ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1555/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1555/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului
penal de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 262 din 28 iunie
2012, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 15075/99/2011, s-a dispus,
în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din
infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea prev. de
art. 4 din aceeași lege cu aplicarea art. 13 C. pen.
În baza art. 11 pct.
2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat
inculpatul A.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 4 din Legea
nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen.
În baza art. 9 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a condamnat pe inculpatul A.I. la pedeapsa
de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 65 alin.
(2) C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală de 2 ani
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în
art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - dreptul de a mai ocupa
funcția de administrator al unei societăți comerciale - C. pen. pentru o perioadă
de 2 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.
În baza art. 71 C.
pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) - dreptul de a mai ocupa
funcția de administrator al unei societăți comerciale - C. pen., pe durata
pedepsei principale.
În baza art. 81 C.
pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani
închisoare pe o durată de 4 ani, reprezentând termen de încercare stabilit
potrivit art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei
închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C.
proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 14 și
art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ., a admis acțiunea civilă
promovată în cauză de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de
Administrare Fiscală, reprezentată prin Garda Financiară, Secția Județeană
Iași, cu sediul în Iași, jud. Iași, și obligă pe inculpatul A.I., în solidar cu
partea responsabilă civilmente SC C.T. SRL, prin lichidator judiciar C.R.L.
SPRL, cu sediul în Iași, la plata sumei de 303.370 RON, plus dobânda legală
prev. de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 până la achitarea debitului.
În baza art. 11 din
Legea nr. 241/2005, a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asupra
bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile
civilmente dispusă prin Încheierea din data de 9 aprilie 2012.
În baza art. 13 din
Legea nr. 241/2005 și art. 7 și 21 din Legea nr. 26/1990, s-a comunicat
Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași copia prezentei hotărâri,
după rămânerea definitivă, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.
În baza art. 191
alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.825 RON, cu
titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă ce a inclus și onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și care a fost avansat inițial
Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției potrivit art.
189 C. proc. pen.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul A.I. a
înființat SC C.T. SRL încă din data de 10 iunie 2008, societatea având ca
obiect principal de activitate transportul rutier de mărfuri, iar ca activități
secundare cele legate de importul și exportul de bunuri. Inculpatul a devenit
singurul acționar și administratorul acestei firme. Pentru ținerea evidenței
contabile inculpatul nu a angajat vreo persoană, contabilitatea firmei fiind
asigurată de martora P.N. în baza unei "convenții verbale".
Începând cu luna
iunie 2008, SC C.T. SRL, administrată de inculpat, a desfășurat activități
comerciale constând în vânzarea en-gros de legume și fructe aduse din spațiul
intracomunitar. Potrivit declarațiilor inculpatului A.I., pentru transportul
acestor bunuri folosea serviciile diverselor firme de transport, firme
contactate de pe internet - Bursa de transport sau telefonic. Atât contravaloarea
bunurilor achiziționate din spațiul intracomunitar, cât și contravaloarea
serviciilor de transport, erau achitate de inculpat prin intermediul plății
directe (cash), fără folosirea serviciilor bancare.
Din notele de
recepție puse la dispoziția expertului contabil de către inculpat a rezultat că
între 21 iunie și 28 iunie 2008, societatea administrată de acesta făcuse deja
achiziții intracomunitare totale de 6231 euro, depășind plafonul de scutire de
la plata TVA, plafon calculat de expert potrivit raportului de expertiză
contabilă judiciară întocmit în cursul urmăririi penale la suma de 5833 euro
(societatea fiind înființată abia din 10 iunie 2008). Administratorul A.I. nu a
solicitat în termen legal înregistrarea societății ca plătitor de TVA, situație
în care aceasta a pierdut dreptul de deducere de TVA, având obligația de plată
a TVA calculat la vânzarea mărfurilor achiziționate de la furnizorii din
Uniunea Europeană.
