ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1555/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1555/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 262 din 28 iunie

2012, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 15075/99/2011, s-a dispus,

în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea prev. de

art. 4 din aceeași lege cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat

inculpatul A.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 4 din Legea

nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a condamnat pe inculpatul A.I. la pedeapsa

de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală de 2 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - dreptul de a mai ocupa

funcția de administrator al unei societăți comerciale - C. pen. pentru o perioadă

de 2 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) - dreptul de a mai ocupa

funcția de administrator al unei societăți comerciale - C. pen., pe durata

pedepsei principale.

În baza art. 81 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare pe o durată de 4 ani, reprezentând termen de încercare stabilit

potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ., a admis acțiunea civilă

promovată în cauză de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de

Administrare Fiscală, reprezentată prin Garda Financiară, Secția Județeană

Iași, cu sediul în Iași, jud. Iași, și obligă pe inculpatul A.I., în solidar cu

partea responsabilă civilmente SC C.T. SRL, prin lichidator judiciar C.R.L.

SPRL, cu sediul în Iași, la plata sumei de 303.370 RON, plus dobânda legală

prev. de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 până la achitarea debitului.

În baza art. 11 din

Legea nr. 241/2005, a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asupra

bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile

civilmente dispusă prin Încheierea din data de 9 aprilie 2012.

În baza art. 13 din

Legea nr. 241/2005 și art. 7 și 21 din Legea nr. 26/1990, s-a comunicat

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași copia prezentei hotărâri,

după rămânerea definitivă, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.825 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă ce a inclus și onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și care a fost avansat inițial

Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției potrivit art.

189 C. proc. pen.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul A.I. a

înființat SC C.T. SRL încă din data de 10 iunie 2008, societatea având ca

obiect principal de activitate transportul rutier de mărfuri, iar ca activități

secundare cele legate de importul și exportul de bunuri. Inculpatul a devenit

singurul acționar și administratorul acestei firme. Pentru ținerea evidenței

contabile inculpatul nu a angajat vreo persoană, contabilitatea firmei fiind

asigurată de martora P.N. în baza unei "convenții verbale".

Începând cu luna

iunie 2008, SC C.T. SRL, administrată de inculpat, a desfășurat activități

comerciale constând în vânzarea en-gros de legume și fructe aduse din spațiul

intracomunitar. Potrivit declarațiilor inculpatului A.I., pentru transportul

acestor bunuri folosea serviciile diverselor firme de transport, firme

contactate de pe internet - Bursa de transport sau telefonic. Atât contravaloarea

bunurilor achiziționate din spațiul intracomunitar, cât și contravaloarea

serviciilor de transport, erau achitate de inculpat prin intermediul plății

directe (cash), fără folosirea serviciilor bancare.

Din notele de

recepție puse la dispoziția expertului contabil de către inculpat a rezultat că

între 21 iunie și 28 iunie 2008, societatea administrată de acesta făcuse deja

achiziții intracomunitare totale de 6231 euro, depășind plafonul de scutire de

la plata TVA, plafon calculat de expert potrivit raportului de expertiză

contabilă judiciară întocmit în cursul urmăririi penale la suma de 5833 euro

(societatea fiind înființată abia din 10 iunie 2008). Administratorul A.I. nu a

solicitat în termen legal înregistrarea societății ca plătitor de TVA, situație

în care aceasta a pierdut dreptul de deducere de TVA, având obligația de plată

a TVA calculat la vânzarea mărfurilor achiziționate de la furnizorii din

Uniunea Europeană.

