ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1253/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 174 din 3 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 14266/99/2011 al Tribunalului Iași s-a dispus condamnarea inculpatului S.P., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de: - evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a -II-a, lit. b) și lit. c) (respectiv dreptul de a fi administrator în cadrul societăților comerciale) C. pen. pe durată de 2 ani; - fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a -II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, b) și c) C. pen. În baza disp. art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare potrivit disp. art. 86 2 C. pen.

În baza disp. art. 86 3 C. pen. s-a impus inculpatului respectarea măsurilor de supraveghere prev. de alin. (1) al textului de lege sus-menționat, respectiv: - să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare a infractorilor, organ desemnat de instanță cu supravegherea sa; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 86 4 C. pen. În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea și a executării pedepsei accesorii, constând in interzicerea drepturilor prevăzute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.P., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.S.C. SRL, cu sediul în București, prin administrator P.T. să plătească părții civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Iași suma de 2936 RON cu titlu de despăgubiri civile - TVA, la care se adaugă majorările de întârziere calculate conform dispozițiilor legale, până la achitarea integrală a obligației de plată. În temeiul disp. art. 348 rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) Cod proc.

pen., s-a dispus anularea actelor false, respectiv a facturilor nr. F1., F2., F3., F4., F5., F6., chitanțele nr. C1., C2., C3., C4., C5., facturile nr. F7., F8., F9., chitanțele nr. C6., C7., C8., factura nr. F10., chitanța nr. C9., factura nr. F11., chitanța nr. C10., facturile nr. F12., F13., F14., F15., F16., F17., F18., F19., F20., F21., F22., F23., chitanțele nr. C11., C12., C13., C14., C15., C16., C17., C18., C19., C20., C21., C22., facturile nr. F24., F25., F26., F27., F28., F29., chitanțele nr. C23., C24., C25., C26., menționate în declarația inculpatului. În baza disp. art. 357 alin. (2) lit. c), rap la art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a menținut instituirea sechestrului asigurător dispusă prin încheierea de ședință din data de 28 februarie 2012, măsură ceva fi adusă la îndeplinire prin organele proprii de executare ale A.N.A.F.

- D.G.F.P. Iași. În temeiul disp. art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii, pentru cuvenitele mențiuni în registrul comerțului. În baza disp. art. 189 C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 RON (delegația nr. D1. din 20 decembrie 2011), va fi avansat inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Societatea comercială SC T.S.C. SRL Iași a fost înființată la data de 04 ianuarie 2006 de către inculpatul S.P. și soția sa, S.M., societatea având numărul de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului Iași J1. și C. fisc. nr. CF1., sediul social fiind stabilit la domiciliul asociaților, în Iași, B-dul P. Inculpatul deținea 75% din părțile sociale, iar prin hotărârea din 10 ianuarie 2006 a adunării asociaților a fost mandatat să reprezinte cu puteri depline societatea în calitate de administrator. La data de 02 octombrie 2008 comisarii Gărzii Financiare - Secția Iași au efectuat un control operativ și opinat la societatea administrată de inculpat și au constatat că acesta desfășoară activitatea de comerț cu ridicata cu diverse materiale de construcții (țevi, plasă de sârmă, ciment, rulmenți, etc.), precum și activitatea de prestări servicii constând în intermedieri transport marfă.

Din verificarea documentelor puse la dispoziție de către S.P. pentru perioada ianuarie 2007 - august 2008, s-a stabilit că acesta s-a aprovizionat cu mărfuri de la diverși furnizori în baza unor documente (facturi fiscale și chitanțe) care nu aveau înscrise elemente ce asigură autenticitatea acestora, lipsind numele și semnătura delegaților, identificarea mijlocului de transport utilizat, lipsind avizele de însoțire a mărfurilor, fapt pentru care au ridicat 51 de facturi și 47 de chitanțe fiscale în original, prin procesul-verbal de ridicare înscrisuri din 02 octombrie 2008, urmând a se efectua un control amănunțit privind legalitatea și realitatea activităților economice desfășurate. Ca urmare a solicitării nr. S1.