Din verificarea
datelor furnizate de sistemele informatice privind achizițiile intracomunitare,
a documentelor de transport (CMR) și a datelor transmise de transportatori
pentru serviciile efectuate de SC C.T. SRL, a datelor din aplicația Trafic
Control și a celor din sistemul VIES, a rezultat că societatea administrată de
inculpat a efectuat achiziții intracomunitare de produse agricole în perioada
în care a fost neplătitor de TVA, respectiv de la data înființării societății
și până la sfârșitul anului 2008, în valoare totală de 303.312,7 euro
(1.225.853,44 RON). La această valoare, expertul contabil desemnat a calculat
TVA necolectat la valoarea achizițiilor efectuate de 226.895 RON, TVA
necolectat aferent adaosului comercial în valoare de 15.984 RON și dobânzi până
la data de 30 octombrie 2009 în valoare de 60.491 RON, deci un prejudiciu de
303.370 RON.
În data de 24 iunie
2008 a fost efectuat un control SC C.T. SRL de către Garda Financiară, Secția
Județeană Iași, controlul efectuat la data de 24 iulie 2008, societatea fiind
sancționată contravențional pentru nedotarea cu aparate de marcat. De la acea
dată SC C.T. SRL a fost periodic controlată de organele fiscale cu privire la
achizițiile intracomunitare de mărfuri, fiind întocmite note de constatare,
atașate dosarului de urmărire penală. Cu ocazia acestor controale au fost
identificate nereguli multiple în contabilitatea societății, aceasta fiind
sancționată contravențional.
La data de 19 martie
2009, inculpatul A.I. a cesionat SC C.T. SRL, cu titlu gratuit, martorului
P.P., acesta devenind acționar unic și administrator al societății. Potrivit
punctului 2 al actului adițional la actul constitutiv al SC C.T. SRL (act
încheiat în fața notarului public conform Încheierii de autentificare nr. 3354
din 19 martie 2009), noul acționar și administrator prelua "activul și
pasivul, împreună cu documentele financiar-contabile și ștampila
societății".
Ulterior, prin patru
invitații succesive trimise administratorului SC C.T. SRL în perioada
septembrie - octombrie 2009, acesta era invitat de organele fiscale să prezinte
documentele financiar-contabile ale firmei în vederea unor noi verificări,
invitații cărora însă inculpatul A.I. nu le-a dat curs.
Situația de fapt,
astfel cum a fost reținută de instanța de judecată, a rezultat din coroborarea
mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și în faza
cercetării judecătorești.
Astfel, atât
inculpatul A.I., cât și martora P.N. au arătat că SC C.T. SRL nu a fost
înregistrată ca plătitor de TVA pentru achizițiile intracomunitare efectuate.
În declarațiile date în cursul procesului inculpatul a susținut că a fost indus
în eroare de martoră, care ținea contabilitatea societății în baza unei
convenții verbale și care nu cunoștea plafonul până la care societatea era
scutită de TVA.
În declarația dată în
fața instanței de judecată, martora P.N. a susținut însă că inculpatul a adus
târziu actele de achiziție și astfel a realizat târziu că societatea trebuia să
plătească TVA; oricum a susținut martora că în momentul în care și-a dat seama
de acest aspect a comunicat inculpatului obligația care îi revenea.
Dincolo de faptul că
atât timp cât nu avea angajat contabil în mod legal sau nu avea un contract cu
o societate de profil pentru ținerea contabilității societății SC C.T. SRL,
întreaga răspundere pentru contabilitatea firmei revine inculpatului (art. 10
alin. (1) din Legea nr. 82/1991), susținerile martorei par a fi mai aproape de
adevăr decât cele ale inculpatului prin raportare la mențiunile raportului de
expertiză contabilă judiciară. Astfel, în cuprinsul acestui raport, expertul
contabil arată că actele de intrare a mărfurilor achiziționate intracomunitar
în patrimoniul SC C.T. SRL au numeroase deficiențe care le lipsește de
calitatea de document justificativ, din actele firmei nu au rezultat
documentele și modalitatea în care a fost plătită marfa către furnizorii
externi, documentele și modalitatea de plată a transportatorilor, cum s-a
efectuat vânzarea mărfurilor către clienții interni; pentru multe dintre
vânzările de mărfuri nu s-au întocmit facturi legale, iar pentru ca gestiunea
valorică să fie scăzută din marfa achiziționată s-a folosit monetarul, nici
acesta nefiind semnat, ba chiar fiind întocmit ulterior operațiunilor (s-a
ajuns astfel ca monetarul cu nr. 39 să fie întocmit la 17 iulie 2008 în timp ce
monetarul anterior, cu numărul 38, a fost întocmit la 24 decembrie 2008).
