ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1253/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1253/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 174 din 3 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 14266/99/2011 al Tribunalului

Iași s-a dispus condamnarea inculpatului S.P., fără antecedente penale, pentru

săvârșirea infracțiunilor de:

- evaziune fiscală, prevăzută

de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a -II-a, lit. b) și lit. c) (respectiv dreptul de

a fi administrator în cadrul societăților comerciale) C. pen. pe durată de 2 ani;

- fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul disp. art.

33 lit. a), 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3

ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a -II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Pe durata și în condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, b)

și c) C. pen.

În baza disp. art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante

de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință pe o durată de

5 ani, care constituie termen de încercare potrivit disp. art. 86

2

C. pen.

În baza disp. art. 86

3

C. pen. s-a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prev. de

alin. (1) al textului de lege sus-menționat, respectiv:

- să se prezinte la datele

fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare a infractorilor, organ

desemnat de instanță cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului

asupra disp.art. 86

4

C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii, s-a dispus suspendarea și a executării pedepsei accesorii, constând

in interzicerea drepturilor prevăzute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 14

și art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.P., în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC T.S.C. SRL, cu sediul în București, prin administrator P.T. să plătească

părții civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Iași suma de 2936 RON cu titlu de despăgubiri

civile - TVA, la care se adaugă majorările de întârziere calculate conform dispozițiilor

legale, până la achitarea integrală a obligației de plată.

În temeiul disp. art.

348 rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) Cod proc. pen., s-a dispus anularea actelor

false, respectiv a facturilor nr. F1., F2., F3., F4., F5., F6., chitanțele nr. C1.,

C2., C3., C4., C5., facturile nr. F7., F8., F9., chitanțele nr. C6., C7., C8., factura

nr. F10., chitanța nr. C9., factura nr. F11., chitanța nr. C10., facturile nr. F12.,

F13., F14., F15., F16., F17., F18., F19., F20., F21., F22., F23., chitanțele

nr. C11., C12., C13., C14., C15., C16., C17., C18., C19., C20., C21., C22., facturile

nr. F24., F25., F26., F27., F28., F29., chitanțele nr. C23., C24., C25., C26., menționate

în declarația inculpatului.

În baza disp. art. 357

alin. (2) lit. c), rap la art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a menținut instituirea

sechestrului asigurător dispusă prin încheierea de ședință din data de 28

februarie 2012, măsură ceva fi adusă la îndeplinire prin organele proprii de executare

ale A.N.A.F. - D.G.F.P. Iași.

În temeiul disp. art.

13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, se

va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului

hotărârii, pentru cuvenitele mențiuni în registrul comerțului.

În baza disp. art. 189

C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 RON (delegația

nr. D1. din 20 decembrie 2011), va fi avansat inițial din fondurile speciale ale

Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare

avansate de stat.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului

din oficiu.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Societatea comercială

SC T.S.C. SRL Iași a fost înființată la data de 04 ianuarie 2006 de către inculpatul

S.P. și soția sa, S.M., societatea având numărul de înmatriculare la Oficiul Registrului

Comerțului Iași J1. și C. fisc. nr. CF1., sediul social fiind stabilit la domiciliul

asociaților, în Iași, B-dul P.

Inculpatul deținea 75%

din părțile sociale, iar prin hotărârea din 10 ianuarie 2006 a adunării asociaților

a fost mandatat să reprezinte cu puteri depline societatea în calitate de administrator.

La data de 02

octombrie 2008 comisarii Gărzii Financiare - Secția Iași au efectuat un control

operativ și opinat la societatea administrată de inculpat și au constatat că acesta

desfășoară activitatea de comerț cu ridicata cu diverse materiale de construcții

(țevi, plasă de sârmă, ciment, rulmenți, etc.), precum și activitatea de prestări

servicii constând în intermedieri transport marfă.

