ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1555/2013

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 262 din 28 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 15075/99/2011, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea prev. de art. 4 din aceeași lege cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul A.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a condamnat pe inculpatul A.I.

la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale - C. pen. pentru o perioadă de 2 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) - dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale - C. pen., pe durata pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ., a admis acțiunea civilă promovată în cauză de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin Garda Financiară, Secția Județeană Iași, cu sediul în Iași, jud. Iași, și obligă pe inculpatul A.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.T.

SRL, prin lichidator judiciar C.R.L. SPRL, cu sediul în Iași, la plata sumei de 303.370 RON, plus dobânda legală prev. de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 până la achitarea debitului. În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente dispusă prin Încheierea din data de 9 aprilie 2012. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 și art. 7 și 21 din Legea nr. 26/1990, s-a comunicat Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași copia prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare. În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.825 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă ce a inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și care a fost avansat inițial Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției potrivit art. 189 C. proc. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Inculpatul A.I. a înființat SC C.T. SRL încă din data de 10 iunie 2008, societatea având ca obiect principal de activitate transportul rutier de mărfuri, iar ca activități secundare cele legate de importul și exportul de bunuri. Inculpatul a devenit singurul acționar și administratorul acestei firme. Pentru ținerea evidenței contabile inculpatul nu a angajat vreo persoană, contabilitatea firmei fiind asigurată de martora P.N.

în baza unei "convenții verbale". Începând cu luna iunie 2008, SC C.T. SRL, administrată de inculpat, a desfășurat activități comerciale constând în vânzarea en-gros de legume și fructe aduse din spațiul intracomunitar. Potrivit declarațiilor inculpatului A.I., pentru transportul acestor bunuri folosea serviciile diverselor firme de transport, firme contactate de pe internet - Bursa de transport sau telefonic. Atât contravaloarea bunurilor achiziționate din spațiul intracomunitar, cât și contravaloarea serviciilor de transport, erau achitate de inculpat prin intermediul plății directe (cash), fără folosirea serviciilor bancare.

Din notele de recepție puse la dispoziția expertului contabil de către inculpat a rezultat că între 21 iunie și 28 iunie 2008, societatea administrată de acesta făcuse deja achiziții intracomunitare totale de 6231 euro, depășind plafonul de scutire de la plata TVA, plafon calculat de expert potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul urmăririi penale la suma de 5833 euro (societatea fiind înființată abia din 10 iunie 2008). Administratorul A.I. nu a solicitat în termen legal înregistrarea societății ca plătitor de TVA, situație în care aceasta a pierdut dreptul de deducere de TVA, având obligația de plată a TVA calculat la vânzarea mărfurilor achiziționate de la furnizorii din Uniunea Europeană.

Din verificarea datelor furnizate de sistemele informatice privind achizițiile intracomunitare, a documentelor de transport (CMR) și a datelor transmise de transportatori pentru serviciile efectuate de SC C.T. SRL, a datelor din aplicația Trafic Control și a celor din sistemul VIES, a rezultat că societatea administrată de inculpat a efectuat achiziții intracomunitare de produse agricole în perioada în care a fost neplătitor de TVA, respectiv de la data înființării societății și până la sfârșitul anului 2008, în valoare totală de 303.312,7 euro (1.225.853,44 RON). La această valoare, expertul contabil desemnat a calculat TVA necolectat la valoarea achizițiilor efectuate de 226.895 RON, TVA necolectat aferent adaosului comercial în valoare de 15.984 RON și dobânzi până la data de 30 octombrie 2009 în valoare de 60.491 RON, deci un prejudiciu de 303.370 RON.

În data de 24 iunie 2008 a fost efectuat un control SC C.T. SRL de către Garda Financiară, Secția Județeană Iași, controlul efectuat la data de 24 iulie 2008, societatea fiind sancționată contravențional pentru nedotarea cu aparate de marcat. De la acea dată SC C.T. SRL a fost periodic controlată de organele fiscale cu privire la achizițiile intracomunitare de mărfuri, fiind întocmite note de constatare, atașate dosarului de urmărire penală. Cu ocazia acestor controale au fost identificate nereguli multiple în contabilitatea societății, aceasta fiind sancționată contravențional. La data de 19 martie 2009, inculpatul A.I. a cesionat SC C.T. SRL, cu titlu gratuit, martorului P.P., acesta devenind acționar unic și administrator al societății.

