ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6383/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6383/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului în anulare de

față:

În conformitate cu dispozițiile art.

409 și art. 410 C. proc. pen., Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței penale nr.

2040 din 18 decembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 6 București, deciziei

penale nr. 180/ A din 06 februarie 2004 a Tribunalului București și deciziei

penale nr. 418 din 16 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală,

pe motiv că în mod greșit instanțele au făcut aplicarea dispozițiilor art. 61

C. pen., în locul celor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 543/2002, precum și

aplicarea art. 116 C. pen., față de inculpatul S.D.L.

Din lucrările aflate la dosar se

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2040 din 18

decembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 6 București, a fost condamnat

inculpatul minor S.D.L. la o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru

art. 208 și art. 209 lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de un an și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală 1256 din 11 decembrie 2002, a Judecătoriei Piatra

Neamț și s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 367 zile

închisoare, cu pedeapsa aplicată prin sentința de față, astfel că, s-a dispus

ca inculpatul să execute 2 ani și 3 luni închisoare în condițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și i s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestul

preventiv începând cu data de 14 noiembrie 2003.

A fost obligat inculpatul în solidar

cu părțile responsabile civilmente la despăgubiri civile.

Pentru a se pronunța această

sentință, s-a reținut că, în seara zilei de 13 noiembrie 2003, inculpatul a

spart cu o piatră geamul autoturismului marca Matiz, proprietatea părții

vătămate S.A. și a sustras din interior 10 casete audio.

În timp ce disloca

radio-casetofonul, a fost surprins de către organele de poliție.

Inculpatul a folosit căile de atac

și atât Tribunalul București, secția a II-a penală, cât și Curtea de Apel

București, secția I penală, prin decizia nr. 180/ A din 06 februarie 2004 și

418 din 16 martie 2004, au respins apelul și recursul.

De asemenea, inculpatul, prin

sentința penală nr. 1256 din 11 decembrie 2002, pronunțată de Judecătoria

Piatra-Neamț a mai fost condamnat la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare,

pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat în dauna

avutului personal și în formă continuată cu reținerea stării de minorat,

prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen.

S-a reținut că acesta, în perioada

august - septembrie 2002, în înțelegere cu alți minori i-a ajutat să sustragă

bunuri din magazine.

Inculpatului i s-a dedus din

pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu 07 octombrie

2002, fiindu-i menținută starea de arest.

Această sentință a rămas definitivă

prin nerecurare.

Examinând recursul în anulare

declarat în defavoarea inculpatului, în raport de conținutul și dispozitivul

celor două hotărâri judecătorești, precum și de modul cum s-a liberat acesta,

se constată că este fondat.

Din conținutul adresei nr. 8580 din

30 august 2004, a D.G.P. - Centru de Reeducare Tichilești (F. 8), rezultă că

inculpatul a fost arestat la 07 octombrie 2002 și a fost pus în libertate la 05

aprilie 2003, ca urmare a aplicării Legii nr. 543/2002, privind grațierea unor

pedepse.

Potrivit art. 7 din Legea nr.

543/2002, cei grațiați, care, în decurs de 3 ani, vor săvârși infracțiuni

intenționate, vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune

și pedeapsa neexecutată sau a restului de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a

grațierii.

Cum inculpatul, în perioada

termenului de 3 ani înscrisă în Legea nr. 543/2002, a comis o nouă infracțiune,

respectiv la 13 noiembrie 2003, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2

ani și 3 luni închisoare, în mod cu totul nejustificat i s-a revocat beneficiul

liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat, rest care a

fost contopit cu pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, în loc să se dispună,

așa cum prevăd dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002, ca restul de

pedeapsă rămas neexecutat să se execute separat.

Inculpatul a executat din pedeapsa

de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1256/2002, a

Judecătoriei Piatra Neamț, perioada de la 07 octombrie 2002 la 05 aprilie 2003,

ca atare, acesta va executa pe lângă pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și

restul de pedeapsă rămas neexecutat de un an și 2 zile, în total urmând să

execute 3 ani 3 luni și 2 zile în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

În ceea ce privește celălalt motiv

vizând aplicarea art. 116 C. pen., se constată că este, de asemenea, întemeiat.