din 22 decembrie 2008 a Gărzii Financiare - Secția Iași, A.N.A.F. Iași - Activitatea de Inspecție Fiscală a efectuat un control fiscal general pentru perioada 05 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2008, rezultatele fiind consemnate în Raportul de Inspecție Fiscală nr. C/7208 din 16 iulie 2009. S-a stabilit în mod cert că societatea administrată de inculpat s-a aprovizionat cu mărfuri de la un număr de 9 (nouă) furnizori, din care șapte erau din București iar doi din Constanța și Suceava, cu un număr total de 51 de facturi, a căror valoare însumată este de 349.951,59 RON, mărfurile fiind achitate numerar.

S-a procedat la verificarea încrucișată a firmelor furnizoare sub coordonarea Gărzii Financiare - Comisariatul General, iar rezultatele transmise de către Garda Financiară - Secțiile teritoriale au precizat că firmele furnizoare au fost radiate de la Oficiul Registrului Comerțului, ori nu funcționau la sediul social declarat, unele nu au avut deloc relații comerciale cu firma inculpatului, iar altele nu au avut nici activitate de la înființare și până la radierea lor. Astfel, de la societatea SC. F.G. SRL București, inculpatul s-a aprovizionat cu mărfuri în valoare de 11.995,2 RON cu facturile seria B1. nr. F30. din 29 iunie 2007 și seria B1. nr. F24. din 28 iunie 2007, dar din Nota unilaterală seria NN1.

nr. N1. din 23 octombrie 2008 a Gărzii Financiare - secția București rezultă că această societate înființată în 2005 nu a desfășurat nicio activitate până la data de 26 februarie 2008, când a fost radiată din evidențele O.R.C. De la SC S.I. SRL București, inculpatul s-a aprovizionat cu mărfuri industriale cu facturile seria B1. nr. F7. din 07 martie 2008, nr. F8. din 08 martie 2008, nr. F31./ fără dată, nr. F32. din 30 iunie 2007 și nr. F9. din 23 iunie 2008 în sumă totală de 132.312,85 RON. Prin Nota de constatare seria NN1. nr. N2. din 22 octombrie 2008 a Gărzii Financiare - secția București rezultă că această societate nu există nici ca denumire, iar singura societate cu un nume asemănător (SC S.I.

SRL București) nu a avut nicio relație comercială cu firma inculpatului. De la SC T.G. SRL Moeciu, jud. Brașov, inculpatul s-a aprovizionat cu mărfuri în valoare totală de 65.587,79 RON cu un număr de 12 facturi (de la seria B2. nr. F33. din 12 februarie 2008 până la seria B2. nr. F23. din 25 aprilie 2008, dar controlul efectuat de Garda Financiară Secția Brașov a demonstrat că de la înființare și până la data controlului, această societate nu a avut nicio relație comercială cu SC T.S.C. SRL Iași, iar facturile existente la inculpat nu au fost emise de către această societate. S-a stabilit astfel că SC T.S.C.

SRL Iași a desfășurat în perioada februarie 2007 - 31 decembrie 2008 operațiuni comerciale fictive, cheltuielile făcute cu aprovizionarea mărfurilor fiind nedeductibile fiscal, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, nu sunt deductibile „cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor….” Simpla afirmație a inculpatului că a fost de bună credință înregistrând în contabilitate facturile și chitanțele false primite de la țiganii furnizori nu înlătură intenția sa clară de a efectua acte și fapte de comerț cu mărfuri a căror proveniență este ilicită și de a se sustrage (prin înregistrarea lor în contabilitate) de la plata unor sume net superioare celor efectiv plătite către bugetul de stat, art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 prevăzând și sancționând penal tocmai acest lucru:” Evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive”.

