ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3768/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 316 din 11

februarie 2003, Judecătoria Brașov a condamnat pe inculpatul G.I. la un an

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) teza I din

Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare,

aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 2510 din 19 decembrie 2001

a aceleiași instanțe, definitivă prin neapelare și executarea ei alături de

pedeapsa din cauză, inculpatul având de executat 2 ani închisoare.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că în noaptea de 17 aprilie 2002, inculpatul a condus pe

drumurile publice un autoturism, fără a poseda permis de conducere.

Apelul declarat de inculpat împotriva

sentinței a fost respins prin decizia penală nr. 433 din 26 mai 2003 a

Tribunalului Brașov.

Recursul declarat de inculpat

împotriva hotărârii pronunțată în apel, a fost admis de Curtea de Apel Brașov

prin decizia penală nr. 848 din 15 octombrie 2003 și, în baza art. 1 din Legea

nr. 543/2002 s-a constatat grațiată, în întregime și condiționat, pedeapsa

rezultantă de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2510 din 19

decembrie 2001 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă la 3 ianuarie 2002,

pentru infracțiunile prevăzute de art. 36 alin. (1) și de art. 37 alin. (1) din

Decretul nr. 328/1966.

Prin aceeași hotărâre, s-a dispus

suspendarea sub supraveghere, a executării pedepsei de un an închisoare

stabilită în cauză, pe durata termenului de încercare de 4 ani, potrivit art.

86

1

și art. 86

3

C. pen.

Împotriva deciziei sus-menționate,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare considerând-o a fi fost pronunțată cu

încălcarea legii, respectiv greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 din Legea

nr. 543/2002.

Recursul în anulare este fondat.

Conform art. 4 pct. 1 din Legea nr.

543/2002, sunt exceptați de la grațiere cei condamnați pentru infracțiuni

săvârșite în stare de recidivă și cei care sunt recidiviști prin condamnări

anterioare.

Infractor recidivist este persoana

care, după prima condamnare, săvârșește o nouă infracțiune, în condițiile

cerute de art. 37 lit. a), b) sau c) C. pen.

Deci, calitatea de recidivist și,

respectiv, starea de recidivă, iau naștere în momentul săvârșirii celei de-a

doua infracțiuni.

Exceptarea de la grațiere vizează

toate persoanele care au dobândit calitatea de recidivist săvârșind o faptă în

stare de recidivă, până în momentul intrării în vigoare a actului normativ de

clemență.

Ca atare, vocația la beneficiul

grațierii se apreciază prin prisma calității de recidivist, aceasta

stabilindu-se prin luarea în considerare atât a pedepsei care constituie primul

termen al recidivei, cât și a pedepsei care constituie al doilea termen al

recidivei.

Legiuitorul a statuat că persoanele

care beneficiază de grațiere au această vocație la data actului normativ și în

raport cu situația existentă în acel moment, singurul determinant în stabilirea

sferei de aplicare a grațierii.

Verificând lucrările cauzei, se

reține, astfel cum corect au reținut instanțele de fond și de apel că, prin

sentința penală nr. 2510 din 19 decembrie 2001 a Judecătoriei Brașov,

definitivă prin neapelare la 3 ianuarie 2002, inculpatul G.I. a fost condamnat

la pedeapsa rezultantă de un an închisoare, pentru comiterea, în concurs real,

a infracțiunilor prevăzute de art. 36 alin. (1) și de art. 37 alin. (1) din

Decretul nr. 328/1966, dispunându-se suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani, potrivit art. 81 și art.

82 C. pen.

Fapta din cauză a fost săvârșită la

18 aprilie 2002, deci în cursul termenului de încercare, ca atare, în acest

moment, inculpatul a dobândit calitatea de recidivist.

La data adoptării Legii nr.

543/2002, inculpatul era recidivist, stare care îl excludea de la beneficiul

grațierii în conformitate cu dispozițiile art. 4 pct. 1 teza I din legea

menționată.

Recursul în anulare fiind fondat, în

baza dispozițiilor art. 414

1

C. proc. pen., cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. d) din același cod, va fi admis și se va proceda corespunzător

dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei penale nr. 848/ R din 15 octombrie 2003 a Curții de

Apel Brașov, privind pe inculpatul G.I.

Casează decizia atacată, în sensul

că respinge recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr.

433 A din 26 mai 2003 a Tribunalului Brașov, hotărâre pe care o menține.

Obligă pe intimatul inculpat G.I. la

plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

ocazionate de soluționarea recursului ordinar.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iulie 2004.