Potrivit punctului 2 al actului adițional la actul constitutiv al SC C.T. SRL (act încheiat în fața notarului public conform Încheierii de autentificare nr. 3354 din 19 martie 2009), noul acționar și administrator prelua "activul și pasivul, împreună cu documentele financiar-contabile și ștampila societății". Ulterior, prin patru invitații succesive trimise administratorului SC C.T. SRL în perioada septembrie - octombrie 2009, acesta era invitat de organele fiscale să prezinte documentele financiar-contabile ale firmei în vederea unor noi verificări, invitații cărora însă inculpatul A.I. nu le-a dat curs. Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de judecată, a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești.

Astfel, atât inculpatul A.I., cât și martora P.N. au arătat că SC C.T. SRL nu a fost înregistrată ca plătitor de TVA pentru achizițiile intracomunitare efectuate. În declarațiile date în cursul procesului inculpatul a susținut că a fost indus în eroare de martoră, care ținea contabilitatea societății în baza unei convenții verbale și care nu cunoștea plafonul până la care societatea era scutită de TVA. În declarația dată în fața instanței de judecată, martora P.N. a susținut însă că inculpatul a adus târziu actele de achiziție și astfel a realizat târziu că societatea trebuia să plătească TVA; oricum a susținut martora că în momentul în care și-a dat seama de acest aspect a comunicat inculpatului obligația care îi revenea.

Dincolo de faptul că atât timp cât nu avea angajat contabil în mod legal sau nu avea un contract cu o societate de profil pentru ținerea contabilității societății SC C.T. SRL, întreaga răspundere pentru contabilitatea firmei revine inculpatului (art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991), susținerile martorei par a fi mai aproape de adevăr decât cele ale inculpatului prin raportare la mențiunile raportului de expertiză contabilă judiciară. Astfel, în cuprinsul acestui raport, expertul contabil arată că actele de intrare a mărfurilor achiziționate intracomunitar în patrimoniul SC C.T.

SRL au numeroase deficiențe care le lipsește de calitatea de document justificativ, din actele firmei nu au rezultat documentele și modalitatea în care a fost plătită marfa către furnizorii externi, documentele și modalitatea de plată a transportatorilor, cum s-a efectuat vânzarea mărfurilor către clienții interni; pentru multe dintre vânzările de mărfuri nu s-au întocmit facturi legale, iar pentru ca gestiunea valorică să fie scăzută din marfa achiziționată s-a folosit monetarul, nici acesta nefiind semnat, ba chiar fiind întocmit ulterior operațiunilor (s-a ajuns astfel ca monetarul cu nr. 39 să fie întocmit la 17 iulie 2008 în timp ce monetarul anterior, cu numărul 38, a fost întocmit la 24 decembrie 2008). De altfel, inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procedurii cu privire la achizițiile intracomunitare efectuate, în încercarea de a valida susținerea că nu a efectuat achiziții într-un cuantum care să-i impună obligația de a înregistra societatea drept plătitor de TVA.

În declarațiile date succesiv inculpatul a recunoscut sau infirmat achiziționarea unor mărfuri, pentru ca în fața instanței să conteste doar transportul de ceapă din Olanda și achiziția de roșii din Polonia. Contrar acestor susțineri, înscrisurile depuse la dosar arată faptul că inculpatul contestă achizițiile din Olanda și Austria, nu Polonia. Deși la dosar s-a atașat o adresă din partea W.O.P.B. din care rezultă că aceasta nu a efectuat livrări către SC C.T. SRL, instanța nu a dat efect acesteia prin raportare la datele furnizate de autorități în urma consultării înregistrărilor informatice. Faptul că societatea din Olanda nu a recunoscut livrarea de mărfuri către SC C.T.

SRL nu a însemnat că o astfel de achiziție nu a fost făcută de societatea din România dată fiind modalitatea în care inculpatul a relatat că efectua aceste achiziții, prin plăți exclusiv în numerar, modalitate de conducere a unei afaceri ce atestă intenția inculpatului de a se sustrage obligațiilor fiscale. De altfel, niciuna dintre cele două achiziții contestate de inculpat nu a produs efecte în latura penală a cauzei, SC C.T. SRL devenind plătitoare de TVA, așa cum s-a arătat în raportul de expertiză contabilă și cum am reținut anterior, încă din data de 28 iunie 2008, deci cu mult anterior transporturilor contestate. În plus, deficiențele majore de ținere a evidențelor contabile și realitatea că nu a evidențiat corect achizițiile efectuate intracomunitar au fost aspecte ce nu au fost contestate de inculpat și singurele cu relevanță în stabilirea răspunderii penale a acestuia.

