ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 376/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 376/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Decizia nr.376

Dosar nr.2415/2002

La

14 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr.520 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei Fetești,

privind pe inculpatul I.J.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 14 ianuarie 2003, iar pronunțarea

deciziei s-a amânat la 16 ianuarie 2003 și 28 ianuarie 2003.

C

U  R  T  E  A

Asupra

recursului în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria

Fetești, prin sentința penală nr.520 din 16 octombrie 2001, a condamnat pe

inculpatul I.J. la: 6 luni, un an și 8 luni, 1 an și 2 luni, două pedepse de

câte o lună și, respectiv, două luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor

de: furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.4, raportat la

art.209 alin.1 lit.e, g și i, cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal;

art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g și i, cu aplicarea art.41

alin.2 și a art.37 lit.a (două fapte); violare de domiciliu, prevăzută și

pedepsită de art.192 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.a; conducere fără a poseda

permis de conducere și părăsire a locului accidentului, prevăzute și pedepsite

de art.36 alin.1 și art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art.37

lit.b din Codul penal, toate cu aplicarea art.74 și a art.76 din același cod.

În

baza art.33 lit.a și a art.34 lit.b din Codul penal, judecătoria a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 8 luni închisoare.

Conform art.61 alin.1 din Codul penal, s-a menținut liberarea

condiționată pentru restul de 479 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr.380 din 17 iunie 1997 a

Tribunalului Constanța; s-a menținut măsura arestării preventive, s-a dedus din

pedeapsa aplicată perioada executată de la 20 august 2001, inculpatul fiind

obligat la plata sumei de 47.500.000 lei, despăgubiri civile către părțile

civile: S.C.”P” T S.A.  (32.500.000 lei) și, respectiv, S.C. „S.I.”

S.R.L.București (13.000.000 lei); 5.000.000 lei, părții civile a.n.,

dispunându-se, totodată, confiscarea de la inculpat a sumei de 4.000.000 lei.

Instanța

a reținut, în fapt, că, în noaptea de 27 septembrie 1996, inculpatul, prin

efracție și din loc public, a sustras autoturismul părții vătămate M.G.,

vehicul pe care l-a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.

Datorită neîndemânării, l-a răsturnat, după care a părăsit locul accidentului.

La

sfârșitul lunii octombrie 2000, pe timpul nopții și prin efracție, a sustras de

la S.C. „P” S.A.  bunuri în valoare de 32.500.000 lei, iar la 24 noiembrie 2000

a pătruns fără drept în locuința părții vătămate A.N., de unde a sustras bunuri

în valoare de 5.000.000 lei.

De

asemenea, în noaptea de 11 iulie 2001, dintr-un loc public și prin efracție, a

sustras dintr-un autoturism aparținând S.C. „S.I.” S.R.L., bunuri în sumă de

15.000.000 lei, iar la 18 august 2001, în timpul nopții și prin efracție, a

sustras bunuri în valoare de 10.000.000 lei din locuința părții vătămate B.D.

În

baza art.409 și a art.410 alin.1 partea I pct.4 teza I și pct.7 din Codul de

procedură penală, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție a declarat recurs în anulare, pentru casarea sentinței, rămasă

definitivă prin neapelare, pe care o consideră pronunțată cu încălcarea legii,

în ceea ce privește încadrarea juridică a unora dintre faptele comise de

inculpat și referitor la pedepsele stabilite și aplicate, care au fost greșit

individualizate, față de dispozițiile art.72 din Codul penal.

Examinând

hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs în anulare invocate, Curtea

constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul

fondat, urmând a fi admis.

încadrare juridică a faptei de furt calificat comisă de inculpat, în noaptea de

27/28 septembrie 1996, în dauna părții vătămate M.G., pentru care trebuiau

aplicate prevederile art.13 din Codul penal, deoarece legea penală s-a

modificat la 14 noiembrie 1996 (prin legea nr.140).

În baza art.334 din Codul de procedură penală, Curtea va dispune

schimbarea încadrării juridice a faptei de furt calificat, din infracțiunea

prevăzută de art.208 alin.4, raportat la art.209 alin.1 lit.e, g și i, cu

aplicarea art.37 lit.b, în infracțiunea prevăzută de art.208 alin.4, raportat

la art.209 alin.1 lit.c, e și g, cu aplicarea art.37 lit.b și a art.13 din

Codul penal și în baza acestor texte de lege, prin înlăturarea reținerii

art.74, art.76 din același cod, îl va condamna pe inculpat la 1 an și 6 luni

închisoare.

2.

De asemenea, din fișa de antecedente penale (fila 49 din dosarul de urmărire

penală) și copiile sentințelor penale nr.437 din 21 octombrie 1996 și nr.469

din 29 octombrie 1996 ale Judecătoriei Fetești; nr.269 din 17 februarie 1997 a

Judecătoriei Slobozia; nr.380 din 17 iulie 1997 a Judecătoriei Mangalia și

nr.652 din 15 martie 2000 a Judecătoriei Medgidia (anexate), rezultă că

inculpatul I.J. a fost condamnat anterior, printre alte pedepse, la 1 an și 2

luni, respectiv, 1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de furt

calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 lit.a și art.208

alin.1, raportat la art.209 lit.c, e și g, ambele cu aplicarea art.37 lit.b din

Codul penal (prin primele sentințe, rămase definitive prin neapelare, ale

Judecătoriei Fetești).

