- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
- Data
- 21 aprilie 2004
Decizia nr. 2135/2004 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 542/2003 a Tribunalului Galați
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 542 din 30 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Galați s-a dispus condamnarea: 1. inculpatului minor Z.C. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99, art. 74 lit. a), cu referire la art. 76 lit. c) C. pen. (faptele din 1 mai – 4 iunie 2003), în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. 2. inculpatului D.G. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c), cu referire la art. 76 lit. e) și art. 80 C. pen.
și art. 75 lit. c) C. pen.; - 2 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c), cu referire la art. 76 lit. e) și art. 80 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 221 C. pen. (fapta din 20 mai 2003). S-au contopit pedepsele aplicate acestui inculpat și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită la 3 ani și 7 luni închisoare. În baza art. 61 alin. (1), teza II C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 150 zile închisoare din pedeapsa de un an și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 827 din 22 martie 2002 a Judecătoriei Galați, definitivă la 23 iulie 2002, prin decizia penală nr. 728 din 28 iunie 2002 a Tribunalului Galați.
S-a făcut și aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.; 3. inculpatului I.I.D. la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c), art. 74 – art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 196 zile închisoare, din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 407 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 5041 din 21 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, rest care a fost contopit în pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.; 4. inculpatului M.L.
la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) cu art. 75 lit. c), art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen. 5. inculpatului V.F. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 și art. 76 C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare, prevăzut de art. 82 C. pen., cu referire la art. 110 C. pen., respectiv de 2 ani. S-a dispus obligarea inculpaților Z.C., I.I.D. și D.G., în solidar în ce privește pe inculpatul Z.C.
cu părțile responsabile civilmente Z.M. și Z.I., la plata sumei de 5.400.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea vătămată M.V. A constatat că părțile vătămate V.D., G.I., D.R. și B.A. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză. Pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 1 mai 2003, inculpații D.G., I.I.D. și Z.C. au văzut la partea vătămată M.V., 10 ani, aflată în zona parcului de pe str. Brăilei, un lănțișor și o brățară de aur și s-au hotărât să le sustragă. În timp ce inculpatul D.G. a amenințat-o, inculpatul minor Z.C. a desfăcut brățara și lanțul din aur pe care le-a dat inculpatului I.I.D. Inculpatul D.G. a amanetat cele două bijuterii, obținând suma de 3.200.000 lei pe care toți au împărțit-o.
La 20 mai 2003, orele 16,00, inculpatul minor Z.C. și inculpatul I.I.D., văzând că partea vătămată V.D. avea la gât un lănțișor de aur, au urmărit-o pe str. Cristofor Columb. Când inculpatul minor a ajuns în dreptul părții vătămate, i-a smuls lănțișorul de la gât, după care au fugit. Lănțișorul a fost amanetat de D.G. care a reținut 100.000 lei din suma de 867.644 lei obținută, iar diferența a fost împărțită între Z.C. și I.I.D.
La 31 mai 2003, orele 15,00, inculpatul minor Z.C. a smuls un lănțișor de aur de la gâtul părții vătămate G.I.. Lănțișorul a fost amanetat de martorul N.G. pentru suma de 1.530.000 lei pe care a dat-o inculpatului minor, primind de la acesta 50.000 lei.
În ziua de 3 iunie 2003, inculpatul minor Z.C. și inculpatul M.L. au mers în zona discotecii M., cu scopul de a sustrage lănțișoare din aur. Văzând că partea vătămată D.R. are un lănțișor de aur, inculpații au intrat cu acesta în discuție, l-au însoțit într-un loc retras, unde minorul Z.C. i-a smuls lănțișorul de la gât, după care au fugit. Inculpatul M.L. a amanetat lănțișorul cu suma de 1.600.000 lei și au împărțit-o în mod egal.
La 4 iunie 2003, în jurul orei 10,00, inculpatul minor V.F. a acceptat propunerea inculpatului minor Z.C. de a-l însoți pentru a sustrage lănțișoare din aur. Inculpații au urmărit pe partea vătămată B.A. și în timp ce inculpatul minor V.F. a asigurat paza, inculpatul minor Z.C. i-a smuls acestuia de la gât lănțișorul din aur. Cei doi inculpați, împreună cu inculpatul M.L., au fost surprinși de poliție în timp ce încerca să amaneteze lănțișorul sustras. Prin decizia penală nr. 725 din 17 decembrie 2003, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații D.G. și M.L. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul M.L. Prin motivele scrise, cât și oral, parchetul a susținut în esență următoarele: - netemeinicia hotărârilor celor două instanțe sub aspectul individualizării pedepsei aplicate fiecărui inculpat și a modalității de executare stabilită pentru inculpatul minor V.F., în contextul împrejurărilor de fapt și de drept reținute, s-a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante pentru inculpatul Z.C., D.G. și I.I.D. și în consecință majorarea pedepselor la limitele minime legale, majorarea pedepsei pentru M.L. și înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen. pentru inculpatul V.F. Recurentul inculpat M.L. a criticat hotărârile numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate și în raport de atitudinea procesuală sinceră, a cerut reducerea pedepsei. Criticile formulate de recurenți vor fi examinate în raport de prevederile cazului de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se că acestea sunt supuse casării pentru considerentele de fapt și de drept care urmează. În mod nejustificat, instanțele au reținut și respectiv, menținut circumstanțe judiciare atenuante în favoarea inculpaților Z.C. și D.G., primul inculpat având inițiativa comiterii actelor materiale de tâlhărie, săvârșite în majoritate în grup, chiar asupra unei părți vătămate în vârstă de 10 ani, cel de-al doilea inculpat recidivist, în antecedentele sale aflându-se două condamnări pentru fapte de aceeași natură. În contextul comiterii unor infracțiuni continuate și calificate de tâlhărie de inculpatul Z.C. și de două activități infracționale (tâlhărie și