Prin majorarea ilegală a cheltuielilor societății inculpatul a diminuat nelegal profitul real al acesteia, organele de inspecție fiscală calculând un impozit pe profit suplimentar pentru perioada februarie 2007 - 31 decembrie 2008 de la 49.297 RON, la care au calculate și accesorii fiscale de 28.794 RON, până la data de 16 iulie 2009. În timpul inspecției fiscale, inculpatul a achitat voluntar suma de 15.000 RON cu O.P. din 16 iulie 2009, rămânând neacoperit un prejudiciu de 34.297 RON. Având în vedere faptul că societatea SC T.S.C. SRL Iași a fost înregistrată ca plătitoare de TVA la data de 05 ianuarie 2006, organele de inspecție fiscală au stabilit că aceasta avea obligația depunerii lunare a decontului de TVA începând cu data de 01 ianuarie 2007, întrucât depășește plafonul de 100.000 euro cifră de afaceri, conform bilanțului la 31 decembrie 2006, conform art. 156 1 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

În urma verificării modului de calcul, înregistrare și virare a TVA, inspecția fiscală a stabilit o diferență suplimentară de TVA de virat de 55.875 RON, fără a se acorda și dreptul de deducere a TVA aferent celor 51 de facturi false, întrucât, potrivit art. 146 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute de art. 155 alin. (5) din C. fisc.

Astfel, factura fiscală trebuie să cuprindă obligatoriu următoarele informații: - seria și numărul facturii; data emiterii facturii; numele, adresa și codul de înregistrare fiscală al persoanei care emite factura; numele, adresa și codul de înregistrare fiscală, după caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii; denumirea și cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate; valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoare adăugată; cota de taxă pe valoare adăugată sau mențiunea scutit cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, după caz; valoarea taxei pe valoarea adăugată, pentru operațiunile taxabile.

Fiind audiat în cursul urmării penale, inculpatul a declarat că a cumpărat mărfurile de la diverși țigani din T., jud. Galați și din București, recunoscând astfel săvârșirea faptelor, din moment ce nu l-a interesat decât obținerea și folosirea facturilor și chitanțelor primite de la aceștia, având însă cunoștințele necesare în ceea ce privește legalitatea formularisticii folosite în contabilitate și mijloacele frauduloase necesare ascunderii sursei de venit impozabil. În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentința penală pronunțată de tribunal a fost apelată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Iași, prin reprezentanți legali și de inculpatul S.P. pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Partea civilă A.N.A.F. București - D.G.F.P. Iași a solicitat să se constate că instanța de fond în mod eronat a stabilit drept prejudiciu doar suma de 140.917 RON, fără să observe că prejudiciul real este de 169.711 RON, așa cum s-a arătat prin cererea de constituire de parte civilă. Cum inculpatul a achitat suma de 93.270 RON (55.875 RON - TVA; 1.625 RON - majorări aferente T.V.A. ; 35,770 RON - impozit pe profit) , a mai rămas de achitat suma de 76.441 RON (34.120 RON - majorări TVA; 13.527 RON - impozit pe profit; 28.794 RON - majorări aferente impozitului pe profit). Inculpatul S.P. a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate, pentru motivele arătate în scris și susținute oral de apărătorul ales.

Sub aspectul laturii penale, privitor la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, s-a susținut că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, raționamentul pe care prima instanță și-a baza soluția de condamnare nu a reușit să dovedească înregistrarea fictivă în contabilitate a unor achiziții și reținerea unor operațiuni comerciale nereale, toate mărfurile cumpărate se regăsesc calitativ, cantitativ și valoric în balanța stocurilor de marfă și au fost vândute cu documente justificative, acesta fiind obiectul de activitate al firmei. Considerând că infracțiunea de evaziune fiscală, constând în evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, nu există, s-a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc.