În drept, fapta inculpatului A.I. care, în calitate de asociat unic și administrator al SC C.T. SRL a efectuat în perioada iunie - decembrie 2008 achiziții de mărfuri din piața intracomunitară care prin valoare determinau obligația societății de înregistrare ca plătitor de TVA, fără a evidenția în actele contabile aceste achiziții, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în speță obligația de a achita TVA la valoarea achizițiilor efectuate și TVA aferent adaosului comercial, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Sub aspect obiectiv instanța a reținut că prin fapta sa de a nu organiza o evidență contabilă exactă a achizițiilor efectuate intracomunitar și de a se sustrage de la înregistrarea societății ca plătitor de TVA, inculpatul a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 242.879 RON, din care TVA necolectat la valoarea achizițiilor efectuate de 226.895 RON și TVA necolectat aferent adaosului comercial în valoare de 15.984 RON. La această sumă s-au adăugat dobânzi calculate de expert până la data de 30 octombrie 2009, în valoare de 60.491 RON, inculpatul datorând și în continuare dobânzi până la achitarea integrală și efectivă a debitului. Sub aspectul laturii subiective instanța a reținut că inculpatul a comis fapta cu intenție directă, intenție ce rezultă cu prisosință din numeroasele nereguli identificate de expertul contabil în evidențele SC C.T.

SRL. În plus, așa cum am arătat anterior, instanța reține că inculpatul este singura persoană responsabilă pentru modalitatea de organizare și evidențiere a contabilității firmei, martorei P.N. neputându-i-se imputa vreo vină în condițiile în care nu avea niciun raport legal stabilit cu societatea. Mai mult, însăși modalitatea în care inculpatul a înțeles să efectueze tranzacții în derularea afacerilor comerciale, prin plăți în numerar și evitând tranzacțiile bancare susceptibile de verificări, denotă intenția sa de a evita legislația fiscală, mai ales în condițiile în care inculpatul cunoștea reglementările în materie privind comerțul cu legume și fructe (a fost angajat la SC T.C. SRL, societate ce avea un astfel de obiect de activitate și care era administrată de soția sa).

Cât privește cealaltă infracțiune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, instanța a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru a fi atrasă răspunderea penală a inculpatului. În primul rând instanța a reținut că în cauză se impune schimbarea încadrării juridice a acestei fapte, din infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen. Este incident astfel textul art. 4 al legii în reglementarea anterioară O.U.G. nr. 54/2010, text mai favorabil inculpatului din perspectiva condițiilor de incriminare, fapta constituind infracțiune doar dacă inculpatul refuză nejustificat, după trei somații, să prezinte documentele legale ale societății, în scopul împiedicării verificărilor financiare.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul ar fi fost invitat în patru rânduri să prezinte spre control actele financiar-contabile ale societății și că acesta nu a dat curs invitațiilor din 27 august 2009, cu confirmarea din 28 august 2009, din 2 septembrie 2009, cu confirmarea din 9 septembrie 2009, din 16 septembrie 2009, cu confirmarea din 17 septembrie 2009 și din 6 octombrie 2009, cu confirmarea din 7 octombrie 2009. Din copia confirmărilor de primire atașate dosarului de urmărire penală rezultă însă că invitațiile au fost expediate pe numele societății SC C.T. SRL. Ori, începând cu data de 19 martie 2009, inculpatul A.I. nu a mai avut nicio calitate în această societate și nu putea nici măcar să primească o corespondență adresată acesteia, cu atât mai mult neavând obligația de a se prezenta la organele fiscale.

Această obligație a revenit administratorului societății de la acel moment, respectiv martorul P.P., cesiunea societății către această persoană fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru opozabilitate conform Mențiunii din 24 martie 2009. De altfel, una dintre invitațiile la care procurorul a făcut trimitere a fost adresată expres martorului, o eventuală preluare și deschidere a corespondenței de către inculpat presupunând comiterea de către acesta a infracțiunii de violare a secretului corespondenței prev. de art. 195 C. pen. S-a argumentat de către procuror în actul de sesizare a instanței că inculpatul avea obligația de a prezenta documentele contabile ale SC C.T.