Din verificarea documentelor

puse la dispoziție de către S.P. pentru perioada ianuarie 2007 - august 2008, s-a

stabilit că acesta s-a aprovizionat cu mărfuri de la diverși furnizori în baza unor

documente (facturi fiscale și chitanțe) care nu aveau înscrise elemente ce asigură

autenticitatea acestora, lipsind numele și semnătura delegaților, identificarea

mijlocului de transport utilizat, lipsind avizele de însoțire a mărfurilor, fapt

pentru care au ridicat 51 de facturi și 47 de chitanțe fiscale în original, prin

procesul-verbal de ridicare înscrisuri din 02 octombrie 2008, urmând a se efectua

un control amănunțit privind legalitatea și realitatea activităților economice desfășurate.

Ca urmare a solicitării

nr. S1. din 22 decembrie 2008 a Gărzii Financiare - Secția Iași, A.N.A.F. Iași -

Activitatea de Inspecție Fiscală a efectuat un control fiscal general pentru perioada

05 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2008, rezultatele fiind consemnate în Raportul de

Inspecție Fiscală nr. C/7208 din 16 iulie 2009.

S-a stabilit în mod cert

că societatea administrată de inculpat s-a aprovizionat cu mărfuri de la un număr

de 9 (nouă) furnizori, din care șapte erau din București iar doi din Constanța și

Suceava, cu un număr total de 51 de facturi, a căror valoare însumată este de 349.951,59

RON, mărfurile fiind achitate numerar.

S-a procedat la verificarea

încrucișată a firmelor furnizoare sub coordonarea Gărzii Financiare - Comisariatul

General, iar rezultatele transmise de către Garda Financiară - Secțiile teritoriale

au precizat că firmele furnizoare au fost radiate de la Oficiul Registrului Comerțului,

ori nu funcționau la sediul social declarat, unele nu au avut deloc relații comerciale

cu firma inculpatului, iar altele nu au avut nici activitate de la înființare și

până la radierea lor.

Astfel, de la societatea

SC. F.G. SRL București, inculpatul s-a aprovizionat cu mărfuri în valoare de 11.995,2

RON cu facturile seria B1. nr. F30. din 29 iunie 2007 și seria B1. nr. F24. din

28 iunie 2007, dar din Nota unilaterală seria NN1. nr. N1. din 23 octombrie 2008

a Gărzii Financiare - secția București rezultă că această societate înființată în

2005 nu a desfășurat nicio activitate până la data de 26 februarie 2008, când a

fost radiată din evidențele O.R.C.

De la SC S.I. SRL București,

inculpatul s-a aprovizionat cu mărfuri industriale cu facturile seria B1. nr. F7.

din 07 martie 2008, nr. F8. din 08 martie 2008, nr. F31./ fără dată, nr. F32.

din 30 iunie 2007 și nr. F9. din 23 iunie 2008 în sumă totală de 132.312,85 RON.

Prin Nota de constatare

seria NN1. nr. N2. din 22 octombrie 2008 a Gărzii Financiare - secția București

rezultă că această societate nu există nici ca denumire, iar singura societate cu

un nume asemănător (SC S.I. SRL București) nu a avut nicio relație comercială cu

firma inculpatului.

De la SC T.G. SRL Moeciu,

jud. Brașov, inculpatul s-a aprovizionat cu mărfuri în valoare totală de 65.587,79

RON cu un număr de 12 facturi (de la seria B2. nr. F33. din 12 februarie 2008 până

la seria B2. nr. F23. din 25 aprilie 2008, dar controlul efectuat de Garda Financiară

Secția Brașov a demonstrat că de la înființare și până la data controlului, această

societate nu a avut nicio relație comercială cu SC T.S.C. SRL Iași, iar facturile

existente la inculpat nu au fost emise de către această societate.

S-a stabilit astfel că

SC T.S.C. SRL Iași a desfășurat în perioada februarie 2007 - 31 decembrie 2008 operațiuni

comerciale fictive, cheltuielile făcute cu aprovizionarea mărfurilor fiind nedeductibile

fiscal, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. f) din

Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare,

nu sunt deductibile „cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază

un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării

operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor….”

