ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2974/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 279 din 23 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.C. din 24 de infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 4 tentative la infracțiunea de furt calificat, prevăzute de art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. b), într-o singură infracțiune prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a), e), g) și e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) din același cod, texte în baza cărora inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie. În baza art. 239 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 35 din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu un an, în total 9 ani închisoare.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului F.G. din 7 infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în 7 infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) din același cod, dispunându-se condamnarea acestuia, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, patru pedepse de câte 4 ani închisoare și două pedepse de câte 3 ani închisoare.

S-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu faptele comise de inculpat în perioada 30 decembrie 1998, 7 mai 1999, pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 1752 din 7 decembrie 1999; sentința penală nr. 392 din 7 martie 2000 și sentința penală nr. 1401 din 12 octombrie 1999, toate pronunțate de Judecătoria Buzău, prin care s-au aplicat pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani și 2 luni închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare. S-a constatat că aceste pedepse au fost contopite prin sentința penală nr. 2653 din 15 noiembrie 2000 a Judecătoriei Focșani, dispunându-se descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, în pedepsele componente, iar în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 36 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului în cauza de față cu cele 4 pedepse aplicate, pentru infracțiuni concurente, rezultând pedeapsa finală de 4 ani închisoare.

S-a constatat executată această pedeapsă în perioada 19 mai 1999, 30 ianuarie 2002, când inculpatul a fost liberat condiționat, având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 473 zile închisoare. Conform art. 334 C. proc. pen., prin aceiași hotărâre s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.G. din 19 infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și două tentative la infracțiunea de furt calificat, prevăzute de art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a), într-o singură infracțiune de furt calificat, prevăzută de art. 209 și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) din același cod, dispunându-se condamnarea lui la pedeapsa de 8 ani închisoare.

S-a revocat liberarea condiționată și s-au contopit cele 473 zile închisoare rămase neexecutate, în pedeapsa de 8 ani închisoare, această pedeapsă urmând a fi executată în final de către inculpat. A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate timpul arestării preventive cu începere de la 24 martie 2002, la zi pentru inculpatul F.G. și de la 25 martie 2002, la zi pentru inculpatul D.C. Prin aceiași sentință a mai fost condamnat și inculpatul I.C. la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare. Inculpații au fost obligați, în solidar, la despăgubiri civile către părțile civile constituite în cauză. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în perioada 30 ianuarie, 1 februarie 2002 și 22 martie 2002, inculpații D.C., I.C.

și F.G. au săvârșit la diferite intervale de timp însă într-o perioadă scurtă, acțiuni ce constituie fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni de furt calificat, chiar dacă unele dintre acestea au rămas în forma tentativei, stabilindu-se că ei au acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, constând într-o hotărâre comună, luată inițial în privința sustragerii de bunuri din diferite unități comerciale, folosindu-se de autoturisme sustrase, cu număr de înmatriculare false, acțiuni pe care inculpații au decis să le comită în viitor, comportându-se de fiecare dată conform planului stabilit. Apelurile prin care inculpații D.C. și F.G. au solicitat reducerea pedepselor, au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 125 din 12 martie 2003. Declarând recurs, inculpații D.C.

și F.G. au solicitat să le fie reduse pedepsele aplicate, motivul de recurs fiind cel prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Recursurile inculpaților sunt nefondate. În concordanță cu probele administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrând just în dispozițiile legii infracționale săvârșite de aceștia. Pedepsele aplicate au fost bine individualizate în raport cu criteriile, prevăzute în art. 72 C. pen. Astfel, s-a avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor în raport de modul în care inculpații au conceput și realizat activitatea infracțională, multitudinea infracțiunilor săvârșite și persoana inculpaților, ambii recidiviști, fapt ce agravează răspunderea lor penală.

În consecință, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate, iar aceștia vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat, în care se include și onorariul avocatului din oficiu. Din pedepse se va deduce la zi timpul arestării preventive pentru fiecare dintre inculpați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.C. și F.G., împotriva deciziei penale nr. 125 din 12 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 24 martie 2002 la 20 iunie 2003, pentru F.G. și de la 25 martie 2002, la 20 iunie 2003 pentru D.C. Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 300.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2003.