Potrivit art. 116 C. pen., instanța

poate aplica măsura de siguranță de a se interzice aflarea în anumite

localități, când persoana condamnată la pedeapsa închisorii de cel puțin un an,

a mai fost condamnată pentru alte infracțiuni și dacă se constată că prezența

acestuia în localitatea unde a săvârșit infracțiunea sau în alte localități,

constituie un pericol grav pentru societate.

Fiind îndeplinite toate condițiile

înscrise la art. 116 C. pen. și constatând că prezența inculpatului în

București, localitate unde a comis infracțiunea, constituie un pericol grav

pentru societate, se va aplica față de acesta măsura de siguranță a

interzicerii de a se afla pe raza municipiului București pe o perioadă de 5 ani

după executarea pedepsei.

În consecință, se va admite recursul

în anulare, în temeiul art. 414

1

C. proc. pen., declarat împotriva

sentinței și a celor două decizii, astfel că se va casa în parte sentința

penală nr. 2040/2003 și în totalitate deciziile penale nr. 180/ A și nr.

418/2004 și rejudecând:

se va descontopi pedeapsa rezultantă

de 2 ani și 3 luni închisoare în pedepsele componente;

se va înlătura revocarea liberării

condiționată pentru restul de pedeapsă de 367 zile rămas neexecutat din

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală 1256

precum și contopirea acestui rest cu pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare;

în baza art. 7 din Legea nr.

543/2002, se va revoca beneficiul grațierii condiționate pentru restul de

pedeapsă de un an și 2 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de un an

și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1256/2002, rest de

pedeapsă, care se va executa separat de pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare,

în total inculpatul urmând să execute 3 ani 3 luni și 2 zile;

în baza art. 116 C. pen., raportat

la art. 112 lit. d) C. pen., se va aplica inculpatului măsura de siguranță a

interdicției de a se afla pe raza municipiului București pe o perioadă de 5 ani

după executarea pedepsei.

Se vor menține în rest celelalte

dispoziții ale sentinței penale nr. 2040/2003 a Judecătoriei sectorului 6 București.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

durata reținerii și a arestului preventiv începând cu 14 noiembrie 2003 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în

anulare, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 2040 din 18 decembrie

2003 a Judecătoriei sector 6 București, deciziei penale nr. 180/ A din 6

februarie 2004 a Tribunalului București și deciziei penale nr. 418 din 16

martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe S.D.L.

Casează în parte sentința penală nr.

2040 din 18 decembrie 2003 a Judecătoriei sector 6 București și în totalitate

deciziile penale nr. 180/ A din 6 februarie 2004 a Tribunalului București și

nr. 418 din 16 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală și în

rejudecare:

Descontopește pedeapsa rezultantă de

2 ani și 3 luni închisoare în pedepsele componente.

Înlătură revocarea liberării

condiționate pentru restul de pedeapsă de 367 zile rămas neexecutat din

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1256

din 11 decembrie 2002 a Judecătoriei Piatra Neamț, precum și contopirea acestui

rest cu pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

2040/2003 a Judecătoriei sector 6 București, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1), lit. e), g) și i) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002, revocă beneficiul grațierii condiționate pentru restul de pedeapsă de

un an și 2 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1256/2002 a Judecătoriei Piatra

Neamț, rest de pedeapsă, ce se va executa separat de pedeapsa de 2 ani și 3

luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2040 din 18 decembrie 2003,

în total inculpatul S.D.L., urmând să execute 3 ani, 3 luni și 2 zile

închisoare.

În baza art. 116 C. pen., raportat

la art. 112 lit. d) C. pen., aplică inculpatului măsura de siguranță a

interdicției de a se afla pe raza municipiului București pe o perioadă de 5 ani

după executarea pedepsei.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței penale nr. 2040/2003 a Judecătoriei sector 6 București.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la 14

noiembrie 2003, la zi.

Anulează mandatul de executare emis

în baza sentinței penale nr. 2040/2003 a Judecătoriei sector 6 București și

dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 3 ani, 3 luni

și 2 zile închisoare.

Onorariul de avocat din oficiu, în

sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2004.