De altfel, inculpatul
a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procedurii cu privire la achizițiile
intracomunitare efectuate, în încercarea de a valida susținerea că nu a
efectuat achiziții într-un cuantum care să-i impună obligația de a înregistra
societatea drept plătitor de TVA. În declarațiile date succesiv inculpatul a
recunoscut sau infirmat achiziționarea unor mărfuri, pentru ca în fața
instanței să conteste doar transportul de ceapă din Olanda și achiziția de roșii
din Polonia. Contrar acestor susțineri, înscrisurile depuse la dosar arată
faptul că inculpatul contestă achizițiile din Olanda și Austria, nu Polonia.
Deși la dosar s-a
atașat o adresă din partea W.O.P.B. din care rezultă că aceasta nu a efectuat
livrări către SC C.T. SRL, instanța nu a dat efect acesteia prin raportare la
datele furnizate de autorități în urma consultării înregistrărilor informatice.
Faptul că societatea din Olanda nu a recunoscut livrarea de mărfuri către SC
C.T. SRL nu a însemnat că o astfel de achiziție nu a fost făcută de societatea
din România dată fiind modalitatea în care inculpatul a relatat că efectua
aceste achiziții, prin plăți exclusiv în numerar, modalitate de conducere a
unei afaceri ce atestă intenția inculpatului de a se sustrage obligațiilor
fiscale.
De altfel, niciuna
dintre cele două achiziții contestate de inculpat nu a produs efecte în latura
penală a cauzei, SC C.T. SRL devenind plătitoare de TVA, așa cum s-a arătat în
raportul de expertiză contabilă și cum am reținut anterior, încă din data de 28
iunie 2008, deci cu mult anterior transporturilor contestate. În plus,
deficiențele majore de ținere a evidențelor contabile și realitatea că nu a
evidențiat corect achizițiile efectuate intracomunitar au fost aspecte ce nu au
fost contestate de inculpat și singurele cu relevanță în stabilirea răspunderii
penale a acestuia.
În drept, fapta
inculpatului A.I. care, în calitate de asociat unic și administrator al SC C.T.
SRL a efectuat în perioada iunie - decembrie 2008 achiziții de mărfuri din
piața intracomunitară care prin valoare determinau obligația societății de
înregistrare ca plătitor de TVA, fără a evidenția în actele contabile aceste
achiziții, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în
speță obligația de a achita TVA la valoarea achizițiilor efectuate și TVA
aferent adaosului comercial, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr.
241/2005.
Sub aspect obiectiv
instanța a reținut că prin fapta sa de a nu organiza o evidență contabilă
exactă a achizițiilor efectuate intracomunitar și de a se sustrage de la
înregistrarea societății ca plătitor de TVA, inculpatul a cauzat bugetului de
stat un prejudiciu în cuantum de 242.879 RON, din care TVA necolectat la
valoarea achizițiilor efectuate de 226.895 RON și TVA necolectat aferent
adaosului comercial în valoare de 15.984 RON. La această sumă s-au adăugat
dobânzi calculate de expert până la data de 30 octombrie 2009, în valoare de
60.491 RON, inculpatul datorând și în continuare dobânzi până la achitarea
integrală și efectivă a debitului.
Sub aspectul laturii
subiective instanța a reținut că inculpatul a comis fapta cu intenție directă,
intenție ce rezultă cu prisosință din numeroasele nereguli identificate de
expertul contabil în evidențele SC C.T. SRL. În plus, așa cum am arătat
anterior, instanța reține că inculpatul este singura persoană responsabilă
pentru modalitatea de organizare și evidențiere a contabilității firmei,
martorei P.N. neputându-i-se imputa vreo vină în condițiile în care nu avea
niciun raport legal stabilit cu societatea. Mai mult, însăși modalitatea în
care inculpatul a înțeles să efectueze tranzacții în derularea afacerilor
comerciale, prin plăți în numerar și evitând tranzacțiile bancare susceptibile
de verificări, denotă intenția sa de a evita legislația fiscală, mai ales în
condițiile în care inculpatul cunoștea reglementările în materie privind
comerțul cu legume și fructe (a fost angajat la SC T.C. SRL, societate ce avea
un astfel de obiect de activitate și care era administrată de soția sa).
Cât privește cealaltă
infracțiune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului,
instanța a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale
infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru a fi atrasă
răspunderea penală a inculpatului.
În primul rând
instanța a reținut că în cauză se impune schimbarea încadrării juridice a
acestei fapte, din infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, în
infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen.
