ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2718/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 157 din 6 iunie 2003 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, inculpatul I.Z.C. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 39 alin. (3) C. pen. S-a reținut că, la 28 octombrie 2002, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, fără a poseda permis de conducere. Tribunalul Covasna, prin decizia penală nr. 164/,A din 14 iulie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 839/,R din 10 octombrie 2003, a admis recursul declarat de inculpat și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 409 și 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc. pen. S-a arătat că hotărârea instanței de recurs a fost pronunțată cu încălcarea legii, motiv pentru care s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea deciziei și menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel. Examinând recursul în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat.

Potrivit art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată, dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute în art. 38 C. pen. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 C. pen., prin sentința penală nr. 15 din 19 martie 1998 a Tribunalului Covasna, menținută prin decizia penală nr. 114 din 23 iunie 1998 a Curții de Apel Brașov și definitivă prin nerecurare. În executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat de la 2 octombrie 1997, până la 28 ianuarie 1999, când a fost liberat condiționat, având un rest neexecutat de 244 zile închisoare.

Această condamnare constituie primul termen al recidivei postexecutorii, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., corect reținută de instanțele de judecată și nu se înscrie între cazurile prevăzute de art. 38 C. pen. Așadar, inculpatul fiind condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, nu putea beneficia de dispozițiile articolului 81 C. pen.

Așa fiind, Curtea urmează să admită recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, să caseze hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 157 din 6 iunie 2003 a Judecătoriei Târgu Secuiesc și decizia penală nr. 164/ A din 14 iulie 2003 a Tribunalului Covasna numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului I.Z.C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 39 alin. (3) C. pen. Dispozițiile articolului 81 C. pen., vor fi înlăturate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând din oficiu hotărârile judecătorești pronunțate, constată că individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în mod greșit, cu încălcarea dispozițiilor art. 72 C. pen. Instanțele de judecată nu au dat eficiența cuvenită unor împrejurări de fapt și date personale ale inculpatului care, în condițiile prevederii de către legiuitor a unor pedepse alternative, dădeau posibilitatea orientării acestora la aplicarea unei pedepse cu amenda penală pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății. Astfel, la scurt timp după comiterea faptei, inculpatul a obținut permis de conducere auto ceea ce demonstrează că avea cunoștințele necesare pilotării unui autovehicul pe drumurile publice.

Inculpatul are o conduită bună în comunitatea în care trăiește și este singurul întreținător al unei familii formată din doi copii minori, concubina sa care este însărcinată cu al treilea copil și părinți vârstnici. Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că în cazul inculpatului I.Z.C., scopul preventiv-educativ al pedepsei este realizabil prin aplicarea unei pedepse pecuniare, motiv pentru care va modifica pedeapsa de 6 luni închisoare în amendă penală în sumă de 25.000.000 lei. Dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., vor fi înlăturate. Văzând dispozițiile art. 414 1 C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 839 din 10 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul I.Z.C. Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 157 din 6 iunie 2003 a Judecătoriei Târgu Secuiesc și decizia penală nr. 164 A din 14 iulie 2003 a Tribunalului Covasna, numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 39 alin. (3) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 81 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii sus-menționată. Modifică pedeapsa de 6 luni închisoare, în amendă în sumă de 25.000.000 lei. Înlătură art. 71 și art. 64 C. pen. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2004.