Ulterior,

prin sentința penală nr.269 din 17 februarie 1997 a Judecătoriei Slobozia,

definitivă prin neapelare, în baza art.449 lit.a din Codul de procedură penală,

s-a admis cererea de contopire a condamnatului și potrivit art.36 din Codul

penal, instanța a contopit cele două pedepse de 1 an și 2 luni, respectiv, 1 an

și 4 luni închisoare, urmând ca acesta să execute 1 an și 4 luni închisoare.

Prin

sentința penală nr.380 din 17 iulie 1997 a Judecătoriei Mangalia, definitivă

prin decizia penală nr.927 din 25 noiembrie 1997 a Tribunalului Constanța

inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni

închisoare pentru două infracțiuni de furt calificat prevăzute de art.208

alin.1, raportat la art.209 lit.a, g și i, cu aplicarea art.41 alin.2 și a

art.37 lit.a din Codul penal, iar în baza art.39 alin.2 din același cod a

contopit această pedeapsă cu cea de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr.469  din 29 octombrie 1996 a Judecătoriei Fetești, urmând,

ca în final, condamnatul să execute 4 ani și 6 luni închisoare.

Pedeapsa

a fost executată în perioada 31 ianuarie 1998 – 20 iulie 2000, când a fost

liberat condiționat prin sentința penală nr.1924/2000 a Judecătoriei Medgidia,

având un rest de executat de 1 an 3 luni și 24 zile (479 zile).

În

raport de aceste antecedente penale, instanța a reținut în mod corect că cele

patru furturi, comise în perioada octombrie 2000 – august 2001, au fost

săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de ultima  condamnare  de

4  ani  și  6  luni închisoare (aplicată prin sentința penală  nr.380  din 17

iulie 1997 a Judecătoriei Mangalia) întrucât au fost

săvârșite

între momentul punerii în libertate, ca urmare a liberării condiționate, 20

iulie 2000 și data considerării ca executată a acestei pedepse, 12 noiembrie

postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal, al cărui prim termen

este pedeapsa rezultantă de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr.269 din 17 februarie 1997 a Judecătoriei Slobozia, pedeapsă a cărei

executare a început la 9 decembrie 1996 și considerată ca executată la 8

aprilie 1998.

3.

În raport de definiția dată infracțiunii continuate de către prevederile art.41

alin.2 din Codul penal, Judecătoria a făcut o separare artificială a

infracțiunilor comise de inculpatul I.J., în anii 2000 și 2001, grupându-le

câte două în perioadele octombrie – noiembrie 2000 și iulie – august 2001,

aplicând greșit dispozițiile art.41 alin.2 din Codul penal.

Așa

fiind, Curtea va dispune înlăturarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul

penal privind cele două infracțiuni de furt calificat, săvârșite în perioadele

octombrie – noiembrie 2000 și iulie – august 2001 și va constata că, referitor

la aceste infracțiuni sunt aplicabile dispozițiile art.33 lit.a din Codul penal

și că inculpatul a comis trei infracțiuni de furt calificat cu aplicarea art.37

lit.a și a art.37 lit.b din același cod și o infracțiune de furt, în aceleași

condiții.

4.

Fondată se dovedește și critica privind greșita individualizare a pedepselor

stabilite și aplicate inculpatului I.J., în raport cu dispozițiile cuprinse în

art.72 din Codul penal, cât și cu cele referitoare la funcțiile și scopul

acestei sancțiuni penale, menționate în art.52 din același cod.

În

acest sens, faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol

social concret, prin modalitățile și împrejurările  în care au fost comise,

precum și prin prejudiciile produse persoanelor vătămate, iar multitudinea

acestora atestă perseverența inculpatului într-un comportament antisocial, date

care nu justifică reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante

judiciare, dintre cele prevăzute în art.74 din Codul penal, prin a căror

înlăturare, Curtea va stabili pedepse de natură a contribui la reeducarea

făptuitorului și la prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

În

consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite

cerințele cazurilor de recurs în anulare, în baza art.414

1

alin.1,

coroborat cu art.385

15

alin.1 pct.2 lit.d din Codul de procedură

penală, va admite recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, va casa sentința penală

nr.520 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei Fetești și va dispune conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.520 din 16 octombrie

2001 a Judecătoriei Fetești, privind pe inculpatul I.J..

