ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2135/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2135/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 542 din 30

octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Galați s-a dispus condamnarea:

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99, art. 74 lit. a), cu referire la art. 76

lit. c) C. pen. (faptele din 1 mai – 4 iunie 2003), în condițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea

art. 37 lit. a), art. 74 lit. c), cu referire la art. 76 lit. e) și art. 80 C.

pen. și art. 75 lit. c) C. pen.;

- 2 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a), art. 74 lit. c), cu referire la art. 76 lit. e) și art. 80 C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din art. 221 C. pen. (fapta din 20 mai 2003).

S-au contopit pedepsele aplicate

acestui inculpat și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită la 3 ani și 7 luni închisoare.

În baza art. 61 alin. (1), teza II

C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat

de 150 zile închisoare din pedeapsa de un an și 5 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 827 din 22 martie 2002 a Judecătoriei Galați, definitivă la

23 iulie 2002, prin decizia penală nr. 728 din 28 iunie 2002 a Tribunalului

Galați.

S-a făcut și aplicarea art. 64 și

art. 71 C. pen.;

de 3 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea

art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c), art. 74 – art. 76 C. pen. și art. 80 C.

pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 196 zile

închisoare, din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 407 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului Galați, definitivă prin

decizia penală nr. 5041 din 21 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție,

rest care a fost contopit în pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, inculpatul

urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în condițiile art.

71 și art. 64 C. pen.;

un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1)

și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) cu art. 75 lit. c), art. 74 și

art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen.

8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat

la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu

aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare, prevăzut de art. 82 C. pen., cu referire la art. 110 C. pen.,

respectiv de 2 ani.

S-a dispus obligarea inculpaților

Z.C., I.I.D. și D.G., în solidar în ce privește pe inculpatul Z.C. cu părțile

responsabile civilmente Z.M. și Z.I., la plata sumei de 5.400.000 lei cu titlu

de despăgubiri civile către partea vătămată M.V.

A constatat că părțile vătămate

V.D., G.I., D.R. și B.A. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.

Pe baza probelor administrate, prima

instanță a reținut următoarea situație de fapt:

D.G., I.I.D. și Z.C. au văzut la partea vătămată M.V., 10 ani, aflată în zona

parcului de pe str. Brăilei, un lănțișor și o brățară de aur și s-au hotărât să

le sustragă.

În timp ce inculpatul D.G. a

amenințat-o, inculpatul minor Z.C. a desfăcut brățara și lanțul din aur pe care

le-a dat inculpatului I.I.D.

Inculpatul D.G. a amanetat cele două

bijuterii, obținând suma de 3.200.000 lei pe care toți au împărțit-o.

inculpatul minor Z.C. și inculpatul I.I.D., văzând că partea vătămată V.D. avea

la gât un lănțișor de aur, au urmărit-o pe str. Cristofor Columb. Când

inculpatul minor a ajuns în dreptul părții vătămate, i-a smuls lănțișorul de la

gât, după care au fugit.

Lănțișorul a fost amanetat de D.G.

care a reținut 100.000 lei din suma de 867.644 lei obținută, iar diferența a

fost împărțită între Z.C. și I.I.D.

inculpatul minor Z.C. a smuls un lănțișor de aur de la gâtul părții vătămate

G.I.. Lănțișorul a fost amanetat de martorul N.G. pentru suma de 1.530.000 lei

pe care a dat-o inculpatului minor, primind de la acesta 50.000 lei.

inculpatul minor Z.C. și inculpatul M.L. au mers în zona discotecii M., cu

scopul de a sustrage lănțișoare din aur. Văzând că partea vătămată D.R. are un

lănțișor de aur, inculpații au intrat cu acesta în discuție, l-au însoțit

într-un loc retras, unde minorul Z.C. i-a smuls lănțișorul de la gât, după care

au fugit.

Inculpatul M.L. a amanetat

lănțișorul cu suma de 1.600.000 lei și au împărțit-o în mod egal.

10,00, inculpatul minor V.F. a acceptat propunerea inculpatului minor Z.C. de

a-l însoți pentru a sustrage lănțișoare din aur.

