ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1679/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 708 din 5

decembrie 2002 a Tribunalului Iași au fost condamnați inculpații:

S.I. la pedeapsa de 5 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13

C. pen. și cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a),

d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) și art. 37

lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., menține

beneficiul liberării condiționate acordat prin decizia penală nr. 908/1999 a

Tribunalului Iași pentru pedeapsa de 3 ani și 10 luni aplicată prin sentința

penală nr. 265/1998 a Tribunalului Iași.

Aplică inculpatului S.I. dispozițiile

art. 64 și art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen.,

menține starea de arest a inculpatului S.I. și în baza art. 88 C. pen., deduce

din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 6 august

2000 la zi.

Z.M.G. la pedeapsa de 2 ani și 6

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen. și cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.

Aplică inculpatului Z.M.G. dispozițiile

art. 64 și art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsă

perioada arestării preventive de la 27 august 2000 la 11 august 2002.

Admite acțiunea civilă formulată de

partea civilă E.G. și în consecință obligă pe inculpați, în solidar, să

plătească acesteia, inculpatul minor Z.M.G., în solidar și cu partea

responsabilă civilmente Z.T., suma de 250.000 lei reprezentând despăgubiri

civile.

Admite acțiunea civilă formulată de

partea civilă A.N. și, în consecință, obligă pe inculpați, în solidar, să

plătească acesteia, inculpatul minor Z.M.G., în solidar și cu partea

responsabilă civilmente Z.T., suma de 1.450.000 lei, reprezentând despăgubiri

civile.

Ia act că partea vătămată S.D. nu

s-a constituit parte civilă în cauză, respinge cererea acesteia privind

acordarea cheltuielilor judiciare, ca nedovedită.

Obligă pe inculpatul S.I. să

plătească statului suma de 3.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Obligă pe inculpatul Z.M.G. să

plătească statului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Z.T., cu

același titlu suma de 3.000.000 lei.

Instanța de fond a reținut

următoarea situație de fapt:

În noaptea de 28 iulie 2000, cei doi

inculpați au mers în zona pieții Deal din municipiul Pașcani și, văzând că

partea vătămată A.N. se afla în stare de ebrietate și ieșise dintr-un bar, au

hotărât să o urmărească și să o deposedeze de bani și bunuri.

Când au ajuns într-o zonă

necirculată, inculpatul S.I. a imobilizat-o din spate, strângând-o cu o sârmă

de gât și cu cealaltă de mâini, iar inculpatul Z.M.G. i-a sustras din buzunare

suma de 75.000 lei, un pachet cu țigări, chei, legitimația de serviciu, BI, o

cartelă telefonică și o sacoșă cu mai multe obiecte găsite ulterior cu ocazia

percheziției domiciliare efectuate.

Prejudiciul a fost parțial

recuperat, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 1.450.000

lei.

În noaptea de 5 august 2000, în

jurul orelor 22,00, cei doi inculpați s-au deplasat în piața agroalimentară din

Pașcani, iar în dreptul Spitalului C.F.R. au văzut pe partea vătămată E.G.

intrând în scara blocului în care locuiește. Inculpatul S.I. a pătruns în scară

după partea vătămată, a prins-o pe la spate cu mâna de gât și a trântit-o jos,

pe trepte, cu fața în sus. Inculpatul Z.M.G., care a intrat și el imediat în

scară, a controlat partea vătămată prin buzunare sustrăgându-i mai multe bunuri

pe care, ulterior, la rugămințile părții vătămate i le-a restituit. Însă,

înainte de a pleca același inculpat i-a sustras de la mână ceasul. Partea

vătămată a recunoscut doar pe inculpatul Z.M.G., nereușind să-l vadă pe

celălalt inculpat în momentul agresiunii.

În aceeași noapte, deplasându-se în

dreptul Fabricii de perdele din Pașcani, cei doi inculpați au văzut partea

vătămată S.D. și profitând de faptul că aceasta era în vârstă și în stare de

ebrietate s-au hotărât să o tâlhărească. Astfel, în timp ce inculpatul Z.M.G.

asigura pază, inculpatul S.I. cu o mână a imobilizat partea vătămată de gât,

iar cu cealaltă i-a astupat gura, după care l-a trântit jos și i-a sustras

portmoneul din buzunarul pantalonilor. Partea vătămată a reușit să strige după

ajutor, fiind auzit de martorii C.B. și I.E.E. care au pornit în urmărirea

celor doi. Pentru a scăpa de urmăritori, inculpatul S.I. a aruncat portmoneul

și i-a amenințat pe martori cu un cuțit, când fugea, inculpatul și-a pierdut

șapca și un pantof, într-o curte.

Inculpatul Z.M.G. a fost prins de o

patrulă a poliției în timp ce celălalt inculpat a reușit să scape.

Prejudiciul a fost recuperat

integral, prin restituirea bunurilor.

Prin coroborarea probelor

administrate în cauză, instanța de fond a reținut dovedită vinovăția ambilor

inculpați pentru infracțiunea continuată de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.

(2) C. pen.

Inculpatului minor Z.M.G. i s-au

aplicat dispozițiile art. 99 și următoarele C. pen., iar inculpatului major

S.I. dispozițiile art. 75 lit. c) C. pen. și au fost înlăturate dispozițiile

art. 37 lit. a) C. pen., infracțiunile anterioare fiind comise în timpul

minorității.

La individualizarea pedepselor au

fost avute în vedere gradul concret de pericol social al faptelor, contribuția

fiecărui inculpat limitele de pedeapsă prevăzute de lege și circumstanțele

personale.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și ambii inculpați, invocând netemeinicia

sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate.

Prin apelul procurorului s-a invocat

greșita înlăturare a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpatul

S.I.

Inculpatul S.I. susține că nu este

recidivist și solicită aplicarea unei pedepse orientată spre limita minimă, iar

inculpatul Z.M.G. invocă starea de sănătate și participarea în calitate de

complice, nu de coautor, la cea de-a treia faptă (parte vătămată S.D.), motive

în raport de care consideră că i s-a aplicat o pedeapsă prea aspră.

Prin decizia penală nr. 257 din 3

iulie 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, apelurile formulate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpații S.I. și Z.M.G.

Pentru a pronunța astfel, s-a

reținut că vinovăția și încadrarea juridică a faptelor au fost reținute corect,

iar la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere toate criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul Z.M.G. care a solicitat redozarea pedepsei, avându-se în

vedere circumstanțele personale.

Examinând cauza, în raport de

motivul invocat analizat, prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., cât și din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiași articol,

constată că recursul este nefondat.

Instanțele au dat o eficiență maximă

circumstanțelor personale ale inculpatului, prin condamnarea acestuia la o

pedeapsă minimă în condițiile în care acesta a mai săvârșit fapte penale în

timpul minoratului, astfel că o reducere a pedepsei aplicate nu se justifică.

Cum, examinând cauza din oficiu, nu

se constată motive care să constate casarea hotărârilor, urmează ca potrivit

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Z.M.G. împotriva deciziei penale nr. 257 din 3 iulie

2003 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 martie 2004.