Casează

sentința atacată cu privire la încadrarea juridică a faptei de furt calificat,

săvârșită la data de 27/28 septembrie 1996 (parte vătămată M.G.); greșita

aplicare a dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal, referitor la cele două

infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art.208 alin.1, raportat la art.209

alin.1 lit.g și i din Codul penal, săvârșite în perioadele octombrie –

noiembrie 2000 și iulie – august 2001; nereținerea dispozițiilor art.37 lit.b

din Codul penal cu privire la aceste infracțiuni, precum și la pedepsele

aplicate.

Înlătură

aplicarea art.33 lit.a și a art.34 alin.1 lit.b din Codul penal și

descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare în pedepsele

componente, după cum urmează :

- 6 luni

închisoare, aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de

art.208 alin.4, raportat la art.209 alin.1 lit.e,g și i, cu aplicarea art.37

lit.b și a art.74, art.76 din Codul penal;

- un an și

8 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de

art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g și i, cu aplicarea art.41

alin.2, art.37 lit.a și a art.74, art.76 din Codul penal;

- un an și

2 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de

art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1 lit.g și i, cu aplicarea art.41

alin.2, art.37 lit.a și a art.74, art.76 din Codul penal;

- o lună

închisoare, aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de

art.192 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.a și a art. 74, art.76 din Codul penal;

- o lună

închisoare, aplicată pentru infracțiunea de conducere, fără a poseda permis de

conducere, prevăzută de art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea

art.37 lit.b și a art.74, art.76 din Codul penal, și

- 2 luni

închisoare, aplicată pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului,

prevăzută de art.38 alin.1 din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art.37 lit.b

și a art.74, art.76 din Codul penal.

art.334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei de

furt calificat, comisă la data de 27 / 28 septembrie 1996, din infracțiunea

prevăzută de art.208 alin.4, raportat la art.209 alin.1 lit.e,g și i, cu

aplicarea art.37 lit.b, în infracțiunea prevăzută de art.208 alin.4, raportat

la art.209 alin.1 lit.c, e și g, cu aplicarea  art.37 lit.b  și  a  art.13

din  Codul  penal  și în baza acestor texte de  lege,  prin înlăturarea

reținerii  art. 74,  art. 76  din  Codul penal, condamnă pe inculpatul I.J. la

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

2.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Codul penal, referitor la

cele două infracțiuni de furt calificat, săvârșite în perioadele octombrie –

noiembrie 2000 și iulie – august 2001 și constată că în cauză, privitor la

aceste infracțiuni sunt aplicabile dispozițiile art.33 lit.a din Codul penal și

că inculpatul I.J. a comis trei infracțiuni de furt calificat, în condițiile

art.37 lit.a și a art.37 lit.b din Codul penal și o infracțiune de furt, în

aceleași condiții (art.37 lit.a și art.37 lit.b), și anume:

-i nfracțiunea

de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1

lit.g și i, cu aplicarea art.37 lit.a și a art.37 lit.b din Codul penal, texte de

lege în baza cărora, prin înlăturarea art.74, art.76 din același cod, condamnă

pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare (faptă săvârșită în luna noiembrie

2000 – parte vătămată S.C.”P”;

- infracțiunea

de furt, prevăzută de art.208 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.a și a art.37

lit.b din Codul penal, texte de lege în baza cărora, prin înlăturarea art.74,

art.76 din același cod, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni

închisoare (faptă comisă la 24 noiembrie 2000 – parte vătămată A.N.);

- infracțiunea

de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1

lit.g și i, cu aplicarea art.37 lit.a și a art.37 lit.b din Codul penal, texte

de lege în baza cărora, prin înlăturarea art.74, art.76 din același cod,

condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare (faptă comisă la

11 iulie 2001 – parte vătămată S.C. „S.I.” S.R.L.), și

- infracțiunea

de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 alin.1

lit.g și i, cu aplicarea art.37 lit.a și a art.37 lit.b din Codul penal, texte

de lege în baza cărora, prin înlăturarea art.74, art.76 din același cod,

condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare (faptă săvârșită

în luna august 2001 – parte vătămată  B.D.).

3.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art.74 și art.76 din Codul penal, cu privire

la: infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1, cu

aplicarea art.37 lit.a din Codul penal, infracțiunea de conducere, fără a

poseda permis de conducere, prevăzută de art.36 alin.1 din Decretul

nr.328/1966, cu aplicarea art.37 lit.b și infracțiunea de părăsire a locului

accidentului, prevăzută de art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea

art.37 lit.b din Codul penal și modifică pedepsele aplicate pentru aceste

infracțiuni, în sensul că le majorează de la o lună închisoare la 6 luni

închisoare; de la o lună închisoare la 8 luni închisoare și, respectiv, de la 2

luni închisoare la 2 ani închisoare, astfel cum au fost enumerate.

În baza

art.33 lit.a și a art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, dispune ca inculpatul I.J.

să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care se adaugă un

spor de 6 luni închisoare, astfel că, în final, va executa pedeapsa de 4 ani și

6 luni închisoare.

Deduce din

această pedeapsă, perioada executată de la 20 august 2001 și până la punerea sa

în libertate.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Onorariul

de avocat, pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, va fi

plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 28 ianuarie 2003.