Din verificarea

datelor furnizate de sistemele informatice privind achizițiile intracomunitare,

a documentelor de transport (CMR) și a datelor transmise de transportatori

pentru serviciile efectuate de SC C.T. SRL, a datelor din aplicația Trafic

Control și a celor din sistemul VIES, a rezultat că societatea administrată de

inculpat a efectuat achiziții intracomunitare de produse agricole în perioada

în care a fost neplătitor de TVA, respectiv de la data înființării societății

și până la sfârșitul anului 2008, în valoare totală de 303.312,7 euro

(1.225.853,44 RON). La această valoare, expertul contabil desemnat a calculat

TVA necolectat la valoarea achizițiilor efectuate de 226.895 RON, TVA

necolectat aferent adaosului comercial în valoare de 15.984 RON și dobânzi până

la data de 30 octombrie 2009 în valoare de 60.491 RON, deci un prejudiciu de

303.370 RON.

În data de 24 iunie

2008 a fost efectuat un control SC C.T. SRL de către Garda Financiară, Secția

Județeană Iași, controlul efectuat la data de 24 iulie 2008, societatea fiind

sancționată contravențional pentru nedotarea cu aparate de marcat. De la acea

dată SC C.T. SRL a fost periodic controlată de organele fiscale cu privire la

achizițiile intracomunitare de mărfuri, fiind întocmite note de constatare,

atașate dosarului de urmărire penală. Cu ocazia acestor controale au fost

identificate nereguli multiple în contabilitatea societății, aceasta fiind

sancționată contravențional.

La data de 19 martie

2009, inculpatul A.I. a cesionat SC C.T. SRL, cu titlu gratuit, martorului

P.P., acesta devenind acționar unic și administrator al societății. Potrivit

punctului 2 al actului adițional la actul constitutiv al SC C.T. SRL (act

încheiat în fața notarului public conform Încheierii de autentificare nr. 3354

din 19 martie 2009), noul acționar și administrator prelua "activul și

pasivul, împreună cu documentele financiar-contabile și ștampila

societății".

Ulterior, prin patru

invitații succesive trimise administratorului SC C.T. SRL în perioada

septembrie - octombrie 2009, acesta era invitat de organele fiscale să prezinte

documentele financiar-contabile ale firmei în vederea unor noi verificări,

invitații cărora însă inculpatul A.I. nu le-a dat curs.

Situația de fapt,

astfel cum a fost reținută de instanța de judecată, a rezultat din coroborarea

mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și în faza

cercetării judecătorești.

Astfel, atât

inculpatul A.I., cât și martora P.N. au arătat că SC C.T. SRL nu a fost

înregistrată ca plătitor de TVA pentru achizițiile intracomunitare efectuate.

În declarațiile date în cursul procesului inculpatul a susținut că a fost indus

în eroare de martoră, care ținea contabilitatea societății în baza unei

convenții verbale și care nu cunoștea plafonul până la care societatea era

scutită de TVA.

În declarația dată în

fața instanței de judecată, martora P.N. a susținut însă că inculpatul a adus

târziu actele de achiziție și astfel a realizat târziu că societatea trebuia să

plătească TVA; oricum a susținut martora că în momentul în care și-a dat seama

de acest aspect a comunicat inculpatului obligația care îi revenea.

Dincolo de faptul că

atât timp cât nu avea angajat contabil în mod legal sau nu avea un contract cu

o societate de profil pentru ținerea contabilității societății SC C.T. SRL,

întreaga răspundere pentru contabilitatea firmei revine inculpatului (art. 10

alin. (1) din Legea nr. 82/1991), susținerile martorei par a fi mai aproape de

adevăr decât cele ale inculpatului prin raportare la mențiunile raportului de

expertiză contabilă judiciară. Astfel, în cuprinsul acestui raport, expertul

contabil arată că actele de intrare a mărfurilor achiziționate intracomunitar

în patrimoniul SC C.T. SRL au numeroase deficiențe care le lipsește de

calitatea de document justificativ, din actele firmei nu au rezultat

documentele și modalitatea în care a fost plătită marfa către furnizorii

externi, documentele și modalitatea de plată a transportatorilor, cum s-a

efectuat vânzarea mărfurilor către clienții interni; pentru multe dintre

vânzările de mărfuri nu s-au întocmit facturi legale, iar pentru ca gestiunea

valorică să fie scăzută din marfa achiziționată s-a folosit monetarul, nici

acesta nefiind semnat, ba chiar fiind întocmit ulterior operațiunilor (s-a

ajuns astfel ca monetarul cu nr. 39 să fie întocmit la 17 iulie 2008 în timp ce

monetarul anterior, cu numărul 38, a fost întocmit la 24 decembrie 2008).

