ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3896/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20 din 31

ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Buzău, au fost condamnați inculpații:

-

S.M.

la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt

calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și

i) și alin. (3) lit. b), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 41 alin. (2) și

art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, potrivit art. 334

C. proc. pen., din două infracțiuni prevăzute de art. 208 și art. 209 alin. (1)

lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. b) C. pen., și la 4 ani închisoare, pentru

infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3), cu aplicarea art.

75 lit. a), art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din două infracțiuni prevăzute de art. 217 alin. (1), cu

aplicarea art. 75 lit. a) și c) și art. 37 lit. a) din același cod.

Prin aceiași sentință, inculpatul

S.M. a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt

calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g)

C. pen. (faptă comisă în luna martie 2001) și la 4 ani și 6 luni închisoare,

pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art.

209 lit. a) și g), cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod (faptă comisă

în luna februarie 2002).

S-a constatat că celelalte

infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză au fost comise în

termenul de încercare al suspendării condiționate pentru pedeapsa de un an

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 500 din 12 iulie 2001 a

Judecătoriei Câmpina și în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au

fost contopite pedepsele de 5 ani și 6 luni închisoare, 4 ani închisoare,

pentru infracțiunea de distrugere și 4 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de furt calificat, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa de

5 ani și 6 luni închisoare și a revocat suspendarea condiționată a executării

pedepsei de un an închisoare pe care a adăugat-o la pedeapsa stabilită prin

contopire, în total inculpatul având de executat 6 ani și 6 luni închisoare.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 11 august 2002,

la zi;

- S.V.A. prin schimbarea încadrării

juridice, în sensul arătat pentru inculpatul S.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare,

pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin.

(1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și

la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217

alin. (3), cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4

ani închisoare.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 9 august 2002, la

zi.

Inculpații au fost obligați, în

solidar, la 425.204.322 lei despăgubiri civile către partea civilă S.N.I.F.

București, sucursala Buzău. Inculpatul S.M. a mai fost obligat la 75.922.460

lei despăgubiri civile către aceiași parte civilă și la 5.000.000 lei, cu

același titlu către partea civilă V.P.G.

S-a reținut că, în noaptea de 23

martie 2002, inculpații S.M. și S.V.A., împreună cu P.N. și minorul S.L.

(ultimii doi condamnați în altă cauză), au pătruns în stația de pompare nr. 1

Mătești unde au dezafectat 2 motoare electrice cărora cu ajutorul unui baros

le-au scos rotoarele după care, inculpatul S.V.A. a distrus cu barosul mai

multe bobine din cupru de la care inculpații au luat platbanda de aluminiu.

Bunurile sustrase au fost cărate cu căruța la P.N. acasă, după care au fost

dezmembrate și vândute, inculpații împărțind banii.

Anterior, în ziua de 17 martie 2002,

inculpatul S.M. împreună cu P.N. au pătruns prin efracție în incinta stației de

pompare de unde au sustras prin smulgere conductorii din aluminiu de la

tablourile electrice de comandă.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 170 din 2 aprilie 2003, a admis apelul inculpatului S.M. și

a desființat sentința în latură penală, în sensul că a descontopit pedeapsa

rezultantă prin înlăturarea art. 34 C. pen., înlăturând și măsura revocării

suspendării condiționate pentru pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 500 din 12 iulie 2001 a Judecătoriei Câmpina. A redus

pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt

calificat comisă în martie 2001 la 3 ani închisoare și a constatat că această

infracțiune este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost

condamnat la pedeapsa de un an închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării prin sentința penală nr. 500/2001 a Judecătoriei Câmpina. În temeiul

art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un

an închisoare și a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 3 ani închisoare,

dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. A contopit

apoi această pedeapsă cu pedepsele aplicate în cauză, dispunând ca în final

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, a respins apelul

inculpatului S.V.A.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații, S.M. solicitând să fie achitat, întrucât nu a

participat la săvârșirea faptelor, iar S.V.A. a solicitat reducerea pedepsei.

În subsidiar, inculpatul S.M. a solicitat să-i fie redusă pedeapsa.

Recursurile inculpaților sunt

neîntemeiate.

Și în fața instanței de apel,

inculpatul S.M. a susținut că nu a participat la săvârșirea faptelor. Ca atare,

invocând probele administrate în cauză (declarațiile coinculpaților, ale martorilor,

ale părții vătămate și procesul-verbal de recunoaștere a inculpatului din

grup), instanța a constatat că starea de fapt a fost corect reținut, iar

faptele inculpaților au fost bine încadrate în dispozițiile legii.

În adevăr, din examinarea întregului

material probator, se constată că inculpatul S.M. a participat la comiterea

infracțiunilor de furt și distrugere, apărarea sa, în sensul că în perioada

respectivă a fost plecat din localitate, rămânând o simplă susținere fără

suport probator.

În ce privește pedepsele aplicate

celor doi inculpați se reține că instanțele au ținut cont de modalitatea și

împrejurările în care aceștia au acționat și anume pe timp de noapte, în grup,

antrenând în activitatea infracțională și un minor, aspect ce agravează răspunderea

lor penală. Au fost avute în vedere și elementele ce caracterizează persoana

inculpaților, cât și antecedentele acestora.

În raport de aceste criterii,

pedepsele aplicate au fost just individualizate, reducerea lor

nejustificându-se.

Ambele instanțe au omis însă să

constate că pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului S.V.A., pentru

infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3), cu aplicarea art.

75 lit. a) C. pen., a fost grațiată integral și condiționat, potrivit art. 1 și

art. 7 din Legea nr. 543/2002, ceea ce conduce la concluzia că sub acest aspect

recursul acestui inculpat este întemeiat.

Drept consecință, se va admite

recursul inculpatului S.V.C., se vor casa hotărârile atacate numai cu privire

la această omisiune și înlăturându-se dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., se va constata grațiată integral și condiționat pedeapsa de 3

ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de distrugere, inculpatul urmând

să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, din care se va deduce la zi timpul

arestării preventive.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale hotărârilor și va fi respins recursul inculpatului S.M., care va

fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se include și onorariul

avocatului din oficiu.

Onorariul cuvenit avocatului din

oficiu, desemnat pentru inculpatul S.V.A., se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul S.V.A. împotriva deciziei penale nr. 170 din 2 aprilie 2003 a Curții

de Apel Ploiești.

Casează hotărârea atacată și

sentința penală nr. 20 din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului Buzău, numai cu

privire la omisiunea aplicării grațierii conform Legii nr. 543/2002.

Înlătură aplicarea art. 34 lit. b)

C. pen. și în baza art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, constată grațiată

integral și condiționat pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului

S.V.A. în baza art. 217 alin. (3), cu aplicarea art. 75 litera a C. pen.,

Inculpatul S.V.A. urmează să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată timpul

arestării preventive de la 9 august 2002, la 19 septembrie 2003.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 170 din 2 aprilie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului S.M., timpul arestării preventive de la 11 august 2002, la 19

septembrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat S.M. să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului S.V.A., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 septembrie 2003.