ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2999/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 430 din 10

octombrie 2002, pronunțată de secția penală a Tribunalului Prahova, s-a dispus

condamnarea inculpaților.

- T.F. la pedeapsa de 8 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 13 C. pen.,

faptă din 16 ianuarie 2002;

- D.R.A. la pedeapsa de 4 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 13 C. pen.,

faptă din 16 ianuarie 2002 și 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209

alin. (1) lit. a) și e) C. pen. și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen., faptă din 31 octombrie 2001, parte vătămată G.S.

În baza dispozițiilor art. 33 și

art. 34 C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani

închisoare.

Prin aceeași hotărâre au mai fost

condamnați și inculpații

N.A.

la

pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

262 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., faptă din 16 ianuarie 2002;

D.F. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 221 C. pen., 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., faptă din 17 ianuarie 2002, parte vătămată T.G., prejudiciu 15.000.000

lei.

În baza art. 61 C. pen., s-a

menținut liberarea condiționată pentru restul de 1663 zile închisoare, rămas

neexecutat, dintr-o pedeapsă anterioară de 5 ani închisoare, aplicată

inculpatei D.F. prin sentința penală nr. 101 din 11 ianuarie 2001 a

Judecătoriei Ploiești, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie,

dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa aplicată prin sentință,

respectiv 2 ani și 6 luni închisoare.

Pentru inculpații T.F. și D.R.A. s-a

menținut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele

aplicate acestora reținerea și arestarea preventivă, respectiv de la 18

ianuarie 2002 la zi pentru inculpatul T.F. și de la 29 ianuarie 2002 la zi

pentru inculpatul D.R.A.

În privința inculpatelor D.F. și

N.A., s-a luat act că acestea sunt arestate în alte cauze.

În latura civilă, s-a constatat

acoperit integral, prin restituire, prejudiciul creat părții vătămate T.G.

S-a admis acțiunea civilă exercitată

în procesul penal de partea vătămată G.S. și s-a dispus obligarea inculpatului

D.R.A., în solidar cu părțile responsabile civilmente D.I. și D.M.M., la plata

sumei de 17 milioane lei și a sumei de 3.435 dolari S.U.A., la cursul oficial

de schimb al B.N.R. de la data plății către partea civilă G.S.

S-a dispus obligarea fiecăruia din

cei 4 inculpați (a inculpatului D.R.A., în solidar cu părțile responsabile civilmente)

la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre

de condamnare, prima instanță a reținut în sarcina celor patru inculpați, că în

seara zilei de 16 ianuarie 2002, în jurul orelor 22,00, inculpatul T.F. se afla

împreună cu concubina sa N.A. și inculpatul D.R.A. în barul aparținând SC N.

SRL Ploiești.

În același local se aflau și

inculpata D.F. însoțită de martora T.C.M., care stăteau împreună cu partea

vătămată T.G. la o masă.

A mai reținut instanța de fond că

partea vătămată se afla în stare de ebrietate, iar inculpata și martora îl

cunoscuseră în seara respectivă.

La un moment dat, inculpata D.F. a

observat că partea vătămată purta un lănțișor și l-a provocat, spunându-i că

acesta nu este din aur, partea vătămată fiind de acord să-și scoată lănțișorul

și să-l dea inculpatei pentru a-l examina, după care partea vătămată a reprimit

obiectul din aur, introducându-l în buzunarul de la cămașă.

Inculpații T.F. și D.R.A. au

observat cele petrecute la masa alăturată și în baza unei rezoluții

infracționale spontane, T.F. a imobilizat partea vătămată, prinzându-i mâinile

la spate, timp în care D.R.A. a deposedat-o de lănțișorul în valoare de 15

milioane lei.

Partea vătămată s-a zbătut și a

încercat să-și recupereze lănțișorul, încercând să-i prindă pe inculpați,

astfel încât, în fața ușii de la intrare în bar s-a creat o mică încăierare,

datorită faptului că partea vătămată încerca să scape din imobilizare.

S-a mai reținut că, în aceste

împrejurări, toți cei patru inculpați au părăsit localul, T.F. și D.R.A.

fugind, urmăriți fiind de partea vătămată care, însă, nu a reușit să-i prindă.

A doua zi, inculpatul T.F. a vândut

lănțișorul cu suma de 6.400.000 lei, dându-i inculpatei D.F. suma de 600.000

lei, pentru a nu fi denunțat de aceasta, restul sumei împărțindu-l cu

inculpatul D.R.A.

În privința inculpatei N.A., s-a

constatat că deși aceasta nu a participat la săvârșirea faptei și nu a obținut

foloase materiale, a observat activitatea desfășurată de T.F. și D.R.A., însă

nu a denunțat această faptă organelor de poliție.

Prejudiciul creat părții vătămate

T.G. a fost acoperit prin restituire, astfel încât, aceasta nu s-a mai

constituit parte civilă în procesul penal.

