ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1773/2005

Asupra recursului în anulare

de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 261

din 4 iulie 2003, pronunțată de Judecătoria Sf. Gheorghe, inculpatul S.E.A. la

următoarele pedepse:

- 3 luni închisoare, pentru

infracțiunea de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură

privată în formă continuată, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art.

290 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 și a art. 37 lit. a)

din același cod;

- 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 13 din

Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 alin. (2), art. 13

și a art. 37 lit. a) C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de participație improprie la fals intelectual la legea

contabilității, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 40 din

Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2), art. 42 și a art. 37 lit. a) din același cod;

- 3 luni închisoare, pentru

infracțiunea de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 și a art. 37 lit. a) din același cod;

În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, de 6 luni închisoare, iar, în lipsa art. 86

1

din același cod,

a dispus suspendarea sub supraveghere a acestei pedepse fixând un termen de

încercare pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.

În temeiul art. 83 C. pen.,

a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 314 din 3 octombrie 2001 a

Judecătoriei Sf. Gheorghe, pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (1)

din Decretul nr. 328/1966, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a

constatat grațiată această pedeapsă.

Hotărând astfel, prima

instanță a reținut că, în calitate de administrator al SC S.I. SRL Sf.

Gheorghe, având ca obiect de activitate importul-exportul de piese auto și

comercializarea pe piața internă, inculpatul a dispus angajaților săi ca, în

perioada ianuarie 2001 - mai 2002, să întocmească facturi și chitanțe fiscale

fictive prin care se atestă în mod nereal că societatea a achiziționat piese

auto, evidențiind în contabilitate cheltuieli inexistente, având drept urmare

deducerea de T.V.A. în mod nelegal.

De asemenea, în perioada

martie 2000 – decembrie 2002, a importat piese auto din Ungaria dar a întocmit

acte de recepție pentru cantități mai mari, prin faptele sale producând un

prejudiciu total de 907.526.051 lei D.G.F.P. Covasna.

Tribunalul Covasna, prin

decizia penală nr. 210 din 16 octombrie 2003, a admis în parte apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe și a dispus anularea actelor

false.

Prin decizia penală nr. 87/

R din 30 ianuarie 2004, Curtea de Apel Brașov a admis recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, care a criticat hotărârile pronunțate

în cauză pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate, și a majorat

cele patru pedepse la un an închisoare(două fapte) și un an și 6 luni

închisoare (două fapte), urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an și 6 luni

închisoare, sporită la 2 ani închisoare.

De asemenea, a majorat de la

2 ani și 6 luni, la 5 ani termenul de încercare stabilit potrivit art. 86

2

C. pen. și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Împotriva hotărârilor mai

sus menționate, procurorul general a declarat recurs în anulare, în temeiul

art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7

1

teza I C. proc.

pen., considerându-le ca fiind contrare legii, întrucât instanțele au aplicat

prevederile Legii nr. 543/2002 cu privire la pedeapsa de un an închisoare,

aplicată anterior inculpatului prin sentința penală nr. 314 din 3 octombrie

2001 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, deși inculpatul nu trebuia să beneficieze de

prevederile actului de clemență.

Recursul în anulare este

fondat.

Potrivit art. 1 lit. a) din

Legea nr. 543/2002, modificată, se grațiază în întregime pedepsele cu

închisoarea până la 5 ani inclusiv, precum și pedepsele cu amenda aplicate de

instanțele de judecată, iar potrivit art. 4 din aceeași lege, aceste prevederi

nu se aplică celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă

și celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.

Infractor recidivist este o

persoană care, după o primă condamnare, săvârșește o nouă infracțiune, în

condițiile cerute de lege pentru existența recidivei.

În consecință, starea de

recidivă, respectiv, calitatea de recidivist se dobândesc în momentul

săvârșirii celei de-a doua infracțiuni.

Pe de altă parte, exceptarea

recidiviștilor de la grațiere vizează toți condamnații care au dobândit

calitatea de recidivist până în momentul intrării în vigoare a actului de

clemență.

Prin prisma acestei calități

urmează a fi analizată vocația condamnatului la beneficiul actului de clemență

pentru toate pedepsele anterior aplicate.

Chiar dacă, la data

săvârșirii uneia dintre infracțiunile anterioare se afla la prima încălcare a

legii, vocația sa la grațiere este analizată în raport de condițiile în care se

găsește în momentul respectiv, cu evoluția sa ulterioară, cu pericolul sporit

pe care l-a dobândit persoana în cauză, ca urmare a activității infracționale

ulterioare.

Ca o consecință, selecția

legiuitorului cu privire la persoana care urmează să beneficieze de clemență

operează la data actului normativ și în raport cu situația existentă la acel

moment, singurul determinant în stabilirea sferei de aplicare a actului de

clemență.

În cauză, din fișa de cazier

judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința penală

nr. 314 din 3 octombrie 2001 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, definitivă prin

neapelare, la un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr.

328/1966.

Din probele administrate

reiese că inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății în prezenta cauză, în

perioada ianuarie 2001 – decembrie 2002, deci în termenul de încercare a

suspendării, dobândind astfel calitatea de recidivist postcondamnatoriu, așa cum

în mod corect au reținut și instanțele de judecată.

Întrucât inculpatul a

dobândit calitatea de recidivist, prin care este apreciată vocația sa la

grațiere pentru pedepsele anterior aplicate și care, datorită acestei calități,

sunt excluse de la beneficiul actului de clemență, chiar dacă la data

săvârșirii infracțiunii ce a atras inițial această pedeapsă, inculpatul era

infractor primar, critica din recursul în anulare este pe deplin întemeiată.

În atare situație,

prevederile art. 1 din actul de clemență nu mai erau incidente, nefiind

îngăduită grațierea pedepsei care constituie primul termen al recidivei.

Pentru aceste considerente,

recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 414

1

alin. (1),

raportat la art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor casa

hotărârile atacate numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 543/2002 privind pedeapsa de un an închisoare, aplicată

inculpatului S.E.A., prin sentința penală nr. 314 din 3 octombrie 2001 a

Judecătoriei Sfântu Gheorghe, a cărei executare cu suspendarea condiționată a

fost revocată.

Va înlătura aplicarea

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, referitor la pedeapsa mai sus

menționată și în baza art. 83 C. pen., va dispune ca inculpatul să execute

această pedeapsă de un an închisoare, prin privare de libertate.

Va deduce din pedeapsă,

perioada executată de la 26 martie 2003 până la 9 aprilie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 261 din 4

iulie 2003 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, deciziei penale nr. 210 din 16

octombrie 2003 a Tribunalului Covasna și deciziei penale nr. 87/ R din 30

ianuarie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul S.E.A.

Casează hotărârile atacate

numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr.

543/2002 privind pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului S.E.A.

prin sentința penală nr. 319 din 3 octombrie 2001 a Judecătoriei Sfântu

Gheorghe, a cărei revocare a executării suspendării condiționate a fost

dispusă.

Înlătură aplicarea art. 1

din Legea nr. 543/2002, referitor la pedeapsa mai sus menționată și în baza

art. 83 C. pen., dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă, respectiv

un an închisoare, prin privare de libertate.

Deduce din pedeapsă,

perioada executată de la 26 martie 2003 până la 9 aprilie 2003.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 martie 2005.