ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3690/2003

Asupra recursului în anulare de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2140/ P din 2

iulie 2001, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a dispus trimiterea în

judecată a inculpatului Ș.Z., pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin.

(2) din Decretul nr. 328/1966, republicat, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a reținut că, la 17 august 2000,

deși avea permisul de conducere suspendat, inculpatul a condus pe drumurile

publice un autoturism.

Judecătoria Constanța, prin sentința

penală nr. 2099 din 7 noiembrie 2001, l-a obligat pe inculpat în baza art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu

motivarea că nu sunt probe certe care să ateste existența faptei.

Tribunalul Constanța, admițând

apelul declarat de procuror, a condamnat pe inculpat la 8 luni închisoare

pentru infracțiunea dedusă judecății.

În baza art. 86

4

din

același cod, instanța a revocat suspendarea executării sub supraveghere a

pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 332

din 18 februarie 1999 a Judecătoriei Constanța și a dispus executarea ei pe

lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, 3

ani și 6 luni închisoare.

Această decizie a rămas definitivă

prin respingerea recursului declarat de inculpat.

Împotriva menționatelor hotărâri,

procurorul general a declarat recurs în anulare, în baza art. 409 și art. 410

alin. (1) partea I pct. 4 teza a II-a C. proc. pen., susținând că pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului este în alte limite decât cele legale.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 83 alin. (1) C. pen.,

dacă în  cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o

infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după

expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată dispunând

executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată

pentru noua infracțiune, iar conform art. 86

4

alin. (1) din același

cod, dispozițiile art. 83 și art. 84 se aplică în mod corespunzător și în cazul

suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Din actele dosarului rezultă că

inculpatul a fost condamnat la 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 36 alin. (2) din Decret nr. 328/1966, republicat, cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.

Întrucât cea de a doua infracțiune a

fost comisă în termenul de încercare, în mod corect instanța de apel, făcând

aplicarea art. 86

4

C. pen., a revocat suspendarea executării sub

supraveghere a pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare, aplicată anterior și a

dispus executarea ei pe lângă pedeapsa în cauză, dar a greșit cumulul aritmetic

al celor două pedepse.

Așadar, dispunând revocarea sub

supraveghere a pedepsei anterioare de 2 ani și 8 luni închisoare și executarea

acesteia pe lângă pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată în cauză, se impunea

ca inculpatul să execute, în total, 3 ani și 4 luni închisoare și nu 3 ani și 6

luni închisoare, cum greșit a calculat instanța de apel.

În consecință, recursul în anulare,

fiind fondat, urmează a fi admis și a se proceda conform dispozitivului.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 2099 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei

Constanța, deciziei penale nr. 260 din 21 martie 2002 a Tribunalului Constanța

și deciziei penale nr. 303/ P din 14 mai 2002 a Curții de Apel Constanța,

privind pe inculpatul Ș.Z.

Casează hotărârea pronunțată în

apel, numai cu privire la greșita stabilire a cuantumului pedepsei, care este

de 3 ani și 4 luni închisoare.

Menține restul dispozițiilor

hotărârilor pronunțate.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 septembrie 2003.