ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1620/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 107 din 19 martie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul R.V.A.

la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals, în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, la 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și la 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune privind calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 297, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. Pe latură civilă, s-a admis acțiunea civilă formulată de Ministerul Transporturilor, Lucrărilor Publice și Locuinței și inculpatul a fost obligat să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.R., SNC Ploiești, suma de 852.270.422 lei despăgubiri civile. Acțiunea civilă formulată de Ministerul Finanțelor, D.G.F.P. Prahova a fost respinsă. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul, administrator al SC L.R.

SNC Ploiești, în perioada 21 aprilie 2000 – 2 octombrie 2001, a desfășurat activități de comercializare produse petroliere, fără însă a ține o evidență contabilă strictă, în conformitate cu normele legale incidente. D.G.F.P. Prahova, la 14 noiembrie 2002, urmare controlării firmei inculpatului, a constatat că în intervalul 2000 – 2001, societatea nu a depus declarația privind obligațiile fiscale, de conturi TVA, bilanțuri contabile, deși activitate a existat și nu a înregistrat aceste rezultate în patrimoniu, fiind astfel încălcate dispozițiile Legii nr. 82/1991, legea contabilității. Practic, inculpatul, a achiziționat de la SNP P. SA, sucursala P. și de la SC R. Rafinare, Rafinăria V. Ploiești, cantități de motorină și benzină fără taxă MTR cât și vega - sol și solvent de extracție.

În perioada 21 aprilie 2000 – 7 august 2000, de la cele două societăți amintite, inculpatul a achiziționat cantitatea totală de 412.293 kg motorină pentru agricultură, fără taxă MTR și 60.750 kg benzină PREMIUM II, CO 95, tot fără taxă MTR, el livrându-le către diferiți clienți, în facturile emise înscriind, nereal, că prețul include taxa MTR. Prin această activitate, inculpatul a încasat, ilegal, taxa MTR în sumă de 852.270.422 lei. În perioada 23 august – 20 octombrie 2001, inculpatul a achiziționat de la SC R. Rafinăria V., cantitatea de 14.460 kg vega - sol, pe care, după ce a evidențiat-o, scriptic, ca fiind motorină, a livrat-o SC L. SRL Sfântu Gheorghe. La 2 octombrie 2001, inculpatul a cumpărat de la SNP D.L.P.P.

Brazi, cantitatea de 11.320 kg solvent de extracție, pe care, de asemenea, a livrat-o SC P.G. SRL Brașov ca fiind benzină PREMIUM II, CO 95, el obținând, nelegal, suma totală de 101.851.789 lei. După 9 august 2000 și până la 2 octombrie 2001, inculpatul, împreună cu administratorul SC D.I.E. SRL Ploiești, G.R. și cu A.I., folosind aceeași manieră infracțională, au achiziționat produse petroliere inferioare pe care le-au vândut ca fiind motorină sau benzină, precum și motorină fără taxă MTR, dar pentru care în facturile fiscale, au înscris taxa respectivă. În aceste mod, în perioada septembrie 2000 – mai 2001, inculpatul l-a ajutat pe G.R. să comercializeze, prin SC D.I.E. SRL Ploiești, cantitatea de 1.859.953 kg motorină pentru agricultură, scutită de taxa MTR, dar, în realitate, la vânzarea către beneficiari, ei încasând această taxă, prejudiciul adus cifrându-se la 5.169.383.383 lei.

În perioada august 2000 – septembrie 2001, inculpatul în baza aceleiași înțelegeri cu G.R., l-a ajutat pe acesta să valorifice cantitățile de 952.480 kg combustibil ușor tip I și 49.280 kg combustibil tip M ca fiind motorină, și cantitatea de 22.980 kg benzină de extracție ca fiind benzină P., beneficiarii fiind ai firmei sale. Ca atare, s-a obținut, nelegal, suma de 1.955.307.720 lei, neevidențiată în contabilitatea SC D.I.E. SRL Ploiești, documentele însoțitoare livrărilor către beneficiari atestând nereal calitatea produsului și componentele prețului. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind greșita stabilire a situației de fapt și, implicit, a vinovăției sale, sens în care a solicitat achitarea, în susținerea motivului de apel el argumentând că singurul vinovat de săvârșirea faptelor este G.R., condamnat într-un alt dosar.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 247 din 21 mai 2003 a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat. Nemulțumit și de hotărârea pronunțată de instanța de apel, inculpatul, termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 18 C. proc. pen., respectiv faptelor săvârșite li s-a dat o greșită încadrare juridică și în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt. Recursul declarat de inculpat este fondat. Potrivit art. 11 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, se incriminează sustragerea de la plata impozitelor, taxelor și a contribuțiilor datorate statului, prin neînregistrarea unor activități, pentru care legea prevede obligația înregistrării, în scopul obținerii de venituri.