De altfel, inculpatul

a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procedurii cu privire la achizițiile

intracomunitare efectuate, în încercarea de a valida susținerea că nu a

efectuat achiziții într-un cuantum care să-i impună obligația de a înregistra

societatea drept plătitor de TVA. În declarațiile date succesiv inculpatul a

recunoscut sau infirmat achiziționarea unor mărfuri, pentru ca în fața

instanței să conteste doar transportul de ceapă din Olanda și achiziția de roșii

din Polonia. Contrar acestor susțineri, înscrisurile depuse la dosar arată

faptul că inculpatul contestă achizițiile din Olanda și Austria, nu Polonia.

Deși la dosar s-a

atașat o adresă din partea W.O.P.B. din care rezultă că aceasta nu a efectuat

livrări către SC C.T. SRL, instanța nu a dat efect acesteia prin raportare la

datele furnizate de autorități în urma consultării înregistrărilor informatice.

Faptul că societatea din Olanda nu a recunoscut livrarea de mărfuri către SC

C.T. SRL nu a însemnat că o astfel de achiziție nu a fost făcută de societatea

din România dată fiind modalitatea în care inculpatul a relatat că efectua

aceste achiziții, prin plăți exclusiv în numerar, modalitate de conducere a

unei afaceri ce atestă intenția inculpatului de a se sustrage obligațiilor

fiscale.

De altfel, niciuna

dintre cele două achiziții contestate de inculpat nu a produs efecte în latura

penală a cauzei, SC C.T. SRL devenind plătitoare de TVA, așa cum s-a arătat în

raportul de expertiză contabilă și cum am reținut anterior, încă din data de 28

iunie 2008, deci cu mult anterior transporturilor contestate. În plus,

deficiențele majore de ținere a evidențelor contabile și realitatea că nu a

evidențiat corect achizițiile efectuate intracomunitar au fost aspecte ce nu au

fost contestate de inculpat și singurele cu relevanță în stabilirea răspunderii

penale a acestuia.

În drept, fapta

inculpatului A.I. care, în calitate de asociat unic și administrator al SC C.T.

SRL a efectuat în perioada iunie - decembrie 2008 achiziții de mărfuri din

piața intracomunitară care prin valoare determinau obligația societății de

înregistrare ca plătitor de TVA, fără a evidenția în actele contabile aceste

achiziții, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, în

speță obligația de a achita TVA la valoarea achizițiilor efectuate și TVA

aferent adaosului comercial, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr.

241/2005.

Sub aspect obiectiv

instanța a reținut că prin fapta sa de a nu organiza o evidență contabilă

exactă a achizițiilor efectuate intracomunitar și de a se sustrage de la

înregistrarea societății ca plătitor de TVA, inculpatul a cauzat bugetului de

stat un prejudiciu în cuantum de 242.879 RON, din care TVA necolectat la

valoarea achizițiilor efectuate de 226.895 RON și TVA necolectat aferent

adaosului comercial în valoare de 15.984 RON. La această sumă s-au adăugat

dobânzi calculate de expert până la data de 30 octombrie 2009, în valoare de

60.491 RON, inculpatul datorând și în continuare dobânzi până la achitarea

integrală și efectivă a debitului.

Sub aspectul laturii

subiective instanța a reținut că inculpatul a comis fapta cu intenție directă,

intenție ce rezultă cu prisosință din numeroasele nereguli identificate de

expertul contabil în evidențele SC C.T. SRL. În plus, așa cum am arătat

anterior, instanța reține că inculpatul este singura persoană responsabilă

pentru modalitatea de organizare și evidențiere a contabilității firmei,

martorei P.N. neputându-i-se imputa vreo vină în condițiile în care nu avea

niciun raport legal stabilit cu societatea. Mai mult, însăși modalitatea în

care inculpatul a înțeles să efectueze tranzacții în derularea afacerilor

comerciale, prin plăți în numerar și evitând tranzacțiile bancare susceptibile

de verificări, denotă intenția sa de a evita legislația fiscală, mai ales în

condițiile în care inculpatul cunoștea reglementările în materie privind

comerțul cu legume și fructe (a fost angajat la SC T.C. SRL, societate ce avea

un astfel de obiect de activitate și care era administrată de soția sa).