Simpla afirmație a inculpatului

că a fost de bună credință înregistrând în contabilitate facturile și chitanțele

false primite de la țiganii furnizori nu înlătură intenția sa clară de a efectua

acte și fapte de comerț cu mărfuri a căror proveniență este ilicită și de a se sustrage

(prin înregistrarea lor în contabilitate) de la plata unor sume net superioare celor

efectiv plătite către bugetul de stat, art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 prevăzând

și sancționând penal tocmai acest lucru:” Evidențierea, în actele contabile sau

în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori

evidențierea altor operațiuni fictive”.

Prin majorarea ilegală

a cheltuielilor societății inculpatul a diminuat nelegal profitul real al acesteia,

organele de inspecție fiscală calculând un impozit pe profit suplimentar pentru

perioada februarie 2007 - 31 decembrie 2008 de la 49.297 RON, la care au calculate

și accesorii fiscale de 28.794 RON, până la data de 16 iulie 2009.

În timpul inspecției fiscale,

inculpatul a achitat voluntar suma de 15.000 RON cu O.P. din 16 iulie 2009, rămânând

neacoperit un prejudiciu de 34.297 RON.

Având în vedere faptul

că societatea SC T.S.C. SRL Iași a fost înregistrată ca plătitoare de TVA la data

de 05 ianuarie 2006, organele de inspecție fiscală au stabilit că aceasta avea obligația

depunerii lunare a decontului de TVA începând cu data de 01 ianuarie 2007, întrucât

depășește plafonul de 100.000 euro cifră de afaceri, conform bilanțului la 31

decembrie 2006, conform art. 156

1

alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind

C. fisc.

În urma verificării modului

de calcul, înregistrare și virare a TVA, inspecția fiscală a stabilit o diferență

suplimentară de TVA de virat de 55.875 RON, fără a se acorda și dreptul de deducere

a TVA aferent celor 51 de facturi false, întrucât, potrivit art. 146 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., pentru exercitarea dreptului de

deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să dețină o factură care să cuprindă

informațiile prevăzute de art. 155 alin. (5) din C. fisc.

Astfel, factura fiscală

trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele informații:

- seria și numărul facturii;

data emiterii facturii; numele, adresa și codul de înregistrare fiscală al persoanei

care emite factura; numele, adresa și codul de înregistrare fiscală, după caz, al

beneficiarului de bunuri sau servicii; denumirea și cantitatea bunurilor livrate,

denumirea serviciilor prestate; valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa

pe valoare adăugată; cota de taxă pe valoare adăugată sau mențiunea scutit cu drept

de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de

impozitare, după caz; valoarea taxei pe valoarea adăugată, pentru operațiunile taxabile.

Fiind audiat în cursul

urmării penale, inculpatul a declarat că a cumpărat mărfurile de la diverși țigani

din T., jud. Galați și din București, recunoscând astfel săvârșirea faptelor, din

moment ce nu l-a interesat decât obținerea și folosirea facturilor și chitanțelor

primite de la aceștia, având însă cunoștințele necesare în ceea ce privește legalitatea

formularisticii folosite în contabilitate și mijloacele frauduloase necesare ascunderii

sursei de venit impozabil.

În termenul prevăzut de

art. 363 C. proc. pen., sentința penală pronunțată de tribunal a fost apelată de

partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Iași, prin reprezentanți legali și de inculpatul

S.P. pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Partea civilă A.N.A.F.

București - D.G.F.P. Iași a solicitat să se constate că instanța de fond în mod

eronat a stabilit drept prejudiciu doar suma de 140.917 RON, fără să observe că

prejudiciul real este de 169.711 RON, așa cum s-a arătat prin cererea de constituire

de parte civilă.