În ceea ce privește fapta din 31

octombrie 2001, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului D.R.A.,

judecătorul fondului a reținut prin hotărâre că, acesta s-a deplasat la această

dată, în jurul orelor 8,00, pe raza orașului Urlați, în piața centrală, cu

intenția de a sustrage bani și bunuri, însoțit fiind de făptuitorul S.M., față

de care cercetările au fost desjunse prin rechizitoriu.

În piață, cei doi au observat-o pe

partea vătămată G.S. care comercializa mărfuri expuse pe o tarabă și introducea

banii obținuți din vânzarea acestora într-o borsetă, sesizând că, la un moment

dat, aceasta a așezat borseta pe un scaun sub tarabă.

Profitând de un moment de neatenție

al părții vătămate, inculpatul D.R.A. i-a sustras acestuia borseta, pe când

făptuitorul îi asigura paza.

Partea vătămată G.S. s-a constituit

parte civilă împotriva inculpatului D.R.A. cu suma de 3.435 dolari S.U.A., de

asemenea suma de 15.000.000 lei c/val. unui telefon mobil, solicitând de

asemenea obligarea acestuia la restituirea actelor de identitate, banii și

bunurile aflându-se în borseta sustrasă.

În ceea ce privește individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate celor 4 inculpați, prima instanță a ținut cont

de pericolul social concret, ridicat, al faptelor, de modul în care acestea au

fost săvârșite, de prejudiciul produs, dar și de circumstanțele personale ale

fiecăruia din cei patru inculpați, în primul rând de trecutul infracțional al

acestora.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații T.F. și D.R.A., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinice.

Inculpatul T.F., a susținut că

încadrarea juridică dată faptei de către prima instanță este greșită, precizând

că sustragerea lănțișorului a fost făcută de coinculpatul D.R.A., prin metoda

„tampon”, fără exercitarea unor violențe asupra părții vătămate, în fapt, fără

ca aceasta să realizeze că lănțișorul i-a fost sustras, lucru pe care l-a

observat după ce inculpatul D.R.A. părăsise localul.

Inculpatul a solicitat schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie calificată în infracțiunea de

furt calificat și, implicit, redozarea pedepsei aplicate, chiar cu reținerea în

favoarea sa a unor circumstanțe personale atenuante, având în vedere

participarea sa redusă la săvârșirea faptei și sinceritatea dovedită pe

parcursul procesului.

Inculpatul D.R.A. a criticat

hotărârea sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, solicitând în

esență, reducerea acesteia pe motiv că a comis fapta în stare de minorat și nu

are antecedente penale.

Prin decizia penală nr. 573 din 9

decembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de inculpații T.F. și D.R.A., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția

pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal

au declarat recurs inculpații T.F. și D.R.A., solicitând, pe fond, schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de furt (pentru inculpatul D.R.A.) și în

infracțiunea de tăinuire (pentru inculpatul T.F.), iar în subsidiar, reducerea

pedepselor.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Instanța de fond, a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptelor comise.

Probatoriul administrat în cauză a

demonstrat fără dubiu că faptele inculpaților recurenți se încadrează la

infracțiunea de tâlhărie, așa încât susținerile acestora de schimbare a

încadrării juridice nu pot fi primite.

Astfel, martora P.Șt., barman de

serviciu în localul unde s-au comis faptele, aparținând SC N. SRL Ploiești, a

relatat detaliat modul în care partea vătămată a fost deposedată de lănțișorul

de aur, respectiv prin violență și cu participarea tuturor inculpaților.

Aceasta a relatat cum partea vătămată a fost imobilizată, a încercat să scape,

creându-se o busculadă în care partea vătămată a rupt geaca inculpatului T.F.

Participarea inculpaților la

comiterea faptei este dovedită și de faptul că, a doua zi după comiterea

faptei, s-au dus împreună în oraș pentru a vinde lănțișorul, iar după

valorificarea acestuia au împărțit suma obținută.

Cu privire la fapta de furt în dauna

părții vătămate G.S. de către inculpatul D.R.A. nu sunt dubii, inculpatul

recunoscând fapta.

În consecință, susținerile

inculpaților în ce privește schimbarea încadrării juridice nu sunt fondate, așa

încât nu vor fi primite.

Cu privire la motivul de recurs

formulat de inculpați și care vizează reducerea pedepselor, se constată că la

stabilirea pedepselor aplicate inculpaților recurenți s-au avut în vedere

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cât și scopurile

pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Astfel, pericolul social concret

ridicat al faptelor comise, modul în care au săvârșit aceste fapte (în grup,

într-un local public), alături de circumstanțele reale și personale, sunt

aspecte care au condus la stabilirea unor pedepse corespunzătoare, în ce

privește cuantumul cât și modalitatea de executare.

Față de aceste considerente, urmează

să fie respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, conform

dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații T.F. și D.R.A. împotriva deciziei penale nr. 573 din 9

decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedepse durata reținerii

și arestării preventive de la 18 ianuarie 2002 până la 24 iunie 2003, pentru

inculpatul T.F., și de la 29 ianuarie 2002 până la 24 iunie 2003, pentru

inculpatul D.R.A.

Obligă recurenții la câte 1.400.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 iunie 2003.