pen. În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., s-a susținut că modalitatea în care se reține că s-a procedat la falsificarea facturilor și chitanțelor nu a constituit-o contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori alterarea conținutului, ceea ce atrage achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. Sub aspectul laturii civile, având în vedere solicitarea de achitare anterior argumentată, s-a solicitat respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă A.N.A.F. București - prin D.G.F.P. Iași. Într-o teză subsidiară s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei spre minimul prevăzut de lege, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, luând în considerare următoarele aspecte: stăruința de a achita obligațiile fiscale derivate din activitatea desfășurată; atitudinea pe parcursul procesului penal, precum și obligarea sa exclusiv la plata sumei de 2.936 RON, fără majorări de întârziere calculate conform dispozițiilor legale, deoarece poate constitui prejudiciu în cazul infracțiunii de evaziune fiscală doar debitul efectiv creat bugetului de stat, nu și accesoriile care reprezintă majorări de întârziere și care nu pot fi incluse în conținutul prejudiciului. Instanța de apel a apreciat criticile inculpatului ca nefondate, constatând că solicitarea acestuia de achitare este neîntemeiată, apărările sale fiind contrazise de probele administrate în cauză, în baza cărora s-a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Analizând sentința primei instanțe și sub aspectul tratamentul sancționator aplicat, instanța de apel a constatat, de asemenea, temeinicia hotărârii, prin aplicarea corectă a criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. În ceea ce privește apelul părții civile A.N.A.F. București -prin D.G.F.P. Iași, s-a reținut că acesta este fondat deoarece instanța de fond, deși a arătat în considerentele hotărârii că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și întemeiată în totalitate acțiunea părții civile, în dispozitiv, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata prejudiciului efectiv, la care a adăugat, potrivit solicitării părții civile, majorări de întârziere prevăzute de art. 120 din O.G.

92/2003 privind C. proc. fisc., calculate pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului. Art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. se referă la dobânda legală care se calculează pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului, accesoriile fiscale fiind compuse din majorările și penalitățile aferente prejudiciului inițial. Aceste accesorii fiscale, respectiv, majorările și penalitățile aferente prejudiciului inițial, se calculează global, în acord cu prevederile O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., sub forma unei sume totale, fiind și cerute astfel de partea civilă. Astfel, partea civilă a cerut despăgubiri în cuantum total de 169.711 RON, la care se adaugă dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. calculată pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului. Prejudiciul cauzat bugetului de stat se structurează astfel: 49.297 RON impozit pe profit și 55.875 - TVA, precum și sumele reprezentând majorările și penalitățile aferente acestor sume, respectiv, 28794 RON - majorări de întârziere aferente impozitului pe profit și 35.745 RON - majorări aferente T.V.A. de plată. Din evidențele fiscale rezultă că inculpatul a achitat sume de 93.270 RON, care are următoarea componentă: 55.875 RON - TVA; 1.625 RON - majorări aferente T.V.A. și 35.770 RON - impozit pe profit și a mai rămas de achitat suma de 76.441 RON, care se stricturează astfel: 34.120 RON - majorări TVA; 13.527 RON - impozit pe profit; 28.794 RON - majorări aferente impozitului pe profit.

Instanța de fond a reținut că prejudiciul cauzat bugetului de stat este în sumă de 140.917 RON, iar inculpatul a achitat 90.334 RON și mai are de achitat suma de 2.936 RON reprezentând T.V.A., la care se adaugă majorările de întârziere calculate conform dispozițiilor legale, până la achitarea integrală a obligației de plată, fără a le cuantifica sub forma unor sume globale, așa cum prevăd dispozițiile art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. În baza acestor considerente, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 164 din 8 noiembrie 2012 a admis apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. București - prin D.G.F.P. Iași - împotriva sentinței penale nr. 174 din 03 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care a desființat-o în parte, în latură civilă.

I. Rejudecând cauza: A înlăturat dispoziția vizând obligarea inculpatului S.P., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.S.C. SRL, cu sediul în București, str. C., prin administrator P.T. la plata către partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Iași a sumei de 2.936 RON cu titlu de despăgubiri civile - TVA, la care a adăugat majorările de întârziere calculate conform dispozițiilor legale, până la achitarea integrală a obligației de plată. În baza disp. art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul S.P., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.S.C. SRL, prin administrator P.T. să plătească părții civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Iași suma de 76.441 RON (34.120 RON - majorări TVA; 13.527 RON - impozit pe profit; 28.794 RON - majorări aferente impozitului pe profit) cu titlu de despăgubiri civile, la care a adăugat dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. calculată pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului. A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii penale. II. A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.P. împotriva aceleiași sentințe penale. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul - inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de partea civilă au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.P., care a reiterat criticile formulate că în apel, solicitând în principal, achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc.

