ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2718/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 157 din 6

iunie 2003 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, inculpatul I.Z.C. a fost condamnat la

pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis

de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu

aplicarea art. 37 lit. b) și art. 39 alin. (3) C. pen.

S-a reținut că, la 28 octombrie

2002, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, fără a poseda

permis de conducere.

Tribunalul Covasna, prin decizia

penală nr. 164/,A din 14 iulie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 839/,R din 10 octombrie 2003, a admis recursul declarat de inculpat

și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui

termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, în temeiul art. 409 și 410 alin. (1) partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen.

S-a arătat că hotărârea instanței de

recurs a fost pronunțată cu încălcarea legii, motiv pentru care s-a solicitat

admiterea recursului în anulare, casarea deciziei și menținerea hotărârilor

pronunțate de instanțele de fond și de apel.

Examinând recursul în anulare,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat.

Potrivit art. 81 alin. (1) lit. b)

C. pen., instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

pe o anumită durată, dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la

pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră

în vreunul din cazurile prevăzute în art. 38 C. pen.

Din fișa de cazier judiciar a

inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 26, raportat la

art. 211 C. pen., prin sentința penală nr. 15 din 19 martie 1998 a Tribunalului

Covasna, menținută prin decizia penală nr. 114 din 23 iunie 1998 a Curții de

Apel Brașov și definitivă prin nerecurare.

În executarea acestei pedepse,

inculpatul a fost arestat de la 2 octombrie 1997, până la 28 ianuarie 1999,

când a fost liberat condiționat, având un rest neexecutat de 244 zile

închisoare.

Această condamnare constituie primul

termen al recidivei postexecutorii, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.,

corect reținută de instanțele de judecată și nu se înscrie între cazurile

prevăzute de art. 38 C. pen.

Așadar, inculpatul fiind condamnat

anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, nu putea beneficia de

dispozițiile articolului 81 C. pen.

Așa fiind, Curtea urmează să admită

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, să caseze hotărârea atacată, precum și

sentința penală nr. 157 din 6 iunie 2003 a Judecătoriei Târgu Secuiesc și

decizia penală nr. 164/ A din 14 iulie 2003 a Tribunalului Covasna numai cu

privire la pedeapsa aplicată inculpatului I.Z.C., pentru săvârșirea infracțiunii

de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care

nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr.

328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 39 alin. (3) C. pen.

Dispozițiile articolului 81 C. pen.,

vor fi înlăturate.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând din oficiu hotărârile judecătorești pronunțate, constată că

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în mod greșit, cu

încălcarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Instanțele de judecată nu au dat

eficiența cuvenită unor împrejurări de fapt și date personale ale inculpatului

care, în condițiile prevederii de către legiuitor a unor pedepse alternative,

dădeau posibilitatea orientării acestora la aplicarea unei pedepse cu amenda

penală pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății.

Astfel, la scurt timp după comiterea

faptei, inculpatul a obținut permis de conducere auto ceea ce demonstrează că

avea cunoștințele necesare pilotării unui autovehicul pe drumurile publice.

Inculpatul are o conduită bună în

comunitatea în care trăiește și este singurul întreținător al unei familii

formată din doi copii minori, concubina sa care este însărcinată cu al treilea

copil și părinți vârstnici.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

de Casație și Justiție consideră că în cazul inculpatului I.Z.C., scopul

preventiv-educativ al pedepsei este realizabil prin aplicarea unei pedepse

pecuniare, motiv pentru care va modifica pedeapsa de 6 luni închisoare în

amendă penală în sumă de 25.000.000 lei.

Dispozițiile art. 71 și art. 64 C.

pen., vor fi înlăturate.

Văzând dispozițiile art. 414

1

C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei penale nr. 839 din 10 octombrie 2003 a Curții de

Apel Brașov, privind pe inculpatul I.Z.C.

Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală

nr. 157 din 6 iunie 2003 a Judecătoriei Târgu Secuiesc și decizia penală nr.

164 A din 14 iulie 2003 a Tribunalului Covasna, numai cu privire la pedeapsa

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a

unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere,

prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37

lit. b) și art. 39 alin. (3) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 81 C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii sus-menționată.

Modifică pedeapsa de 6 luni

închisoare, în amendă în sumă de 25.000.000 lei.

Înlătură art. 71 și art. 64 C. pen.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 mai 2004.