ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3896/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 20 din 31 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Buzău, au fost condamnați inculpații: - S.M. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. b), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, potrivit art. 334 C. proc. pen., din două infracțiuni prevăzute de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. b) C. pen., și la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni prevăzute de art. 217 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) și art. 37 lit. a) din același cod.

Prin aceiași sentință, inculpatul S.M. a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen.

(faptă comisă în luna martie 2001) și la 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a) și g), cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod (faptă comisă în luna februarie 2002). S-a constatat că celelalte infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză au fost comise în termenul de încercare al suspendării condiționate pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 500 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei Câmpina și în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 5 ani și 6 luni închisoare, 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de distrugere și 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare pe care a adăugat-o la pedeapsa stabilită prin contopire, în total inculpatul având de executat 6 ani și 6 luni închisoare.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 11 august 2002, la zi; - S.V.A. prin schimbarea încadrării juridice, în sensul arătat pentru inculpatul S.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3), cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) din același cod. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 9 august 2002, la zi.

Inculpații au fost obligați, în solidar, la 425.204.322 lei despăgubiri civile către partea civilă S.N.I.F. București, sucursala Buzău. Inculpatul S.M. a mai fost obligat la 75.922.460 lei despăgubiri civile către aceiași parte civilă și la 5.000.000 lei, cu același titlu către partea civilă V.P.G. S-a reținut că, în noaptea de 23 martie 2002, inculpații S.M. și S.V.A., împreună cu P.N. și minorul S.L. (ultimii doi condamnați în altă cauză), au pătruns în stația de pompare nr. 1 Mătești unde au dezafectat 2 motoare electrice cărora cu ajutorul unui baros le-au scos rotoarele după care, inculpatul S.V.A. a distrus cu barosul mai multe bobine din cupru de la care inculpații au luat platbanda de aluminiu.

Bunurile sustrase au fost cărate cu căruța la P.N. acasă, după care au fost dezmembrate și vândute, inculpații împărțind banii. Anterior, în ziua de 17 martie 2002, inculpatul S.M. împreună cu P.N. au pătruns prin efracție în incinta stației de pompare de unde au sustras prin smulgere conductorii din aluminiu de la tablourile electrice de comandă. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 170 din 2 aprilie 2003, a admis apelul inculpatului S.M. și a desființat sentința în latură penală, în sensul că a descontopit pedeapsa rezultantă prin înlăturarea art. 34 C. pen., înlăturând și măsura revocării suspendării condiționate pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 500 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei Câmpina.

A redus pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat comisă în martie 2001 la 3 ani închisoare și a constatat că această infracțiune este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării prin sentința penală nr. 500/2001 a Judecătoriei Câmpina. În temeiul art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare și a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. A contopit apoi această pedeapsă cu pedepsele aplicate în cauză, dispunând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, a respins apelul inculpatului S.V.A. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații, S.M. solicitând să fie achitat, întrucât nu a participat la săvârșirea faptelor, iar S.V.A. a solicitat reducerea pedepsei. În subsidiar, inculpatul S.M. a solicitat să-i fie redusă pedeapsa. Recursurile inculpaților sunt neîntemeiate. Și în fața instanței de apel, inculpatul S.M. a susținut că nu a participat la săvârșirea faptelor. Ca atare, invocând probele administrate în cauză (declarațiile coinculpaților, ale martorilor, ale părții vătămate și procesul-verbal de recunoaștere a inculpatului din grup), instanța a constatat că starea de fapt a fost corect reținut, iar faptele inculpaților au fost bine încadrate în dispozițiile legii.

În adevăr, din examinarea întregului material probator, se constată că inculpatul S.M. a participat la comiterea infracțiunilor de furt și distrugere, apărarea sa, în sensul că în perioada respectivă a fost plecat din localitate, rămânând o simplă susținere fără suport probator. În ce privește pedepsele aplicate celor doi inculpați se reține că instanțele au ținut cont de modalitatea și împrejurările în care aceștia au acționat și anume pe timp de noapte, în grup, antrenând în activitatea infracțională și un minor, aspect ce agravează răspunderea lor penală. Au fost avute în vedere și elementele ce caracterizează persoana inculpaților, cât și antecedentele acestora. În raport de aceste criterii, pedepsele aplicate au fost just individualizate, reducerea lor nejustificându-se.

Ambele instanțe au omis însă să constate că pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului S.V.A., pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost grațiată integral și condiționat, potrivit art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, ceea ce conduce la concluzia că sub acest aspect recursul acestui inculpat este întemeiat. Drept consecință, se va admite recursul inculpatului S.V.C., se vor casa hotărârile atacate numai cu privire la această omisiune și înlăturându-se dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., se va constata grațiată integral și condiționat pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de distrugere, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, din care se va deduce la zi timpul arestării preventive.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor și va fi respins recursul inculpatului S.M., care va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se include și onorariul avocatului din oficiu. Onorariul cuvenit avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpatul S.V.A., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul S.V.A. împotriva deciziei penale nr. 170 din 2 aprilie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Casează hotărârea atacată și sentința penală nr. 20 din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului Buzău, numai cu privire la omisiunea aplicării grațierii conform Legii nr. 543/2002. Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. și în baza art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului S.V.A. în baza art. 217 alin. (3), cu aplicarea art. 75 litera a C. pen., Inculpatul S.V.A. urmează să execute pedeapsa de 4 ani închisoare. Deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 9 august 2002, la 19 septembrie 2003. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 170 din 2 aprilie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.M., timpul arestării preventive de la 11 august 2002, la 19 septembrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat S.M. să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului S.V.A., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2003.