lit. a) C. pen., iar în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea lor cu consecința executării celei mai grele și anume 3 ani închisoare. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, a revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 305/2003 a Judecătoriei Piatra Neamț și a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani închisoare.

Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa pe care acesta urmează să o execute, s-a dedus reținerea de 24 de ore din data de 28 martie 2003, dispusă în dosarul nr. 9887/2002 și timpul arestării preventivă de la 15 ianuarie 2004, la zi. Prin aceeași hotărâre, inculpatul a fost obligat să plătească, în solidar cu inculpatul Z.E.F. (condamnat prin sentința penală nr. 165/2003 a Tribunalului Neamț) părții civile SC A.S.I. SA Piatra Neamț, suma de 85.000 lei, iar părții civile C.P.

suma de 5.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile. Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În după amiaza zilei de 26 iunie 2003, inculpatul Z.S., împreună cu fratele său Z.E.F., au consumat băuturi alcoolice în diverse locuri din comuna de domiciliu și apoi acasă. La un moment dat, cei doi au hotărât să meargă la SC A. SA Piatra Neamț pentru a sustrage castraveți și zmeură, luând-o cu ei și pe M.F., concubina fratelui inculpatului.

Anterior, inculpatul și fratele său, au mai comis infracțiuni de furt în dauna numitei societăți, constând în sustragerea de componente metalice de la halele serelor, pentru care au fost cercetați și condamnați. Conform înțelegerii, cei trei s-au deplasat în proprietatea SC A. unde au fost surprinși de paznicul societății C.P. în timp ce sustrăgeau castraveți și zmeură. Până în momentul când au fost surprinși, aceștia reușiseră să sustragă 5 kg de castraveți și 2 kg de zmeură. La apariția paznicului, care avea asupra sa o furcă, inculpatul Z.S. a luat din scheletul metalic rămas la una din sere, o bară metalică, iar fratele lui, de jos, o altă bară metalică. Fratele inculpatului Z.E.F., s-a apropiat de paznic cu intenția de a-l lovi, lucru pe care nu l-a reușit, deoarece acesta s-a apărat cu furca.

Aflat într-o situație critică, paznicul a încercat să scape, fugind de la locul faptei. Inculpatul și fratele său l-au urmărit pe paznic, iar în momentul în care l-au ajuns, Z.S., cu bara pe care o avea asupra sa, i-a aplicat trei lovituri și anume: una peste spate, una peste brațul stâng și alta peste umărul stâng. În momentul în care inculpatul încerca să-i aplice paznicului cea de a patra lovitură, acesta a reușit să se apere cu furca. Din cauza intensității loviturii, coada de la furcă s-a rupt. La rândul său, Z.E,F. a lovit și el pe paznic cu bara metalică ce o avea asupra sa în zona toracelui și peste față. Nemaivând cu ce să se apere, paznicul a plecat către o altă zonă unde se afla un coleg al său pentru a-i veni în ajutor, iar inculpatul, fratele său și M.F.

au fugit către locuințele lor. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul Z.S. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă în raport cu împrejurările în care a fost comisă fapta și de greutățile pe care le întâmpină cu întreținerea familiei. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 209 din 6 iulie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei, în care este inclusă și suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu ce se va suporta de către Ministerul Justiției, către Baroul de Avocați Bacău. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, în continuare, reținerea de o zi și timpul arestării preventive.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că la „individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere pericolul social al faptei comise deduse în mod real din împrejurările comiterii și rezultatul păgubitor produs, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului care a mai suferit două condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de sustragere și, deși a beneficiat de clemența legii, prin acordarea pentru una din pedepse a suspendării condiționată a executării, iar pentru cealaltă de grațierea condiționată, a continuat să săvârșească fapte penale intenționate.” S-a concluzionat că procedând în acest fel, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 72 C. pen., atunci când a individualizat pedeapsa aplicată în cauză, cuantumul ridicat al acesteia, datorându-se revocării beneficiului grațierii condiționată pentru o faptă comisă anterior.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul Z.S. pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume, reducerea pedepsei prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa. Recursul declarat de inculpat este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului. Aceasta a avut în vedere, pe lângă pericolul social al faptei comisă, și datele ce țin de situația familială a inculpatului, cât și valoarea redusă a bunurilor sustrase, reținând în favoarea sa circumstanțe atenuante care s-au concretizat în reducerea pedepsei sub limita minimă a textului de lege incriminator în condițiile în care, datorită existenței concursului de circumstanțe, agravante și atenuante, coborârea pedepsei sub limita minimă nu este obligatorie, în cauză fiind incidente prevederile art. 80 alin. (2) C. pen.

Ori, aplicând inculpatului, pentru fapta comisă în cauză o pedeapsă de numai 2 ani închisoare, nu se poate spune că aceasta este exagerată, în condițiile în care a fost orientată în imediata apropiere a limitei minime permisă de lege. Faptul că acesta, în final, urmează să execute o pedeapsă de 5 ani închisoare nu se datorează greșitei individualizări a pedepsei pentru fapta din cauza de față ci datorită nerespectării prevederilor legale cu privire la grațierea unei pedepse anterioară, pentru care nu a respectat prevederile impuse de acel act normativ, respectiv Legea nr. 543/2002. Întrucât hotărârea pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de apel este legală, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul Z.S. este nefondat și a fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.S. împotriva deciziei penale nr. 209 din 6 iulie 2004 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii de 24 de ore din data de 28 martie 2003, precum și timpul arestării preventive de la 15 ianuarie 2004, la 9 noiembrie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2004.