Este incident astfel textul art. 4 al legii în reglementarea anterioară O.U.G.
nr. 54/2010, text mai favorabil inculpatului din perspectiva condițiilor de
incriminare, fapta constituind infracțiune doar dacă inculpatul refuză
nejustificat, după trei somații, să prezinte documentele legale ale societății,
în scopul împiedicării verificărilor financiare.
În actul de sesizare
a instanței s-a reținut că inculpatul ar fi fost invitat în patru rânduri să
prezinte spre control actele financiar-contabile ale societății și că acesta nu
a dat curs invitațiilor din 27 august 2009, cu confirmarea din 28 august 2009,
din 2 septembrie 2009, cu confirmarea din 9 septembrie 2009, din 16 septembrie
2009, cu confirmarea din 17 septembrie 2009 și din 6 octombrie 2009, cu
confirmarea din 7 octombrie 2009. Din copia confirmărilor de primire atașate
dosarului de urmărire penală rezultă însă că invitațiile au fost expediate pe
numele societății SC C.T. SRL. Ori, începând cu data de 19 martie 2009,
inculpatul A.I. nu a mai avut nicio calitate în această societate și nu putea
nici măcar să primească o corespondență adresată acesteia, cu atât mai mult
neavând obligația de a se prezenta la organele fiscale. Această obligație a
revenit administratorului societății de la acel moment, respectiv martorul
P.P., cesiunea societății către această persoană fiind înregistrată la Oficiul
Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru opozabilitate conform
Mențiunii din 24 martie 2009. De altfel, una dintre invitațiile la care
procurorul a făcut trimitere a fost adresată expres martorului, o eventuală
preluare și deschidere a corespondenței de către inculpat presupunând comiterea
de către acesta a infracțiunii de violare a secretului corespondenței prev. de
art. 195 C. pen.
S-a argumentat de
către procuror în actul de sesizare a instanței că inculpatul avea obligația de
a prezenta documentele contabile ale SC C.T. SRL chiar dacă nu mai era
administratorul firmei întrucât nu predase efectiv aceste documente noului
administrator, iar verificările priveau perioada de timp în care inculpatul
fusese administrator. Totuși, corespondența la care se face referire nu era
adresată inculpatului, așa cum am arătat anterior, iar acesta nu a mai avut de
ce să răspundă în numele SC C.T. SRL. În plus, așa cum s-a menționat la punctul
2 al actului adițional la actul constitutiv al SC C.T. SRL (act încheiat în
fața notarului public conform Încheierii de autentificare din 19 martie 2009),
noul acționar și administrator prelua "activul și pasivul, împreună cu
documentele financiar-contabile și ștampila societății".
Prin urmare,
răspunderea penală a inculpatului nu a fost reținută pentru această
infracțiune, acesta neavând obligația de a răspunde invitațiilor adresate de
organele fiscale.
Mai mult, așa cum a
rezultat din declarația inculpatului și a soției sale, martora A.M.C.,
inculpatul nici nu a putut lua la cunoștință de invitațiile adresate de
organele fiscale, fiind plecat din țară. Aceste susțineri nu pot fi considerate
exclusiv subiective în condițiile în care la data de 4 septembrie 2009, față de
inculpatul A.I. a fost emis mandat de arestare preventivă în lipsă într-o altă
cauză, mandat care nu a putut fi pus în executare decât la data de 10 noiembrie
Prin urmare, a apărut ca veridică susținerea inculpatului că nu a luat
cunoștință de invitațiile adresate de organele fiscale, acesta nefiind la
domiciliul cunoscut de autorități, existând indicii că ar fi fost plecat din
țară.
Prin raportare la
aceste aspecte, instanța a reținut că nu se poate angaja răspunderea penală a
inculpatului A.I. pentru infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005,
cu aplic. art. 13 C. pen., impunându-se achitarea acestuia conform disp. art.
11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Așa cum
s-a reținut și în jurisprudența instanțelor interne, pentru a reține vinovăția
unei persoane din perspectiva art. 4 al Legii nr. 241/2005, este necesar nu
numai ca cele trei somații să-i fie adresate și comunicate legal, dar și ca
acestea să ajungă la cunoștința persoanei convocate anterior datei la care i se
cere să prezinte documentele solicitate, pentru a îndeplini condițiile unei
"notificări", unei comunicări corecte din punct de vedere juridic
(Decizia nr. 264 din 9 aprilie 2009 și nr. 332 din 7 mai 2009 ale Curții de
Apel Bacău, Decizia nr. 102 din 17 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție). Ori, organele de urmărire penală nu au atașat dosarului cauzei copia
invitațiilor la care fac trimitere dovezile de expediție pentru a se verifica
concordanța dintre numele persoanelor invitate, ce anume acte erau solicitate
și dacă exista posibilitatea legală de a fi prezentate.