Inculpații au urmărit pe partea

vătămată B.A. și în timp ce inculpatul minor V.F. a asigurat paza, inculpatul

minor Z.C. i-a smuls acestuia de la gât lănțișorul din aur.

Cei doi inculpați, împreună cu

inculpatul M.L., au fost surprinși de poliție în timp ce încerca să amaneteze

lănțișorul sustras.

Prin decizia penală nr. 725 din 17

decembrie 2003, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații D.G. și M.L.

Împotriva acestor hotărâri, în

termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și

inculpatul M.L.

Prin motivele scrise, cât și oral,

parchetul a susținut în esență următoarele:

- netemeinicia hotărârilor celor

două instanțe sub aspectul individualizării pedepsei aplicate fiecărui inculpat

și a modalității de executare stabilită pentru inculpatul minor V.F., în

contextul împrejurărilor de fapt și de drept reținute, s-a solicitat înlăturarea

circumstanțelor atenuante pentru inculpatul Z.C., D.G. și I.I.D. și în

consecință majorarea pedepselor la limitele minime legale, majorarea pedepsei

pentru M.L. și înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen. pentru inculpatul V.F.

Recurentul inculpat M.L. a criticat

hotărârile numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate și în raport

de atitudinea procesuală sinceră, a cerut reducerea pedepsei.

Criticile formulate de recurenți vor

fi examinate în raport de prevederile cazului de casare înscris în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se că acestea sunt supuse casării

pentru considerentele de fapt și de drept care urmează.

În mod nejustificat, instanțele au

reținut și respectiv, menținut circumstanțe judiciare atenuante în favoarea inculpaților

Z.C. și D.G., primul inculpat având inițiativa comiterii actelor materiale de

tâlhărie, săvârșite în majoritate în grup, chiar asupra unei părți vătămate în

vârstă de 10 ani, cel de-al doilea inculpat recidivist, în antecedentele sale

aflându-se două condamnări pentru fapte de aceeași natură.

În contextul comiterii unor

infracțiuni continuate și calificate de tâlhărie de inculpatul Z.C. și de două

activități infracționale (tâlhărie și tăinuire) de către inculpatul D.G., de

limitele legale sancționatoare, de datele ce caracterizează persoana acestor

inculpați (inculpatul Z.C., o fire violentă și comportare necorespunzătoare la

școală și insuficient supravegheat de familie, iar inculpatul D.G., cu o

atitudine procesuală nesinceră) pedepsele aplicate trebuiau să reflecte aceste

circumstanțe și să fie stabilite la limita minimă legală și nu sub această

limită.

În ce privește pedepsele aplicate

inculpaților I.I.D., M.L. și V.F., în mod corect instanțele au reținut în

privința acestora circumstanțe judiciare personale atenuante, dar au redus cu

mult sub limita minimă legală, pedepsele aplicate inculpaților I.I.D. și M.L.

Astfel, deși inculpatul I.I.D. nu

este recidivist, el are în antecedente o condamnare în minoritate pentru o

tâlhărie, iar împreună cu ceilalți inculpați a participat la două acte

materiale de tâlhărie calificată dat și în condițiile agravantei înscrisă în

art. 75 lit. c) C. pen. Același inculpat a avut pe parcursul procesului o

poziție oscilantă, toate aceste împrejurări justificând stabilirea unei pedepse

într-un cuantum situat imediat sub limita minimă legală.

Chiar dacă în privința recursului

inculpatului M.L. se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în raport de

participarea și de atitudinea procesuală sinceră, totuși cuantumul pedepsei

aplicate nu reflectă pericolul social al faptei comisă, al limitelor de

pedeapsă ridicate, al numeroaselor agravante în care a comis activitatea

infracțională, așa încât, nu se justifică o coborâre a pedepsei până aproape de

limita prevăzută de art. 76 lit. b) C. pen.

În considerarea dispozițiilor art.

72 C. pen., se va proceda la majorarea cuantumului pedepsei aplicate acestui

inculpat, menținând însă dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen.

Pentru aceleași considerente,

critica privind reducerea pedepsei formulată de inculpatul M.L. este nefondată

și potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat de acesta se va respinge, ca nefondat.

