ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6799/2004

Asupra recursului în anulare

de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 470

din 3 aprilie 2003 a Judecătoriei Bârlad, inculpatul S.F. a fost condamnat la

un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (2) din

Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1042 din 14 septembrie 2001 a

Judecătoriei Bârlad, definitivă prin neapelare la 25 septembrie 2001 și a

dispus executarea în întregime a acesteia, cumulând-o cu pedeapsa de un an

închisoare, urmând să execute, în total, 3 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut că la

16 mai 2002, având permisul de conducere anulat, inculpatul a condus un

autoturism pe drumurile publice.

Tribunalul Vaslui prin decizia

penală nr. 402/ A din 2 octombrie 2003, a admis apelul declarat de procuror, în

sensul că, descontopind pedeapsa de 3 ani închisoare în componentele de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1042/2001 a Judecătoriei Bârlad,

iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a dispus grațierea acestei pedepse și

executarea de către inculpat a celei de un an închisoare, stabilită pentru

infracțiunea dedusă judecății.

Împotriva acestei hotărâri

definitive s-a declarat recurs în anulare prin care s-a susținut că hotărârile

sunt contrare legii sub următoarele două aspecte:

- pe de o parte, prin aceia

că, instanța de apel în mod greșit a grațiat pedeapsa de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală 1042/2001 a Judecătoriei Bârlad pentru care în mod

corect instanța de fond revocase suspendarea condiționată și dispusese

executarea ei alături de pedeapsa de un an închisoare (aplicată faptei dedusă

judecății);

- pe de altă parte, cum

fapta ce face obiectul cauzei participă la două forme de pluralitate,

respectiv, concurs de infracțiuni în raport de faptele sancționate prin

sentința penală nr. 692/2002 a Judecătoriei Bârlad (ale cărei fapte sunt în

același timp concurente cu cele reținute și pedepsite prin sentința penală nr.

1042 din 14 septembrie 2001 a Judecătoriei Bârlad) și recidivă față de

infracțiunile la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.

1042/2001 a Judecătoriei Bârlad, se impunea a se constata că primul termen al

recidivei îl forma condamnările aplicate prin sentințele penale nr. 1042/2001

și 692/2002 (pedepse care la rândul lor au fost contopite prin sentința penală

nr. 692/2002 dispunându-se executarea unei rezultante de 3 ani închisoare, iar

ulterior grațiate); această situație atrăgea revocarea grațierii pedepselor componente

ale rezultantei de 3 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 692 din

5 iunie 2002 a Judecătoriei Bârlad, recontopirea lor într-o pedeapsă rezultantă

de 3 ani închisoare și executarea ei alături de pedeapsa de un an închisoare,

aplicată faptei dedusă judecății, deci în final, urma ca inculpatul să execute

pedeapsa de 4 ani închisoare.

În susținerea acestor motive

de recurs au fost invocate prevederile art. 409 și art. 410 alin. (1), partea

I, pct. 7

1

, teza I C. proc. pen., dispoziții în raport cu care vor

fi examinate criticile formulate, constatându-se că hotărârea pronunțată în

apel este supusă casării pentru considerentele ce urmează:

Este de necontestat că fapta

comisă de inculpat la 16 mai 2002 și dedusă judecății în prezenta cauză participă

la două forme de pluralitate.

Pe de o parte, concursul de

infracțiuni cu cele două fapte penale pentru care inculpatul a fost condamnat

prin sentința penală nr. 692 din 5 iunie 2002 a Judecătoriei Bârlad, la două

pedepse de 2 ani și respectiv 3 ani închisoare; pe de altă parte, în raport de

sentința penală nr. 1042 din 14 septembrie 2001 a Judecătoriei Bârlad, prin

care același inculpat a fost condamnat pentru trei infracțiuni la Decretul nr.

328/1966, la câte un an închisoare, 2 ani închisoare și 3 ani închisoare,

inculpatul este recidivist.

La rândul lor, infracțiunile

sancționate prin cele două sentințe penale, nr. 1042/2001 și nr. 692/2002, sunt

concurente, situație ce a fost valorificată chiar prin sentința penală nr.

692/2002, în sensul contopirii celor 5 infracțiuni, dispunându-se ca pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare să fie executată de inculpatul S.F., în

condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Ulterior, la data intrării

în vigoare a O.U.G. nr. 18/2003, pe cale administrativă, au fost grațiate

pedepsele contopite prin sentința penală nr. 692 din 5 iunie 2002, definitivă

la 14 decembrie 2002, hotărârea pronunțată de Judecătoria Bârlad.