Reținând însă că în
cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., din
perspectiva infracțiunii de evaziune fiscală pentru care același inculpat a
fost trimis în judecată, în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a
fost comisă de inculpat în modalitatea și cu contribuția anterior descrise,
instanța va dispune condamnarea acestuia.
La individualizarea
pedepsei ce va fi aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă instanța a
avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. privind dispozițiile părții generale
a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare din
legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, relevat de
modalitatea de comitere - inculpatul a acționat în condițiile în care cunoștea
legislația incidentă și în scopul prejudicierii bugetului de stat, într-o
perioadă de timp redusă, dar extrem de prolifică din perspectiva numeroaselor
achiziții intracomunitare realizate - dar și persoana inculpatului A.I. care,
la acest moment, nu este cunoscut cu antecedente penale, cauza în care a fost
arestat preventiv fiind soluționată în primă instanță și nedefinitivă,
inculpatul bucurându-se în continuare de prezumția de nevinovăție conform art.
5
2
C. proc. pen.
Deși lipsit de
antecedente penale, instanța nu a reținut în favoarea inculpatului conduita
bună în sensul prev. de art. 74 lit. a) C. pen. Față de redactarea textului
corespunzător C. pen. anterior (art. 157 alin. (1) - "infractorul n-a mai
săvârșit o altă infracțiune") se impune concluzia că o "conduită
bună" nu se reduce la absența antecedentelor penale, ci implică, de
asemenea, o atitudine cuviincioasă față de muncă, o comportare corectă în toate
relațiile sociale, o respectare riguroasă a îndatoririlor ce-i revin. Ori, o
astfel de conduită nu a fost probată în cauza de față, instanța având,
dimpotrivă, date suficiente pentru a concluziona că nu se impune reținerea
acestei circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Prin raportare la
datele ce caracterizează în ansamblu persoana inculpatului, dar și la circumstanțele
comiterii infracțiunii și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin fapta
comisă, instanța a considerat că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare,
egală cu minimul special prevăzut de lege, corespunde unei juste
individualizări a pedepsei.
În raport de
cuantumul pedepsei cu închisoarea stabilite, prin raportare la dispozițiile
art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 9 din Legea nr. 241/2005, s-a aplicat
inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în
art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. - dreptul de a mai
ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale - pentru o perioadă
de 2 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.
În baza art. 71 C.
pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) - dreptul de a mai ocupa
funcția de administrator al unei societăți comerciale -, pe durata pedepsei
principale.
În raport de
prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., instanța a interzis inculpatului doar
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.
pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții
elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității
de stat, reținând că natura faptei săvârșite și datele personale ale
inculpatului (a fost implicat într-un conflict extrem de violent, fiind
condamnat în primă instanță) conduc la concluzia existenței unei nedemnități în
exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege
menționat.
Referitor la pedeapsa
accesorie prevăzută de art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c)
C. pen., instanța a constatat că inculpatul s-a folosit de calitatea sa de
administrator în vederea comiterii infracțiunii, motiv pentru care se impune
aplicarea art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatului urmând a-i fi
interzis dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți
comerciale. De altfel, acesta va deveni și nedemn de a mai ocupa o astfel de
funcție la momentul rămânerii definitive a condamnării prin raportare la
prevederile art. 12 din Legea nr. 241/2005.
În ceea ce privește
pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.,
instanța a avut în vedere Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 6 octombrie
2005, prin care instanța europeană a constatat încălcarea prevederilor art. 3
din Protocolul nr. 1 ca urmare a interzicerii în baza legii a dreptului de a
alege persoanei ce a fost condamnată la pedeapsa închisorii, apreciind că o
restrângere generală, automată și nediferențiată a unui drept fundamental
consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului depășește marja de
apreciere acceptabilă, oricât de largă ar fi, dar și Decizia nr. 74/2007 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Față de
aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză, din probatoriul
administrat, nu rezultă o nedemnitate a inculpatului în ceea ce privește
dreptul de a alege, instanța nu va interzice exercițiul acestui drept de natură
electorală și, în consecință, nu va face aplicarea art. 71 alin. (2) raportat
la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. Întrucât fapta ce face obiectul
cauzei nu are legătură cu modalitatea de exercitare a drepturilor și
obligațiilor părintești, iar inculpatul, deși căsătorit, nu are copii în
întreținere, întrucât nu rezultă din actele dosarului că inculpatul ar fi fost
desemnat, sau să existe posibilitatea previzibilă ca acesta să fie desemnat
tutore sau curator al unei persoane, instanța nu va interzice inculpatului nici
drepturile prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen.