pen. pentru infracțiunea de evaziune fiscală (caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen.) și în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri (caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen.) iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei (caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.). Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât sub aspectul criticilor formulate de recurent, cât și în conformitate cu disp.art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Primul caz de casare invocat în principal de inculpat este cel prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., în cadrul căruia se solicită achitarea pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen., susținându-se că fapta nu există. Apărarea inculpatului, formulată de altfel atât la fond, cât și în apel, a fost corect respinsă de ambele instanțe, care au constatat că probatoriul administrat în cauză confirmă existența faptei. Audiat în faza urmăririi penale, la data de 13 aprilie 2009, inculpatul S.P. a declarat că în calitate de administrator al SC T.S.C. SRL Iași s-a ocupat în exclusivitate de activitatea societății, în baza unei hotărâri AGA, iar cu privire la achizițiile din perioada ianuarie 2007 - august 2008 a declarat ca acestea erau destinate unei lucrări de montaj la complexul comercial C. Iași, iar o parte au fost vândute către SC A.M.S. SA Iași cu care avea un contract de furnizare.

La data de 04 august 2009, tot în cursul urmăririi penale, inculpatul face precizări cu privire la cele 51 de facturi menționate în nota de control a Gărzii Financiare, arătând că mărfurile respective au fost achiziționate în Iași, fiind aduse cu mașinile furnizorilor, cetățeni rromi din zona T. și București, persoane cărora nu le-a solicitat niciodată actele de identitate sau actele societății. Inculpatul a recunoscut că mare parte din aceste facturi și chitanțe nu erau completate la toate rubricile, astfel că le-a completat personal întrucât cetățenii respectivi nu știau carte. Aceste mărfuri au fost livrate de către inculpat la SC A.M.S. SA Iași, inculpatul recunoscând că nu a verificat firmele furnizoare și nu a cerut actele de identitate ale furnizorilor, însă susține că respectivele facturi le-a înregistrat în contabilitatea societății.

De asemenea, inculpatul declară că i-a fost prezentat raportul de inspecție A.N.A.F. și obligațiile fiscale rezultate din înregistrarea unor facturi nedeductibile fiscal, sume pe care a declarat că dorește să le achite. Cu ocazia declarației date în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a nuanțat prezentarea situației de fapt, în încercarea de a obține exonerarea de răspundere penală. Astfel, inculpatul a declarat că, în calitate de furnizor al SC A.M.S. SA Iași s-a documentat de pe internet pentru procurarea unor piese de schimb, făcând verificări la Registrul Comerțului, constatând astfel că toate societățile cu care derula afaceri comerciale erau înregistrate și funcționau. Mărfurile erau livrate de către reprezentanții firmelor furnizoare, însoțite de facturile aferente, semnate și ștampilate, astfel că nu mai avea ce verificări să facă.

Recunoaște inculpatul doar că pe unele facturi a trecut personal data, întrucât nu dorea să depășească plafonul de casă zilnic, și nu datorită faptului că furnizorii erau cetățeni rromi care nu știau carte, așa cum declarase anterior. În legătură cu aceste persoane inculpatul a susținut că lucrătorii de poliție au consemnat în declarația din 04 august 2009 faptul că erau furnizorii mărfurilor, întrucât doreau să-i identifice și să-i trimită în judecată. De asemenea, inculpatul declară că a achitat o parte din prejudiciul cu care s-a constituit parte civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Iași, deși nu se considera vinovat, întrucât la parchet i s-a comunicat că nu va mai fi trimis în judecată dacă achită integral prejudiciul.