Cât privește cealaltă

infracțiune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului,

instanța a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru a fi atrasă

răspunderea penală a inculpatului.

În primul rând

instanța a reținut că în cauză se impune schimbarea încadrării juridice a

acestei fapte, din infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, în

infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 13 C. pen.

Este incident astfel textul art. 4 al legii în reglementarea anterioară O.U.G.

nr. 54/2010, text mai favorabil inculpatului din perspectiva condițiilor de

incriminare, fapta constituind infracțiune doar dacă inculpatul refuză

nejustificat, după trei somații, să prezinte documentele legale ale societății,

în scopul împiedicării verificărilor financiare.

În actul de sesizare

a instanței s-a reținut că inculpatul ar fi fost invitat în patru rânduri să

prezinte spre control actele financiar-contabile ale societății și că acesta nu

a dat curs invitațiilor din 27 august 2009, cu confirmarea din 28 august 2009,

din 2 septembrie 2009, cu confirmarea din 9 septembrie 2009, din 16 septembrie

2009, cu confirmarea din 17 septembrie 2009 și din 6 octombrie 2009, cu

confirmarea din 7 octombrie 2009. Din copia confirmărilor de primire atașate

dosarului de urmărire penală rezultă însă că invitațiile au fost expediate pe

numele societății SC C.T. SRL. Ori, începând cu data de 19 martie 2009,

inculpatul A.I. nu a mai avut nicio calitate în această societate și nu putea

nici măcar să primească o corespondență adresată acesteia, cu atât mai mult

neavând obligația de a se prezenta la organele fiscale. Această obligație a

revenit administratorului societății de la acel moment, respectiv martorul

P.P., cesiunea societății către această persoană fiind înregistrată la Oficiul

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru opozabilitate conform

Mențiunii din 24 martie 2009. De altfel, una dintre invitațiile la care

procurorul a făcut trimitere a fost adresată expres martorului, o eventuală

preluare și deschidere a corespondenței de către inculpat presupunând comiterea

de către acesta a infracțiunii de violare a secretului corespondenței prev. de

art. 195 C. pen.

S-a argumentat de

către procuror în actul de sesizare a instanței că inculpatul avea obligația de

a prezenta documentele contabile ale SC C.T. SRL chiar dacă nu mai era

administratorul firmei întrucât nu predase efectiv aceste documente noului

administrator, iar verificările priveau perioada de timp în care inculpatul

fusese administrator. Totuși, corespondența la care se face referire nu era

adresată inculpatului, așa cum am arătat anterior, iar acesta nu a mai avut de

ce să răspundă în numele SC C.T. SRL. În plus, așa cum s-a menționat la punctul

2 al actului adițional la actul constitutiv al SC C.T. SRL (act încheiat în

fața notarului public conform Încheierii de autentificare din 19 martie 2009),

noul acționar și administrator prelua "activul și pasivul, împreună cu

documentele financiar-contabile și ștampila societății".

Prin urmare,

răspunderea penală a inculpatului nu a fost reținută pentru această

infracțiune, acesta neavând obligația de a răspunde invitațiilor adresate de

organele fiscale.

Mai mult, așa cum a

rezultat din declarația inculpatului și a soției sale, martora A.M.C.,

inculpatul nici nu a putut lua la cunoștință de invitațiile adresate de

organele fiscale, fiind plecat din țară. Aceste susțineri nu pot fi considerate

exclusiv subiective în condițiile în care la data de 4 septembrie 2009, față de

inculpatul A.I. a fost emis mandat de arestare preventivă în lipsă într-o altă

cauză, mandat care nu a putut fi pus în executare decât la data de 10 noiembrie

cunoștință de invitațiile adresate de organele fiscale, acesta nefiind la

domiciliul cunoscut de autorități, existând indicii că ar fi fost plecat din

țară.

