ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1679/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 708 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Iași au fost condamnați inculpații: S.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. și cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., menține beneficiul liberării condiționate acordat prin decizia penală nr. 908/1999 a Tribunalului Iași pentru pedeapsa de 3 ani și 10 luni aplicată prin sentința penală nr. 265/1998 a Tribunalului Iași.

Aplică inculpatului S.I. dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., menține starea de arest a inculpatului S.I. și în baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 6 august 2000 la zi. Z.M.G. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. Aplică inculpatului Z.M.G. dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 27 august 2000 la 11 august 2002. Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă E.G.

și în consecință obligă pe inculpați, în solidar, să plătească acesteia, inculpatul minor Z.M.G., în solidar și cu partea responsabilă civilmente Z.T., suma de 250.000 lei reprezentând despăgubiri civile. Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N. și, în consecință, obligă pe inculpați, în solidar, să plătească acesteia, inculpatul minor Z.M.G., în solidar și cu partea responsabilă civilmente Z.T., suma de 1.450.000 lei, reprezentând despăgubiri civile. Ia act că partea vătămată S.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză, respinge cererea acesteia privind acordarea cheltuielilor judiciare, ca nedovedită. Obligă pe inculpatul S.I. să plătească statului suma de 3.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Obligă pe inculpatul Z.M.G. să plătească statului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Z.T., cu același titlu suma de 3.000.000 lei. Instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În noaptea de 28 iulie 2000, cei doi inculpați au mers în zona pieții Deal din municipiul Pașcani și, văzând că partea vătămată A.N. se afla în stare de ebrietate și ieșise dintr-un bar, au hotărât să o urmărească și să o deposedeze de bani și bunuri. Când au ajuns într-o zonă necirculată, inculpatul S.I. a imobilizat-o din spate, strângând-o cu o sârmă de gât și cu cealaltă de mâini, iar inculpatul Z.M.G. i-a sustras din buzunare suma de 75.000 lei, un pachet cu țigări, chei, legitimația de serviciu, BI, o cartelă telefonică și o sacoșă cu mai multe obiecte găsite ulterior cu ocazia percheziției domiciliare efectuate.

Prejudiciul a fost parțial recuperat, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 1.450.000 lei. În noaptea de 5 august 2000, în jurul orelor 22,00, cei doi inculpați s-au deplasat în piața agroalimentară din Pașcani, iar în dreptul Spitalului C.F.R. au văzut pe partea vătămată E.G. intrând în scara blocului în care locuiește. Inculpatul S.I. a pătruns în scară după partea vătămată, a prins-o pe la spate cu mâna de gât și a trântit-o jos, pe trepte, cu fața în sus. Inculpatul Z.M.G., care a intrat și el imediat în scară, a controlat partea vătămată prin buzunare sustrăgându-i mai multe bunuri pe care, ulterior, la rugămințile părții vătămate i le-a restituit. Însă, înainte de a pleca același inculpat i-a sustras de la mână ceasul.

Partea vătămată a recunoscut doar pe inculpatul Z.M.G., nereușind să-l vadă pe celălalt inculpat în momentul agresiunii. În aceeași noapte, deplasându-se în dreptul Fabricii de perdele din Pașcani, cei doi inculpați au văzut partea vătămată S.D. și profitând de faptul că aceasta era în vârstă și în stare de ebrietate s-au hotărât să o tâlhărească. Astfel, în timp ce inculpatul Z.M.G. asigura pază, inculpatul S.I. cu o mână a imobilizat partea vătămată de gât, iar cu cealaltă i-a astupat gura, după care l-a trântit jos și i-a sustras portmoneul din buzunarul pantalonilor. Partea vătămată a reușit să strige după ajutor, fiind auzit de martorii C.B. și I.E.E. care au pornit în urmărirea celor doi.

Pentru a scăpa de urmăritori, inculpatul S.I. a aruncat portmoneul și i-a amenințat pe martori cu un cuțit, când fugea, inculpatul și-a pierdut șapca și un pantof, într-o curte. Inculpatul Z.M.G. a fost prins de o patrulă a poliției în timp ce celălalt inculpat a reușit să scape. Prejudiciul a fost recuperat integral, prin restituirea bunurilor. Prin coroborarea probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut dovedită vinovăția ambilor inculpați pentru infracțiunea continuată de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. Inculpatului minor Z.M.G. i s-au aplicat dispozițiile art. 99 și următoarele C. pen., iar inculpatului major S.I.

dispozițiile art. 75 lit. c) C. pen. și au fost înlăturate dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., infracțiunile anterioare fiind comise în timpul minorității. La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere gradul concret de pericol social al faptelor, contribuția fiecărui inculpat limitele de pedeapsă prevăzute de lege și circumstanțele personale. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și ambii inculpați, invocând netemeinicia sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate. Prin apelul procurorului s-a invocat greșita înlăturare a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpatul S.I. Inculpatul S.I. susține că nu este recidivist și solicită aplicarea unei pedepse orientată spre limita minimă, iar inculpatul Z.M.G.

invocă starea de sănătate și participarea în calitate de complice, nu de coautor, la cea de-a treia faptă (parte vătămată S.D.), motive în raport de care consideră că i s-a aplicat o pedeapsă prea aspră. Prin decizia penală nr. 257 din 3 iulie 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpații S.I. și Z.M.G. Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că vinovăția și încadrarea juridică a faptelor au fost reținute corect, iar la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul Z.M.G. care a solicitat redozarea pedepsei, avându-se în vedere circumstanțele personale.

Examinând cauza, în raport de motivul invocat analizat, prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiași articol, constată că recursul este nefondat. Instanțele au dat o eficiență maximă circumstanțelor personale ale inculpatului, prin condamnarea acestuia la o pedeapsă minimă în condițiile în care acesta a mai săvârșit fapte penale în timpul minoratului, astfel că o reducere a pedepsei aplicate nu se justifică. Cum, examinând cauza din oficiu, nu se constată motive care să constate casarea hotărârilor, urmează ca potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.M.G. împotriva deciziei penale nr. 257 din 3 iulie 2003 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2004.