Cum inculpatul a achitat

suma de 93.270 RON (55.875 RON - TVA; 1.625 RON - majorări aferente T.V.A. ; 35,770

RON - impozit pe profit) , a mai rămas de achitat suma de 76.441 RON (34.120 RON

- majorări TVA; 13.527 RON - impozit pe profit; 28.794 RON - majorări aferente impozitului

pe profit).

Inculpatul S.P. a invocat

nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate, pentru motivele arătate în scris

și susținute oral de apărătorul ales.

Sub aspectul laturii penale,

privitor la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea

nr. 241/2005, s-a susținut că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, raționamentul

pe care prima instanță și-a baza soluția de condamnare nu a reușit să dovedească

înregistrarea fictivă în contabilitate a unor achiziții și reținerea unor operațiuni

comerciale nereale, toate mărfurile cumpărate se regăsesc calitativ, cantitativ

și valoric în balanța stocurilor de marfă și au fost vândute cu documente justificative,

acesta fiind obiectul de activitate al firmei.

Considerând că infracțiunea

de evaziune fiscală, constând în evidențierea în actele contabile sau în alte documente

legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, nu există, s-a solicitat

achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C.

proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea

de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., s-a susținut

că modalitatea în care se reține că s-a procedat la falsificarea facturilor și chitanțelor

nu a constituit-o contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori alterarea conținutului,

ceea ce atrage achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și

art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Sub aspectul laturii civile,

având în vedere solicitarea de achitare anterior argumentată, s-a solicitat respingerea

acțiunii civile formulate de partea civilă A.N.A.F. București - prin D.G.F.P. Iași.

Într-o teză subsidiară

s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei spre minimul prevăzut de lege, cu aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei,

luând în considerare următoarele aspecte: stăruința de a achita obligațiile fiscale

derivate din activitatea desfășurată; atitudinea pe parcursul procesului penal,

precum și obligarea sa exclusiv la plata sumei de 2.936 RON, fără majorări de întârziere

calculate conform dispozițiilor legale, deoarece poate constitui prejudiciu în cazul

infracțiunii de evaziune fiscală doar debitul efectiv creat bugetului de stat, nu

și accesoriile care reprezintă majorări de întârziere și care nu pot fi incluse

în conținutul prejudiciului.

Instanța de apel a apreciat

criticile inculpatului ca nefondate, constatând că solicitarea acestuia de achitare

este neîntemeiată, apărările sale fiind contrazise de probele administrate în cauză,

în baza cărora s-a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Analizând sentința primei

instanțe și sub aspectul tratamentul sancționator aplicat, instanța de apel a constatat,

de asemenea, temeinicia hotărârii, prin aplicarea corectă a criteriilor generale

de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

În ceea ce privește apelul

părții civile A.N.A.F. București -prin D.G.F.P. Iași, s-a reținut că acesta este

fondat deoarece instanța de fond, deși a arătat în considerentele hotărârii că sunt

îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și întemeiată în totalitate

acțiunea părții civile, în dispozitiv, a obligat inculpatul, în solidar cu partea

responsabilă civilmente, la plata prejudiciului efectiv, la care a adăugat, potrivit

solicitării părții civile, majorări de întârziere prevăzute de art. 120 din O.G.

92/2003 privind C. proc. fisc., calculate pe fiecare zi de întârziere până la data

achitării integrale a debitului.

Art. 120 din O.G. nr.

92/2003 privind C. proc. fisc. se referă la dobânda legală care se calculează pe

fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului, accesoriile

fiscale fiind compuse din majorările și penalitățile aferente prejudiciului inițial.

Aceste accesorii fiscale,

respectiv, majorările și penalitățile aferente prejudiciului inițial, se calculează

global, în acord cu prevederile O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., sub forma

unei sume totale, fiind și cerute astfel de partea civilă.

Astfel, partea civilă

a cerut despăgubiri în cuantum total de 169.711 RON, la care se adaugă dobânda legală

prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. calculată pe fiecare

zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului.