Acest text de lege incriminează deci acțiunea contribuabilului de a viola o dispoziție a legii fiscale, în scopul de a nu plăti taxele datorate, în întregime sau în parte. În cauză, inculpatul, achiziționând produse petroliere plătite fără taxa MTR, pe care le-a vândut însă încasând pentru sine taxa, deci sustrăgându-se de la plata ei către stat, a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994, nu infracțiunea de înșelăciune, aceasta constând din inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Așa fiind, instanța trebuia să constate că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994, nu pe cea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

Întrucât până la momentul judecății, textul art. 11 din Legea nr. 87/1994 a suferit modificări, se va aplica art. 13 C. pen., respectiv cel ale cărui limite de pedeapsă constituie legea penală mai favorabilă. Privind pedeapsa pentru această infracțiune, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., se apreciază că 3 ani și 6 luni închisoare răspund pericolului social al faptei, agravat de atingerea adusă normelor vizând obligațiile contribuabilului vis-a-vis de bugetul de stat, împrejurările în care fapta a fost comisă, respectiv pe o perioadă care s-a întins pe aproximativ un an și 6 luni, dar și persoanei făptuitorului, acesta sustrăgându-se urmăririi penale.

În ce privește reținerea, în sarcina inculpatului, a tentativei la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, fapta pentru care inculpatul G.R. a fost trimis în judecată într-o cauză disjunsă, este de observat că acest din urmă inculpat, prin sentința penală nr. 264 din 24 iunie 2003 a Tribunalului Prahova, a fost condamnat, prin schimbarea încadrării juridice, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994, instanța, în baza probatoriului administrat constatând că în ce-l privește, infracțiunea de înșelăciune nu există în materialitatea sa, odată ce inculpatul a cumpărat motorină fără taxă MTR inclusă în preț și a revândut-o cu perceperea, de la beneficiari, a respectivei taxe, el astfel obținând un venit ilicit concretizat în neplata impozitului pe profit și a TVA.

Ca atare, în sarcina inculpatului R.V.A. nu se poate reține complicitate la infracțiunea de înșelăciune motiv pentru care se impune achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există). Totodată, față de modificările legislative de la data săvârșirii faptelor până la judecată, se constată că în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, pedepsele de 4 ani închisoare, aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și 4 ani închisoare, pentru complicitate la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 297, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, sunt grațiate în întregime și condiționat.

Se va face aplicarea art. 7 din legea sus-menționată. Având în vedere că inculpatul recurent a săvârșit faptele de evaziune fiscală și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod în concurs, în conformitate cu prevederile art. 33 lit. a), ale art. 34 lit. b) și cu referire la art. 72 și art. 52 C. pen., pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și de 2 ani închisoare se vor contopi, se va dispune executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., fiind în măsură să realizeze prevenția generală și specială.

Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul R.V.A. împotriva deciziei penale nr. 247 din 21 mai 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 107 din 19 martie 2003 a Tribunalului Prahova, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei în înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, la dispoziția de condamnare a inculpatului pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) din același cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și referitor la neaplicarea legii de grațiere vizând pedepsele pentru infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și pentru complicitate la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 297, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă, de 10 ani închisoare, în pedepsele componente, astfel: - 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod; - 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod; - 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod; - 10 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod; - 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 26, raportat la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994, text de lege în baza căruia cu aplicarea art. 13 C. pen., condamnă pe inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În baza art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002 constată grațiate, în întregime și condiționat, pedepsele de 4 ani închisoare, aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și de 4 ani închisoare, pentru complicitate la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 297, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 29 noiembrie 2002 la 24 martie 2004. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2004.