Prin raportare la

aceste aspecte, instanța a reținut că nu se poate angaja răspunderea penală a

inculpatului A.I. pentru infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005,

cu aplic. art. 13 C. pen., impunându-se achitarea acestuia conform disp. art.

11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Așa cum

s-a reținut și în jurisprudența instanțelor interne, pentru a reține vinovăția

unei persoane din perspectiva art. 4 al Legii nr. 241/2005, este necesar nu

numai ca cele trei somații să-i fie adresate și comunicate legal, dar și ca

acestea să ajungă la cunoștința persoanei convocate anterior datei la care i se

cere să prezinte documentele solicitate, pentru a îndeplini condițiile unei

"notificări", unei comunicări corecte din punct de vedere juridic

(Decizia nr. 264 din 9 aprilie 2009 și nr. 332 din 7 mai 2009 ale Curții de

Apel Bacău, Decizia nr. 102 din 17 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție). Ori, organele de urmărire penală nu au atașat dosarului cauzei copia

invitațiilor la care fac trimitere dovezile de expediție pentru a se verifica

concordanța dintre numele persoanelor invitate, ce anume acte erau solicitate

și dacă exista posibilitatea legală de a fi prezentate.

Reținând însă că în

cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., din

perspectiva infracțiunii de evaziune fiscală pentru care același inculpat a

fost trimis în judecată, în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a

fost comisă de inculpat în modalitatea și cu contribuția anterior descrise,

instanța va dispune condamnarea acestuia.

La individualizarea

pedepsei ce va fi aplicată inculpatului pentru infracțiunea comisă instanța a

avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. privind dispozițiile părții generale

a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare din

legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, relevat de

modalitatea de comitere - inculpatul a acționat în condițiile în care cunoștea

legislația incidentă și în scopul prejudicierii bugetului de stat, într-o

perioadă de timp redusă, dar extrem de prolifică din perspectiva numeroaselor

achiziții intracomunitare realizate - dar și persoana inculpatului A.I. care,

la acest moment, nu este cunoscut cu antecedente penale, cauza în care a fost

arestat preventiv fiind soluționată în primă instanță și nedefinitivă,

inculpatul bucurându-se în continuare de prezumția de nevinovăție conform art.

5

2

C. proc. pen.

Deși lipsit de

antecedente penale, instanța nu a reținut în favoarea inculpatului conduita

bună în sensul prev. de art. 74 lit. a) C. pen. Față de redactarea textului

corespunzător C. pen. anterior (art. 157 alin. (1) - "infractorul n-a mai

săvârșit o altă infracțiune") se impune concluzia că o "conduită

bună" nu se reduce la absența antecedentelor penale, ci implică, de

asemenea, o atitudine cuviincioasă față de muncă, o comportare corectă în toate

relațiile sociale, o respectare riguroasă a îndatoririlor ce-i revin. Ori, o

astfel de conduită nu a fost probată în cauza de față, instanța având,

dimpotrivă, date suficiente pentru a concluziona că nu se impune reținerea

acestei circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Prin raportare la

datele ce caracterizează în ansamblu persoana inculpatului, dar și la circumstanțele

comiterii infracțiunii și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin fapta

comisă, instanța a considerat că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare,

egală cu minimul special prevăzut de lege, corespunde unei juste

individualizări a pedepsei.

În raport de

cuantumul pedepsei cu închisoarea stabilite, prin raportare la dispozițiile

art. 65 alin. (2) C. pen. și art. 9 din Legea nr. 241/2005, s-a aplicat

inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. - dreptul de a mai

ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale - pentru o perioadă

de 2 ani, calculată conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) - dreptul de a mai ocupa

funcția de administrator al unei societăți comerciale -, pe durata pedepsei

principale.