Întemeiată este și critica formulată

de parchet referitor la greșita modalitate de executare a pedepsei aplicată

inculpatului minor V.F.

Astfel, acceptând să însoțească pe

inculpatul minor Z.C. pentru a sustrage lănțișoare, asigurând în concret paza

pentru ca inculpatul Z.C. să sustragă, pe timp de zi și în loc public,

lănțișorul părții vătămate B.A., inculpatul V.F. a comis o complicitate la

infracțiunea de tâlhărie, în formă calificată, faptă pedepsită de lege (în

situația minorilor) cu o pedeapsă între 3 ani și 6 luni închisoare și 7 ani și

6 luni închisoare.

Aplicând inculpatului minor o pedeapsă

minimă de 8 luni închisoare, în condițiile art. 74 – art. 76 C. pen., în

considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanțele trebuiau să dispună

executarea acestei pedepse în regim de detenție pentru realizarea cerințelor

art. 52 C. pen.

Pentru totalitatea argumentelor

expuse, în cauză nu s-a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților, ceea ce atrage casarea sub acest aspect a hotărârilor, prin

admiterea recursului declarat de parchet în temeiul art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedepsele

astfel stabilite, timpul reținerii și arestării preventive.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 725

din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel Galați.

Casează hotărârea atacată, precum și

sentința penală nr. 542 din 30 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Galați,

numai cu privire la pedepsele aplicate inculpaților.

art. 76 C. pen., pentru inculpații D.G. și Z.C.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., în ce privește pe inculpatul D.G. și repune

pedepsele în individualitatea lor, precum și sporurile pentru inculpații D.G.

și I.I.D.

Majorează pedepsele aplicate

inculpaților, după cum urmează:

Pentru inculpatul D.G.:

- de la 3 ani și 6 luni închisoare,

la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen.;

- de la 2 luni închisoare, la un an

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 221 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește cele 2 pedepse aplicate inculpatului și dispune ca

acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

Menține dispozițiile art. 61 alin.

(1) teza a III-a C. pen. și contopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare,

stabilită prin prezenta hotărâre, cu restul neexecutat de 150 zile închisoare

din pedeapsa de un an și 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

827 din 22 martie 2002 a Judecătoriei Galați, definitivă la data de 23 iulie

2002 prin decizia penală nr. 728 din 28 iunie 2002 a Tribunalului Galați,

dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Deduce din pedeapsa aplicată acestui

inculpat, perioada arestării preventive de la 5 iunie 2003 la 21 aprilie 2004.

Pentru inculpatul M.L.:

- de la un an și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

c) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 74 C.

pen.

Pentru inculpatul I.I.D.

- de la 3 ani și 8 luni închisoare,

la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 – art. 76 C.

pen.

Menține dispozițiile art. 61 alin.

(1) teza a II-a C. pen. și contopește în această pedeapsă restul neexecutat de

196 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 407 din 13 noiembrie 2001 a Tribunalului Galați, definitivă

prin decizia penală nr. 5041 din 21 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție

și dispune să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71

și art. 64 C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată acestui

inculpat, perioada arestării preventive de la 5 iunie 2003 la 21 aprilie 2004.

Pentru inculpatul Z.C.:

- de la 2 ani și 6 luni închisoare,

la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și art. 109 C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71

și art. 64 C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată acestui

inculpat, perioada arestării preventive de la 5 iunie 2003 la 21 aprilie 2004.

Înlătură dispozițiile art. 81 și 110

C. pen., privind pe inculpatul V.F. și dispune ca acesta să execute pedeapsa de

8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen., cu referire la art. 211 alin. (1) și

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

art. 109 C. pen., art. 74 – art. 76 C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64

C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 5 iunie 2003 la 17 septembrie

2003.

Menține restul dispozițiilor

hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.L., împotriva deciziei penale sus-menționată.

Obligă pe acest inculpat să plătească

statului 800.000 lei, cheltuieli judiciare.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimaților inculpați D.G., I.I.D. și V.F., în sumă de câte

400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 aprilie 2004.