ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2974/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 279 din 23

decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a dispus în baza art. 334 C.

proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul D.C. din 24 de infracțiuni de furt calificat,

prevăzute de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și 4 tentative la infracțiunea de furt calificat,

prevăzute de art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g)

și i), cu aplicarea art. 37 lit. b), într-o singură infracțiune prevăzută de art.

208 și art. 209 lit. a), e), g) și e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37

lit. b) din același cod, texte în baza cărora inculpatul a fost condamnat la

pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., inculpatul a fost

condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie.

În baza art. 239 alin. (2) și (3),

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., același inculpat a fost condamnat la

pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, la 2 ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și la 2 ani închisoare,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 din Decretul nr. 328/1966, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare, sporită cu un an, în total 9 ani închisoare.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus în

baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor

reținute în sarcina inculpatului F.G. din 7 infracțiuni de furt calificat,

prevăzute de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i), cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., în 7 infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 și

art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) din același cod, dispunându-se condamnarea

acestuia, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, patru pedepse de câte 4

ani închisoare și două pedepse de câte 3 ani închisoare.

S-a constatat că aceste infracțiuni

sunt concurente cu faptele comise de inculpat în perioada 30 decembrie 1998, 7

mai 1999, pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 1752 din

7 decembrie 1999; sentința penală nr. 392 din 7 martie 2000 și sentința penală nr.

1401 din 12 octombrie 1999, toate pronunțate de Judecătoria Buzău, prin care

s-au aplicat pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani și 2 luni

închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a constatat că aceste pedepse au

fost contopite prin sentința penală nr. 2653 din 15 noiembrie 2000 a

Judecătoriei Focșani, dispunându-se descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani

închisoare, în pedepsele componente, iar în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 36 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului

în cauza de față cu cele 4 pedepse aplicate, pentru infracțiuni concurente,

rezultând pedeapsa finală de 4 ani închisoare. S-a constatat executată această

pedeapsă în perioada 19 mai 1999, 30 ianuarie 2002, când inculpatul a fost

liberat condiționat, având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 473 zile

închisoare.

Conform art. 334 C. proc. pen., prin

aceiași hotărâre s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor,

pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.G. din 19 infracțiuni de

furt calificat, prevăzute de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și

i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și două tentative la infracțiunea de

furt calificat, prevăzute de art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 alin.

(1) lit. a), e), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a), într-o singură

infracțiune de furt calificat, prevăzută de art. 209 și art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) din același

cod, dispunându-se condamnarea lui la pedeapsa de 8 ani închisoare.

S-a revocat liberarea condiționată

și s-au contopit cele 473 zile închisoare rămase neexecutate, în pedeapsa de 8 ani

închisoare, această pedeapsă urmând a fi executată în final de către inculpat.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate timpul arestării preventive cu

începere de la 24 martie 2002, la zi pentru inculpatul F.G. și de la 25 martie

2002, la zi pentru inculpatul D.C.

Prin aceiași sentință a mai fost

condamnat și inculpatul I.C. la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

Inculpații au fost obligați, în

solidar, la despăgubiri civile către părțile civile constituite în cauză.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, în perioada 30 ianuarie, 1 februarie 2002 și 22 martie

2002, inculpații D.C., I.C. și F.G. au săvârșit la diferite intervale de timp

însă într-o perioadă scurtă, acțiuni ce constituie fiecare în parte conținutul

aceleiași infracțiuni de furt calificat, chiar dacă unele dintre acestea au

rămas în forma tentativei, stabilindu-se că ei au acționat în baza unei

rezoluții infracționale unice, constând într-o hotărâre comună, luată inițial

în privința sustragerii de bunuri din diferite unități comerciale, folosindu-se

de autoturisme sustrase, cu număr de înmatriculare false, acțiuni pe care

inculpații au decis să le comită în viitor, comportându-se de fiecare dată conform

planului stabilit.

Apelurile prin care inculpații D.C.

și F.G. au solicitat reducerea pedepselor, au fost respinse ca nefondate de

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 125 din 12 martie 2003.

Declarând recurs, inculpații D.C. și

F.G. au solicitat să le fie reduse pedepsele aplicate, motivul de recurs fiind

cel prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile inculpaților sunt

nefondate.

În concordanță cu probele administrate,

instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților,

încadrând just în dispozițiile legii infracționale săvârșite de aceștia.

Pedepsele aplicate au fost bine

individualizate în raport cu criteriile, prevăzute în art. 72 C. pen.

Astfel, s-a avut în vedere

gravitatea deosebită a faptelor în raport de modul în care inculpații au

conceput și realizat activitatea infracțională, multitudinea infracțiunilor

săvârșite și persoana inculpaților, ambii recidiviști, fapt ce agravează

răspunderea lor penală.

În consecință, recursurile

inculpaților vor fi respinse ca nefondate, iar aceștia vor fi obligați la

cheltuieli judiciare către stat, în care se include și onorariul avocatului din

oficiu.

Din pedepse se va deduce la zi

timpul arestării preventive pentru fiecare dintre inculpați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.C. și F.G., împotriva deciziei penale nr. 125 din 12

martie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 24 martie 2002 la 20 iunie 2003,

pentru F.G. și de la 25 martie 2002, la 20 iunie 2003 pentru D.C.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de

câte 300.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 20

iunie 2003.