SRL chiar dacă nu mai era administratorul firmei întrucât nu predase efectiv aceste documente noului administrator, iar verificările priveau perioada de timp în care inculpatul fusese administrator. Totuși, corespondența la care se face referire nu era adresată inculpatului, așa cum am arătat anterior, iar acesta nu a mai avut de ce să răspundă în numele SC C.T. SRL. În plus, așa cum s-a menționat la punctul 2 al actului adițional la actul constitutiv al SC C.T. SRL (act încheiat în fața notarului public conform Încheierii de autentificare din 19 martie 2009), noul acționar și administrator prelua "activul și pasivul, împreună cu documentele financiar-contabile și ștampila societății". Prin urmare, răspunderea penală a inculpatului nu a fost reținută pentru această infracțiune, acesta neavând obligația de a răspunde invitațiilor adresate de organele fiscale.

Mai mult, așa cum a rezultat din declarația inculpatului și a soției sale, martora A.M.C., inculpatul nici nu a putut lua la cunoștință de invitațiile adresate de organele fiscale, fiind plecat din țară. Aceste susțineri nu pot fi considerate exclusiv subiective în condițiile în care la data de 4 septembrie 2009, față de inculpatul A.I. a fost emis mandat de arestare preventivă în lipsă într-o altă cauză, mandat care nu a putut fi pus în executare decât la data de 10 noiembrie 2009. Prin urmare, a apărut ca veridică susținerea inculpatului că nu a luat cunoștință de invitațiile adresate de organele fiscale, acesta nefiind la domiciliul cunoscut de autorități, existând indicii că ar fi fost plecat din țară.

Prin raportare la aceste aspecte, instanța a reținut că nu se poate angaja răspunderea penală a inculpatului A.I. pentru infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen., impunându-se achitarea acestuia conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Așa cum s-a reținut și în jurisprudența instanțelor interne, pentru a reține vinovăția unei persoane din perspectiva art. 4 al Legii nr. 241/2005, este necesar nu numai ca cele trei somații să-i fie adresate și comunicate legal, dar și ca acestea să ajungă la cunoștința persoanei convocate anterior datei la care i se cere să prezinte documentele solicitate, pentru a îndeplini condițiile unei "notificări", unei comunicări corecte din punct de vedere juridic (Decizia nr. 264 din 9 aprilie 2009 și nr. 332 din 7 mai 2009 ale Curții de Apel Bacău, Decizia nr. 102 din 17 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Ori, organele de urmărire penală nu au atașat dosarului cauzei copia invitațiilor la care fac trimitere dovezile de expediție pentru a se verifica concordanța dintre numele persoanelor invitate, ce anume acte erau solicitate și dacă exista posibilitatea legală de a fi prezentate. Reținând însă că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., din perspectiva infracțiunii de evaziune fiscală pentru care același inculpat a fost trimis în judecată, în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat în modalitatea și cu contribuția anterior descrise, instanța va dispune condamnarea acestuia. La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen.

privind dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare din legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, relevat de modalitatea de comitere - inculpatul a acționat în condițiile în care cunoștea legislația incidentă și în scopul prejudicierii bugetului de stat, într-o perioadă de timp redusă, dar extrem de prolifică din perspectiva numeroaselor achiziții intracomunitare realizate - dar și persoana inculpatului A.I. care, la acest moment, nu este cunoscut cu antecedente penale, cauza în care a fost arestat preventiv fiind soluționată în primă instanță și nedefinitivă, inculpatul bucurându-se în continuare de prezumția de nevinovăție conform art. 5 2 C. proc.

pen. Deși lipsit de antecedente penale, instanța nu a reținut în favoarea inculpatului conduita bună în sensul prev. de art. 74 lit. a) C. pen. Față de redactarea textului corespunzător C. pen. anterior (art. 157 alin. (1) - "infractorul n-a mai săvârșit o altă infracțiune") se impune concluzia că o "conduită bună" nu se reduce la absența antecedentelor penale, ci implică, de asemenea, o atitudine cuviincioasă față de muncă, o comportare corectă în toate relațiile sociale, o respectare riguroasă a îndatoririlor ce-i revin. Ori, o astfel de conduită nu a fost probată în cauza de față, instanța având, dimpotrivă, date suficiente pentru a concluziona că nu se impune reținerea acestei circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Prin raportare la datele ce caracterizează în ansamblu persoana inculpatului, dar și la circumstanțele comiterii infracțiunii și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin fapta comisă, instanța a considerat că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, egală cu minimul special prevăzut de lege, corespunde unei juste individualizări a pedepsei. În raport de cuantumul pedepsei cu închisoarea stabilite, prin raportare la dispozițiile art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 9 din Legea nr. 241/2005, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. - dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale - pentru o perioadă de 2 ani, calculată conform disp.

art. 66 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) - dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale -, pe durata pedepsei principale. În raport de prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., instanța a interzis inculpatului doar drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, reținând că natura faptei săvârșite și datele personale ale inculpatului (a fost implicat într-un conflict extrem de violent, fiind condamnat în primă instanță) conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat.