Având în vedere
datele ce caracterizează persoana inculpatului, faptul că acesta nu a mai fost
anterior condamnat definitiv pentru comiterea vreunei infracțiuni, vârsta
inculpatului și faptul că acesta pare a avea suportul familiei în adoptarea
unui comportament licit pe viitor, dar și gravitatea relativ redusă a faptei
comise de acesta, prin raportare la cuantumul prejudiciului și modalitatea efectivă
de comitere, instanța a considerat că simpla aplicare a pedepsei constituie un
avertisment suficient pentru inculpat și că, chiar fără executarea efectivă a
pedepsei cu închisoarea aplicate, acesta nu va mai comite alte infracțiuni.
Instanța are în vedere și faptul că inculpatul, chiar dacă nu a recunoscut
comiterea faptelor (de altfel, a și fost achitat pentru una dintre
infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată), s-a prezentat în fața
instanței de judecată și pare a conștientiza consecințele grave ale
comportamentului ilicit adoptat.
De aceea instanța, în
baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei
de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului, pe o durată de 4 ani, reprezentând
termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5)
C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii
s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
Instanța, în baza
art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului că în cazul săvârșirii
altei infracțiuni s-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub
supraveghere a pedepsei și executarea acesteia în întregime.
Cu privire la latura
civilă a cauzei, instanța a constatat că partea civilă Ministerul Finanțelor
Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat obligarea
inculpatului A.I. la plata sumei de 303.370 RON. cu titlu de despăgubiri
civile, plus dobânda legală.
Potrivit raportului
de expertiză judiciară întocmit în cursul urmăririi penale, prin fapta sa de a
nu organiza o evidență contabilă exactă a achizițiilor efectuate intracomunitar
și de a se sustrage de la înregistrarea societății ca plătitor de TVA,
inculpatul A.I. a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 242.879
RON, din care TVA necolectat la valoarea achizițiilor efectuate de 226.895 RON
și TVA necolectat aferent adaosului comercial în valoare de 15.984 RON. La
această sumă se adaugă dobânzi calculate de expert până la data de 30 octombrie
2009, în valoare de 60.491 RON, inculpatul datorând și în continuare dobânda
legală prev. de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 până la achitarea integrală și
efectivă a debitului.
Deși inculpatul a
contestat cuantumul prejudiciului stabilit de expert susținerile sale au fost
nefondate. Așa cum s-a arătat în latura penală a cauzei, deși contestă unele
achiziții de mărfuri pentru care expertul a calculat TVA în raportul atașat
dosarului de urmărire penală, inculpatul nu a depus la dosar acte contabile
care să contracareze susținerile expertului din raportul întocmit. Ori, însuși
expertul a arătat în raportul de expertiză că există posibilitatea recalculării
prejudiciului dacă inculpatul prezintă documente din care să rezulte că a
achitat parțial TVA-ul calculat, documente ce nu au fost depuse. Faptul că inculpatul
a contestat transportul de mărfuri din Olanda și Austria sau că societatea din
Austria a negat că ar fi avut relații comerciale cu SC C.T. SRL nu a însemnat
că inculpatul nu a efectuat acele achiziții, în condițiile în care acestea au
fost înregistrate în sistemele informatice consultate de autorități, inculpatul
a avut o modalitate de derulare a afacerilor comerciale de natură a evita
supravegherea fiscală și nu a ținut o evidență contabilă legală a tranzacțiilor
efectuate.
De aceea, instanța a
admis acțiunea civilă promovată în cauză și a obligat inculpatul la repararea
prejudiciului cauzat, astfel cum a fost anterior defalcat.
Având în vedere
prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a menținut măsura asiguratorie a
sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții
responsabile civilmente, astfel cum a fost dispusă prin Încheierea din data de
9 aprilie 2012.