O primă consecință a

situației de fapt și de drept detaliată este greșita grațiere a pedepsei

rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1042/2001 a

Judecătoriei Bârlad.

Chiar dacă prin decizia

penală nr. 402/ A din 2 octombrie 2003, dedusă judecății, Tribunalul Vaslui a

menținut corect revocarea suspendării condiționate pentru această pedeapsă,

întrucât, infracțiunea din 17 mai 2002 s-a comis în termenul condiție al

suspendării, tot astfel nu putea constata grațiată această pedeapsă (pentru

care menținuse revocarea) atâta timp cât la data de 4 octombrie 2002 când a

intrat în vigoare actul de clemență, respectiv, Legea nr. 543/2002 acesta era

recidivist încă din 16 mai 2002 (când comisese fapta pentru care a fost

condamnat în această cauză și care constituie cel de al doilea termen al

recidivei).

Sub acest aspect hotărârea

pronunțată în apel, și care face obiectul recursului în anulare, este nelegală,

urmând a fi casată numai pentru motivul examinat.

O altă consecință a

aceleiași stări de drept este și greșita grațiere administrativă a pedepselor

ce au format obiectul judecății prin sentința penală nr. 692/2002 a

Judecătoriei Bârlad.

Inculpatul fiind recidivist

la data intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002 nu se puteau grația pedepsele

aplicate prin această hotărâre, împrejurare în care, instanțele ce au judecat

infracțiunea comisă la 16 mai 2002 și dedusă judecății, în această cauză

trebuiau să înlăture grațierea acestor pedepse, să efectueze contopirea și să

dispună în final executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, alături de

pedeapsa de un an închisoare ce a fost aplicată în cauza de față.

Instanțele nu au procedat

astfel, după cum nici în acest cadru situația nu poate fi rezolvată decât

parțial, în sensul înlăturării grațierii pentru pedepsele componente ale

pedepsei rezultante de 3 ani, aplicată prin sentința penală nr. 692/2002 a

Judecătoriei Bârlad.

În final însă, inculpatul nu

va putea fi obligat la executarea pedepsei rezultante de 3 ani (obținută în

urma recontopirii), deoarece aceasta ar însemna îngreunarea situației

inculpatului, care în total ar trebui să execute pedeapsa de 4 ani închisoare,

într-o cale extraordinară, de atac pronunțată în defavoarea inculpatului și

pentru care expirase termenul legal de declarare a recursului în anulare.

Astfel, sentința penală nr.

692 din 5 iunie 2002, rămasă definitivă la 14 decembrie 2002, prin care, s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare (pedeapsă în care

se includ în urma contopirii și pedepsele aplicate prin sentința penală nr.

1042/2001 a Judecătoriei Bârlad) nu mai putea fi recurată, într-o cale extraordinară

de atac, în defavoarea inculpatului, la 24 septembrie 2004, deoarece expirase

termenul de un an de la rămânerea definitivă a sentinței, prevăzut de art. 411

alin. (4) C. proc. pen.

Într-o atare situație,

această situație va fi rezolvată în totalitate, într-o altă cale procesuală, în

condițiile legii.

Acestea sunt considerentele

pentru care recursul în anulare va fi admis, în conformitate cu art. 414

1

C. proc. pen., combinat cu art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

casată hotărârea pronunțată în apel numai cu privire la greșita aplicare a

Legii nr. 543/2002, urmând a fi menținută sentința primei instanțe prin care

s-a dispus ca inculpatul să execute, în final pedeapsa de 3 ani închisoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 402 din 2 octombrie

2003 a Tribunalului Vaslui, privind pe intimatul inculpat S.F.

Casează hotărârea atacată cu

privire la greșita aplicare a Legii nr. 543/2002.

Înlătură grațierea pedepsei

de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1042 din 14 septembrie

2001 a Judecătoriei Bârlad a cărei suspendare condiționată a fost revocată

(prin decizia penală nr. 402/2003 a Tribunalului Vaslui), precum și grațierea

aceleiași pedepse, componentă a rezultantei de 3 ani închisoare din sentința

penală nr. 692/2002 a Judecătoriei Bârlad, constatată pe calea administrativă

la data de 3 aprilie 2003.

Menține sentința penală nr.

470 din 3 aprilie 2003 a Judecătoriei Bârlad, în final inculpatul urmând să

execute pedeapsa de 3 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 decembrie 2004.