Referitor la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., instanța a constatat că inculpatul s-a folosit de calitatea sa de administrator în vederea comiterii infracțiunii, motiv pentru care se impune aplicarea art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatului urmând a-i fi interzis dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale. De altfel, acesta va deveni și nedemn de a mai ocupa o astfel de funcție la momentul rămânerii definitive a condamnării prin raportare la prevederile art. 12 din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., instanța a avut în vedere Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 6 octombrie 2005, prin care instanța europeană a constatat încălcarea prevederilor art. 3 din Protocolul nr. 1 ca urmare a interzicerii în baza legii a dreptului de a alege persoanei ce a fost condamnată la pedeapsa închisorii, apreciind că o restrângere generală, automată și nediferențiată a unui drept fundamental consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului depășește marja de apreciere acceptabilă, oricât de largă ar fi, dar și Decizia nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Față de aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză, din probatoriul administrat, nu rezultă o nedemnitate a inculpatului în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța nu va interzice exercițiul acestui drept de natură electorală și, în consecință, nu va face aplicarea art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. Întrucât fapta ce face obiectul cauzei nu are legătură cu modalitatea de exercitare a drepturilor și obligațiilor părintești, iar inculpatul, deși căsătorit, nu are copii în întreținere, întrucât nu rezultă din actele dosarului că inculpatul ar fi fost desemnat, sau să existe posibilitatea previzibilă ca acesta să fie desemnat tutore sau curator al unei persoane, instanța nu va interzice inculpatului nici drepturile prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen.

Având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, faptul că acesta nu a mai fost anterior condamnat definitiv pentru comiterea vreunei infracțiuni, vârsta inculpatului și faptul că acesta pare a avea suportul familiei în adoptarea unui comportament licit pe viitor, dar și gravitatea relativ redusă a faptei comise de acesta, prin raportare la cuantumul prejudiciului și modalitatea efectivă de comitere, instanța a considerat că simpla aplicare a pedepsei constituie un avertisment suficient pentru inculpat și că, chiar fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea aplicate, acesta nu va mai comite alte infracțiuni. Instanța are în vedere și faptul că inculpatul, chiar dacă nu a recunoscut comiterea faptelor (de altfel, a și fost achitat pentru una dintre infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată), s-a prezentat în fața instanței de judecată și pare a conștientiza consecințele grave ale comportamentului ilicit adoptat.

De aceea instanța, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului, pe o durată de 4 ani, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. Instanța, în baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului că în cazul săvârșirii altei infracțiuni s-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei și executarea acesteia în întregime. Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat obligarea inculpatului A.I.

la plata sumei de 303.370 RON. cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală. Potrivit raportului de expertiză judiciară întocmit în cursul urmăririi penale, prin fapta sa de a nu organiza o evidență contabilă exactă a achizițiilor efectuate intracomunitar și de a se sustrage de la înregistrarea societății ca plătitor de TVA, inculpatul A.I. a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 242.879 RON, din care TVA necolectat la valoarea achizițiilor efectuate de 226.895 RON și TVA necolectat aferent adaosului comercial în valoare de 15.984 RON. La această sumă se adaugă dobânzi calculate de expert până la data de 30 octombrie 2009, în valoare de 60.491 RON, inculpatul datorând și în continuare dobânda legală prev. de art. 120 din O.G.

nr. 92/2003 până la achitarea integrală și efectivă a debitului. Deși inculpatul a contestat cuantumul prejudiciului stabilit de expert susținerile sale au fost nefondate. Așa cum s-a arătat în latura penală a cauzei, deși contestă unele achiziții de mărfuri pentru care expertul a calculat TVA în raportul atașat dosarului de urmărire penală, inculpatul nu a depus la dosar acte contabile care să contracareze susținerile expertului din raportul întocmit. Ori, însuși expertul a arătat în raportul de expertiză că există posibilitatea recalculării prejudiciului dacă inculpatul prezintă documente din care să rezulte că a achitat parțial TVA-ul calculat, documente ce nu au fost depuse. Faptul că inculpatul a contestat transportul de mărfuri din Olanda și Austria sau că societatea din Austria a negat că ar fi avut relații comerciale cu SC C.T.