Interpelat asupra demersului privind cesionarea societății, inculpatul a declarat că nu reușea să o gestioneze, iar societatea avea nevoie de o infuzie de capital, astfel că a înființat o nouă societate, cu același obiect de activitate, SC T.S.S. SRL, societate care este în funcțiune și derulează activități de intermediere afaceri cu obiecte metalurgice. Martorii B.C.C. și M.D., audiați la propunerea inculpatului au relatat aspecte care vizează operațiunile de descărcare a unor mărfuri fie la sediul C. Iași , fie la depozitul societății din zona V., precum și modalitatea în care erau furnizate unele colete cu mărfuri, respectiv prin firme de curierat. De asemenea, martorul M.D.

a confirmat că a asistat la o convorbire telefonică a inculpatului cu un furnizor pe care îl găsise pe internet, după care inculpatul a verificat societatea pe site-ul Ministerului Finanțelor, însă martorul nu a avut nicio explicație asupra faptului că în discuție sunt facturi emise de societăți care la momentul emiterii figurau radiate la Registrul Comențului. Martora B.E., contabila societății relatează faptul că se ocupa de contabilitatea firmei, însă facturile și chitanțele îi erau prezentate de către inculpat, iar mărfurile erau ulterior revândute. Declară martora că în cadrul firmei era o practică pentru a evita depășirea plafonului de casă zilnic, de a se menționa pe documente o dată ulterioară, iar la solicitarea inculpatului a completat personal datele pe unele chitanțe, după care le înregistra în contabilitate.

Susține martora că nu a făcut nicio verificare a societăților furnizoare, întrucât programul de contabilitate pe care-l folosea i-ar fi semnalat eroarea în cazul în care C.U.I-ul societăților era greșit, iar referitor la faptul că unele dintre facturi nu erau înregistrate la furnizor, această situație era de competența organelor fiscale care trebuiau să facă verificări. Apărarea inculpatului nu poate fi primită, având în vedere că în calitate de administrator al societății comerciale avea obligația impusă de legiuitor de a înregistra în contabilitatea societății doar operațiunile contabile care au la bază documente justificative care să cuprindă toate mențiunile legale și care să facă dovada realității tranzacțiilor comerciale, conform disp.

art. 146 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003. În ceea ce privește apărarea avansată de inculpat în cursul cercetării judecătorești, cum că a efectuat verificări ale societăților furnizoare pe internet și a fost convins că acestea nu sunt societăți fantomă, aceasta contrazice declarațiile sale inițiale, și nu poate fi reținută de către instanță întrucât inculpatul nu a reușit să ofere explicații credibile asupra unor împrejurări esențiale cum ar fi: - unele societăți comerciale figurau radiate la data emiterii facturilor incriminate, cum ar fi SC I.C. SRL, dizolvata la 02 octombrie 2007, iar la dosar sunt facturi emise de această societate la data de 29 mai 2008; - reprezentanții unor societăți au declarat că nu au derulat niciodată afaceri comerciale cu SC T.S.C.

SRL, cum ar fi: SC S.I. SRL, societate care nici nu există sub această denumire, în evidență fiind doar SC S.I.I. SRL, SC B.G. SRL; - unele societăți nu funcționează la sediul menționat în facturi, SC A.I. SRL, SC C.O. SRL, SC F.G.I. SRL, SC B.G. SRL, societate care nu a desfășurat nicio activitate de la înființare, SC M.R. SRL, SC C.S. SRL. În drept, activitatea infracțională a inculpatului care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și care conturează caracterul continuat al acesteia constă în înregistrarea în evidentele contabile ale societății a unui număr de 51 de facturii fiscale. Aceste facturi nu îndeplineau calitatea de documente justificative din punct de vedere financiar-contabil, urmărindu-se cauzarea unui prejudiciu bugetului consolidat al statului.

Cum inculpatul a falsificat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, facturi și chitanțe, prin înserare datei de emitere sau prin completarea integrală a unor facturi și chitanțe pe care ulterior le-a înregistrat în contabilitate, în mod corect s-a constatat că faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., astfel că nici cea de-a doua critică formulată de recurent, prin care se solicită achitarea pentru această infracțiune în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (caz de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen.) nu este fondată. Înalta Curte apreciază ca neîntemeiat și motivul de recurs invocat în subsidiar de inculpat, privind individualizarea pedepsei (cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen.). Inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă orientată către minimul prevăzut de textele incriminatoare, cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere în baza art. 86 1 C. pen., valorificându-se în mod just atât circumstanțele reale ale comiterii faptelor, cât și cele personale ale inculpatului, astfel că reducerea pedepsei nu se justifică. Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P. împotriva deciziei penale nr. 164 din 8 noiembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2013.