Prejudiciul cauzat bugetului

de stat se structurează astfel: 49.297 RON impozit pe profit și 55.875 - TVA, precum

și sumele reprezentând majorările și penalitățile aferente acestor sume, respectiv,

28794 RON - majorări de întârziere aferente impozitului pe profit și 35.745 RON

- majorări aferente T.V.A. de plată.

Din evidențele fiscale

rezultă că inculpatul a achitat sume de 93.270 RON, care are următoarea componentă:

55.875 RON - TVA; 1.625 RON - majorări aferente T.V.A. și 35.770 RON - impozit pe

profit și a mai rămas de achitat suma de 76.441 RON, care se stricturează astfel:

34.120 RON - majorări TVA; 13.527 RON - impozit pe profit; 28.794 RON - majorări

aferente impozitului pe profit.

Instanța de fond a reținut

că prejudiciul cauzat bugetului de stat este în sumă de 140.917 RON, iar inculpatul

a achitat 90.334 RON și mai are de achitat suma de 2.936 RON reprezentând T.V.A.,

la care se adaugă majorările de întârziere calculate conform dispozițiilor legale,

până la achitarea integrală a obligației de plată, fără a le cuantifica sub forma

unor sume globale, așa cum prevăd dispozițiile art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind

C. proc. fisc.

În baza acestor considerente,

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală

nr. 164 din 8 noiembrie 2012 a admis apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. București

- prin D.G.F.P. Iași - împotriva sentinței penale nr. 174 din 03 mai 2012 pronunțată

de Tribunalul Iași, sentință pe care a desființat-o în parte, în latură civilă.

I. Rejudecând cauza:

A înlăturat dispoziția

vizând obligarea inculpatului S.P., în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC T.S.C. SRL, cu sediul în București, str. C., prin administrator P.T. la plata

către partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Iași a sumei de 2.936 RON cu titlu de despăgubiri

civile - TVA, la care a adăugat majorările de întârziere calculate conform dispozițiilor

legale, până la achitarea integrală a obligației de plată.

În baza disp. art. 14

și art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul S.P., în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC T.S.C. SRL, prin administrator P.T. să plătească părții civile A.N.A.F.

- D.G.F.P. Iași suma de 76.441 RON (34.120 RON - majorări TVA; 13.527 RON - impozit

pe profit; 28.794 RON - majorări aferente impozitului pe profit) cu titlu de despăgubiri

civile, la care a adăugat dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003

privind C. proc. fisc. calculată pe fiecare zi de întârziere până la data achitării

integrale a debitului.

A menținut toate celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii

penale.

II. A respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul S.P. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul - inculpat la plata sumei de 250 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului

declarat de partea civilă au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs inculpatul S.P., care a reiterat criticile formulate că în apel,

solicitând în principal, achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru

infracțiunea de evaziune fiscală (caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.) și în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea

de fals în înscrisuri (caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C.

proc. pen.) iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei (caz de casare prev. de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând

decizia penală recurată, atât sub aspectul criticilor formulate de recurent, cât

și în conformitate cu disp.art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază

că aceasta este legală și temeinică.

Primul caz de casare invocat

în principal de inculpat este cel prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen., în cadrul căruia se solicită achitarea pentru infracțiunea de evaziune

fiscală, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., susținându-se că fapta nu există.

Apărarea inculpatului,

formulată de altfel atât la fond, cât și în apel, a fost corect respinsă de ambele

instanțe, care au constatat că probatoriul administrat în cauză confirmă existența

faptei.

Audiat în faza urmăririi

penale, la data de 13 aprilie 2009, inculpatul S.P. a declarat că în calitate de

administrator al SC T.S.C. SRL Iași s-a ocupat în exclusivitate de activitatea societății,

în baza unei hotărâri AGA, iar cu privire la achizițiile din perioada ianuarie 2007

- august 2008 a declarat ca acestea erau destinate unei lucrări de montaj la complexul

comercial C. Iași, iar o parte au fost vândute către SC A.M.S. SA Iași cu care avea

un contract de furnizare.

