ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3768/2004

Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 316 din 11 februarie 2003, Judecătoria Brașov a condamnat pe inculpatul G.I. la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) teza I din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 2510 din 19 decembrie 2001 a aceleiași instanțe, definitivă prin neapelare și executarea ei alături de pedeapsa din cauză, inculpatul având de executat 2 ani închisoare. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că în noaptea de 17 aprilie 2002, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, fără a poseda permis de conducere.

Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței a fost respins prin decizia penală nr. 433 din 26 mai 2003 a Tribunalului Brașov. Recursul declarat de inculpat împotriva hotărârii pronunțată în apel, a fost admis de Curtea de Apel Brașov prin decizia penală nr. 848 din 15 octombrie 2003 și, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată, în întregime și condiționat, pedeapsa rezultantă de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2510 din 19 decembrie 2001 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă la 3 ianuarie 2002, pentru infracțiunile prevăzute de art. 36 alin. (1) și de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966. Prin aceeași hotărâre, s-a dispus suspendarea sub supraveghere, a executării pedepsei de un an închisoare stabilită în cauză, pe durata termenului de încercare de 4 ani, potrivit art. 86 1 și art. 86 3 C. pen.

Împotriva deciziei sus-menționate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare considerând-o a fi fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002. Recursul în anulare este fondat. Conform art. 4 pct. 1 din Legea nr. 543/2002, sunt exceptați de la grațiere cei condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și cei care sunt recidiviști prin condamnări anterioare. Infractor recidivist este persoana care, după prima condamnare, săvârșește o nouă infracțiune, în condițiile cerute de art. 37 lit. a), b) sau c) C. pen. Deci, calitatea de recidivist și, respectiv, starea de recidivă, iau naștere în momentul săvârșirii celei de-a doua infracțiuni.

Exceptarea de la grațiere vizează toate persoanele care au dobândit calitatea de recidivist săvârșind o faptă în stare de recidivă, până în momentul intrării în vigoare a actului normativ de clemență. Ca atare, vocația la beneficiul grațierii se apreciază prin prisma calității de recidivist, aceasta stabilindu-se prin luarea în considerare atât a pedepsei care constituie primul termen al recidivei, cât și a pedepsei care constituie al doilea termen al recidivei. Legiuitorul a statuat că persoanele care beneficiază de grațiere au această vocație la data actului normativ și în raport cu situația existentă în acel moment, singurul determinant în stabilirea sferei de aplicare a grațierii. Verificând lucrările cauzei, se reține, astfel cum corect au reținut instanțele de fond și de apel că, prin sentința penală nr. 2510 din 19 decembrie 2001 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin neapelare la 3 ianuarie 2002, inculpatul G.I.

a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de un an închisoare, pentru comiterea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 36 alin. (1) și de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, potrivit art. 81 și art. 82 C. pen. Fapta din cauză a fost săvârșită la 18 aprilie 2002, deci în cursul termenului de încercare, ca atare, în acest moment, inculpatul a dobândit calitatea de recidivist. La data adoptării Legii nr. 543/2002, inculpatul era recidivist, stare care îl excludea de la beneficiul grațierii în conformitate cu dispozițiile art. 4 pct. 1 teza I din legea menționată. Recursul în anulare fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 414 1 C. proc.

pen., cu referire la art. 385 15 pct. 2 lit. d) din același cod, va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 848/ R din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul G.I. Casează decizia atacată, în sensul că respinge recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 433 A din 26 mai 2003 a Tribunalului Brașov, hotărâre pe care o menține. Obligă pe intimatul inculpat G.I. la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ocazionate de soluționarea recursului ordinar. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iulie 2004.