ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6799/2004

Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 470 din 3 aprilie 2003 a Judecătoriei Bârlad, inculpatul S.F. a fost condamnat la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1042 din 14 septembrie 2001 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin neapelare la 25 septembrie 2001 și a dispus executarea în întregime a acesteia, cumulând-o cu pedeapsa de un an închisoare, urmând să execute, în total, 3 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut că la 16 mai 2002, având permisul de conducere anulat, inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice. Tribunalul Vaslui prin decizia penală nr. 402/ A din 2 octombrie 2003, a admis apelul declarat de procuror, în sensul că, descontopind pedeapsa de 3 ani închisoare în componentele de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1042/2001 a Judecătoriei Bârlad, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a dispus grațierea acestei pedepse și executarea de către inculpat a celei de un an închisoare, stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății.

Împotriva acestei hotărâri definitive s-a declarat recurs în anulare prin care s-a susținut că hotărârile sunt contrare legii sub următoarele două aspecte: - pe de o parte, prin aceia că, instanța de apel în mod greșit a grațiat pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 1042/2001 a Judecătoriei Bârlad pentru care în mod corect instanța de fond revocase suspendarea condiționată și dispusese executarea ei alături de pedeapsa de un an închisoare (aplicată faptei dedusă judecății); - pe de altă parte, cum fapta ce face obiectul cauzei participă la două forme de pluralitate, respectiv, concurs de infracțiuni în raport de faptele sancționate prin sentința penală nr. 692/2002 a Judecătoriei Bârlad (ale cărei fapte sunt în același timp concurente cu cele reținute și pedepsite prin sentința penală nr. 1042 din 14 septembrie 2001 a Judecătoriei Bârlad) și recidivă față de infracțiunile la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1042/2001 a Judecătoriei Bârlad, se impunea a se constata că primul termen al recidivei îl forma condamnările aplicate prin sentințele penale nr. 1042/2001 și 692/2002 (pedepse care la rândul lor au fost contopite prin sentința penală nr. 692/2002 dispunându-se executarea unei rezultante de 3 ani închisoare, iar ulterior grațiate);

această situație atrăgea revocarea grațierii pedepselor componente ale rezultantei de 3 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 692 din 5 iunie 2002 a Judecătoriei Bârlad, recontopirea lor într-o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare și executarea ei alături de pedeapsa de un an închisoare, aplicată faptei dedusă judecății, deci în final, urma ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare. În susținerea acestor motive de recurs au fost invocate prevederile art. 409 și art. 410 alin. (1), partea I, pct. 7 1 , teza I C. proc. pen., dispoziții în raport cu care vor fi examinate criticile formulate, constatându-se că hotărârea pronunțată în apel este supusă casării pentru considerentele ce urmează: Este de necontestat că fapta comisă de inculpat la 16 mai 2002 și dedusă judecății în prezenta cauză participă la două forme de pluralitate.

Pe de o parte, concursul de infracțiuni cu cele două fapte penale pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 692 din 5 iunie 2002 a Judecătoriei Bârlad, la două pedepse de 2 ani și respectiv 3 ani închisoare; pe de altă parte, în raport de sentința penală nr. 1042 din 14 septembrie 2001 a Judecătoriei Bârlad, prin care același inculpat a fost condamnat pentru trei infracțiuni la Decretul nr. 328/1966, la câte un an închisoare, 2 ani închisoare și 3 ani închisoare, inculpatul este recidivist. La rândul lor, infracțiunile sancționate prin cele două sentințe penale, nr. 1042/2001 și nr. 692/2002, sunt concurente, situație ce a fost valorificată chiar prin sentința penală nr. 692/2002, în sensul contopirii celor 5 infracțiuni, dispunându-se ca pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare să fie executată de inculpatul S.F., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Ulterior, la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 18/2003, pe cale administrativă, au fost grațiate pedepsele contopite prin sentința penală nr. 692 din 5 iunie 2002, definitivă la 14 decembrie 2002, hotărârea pronunțată de Judecătoria Bârlad. O primă consecință a situației de fapt și de drept detaliată este greșita grațiere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1042/2001 a Judecătoriei Bârlad.