În raport de

prevederile art. 71 alin. (2) C. pen., instanța a interzis inculpatului doar

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.

pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții

elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat, reținând că natura faptei săvârșite și datele personale ale

inculpatului (a fost implicat într-un conflict extrem de violent, fiind

condamnat în primă instanță) conduc la concluzia existenței unei nedemnități în

exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege

menționat.

Referitor la pedeapsa

accesorie prevăzută de art. 71 alin. (2) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c)

C. pen., instanța a constatat că inculpatul s-a folosit de calitatea sa de

administrator în vederea comiterii infracțiunii, motiv pentru care se impune

aplicarea art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatului urmând a-i fi

interzis dreptul de a mai ocupa funcția de administrator al unei societăți

comerciale. De altfel, acesta va deveni și nedemn de a mai ocupa o astfel de

funcție la momentul rămânerii definitive a condamnării prin raportare la

prevederile art. 12 din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce privește

pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.,

instanța a avut în vedere Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 6 octombrie

2005, prin care instanța europeană a constatat încălcarea prevederilor art. 3

din Protocolul nr. 1 ca urmare a interzicerii în baza legii a dreptului de a

alege persoanei ce a fost condamnată la pedeapsa închisorii, apreciind că o

restrângere generală, automată și nediferențiată a unui drept fundamental

consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului depășește marja de

apreciere acceptabilă, oricât de largă ar fi, dar și Decizia nr. 74/2007 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Față de

aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză, din probatoriul

administrat, nu rezultă o nedemnitate a inculpatului în ceea ce privește

dreptul de a alege, instanța nu va interzice exercițiul acestui drept de natură

electorală și, în consecință, nu va face aplicarea art. 71 alin. (2) raportat

la art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. Întrucât fapta ce face obiectul

cauzei nu are legătură cu modalitatea de exercitare a drepturilor și

obligațiilor părintești, iar inculpatul, deși căsătorit, nu are copii în

întreținere, întrucât nu rezultă din actele dosarului că inculpatul ar fi fost

desemnat, sau să existe posibilitatea previzibilă ca acesta să fie desemnat

tutore sau curator al unei persoane, instanța nu va interzice inculpatului nici

drepturile prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen.

Având în vedere

datele ce caracterizează persoana inculpatului, faptul că acesta nu a mai fost

anterior condamnat definitiv pentru comiterea vreunei infracțiuni, vârsta

inculpatului și faptul că acesta pare a avea suportul familiei în adoptarea

unui comportament licit pe viitor, dar și gravitatea relativ redusă a faptei

comise de acesta, prin raportare la cuantumul prejudiciului și modalitatea efectivă

de comitere, instanța a considerat că simpla aplicare a pedepsei constituie un

avertisment suficient pentru inculpat și că, chiar fără executarea efectivă a

pedepsei cu închisoarea aplicate, acesta nu va mai comite alte infracțiuni.

Instanța are în vedere și faptul că inculpatul, chiar dacă nu a recunoscut

comiterea faptelor (de altfel, a și fost achitat pentru una dintre

infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată), s-a prezentat în fața

instanței de judecată și pare a conștientiza consecințele grave ale

comportamentului ilicit adoptat.

De aceea instanța, în

baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului, pe o durată de 4 ani, reprezentând

termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5)

C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii

s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

Instanța, în baza

art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului că în cazul săvârșirii

altei infracțiuni s-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub

supraveghere a pedepsei și executarea acesteia în întregime.

Cu privire la latura

civilă a cauzei, instanța a constatat că partea civilă Ministerul Finanțelor

Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat obligarea

inculpatului A.I. la plata sumei de 303.370 RON. cu titlu de despăgubiri

civile, plus dobânda legală.