La data de 04 august 2009,

tot în cursul urmăririi penale, inculpatul face precizări cu privire la cele 51

de facturi menționate în nota de control a Gărzii Financiare, arătând că mărfurile

respective au fost achiziționate în Iași, fiind aduse cu mașinile furnizorilor,

cetățeni rromi din zona T. și București, persoane cărora nu le-a solicitat niciodată

actele de identitate sau actele societății.

Inculpatul a recunoscut

că mare parte din aceste facturi și chitanțe nu erau completate la toate rubricile,

astfel că le-a completat personal întrucât cetățenii respectivi nu știau carte.

Aceste mărfuri au fost

livrate de către inculpat la SC A.M.S. SA Iași, inculpatul recunoscând că nu a verificat

firmele furnizoare și nu a cerut actele de identitate ale furnizorilor, însă susține

că respectivele facturi le-a înregistrat în contabilitatea societății.

De asemenea, inculpatul

declară că i-a fost prezentat raportul de inspecție A.N.A.F. și obligațiile fiscale

rezultate din înregistrarea unor facturi nedeductibile fiscal, sume pe care a declarat

că dorește să le achite.

Cu ocazia declarației

date în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a nuanțat prezentarea situației

de fapt, în încercarea de a obține exonerarea de răspundere penală.

Astfel, inculpatul a declarat

că, în calitate de furnizor al SC A.M.S. SA Iași s-a documentat de pe internet pentru

procurarea unor piese de schimb, făcând verificări la Registrul Comerțului, constatând

astfel că toate societățile cu care derula afaceri comerciale erau înregistrate

și funcționau.

Mărfurile erau livrate

de către reprezentanții firmelor furnizoare, însoțite de facturile aferente, semnate

și ștampilate, astfel că nu mai avea ce verificări să facă. Recunoaște inculpatul

doar că pe unele facturi a trecut personal data, întrucât nu dorea să depășească

plafonul de casă zilnic, și nu datorită faptului că furnizorii erau cetățeni rromi

care nu știau carte, așa cum declarase anterior.

În legătură cu aceste

persoane inculpatul a susținut că lucrătorii de poliție au consemnat în declarația

din 04 august 2009 faptul că erau furnizorii mărfurilor, întrucât doreau să-i identifice

și să-i trimită în judecată.

De asemenea, inculpatul

declară că a achitat o parte din prejudiciul cu care s-a constituit parte civilă

A.N.A.F. - D.G.F.P. Iași, deși nu se considera vinovat, întrucât la parchet i s-a

comunicat că nu va mai fi trimis în judecată dacă achită integral prejudiciul.

Interpelat asupra demersului

privind cesionarea societății, inculpatul a declarat că nu reușea să o gestioneze,

iar societatea avea nevoie de o infuzie de capital, astfel că a înființat o nouă

societate, cu același obiect de activitate, SC T.S.S. SRL, societate care este în

funcțiune și derulează activități de intermediere afaceri cu obiecte metalurgice.

Martorii B.C.C. și M.D.,

audiați la propunerea inculpatului au relatat aspecte care vizează operațiunile

de descărcare a unor mărfuri fie la sediul C. Iași , fie la depozitul societății

din zona V., precum și modalitatea în care erau furnizate unele colete cu mărfuri,

respectiv prin firme de curierat.

De asemenea, martorul

M.D. a confirmat că a asistat la o convorbire telefonică a inculpatului cu un furnizor

pe care îl găsise pe internet, după care inculpatul a verificat societatea pe site-ul

Ministerului Finanțelor, însă martorul nu a avut nicio explicație asupra faptului

că în discuție sunt facturi emise de societăți care la momentul emiterii figurau

radiate la Registrul Comențului.

