ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 501/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Prahova, prin sentința

penală nr. 264 din 24 iunie 2003, condamnă pe inculpatul G.R. la:

a) 4 ani de închisoare și 3 ani

interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută

de art. 12 din Legea nr. 87/1994;

b) 2 ani de închisoare și un an

interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută

de art. 11 din Legea nr. 87/1994;

c) 2 ani de închisoare și un an

interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută

de art. 13 din Legea nr. 87/1994;

d) 2 ani de închisoare și un an

interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută

de art. 14 din Legea nr. 87/1994;

e) un an și 6 luni de închisoare,

pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de

art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 din cod;

f) 2 ani de închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 40 alin. (2) din Legea contabilității nr.

82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

g) 2 ani de închisoare, pentru

infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de

art. 297 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., pedeapsa

grațiată prin efectul Legii nr. 543/2002.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., celelalte pedepse privative de libertate sunt contopite în cea

mai grea, inculpatul urmând să execute 4 ani de închisoare și 3 ani

interzicerea unor drepturi.

Inculpatul este menținut în stare de

arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenția preventivă, de la 7

ianuarie 2002 până la zi.

Conform art. 118 lit. d) C. pen., se

confiscă de la inculpat suma de 1.955.307.720 lei, obținută din comercializarea

produselor petroliere.

Este menținută măsura sechestrului

asigurător.

Inculpatul este obligat să plătească

Ministerului Finanțelor suma de 4.521.003.018 lei despăgubiri civile, în

solidar cu S.C. D.V.I.E. S.R.L. Ploiești, parte civilmente responsabilă.

De asemenea, inculpatul este obligat

la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că, în perioada 2000 - 2002, inculpatul, asociat al S.C.

D.V.I.E. S.R.L. Ploiești, a comercializat importante cantități de produse

petroliere, sustrăgându-se, însă, controlului organelor de specialitate,

nedepunând declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat,

nedepunând deconturile de T.V.A. și bilanțurile contabile, actele privind

aprovizionările și livrările produselor comercializate.

După începerea cercetărilor,

inculpatul a „cesionat”, fictiv, capitalul social al firmei și a distrus, prin

incendiere, evidența contabilă a societății.

Prin reconstituirea evidenței

contabile s-a stabilit că inculpatul a valorificat 952.480 kg combustibil

lichid ușor, 48.280 kg motorină și 22.980 kg benzină, obținând un venit,

ilicit, de aproape două milioane lei, sumă pe care nu a evidențiat-o în

contabilitate și s-a sustras de la plata impozitelor și taxelor datorate

statului.

Inculpatul declară apel, cerând

exonerarea de răspundere pentru infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr.

82/1991 și reducerea pedepsei.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 439 din 6 octombrie 2003, respinge, ca nefondat, apelul.

Prin recursul de față, inculpatul

critică decizia, reiterând cererea de redozarea pedepsei.

Critica nu este întemeiată.

Prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe

care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedeapsa aplicată

inculpatului, ținând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de

art. 72 C. pen.

Nu sunt temeiuri de reducere a

acestei pedepse. Faptele inculpatului sunt numeroase și grave.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare care să fie luate în examinare din oficiu.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., decizia atacată va fi menținută prin respingerea

recursului, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.R. împotriva deciziei penale nr. 439 din 6 octombrie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă timpul reținerii

și arestării preventive a inculpatului de la 7 ianuarie 2002 la 28 ianuarie

2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 ianuarie 2004.