ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2737/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 254

din 2 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Buzău a fost condamnat

recurentul inculpat C.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209

alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a), art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) și art. 80 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a

fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 741 din 27 noiembrie

2003, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat și s-a dispus executarea acesteia

alături de pedeapsa stabilită prin sentința atacată, urmând ca, în final, C.D.

să execute sancțiunea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 71 C. pen., i

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din

momentul rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării

pedepsei.

Prin aceeași sentință au mai

fost condamnați și inculpații nerecurenți T.I. și V.I., pentru comiterea

infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209

alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la câte 2 ani închisoare, pedepse care au fost

suspendate sub supraveghere în temeiul art. 86

1

C. pen., pe durata

termenelor de încercare de 5 ani stabilite conform art. 86

2

C. pen.

Instanța de fond a reținut

că, la data de 2 iunie 2004, inculpatul V.I. a împlinit vârsta de 18 ani și cu

această ocazie a organizat o petrecere la domiciliul surorii sale din Râmnicu

Sărat, la care au luat parte și ceilalți doi inculpați C.D. și T.I.

După ce au consumat băuturi

alcoolice până la miezul nopții, motivează prima instanță, inculpatul T.I. le-a

spus celorlalți că intenționează să fure un cablu de cupru de la calea ferată

București Focșani, pentru a-l valorifica întrucât avea nevoie de bani.

Folosindu-se de o foarfecă

pentru vie, T.I. a tăiat două cabluri ce făceau parte din echipamentul de

semnalizare electrodinamică și bloc linie automat fixate la capătul Y Stația

C.F.R. Râmnicu Sărat. În acest moment au ajuns la locul faptei și ceilalți doi

inculpați care l-au ajutat pe T.I. să îndepărteze dalele de beton ce acopereau

cablurile. Unul din cabluri, lung de 48 m, a fost tăiat în două locuri, strâns

și ascuns de inculpați lângă gardul Fabricii de Țigarete Râmnicu Sărat, T.I. a

renunțat să sustragă cel de-al doilea cablu deoarece după secționarea acestuia

a fost electrocutat.

Tribunalul a mai reținut că,

lucrătorii Stației C.F.R. Râmnicu Sărat, constatând apariția unor deranjamente

pe linie, au sesizat organele de poliție care, în jurul orei 2,45 i-au reținut

pe inculpați pe strada Balta Albă din Râmnicu Sărat.

Curtea de Apel Ploiești,

secția penală, prin decizia penală nr. 87 din 25 februarie 2005, a respins

apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe considerând

nefondată critica formulată în sensul greșitei individualizări a pedepsei.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul C.D. care, prin motivele scrise depuse la dosar, a

reiterat criticile formulate în apel, solicitând reducerea pedepsei aplicate

întrucât a avut o contribuție redusă la comiterea faptei, este tânăr, în vârstă

de 20 ani și a fost sincer în cursul procesului penal.

Recursul este nefondat.

Verificând decizia atacată

în raport de motivul de recurs invocat care se încadrează în cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată

că aceasta este legală și temeinică, urmând a fi menținută.

Instanțele au reținut o

corectă situație de fapt, ce nu a fost contestată de recurent, în sensul că, în

noaptea de 2 iunie 2004, a sustras împreună cu ceilalți doi inculpați un cablu,

din apropierea Stației C.F.R. Râmnicu Sărat, care a fost tăiat de inculpatul

Tănase Iulian, iar încadrarea juridică este legală.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată, în favoarea recurentului inculpat au fost reținute circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și a fost condamnat la o pedeapsă de 2

ani închisoare.

O reducere și mai mare a

pedepsei, prin efectul circumstanțelor atenuante, nu se poate dispune.

Este adevărat că inculpatul

C.D. este tânăr, a recunoscut și regretat fapta la săvârșirea căreia a fost

antrenat de T.I., dar la individualizarea pedepsei nu poate fi ignorat

pericolul social al acesteia, împrejurarea că recurentul este recidivist,

instanța de fond dispunând, în baza art. 83 C. pen., revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei anterioare de un an și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 741 din 27 mai 2003 a Judecătoriei Râmnicu

Sărat.

Întrucât reducerea pedepsei

nu se justifică față de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și

datele care caracterizează persoana inculpatului, urmează ca recursul declarat

de acesta să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 87

din 25 februarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 aprilie 2005.