Martora B.E., contabila

societății relatează faptul că se ocupa de contabilitatea firmei, însă facturile

și chitanțele îi erau prezentate de către inculpat, iar mărfurile erau ulterior

revândute. Declară martora că în cadrul firmei era o practică pentru a evita depășirea

plafonului de casă zilnic, de a se menționa pe documente o dată ulterioară, iar

la solicitarea inculpatului a completat personal datele pe unele chitanțe, după

care le înregistra în contabilitate. Susține martora că nu a făcut nicio verificare

a societăților furnizoare, întrucât programul de contabilitate pe care-l folosea

i-ar fi semnalat eroarea în cazul în care C.U.I-ul societăților era greșit, iar

referitor la faptul că unele dintre facturi nu erau înregistrate la furnizor, această

situație era de competența organelor fiscale care trebuiau să facă verificări.

Apărarea inculpatului

nu poate fi primită, având în vedere că în calitate de administrator al societății

comerciale avea obligația impusă de legiuitor de a înregistra în contabilitatea

societății doar operațiunile contabile care au la bază documente justificative care

să cuprindă toate mențiunile legale și care să facă dovada realității tranzacțiilor

comerciale, conform disp. art. 146 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003.

În ceea ce privește apărarea

avansată de inculpat în cursul cercetării judecătorești, cum că a efectuat verificări

ale societăților furnizoare pe internet și a fost convins că acestea nu sunt societăți

fantomă, aceasta contrazice declarațiile sale inițiale, și nu poate fi reținută

de către instanță întrucât inculpatul nu a reușit să ofere explicații credibile

asupra unor împrejurări esențiale cum ar fi:

- unele societăți comerciale

figurau radiate la data emiterii facturilor incriminate, cum ar fi SC I.C. SRL,

dizolvata la 02 octombrie 2007, iar la dosar sunt facturi emise de această societate

la data de 29 mai 2008;

- reprezentanții unor

societăți au declarat că nu au derulat niciodată afaceri comerciale cu SC

T.S.C. SRL, cum ar fi: SC S.I. SRL, societate care nici nu există sub această denumire,

în evidență fiind doar SC S.I.I. SRL, SC B.G. SRL;

- unele societăți nu funcționează

la sediul menționat în facturi, SC A.I. SRL, SC C.O. SRL, SC F.G.I. SRL, SC

B.G. SRL, societate care nu a desfășurat nicio activitate de la înființare, SC

M.R. SRL, SC C.S. SRL.

În drept,

activitatea infracțională a inculpatului care intră în conținutul constitutiv al

infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și care conturează

caracterul continuat al acesteia constă în înregistrarea în evidentele contabile

ale societății a unui număr de 51 de facturii fiscale.

Aceste facturi nu îndeplineau

calitatea de documente justificative din punct de vedere financiar-contabil, urmărindu-se

cauzarea unui prejudiciu bugetului consolidat al statului.

Cum inculpatul a falsificat,

în baza aceleiași rezoluții infracționale, facturi și chitanțe, prin înserare datei

de emitere sau prin completarea integrală a unor facturi și chitanțe pe care ulterior

le-a înregistrat în contabilitate, în mod corect s-a constatat că faptele sale întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată

în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., astfel că nici cea de-a doua critică formulată de recurent, prin care se

solicită achitarea pentru această infracțiune în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen. (caz de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.) nu este

fondată.

Înalta Curte apreciază

ca neîntemeiat și motivul de recurs invocat în subsidiar de inculpat, privind individualizarea

pedepsei (cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Inculpatului i s-a aplicat

o pedeapsă orientată către minimul prevăzut de textele incriminatoare, cu suspendarea

executării acesteia sub supraveghere în baza art. 86

1

C. pen., valorificându-se

în mod just atât circumstanțele reale ale comiterii faptelor, cât și cele personale

ale inculpatului, astfel că reducerea pedepsei nu se justifică.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli

judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., onorariul avocatului

din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.P. împotriva deciziei penale nr. 164 din 8 noiembrie

2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 11 aprilie 2013.