Chiar dacă prin decizia penală nr. 402/ A din 2 octombrie 2003, dedusă judecății, Tribunalul Vaslui a menținut corect revocarea suspendării condiționate pentru această pedeapsă, întrucât, infracțiunea din 17 mai 2002 s-a comis în termenul condiție al suspendării, tot astfel nu putea constata grațiată această pedeapsă (pentru care menținuse revocarea) atâta timp cât la data de 4 octombrie 2002 când a intrat în vigoare actul de clemență, respectiv, Legea nr. 543/2002 acesta era recidivist încă din 16 mai 2002 (când comisese fapta pentru care a fost condamnat în această cauză și care constituie cel de al doilea termen al recidivei). Sub acest aspect hotărârea pronunțată în apel, și care face obiectul recursului în anulare, este nelegală, urmând a fi casată numai pentru motivul examinat.

O altă consecință a aceleiași stări de drept este și greșita grațiere administrativă a pedepselor ce au format obiectul judecății prin sentința penală nr. 692/2002 a Judecătoriei Bârlad. Inculpatul fiind recidivist la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002 nu se puteau grația pedepsele aplicate prin această hotărâre, împrejurare în care, instanțele ce au judecat infracțiunea comisă la 16 mai 2002 și dedusă judecății, în această cauză trebuiau să înlăture grațierea acestor pedepse, să efectueze contopirea și să dispună în final executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, alături de pedeapsa de un an închisoare ce a fost aplicată în cauza de față. Instanțele nu au procedat astfel, după cum nici în acest cadru situația nu poate fi rezolvată decât parțial, în sensul înlăturării grațierii pentru pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 3 ani, aplicată prin sentința penală nr. 692/2002 a Judecătoriei Bârlad.

În final însă, inculpatul nu va putea fi obligat la executarea pedepsei rezultante de 3 ani (obținută în urma recontopirii), deoarece aceasta ar însemna îngreunarea situației inculpatului, care în total ar trebui să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, într-o cale extraordinară, de atac pronunțată în defavoarea inculpatului și pentru care expirase termenul legal de declarare a recursului în anulare. Astfel, sentința penală nr. 692 din 5 iunie 2002, rămasă definitivă la 14 decembrie 2002, prin care, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare (pedeapsă în care se includ în urma contopirii și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1042/2001 a Judecătoriei Bârlad) nu mai putea fi recurată, într-o cale extraordinară de atac, în defavoarea inculpatului, la 24 septembrie 2004, deoarece expirase termenul de un an de la rămânerea definitivă a sentinței, prevăzut de art. 411 alin. (4) C. proc.

pen. Într-o atare situație, această situație va fi rezolvată în totalitate, într-o altă cale procesuală, în condițiile legii. Acestea sunt considerentele pentru care recursul în anulare va fi admis, în conformitate cu art. 414 1 C. proc. pen., combinat cu art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casată hotărârea pronunțată în apel numai cu privire la greșita aplicare a Legii nr. 543/2002, urmând a fi menținută sentința primei instanțe prin care s-a dispus ca inculpatul să execute, în final pedeapsa de 3 ani închisoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 402 din 2 octombrie 2003 a Tribunalului Vaslui, privind pe intimatul inculpat S.F. Casează hotărârea atacată cu privire la greșita aplicare a Legii nr. 543/2002. Înlătură grațierea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1042 din 14 septembrie 2001 a Judecătoriei Bârlad a cărei suspendare condiționată a fost revocată (prin decizia penală nr. 402/2003 a Tribunalului Vaslui), precum și grațierea aceleiași pedepse, componentă a rezultantei de 3 ani închisoare din sentința penală nr. 692/2002 a Judecătoriei Bârlad, constatată pe calea administrativă la data de 3 aprilie 2003. Menține sentința penală nr. 470 din 3 aprilie 2003 a Judecătoriei Bârlad, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2004.