SRL nu a însemnat că inculpatul nu a efectuat acele achiziții, în condițiile în care acestea au fost înregistrate în sistemele informatice consultate de autorități, inculpatul a avut o modalitate de derulare a afacerilor comerciale de natură a evita supravegherea fiscală și nu a ținut o evidență contabilă legală a tranzacțiilor efectuate. De aceea, instanța a admis acțiunea civilă promovată în cauză și a obligat inculpatul la repararea prejudiciului cauzat, astfel cum a fost anterior defalcat.

Având în vedere prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente, astfel cum a fost dispusă prin Încheierea din data de 9 aprilie 2012. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 și art. 7 și 21 din Legea nr. 26/1990, s-a comunicat Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași copie a prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare și punerii în practică a interdicției legale prev. de art. 12 din Legea nr. 241/2005.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul A.I., solicitând desființarea acesteia și, în rejudecare, modificarea cuantumului despăgubirilor, impunându-se reducerea acestora în condițiile în care anumite importuri de mărfuri, din comunitatea europeană, au fost recunoscute, iar altele nu au aparținut inculpatului și nici nu le-a efectuat prin intermediul societății sale C.T. SRL. Prin Decizia penală nr. 150 din 18 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. Instanța de apel a reținut, în esență, că latura civilă a cauzei a fost rezolvată cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că nu se impunea reducerea cuantumului despăgubirilor.

Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul A.I., invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 și 14 C. proc. pen. Sub prima critică, a arătat că expertiza contabilă a reținut un prejudiciu mai mare decât cel produs prin comiterea faptei, parte din mărfurile importate nu-i aparțin inculpatului, transporturile nefiind efectuate prin intermediul societății sale. A invocat faptul că la transporturile și achizițiile de mărfuri, din spațiul intracomunitar, cu societăți din Olanda nu a avut nicio contribuție. Cu privire la latura penală a cauzei, a solicitat reducerea pedepsei. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Materialul probator administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești confirmă acuzațiile reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanței. Rezultă că inculpatul A.I., în calitate de asociat unic al SC C.T. SRL Iași a efectuat în perioada iunie - decembrie 2008 achiziții de mărfuri din piața intracomunitară, fără a evidenția în actele contabile achizițiile efectuate, cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a plății TVA-ului la valoarea achizițiilor efectuate, respectiv TVA-ul aferent adaosului comercial. Sub aspectul laturii penale vinovăția inculpatului rezultă din datele furnizate de sistemele informatice privind achizițiile intracomunitare, documentele de transport, datele transmise de transportatori - notele de recepție a mărfii pentru serviciile efectuate de SC C.T.

SRL, procesul-verbal de control întocmit de către D.G.F.P. Iași, declarațiile martorilor P.N. și P.P., declarațiile inculpatului, probe care au fost interpretate în mod corespunzător de instanța de fond. Evidența contabilă era ținută de martora P.N., care - astfel cum rezultă din declarațiile date în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească - a arătat că actele îi erau puse la dispoziție de inculpat aflând, ulterior, de la o terță persoană că societatea administrată de inculpat a fost cesionată. Sub aspectul laturii civile, pentru stabilirea exactă a prejudiciului s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, din care rezultă cauzarea unui prejudiciu de 303.370 RON.

Expertul a întocmit raportul de expertiză prin compararea datelor și informațiilor din actele primare cu cele din situația centralizată a livrărilor de la D.G.F.P. Iași, responsabil de crearea prejudiciului fiind reprezentantul legal și administratorul societății, în speță inculpatul A.I. Prin urmare, susținerile inculpatului prin care contestă transporturile de ceapă din Austria, respectiv transporturile de roșii din Olanda, în lipsa unor altor probe, nu pot fi însușite, apreciindu-se că prejudiciul a fost corect stabilit. Prin urmare, critica recurentului-inculpat privind greșita soluționare a laturii civile a cauzei este nefondată. Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că instanța de fond a evaluat în mod corespunzător criteriile prev. de art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă orientată spre minimul special.

Având în vedere gradul de pericol social concret al faptei, atitudinea procesuală a inculpatului, dar și lipsa disponibilității acestuia de a recupera prejudiciul în cursul judecății, nu se justifică coborârea pedepsei sub minimul special și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 150 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 150 din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2013. Procesat de GGC - AZ