În baza art. 13 din
Legea nr. 241/2005 și art. 7 și 21 din Legea nr. 26/1990, s-a comunicat
Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași copie a prezentei hotărâri,
după rămânerea definitivă, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare și
punerii în practică a interdicției legale prev. de art. 12 din Legea nr.
241/2005.
Împotriva sentinței a
declarat apel inculpatul A.I., solicitând desființarea acesteia și, în
rejudecare, modificarea cuantumului despăgubirilor, impunându-se reducerea
acestora în condițiile în care anumite importuri de mărfuri, din comunitatea
europeană, au fost recunoscute, iar altele nu au aparținut inculpatului și nici
nu le-a efectuat prin intermediul societății sale C.T. SRL.
Prin Decizia penală
nr. 150 din 18 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală
și pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului și
menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Instanța de apel a
reținut, în esență, că latura civilă a cauzei a fost rezolvată cu respectarea
dispozițiilor legale, astfel că nu se impunea reducerea cuantumului
despăgubirilor.
Împotriva ambelor
hotărâri a declarat recurs inculpatul A.I., invocând cazurile de casare prev.
de art. 385
9
pct. 17
2
și 14 C. proc. pen.
Sub prima critică, a
arătat că expertiza contabilă a reținut un prejudiciu mai mare decât cel produs
prin comiterea faptei, parte din mărfurile importate nu-i aparțin inculpatului,
transporturile nefiind efectuate prin intermediul societății sale.
A invocat faptul că
la transporturile și achizițiile de mărfuri, din spațiul intracomunitar, cu
societăți din Olanda nu a avut nicio contribuție.
Cu privire la latura
penală a cauzei, a solicitat reducerea pedepsei.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât
și din oficiu, conform art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., constată
că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Materialul probator
administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești
confirmă acuzațiile reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al
instanței.
Rezultă că inculpatul
A.I., în calitate de asociat unic al SC C.T. SRL Iași a efectuat în perioada
iunie - decembrie 2008 achiziții de mărfuri din piața intracomunitară, fără a
evidenția în actele contabile achizițiile efectuate, cu scopul de a se sustrage
de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a plății TVA-ului la valoarea
achizițiilor efectuate, respectiv TVA-ul aferent adaosului comercial.
Sub aspectul laturii
penale vinovăția inculpatului rezultă din datele furnizate de sistemele
informatice privind achizițiile intracomunitare, documentele de transport,
datele transmise de transportatori - notele de recepție a mărfii pentru
serviciile efectuate de SC C.T. SRL, procesul-verbal de control întocmit de
către D.G.F.P. Iași, declarațiile martorilor P.N. și P.P., declarațiile inculpatului,
probe care au fost interpretate în mod corespunzător de instanța de fond.
Evidența contabilă
era ținută de martora P.N., care - astfel cum rezultă din declarațiile date în
cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească - a arătat că
actele îi erau puse la dispoziție de inculpat aflând, ulterior, de la o terță
persoană că societatea administrată de inculpat a fost cesionată.
Sub aspectul laturii
civile, pentru stabilirea exactă a prejudiciului s-a dispus efectuarea unei
expertize contabile judiciare, din care rezultă cauzarea unui prejudiciu de
303.370 RON.
Expertul a întocmit
raportul de expertiză prin compararea datelor și informațiilor din actele
primare cu cele din situația centralizată a livrărilor de la D.G.F.P. Iași,
responsabil de crearea prejudiciului fiind reprezentantul legal și
administratorul societății, în speță inculpatul A.I.
Prin urmare,
susținerile inculpatului prin care contestă transporturile de ceapă din
Austria, respectiv transporturile de roșii din Olanda, în lipsa unor altor
probe, nu pot fi însușite, apreciindu-se că prejudiciul a fost corect stabilit.
Prin urmare, critica
recurentului-inculpat privind greșita soluționare a laturii civile a cauzei
este nefondată.
Cât privește
individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că instanța de
fond a evaluat în mod corespunzător criteriile prev. de art. 72 C. pen.,
aplicând o pedeapsă orientată spre minimul special.
Având în vedere
gradul de pericol social concret al faptei, atitudinea procesuală a inculpatului,
dar și lipsa disponibilității acestuia de a recupera prejudiciul în cursul
judecății, nu se justifică coborârea pedepsei sub minimul special și nici
schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Având în vedere
considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul
declarat de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 150 din 18 octombrie
2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 C.
proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 150 din 18
octombrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă
recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 8 mai 2013.
Procesat
de GGC - AZ