tăinuire) de către inculpatul D.G., de limitele legale sancționatoare, de datele ce caracterizează persoana acestor inculpați (inculpatul Z.C., o fire violentă și comportare necorespunzătoare la școală și insuficient supravegheat de familie, iar inculpatul D.G., cu o atitudine procesuală nesinceră) pedepsele aplicate trebuiau să reflecte aceste circumstanțe și să fie stabilite la limita minimă legală și nu sub această limită. În ce privește pedepsele aplicate inculpaților I.I.D., M.L. și V.F., în mod corect instanțele au reținut în privința acestora circumstanțe judiciare personale atenuante, dar au redus cu mult sub limita minimă legală, pedepsele aplicate inculpaților I.I.D. și M.L. Astfel, deși inculpatul I.I.D. nu este recidivist, el are în antecedente o condamnare în minoritate pentru o tâlhărie, iar împreună cu ceilalți inculpați a participat la două acte materiale de tâlhărie calificată dat și în condițiile agravantei înscrisă în art. 75 lit. c) C. pen. Același inculpat a avut pe parcursul procesului o poziție oscilantă, toate aceste împrejurări justificând stabilirea unei pedepse într-un cuantum situat imediat sub limita minimă legală. Chiar dacă în privința recursului inculpatului M.L. se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în raport de participarea și de atitudinea procesuală sinceră, totuși cuantumul pedepsei aplicate nu reflectă pericolul social al faptei comisă, al limitelor de pedeapsă ridicate, al numeroaselor agravante în care a comis activitatea infracțională, așa încât, nu se justifică o coborâre a pedepsei până aproape de limita prevăzută de art. 76 lit. b) C. pen. În considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., se va proceda la majorarea cuantumului pedepsei aplicate acestui inculpat, menținând însă dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen. Pentru aceleași considerente, critica privind reducerea pedepsei formulată de inculpatul M.L. este nefondată și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de acesta se va respinge, ca nefondat. Întemeiată este și critica formulată de parchet referitor la greșita modalitate de executare a pedepsei aplicată inculpatului minor V.F. Astfel, acceptând să însoțească pe inculpatul minor Z.C. pentru a sustrage lănțișoare, asigurând în concret paza pentru ca inculpatul Z.C. să sustragă, pe timp de zi și în loc public, lănțișorul părții vătămate B.A., inculpatul V.F. a comis o complicitate la infracțiunea de tâlhărie, în formă calificată, faptă pedepsită de lege (în situația minorilor) cu o pedeapsă între 3 ani și 6 luni închisoare și 7 ani și 6 luni închisoare. Aplicând inculpatului minor o pedeapsă minimă de 8 luni închisoare, în condițiile art. 74 – art. 76 C. pen., în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanțele trebuiau să dispună executarea acestei pedepse în regim de detenție pentru realizarea cerințelor art. 52 C. pen. Pentru totalitatea argumentelor expuse, în cauză nu s-a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, ceea ce atrage casarea sub acest aspect a hotărârilor, prin admiterea recursului declarat de parchet în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedepsele astfel stabilite, timpul reținerii și arestării preventive. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 725 din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel Galați. Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 542 din 30 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Galați, numai cu privire la pedepsele aplicate inculpaților. 1. Înlătură dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen., pentru inculpații D.G. și Z.C. Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., în ce privește pe inculpatul D.G. și repune pedepsele în individualitatea lor, precum și sporurile pentru inculpații D.G. și I.I.D.
Majorează pedepsele aplicate inculpaților, după cum urmează: Pentru inculpatul D.G.: - de la 3 ani și 6 luni închisoare, la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen.; - de la 2 luni închisoare, la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește cele 2 pedepse aplicate inculpatului și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. Menține dispozițiile art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen.
și contopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, stabilită prin prezenta hotărâre, cu restul neexecutat de 150 zile închisoare din pedeapsa de un an și 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 827 din 22 martie 2002 a Judecătoriei Galați, definitivă la data de 23 iulie 2002 prin decizia penală nr. 728 din 28 iunie 2002 a Tribunalului Galați, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare. Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat, perioada arestării preventive de la 5 iunie 2003 la 21 aprilie 2004. Pentru inculpatul M.L.: - de la un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
și art. 74 și art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare. Face aplicarea art. 71 și art. 74 C. pen. Pentru inculpatul I.I.D. - de la 3 ani și 8 luni închisoare, la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen. Menține dispozițiile art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. și contopește în această pedeapsă restul neexecutat de 196 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 407 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 5041 din 21 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție și dispune să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat, perioada arestării preventive de la 5 iunie 2003 la 21 aprilie 2004. Pentru inculpatul Z.C.: - de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen. Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat, perioada arestării preventive de la 5 iunie 2003 la 21 aprilie 2004. Înlătură dispozițiile art. 81 și 110 C. pen., privind pe inculpatul V.F.
și dispune ca acesta să execute pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen., cu referire la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., art. 74 – art. 76 C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 5 iunie 2003 la 17 septembrie 2003. Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.L., împotriva deciziei penale sus-menționată. Obligă pe acest inculpat să plătească statului 800.000 lei, cheltuieli judiciare.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați D.G., I.I.D. și V.F., în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2004.