Potrivit raportului

de expertiză judiciară întocmit în cursul urmăririi penale, prin fapta sa de a

nu organiza o evidență contabilă exactă a achizițiilor efectuate intracomunitar

și de a se sustrage de la înregistrarea societății ca plătitor de TVA,

inculpatul A.I. a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 242.879

RON, din care TVA necolectat la valoarea achizițiilor efectuate de 226.895 RON

și TVA necolectat aferent adaosului comercial în valoare de 15.984 RON. La

această sumă se adaugă dobânzi calculate de expert până la data de 30 octombrie

2009, în valoare de 60.491 RON, inculpatul datorând și în continuare dobânda

legală prev. de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 până la achitarea integrală și

efectivă a debitului.

Deși inculpatul a

contestat cuantumul prejudiciului stabilit de expert susținerile sale au fost

nefondate. Așa cum s-a arătat în latura penală a cauzei, deși contestă unele

achiziții de mărfuri pentru care expertul a calculat TVA în raportul atașat

dosarului de urmărire penală, inculpatul nu a depus la dosar acte contabile

care să contracareze susținerile expertului din raportul întocmit. Ori, însuși

expertul a arătat în raportul de expertiză că există posibilitatea recalculării

prejudiciului dacă inculpatul prezintă documente din care să rezulte că a

achitat parțial TVA-ul calculat, documente ce nu au fost depuse. Faptul că inculpatul

a contestat transportul de mărfuri din Olanda și Austria sau că societatea din

Austria a negat că ar fi avut relații comerciale cu SC C.T. SRL nu a însemnat

că inculpatul nu a efectuat acele achiziții, în condițiile în care acestea au

fost înregistrate în sistemele informatice consultate de autorități, inculpatul

a avut o modalitate de derulare a afacerilor comerciale de natură a evita

supravegherea fiscală și nu a ținut o evidență contabilă legală a tranzacțiilor

efectuate.

De aceea, instanța a

admis acțiunea civilă promovată în cauză și a obligat inculpatul la repararea

prejudiciului cauzat, astfel cum a fost anterior defalcat.

Având în vedere

prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a menținut măsura asiguratorie a

sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții

responsabile civilmente, astfel cum a fost dispusă prin Încheierea din data de

9 aprilie 2012.

În baza art. 13 din

Legea nr. 241/2005 și art. 7 și 21 din Legea nr. 26/1990, s-a comunicat

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași copie a prezentei hotărâri,

după rămânerea definitivă, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare și

punerii în practică a interdicției legale prev. de art. 12 din Legea nr.

241/2005.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpatul A.I., solicitând desființarea acesteia și, în

rejudecare, modificarea cuantumului despăgubirilor, impunându-se reducerea

acestora în condițiile în care anumite importuri de mărfuri, din comunitatea

europeană, au fost recunoscute, iar altele nu au aparținut inculpatului și nici

nu le-a efectuat prin intermediul societății sale C.T. SRL.

Prin Decizia penală

nr. 150 din 18 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului și

menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.

Instanța de apel a

reținut, în esență, că latura civilă a cauzei a fost rezolvată cu respectarea

dispozițiilor legale, astfel că nu se impunea reducerea cuantumului

despăgubirilor.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpatul A.I., invocând cazurile de casare prev.

de art. 385

9

pct. 17

2

și 14 C. proc. pen.

Sub prima critică, a

arătat că expertiza contabilă a reținut un prejudiciu mai mare decât cel produs

prin comiterea faptei, parte din mărfurile importate nu-i aparțin inculpatului,

transporturile nefiind efectuate prin intermediul societății sale.

A invocat faptul că

la transporturile și achizițiile de mărfuri, din spațiul intracomunitar, cu

societăți din Olanda nu a avut nicio contribuție.

Cu privire la latura

penală a cauzei, a solicitat reducerea pedepsei.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât

și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată

că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Materialul probator

administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești

confirmă acuzațiile reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al

instanței.

Rezultă că inculpatul

A.I., în calitate de asociat unic al SC C.T. SRL Iași a efectuat în perioada

iunie - decembrie 2008 achiziții de mărfuri din piața intracomunitară, fără a

evidenția în actele contabile achizițiile efectuate, cu scopul de a se sustrage

de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a plății TVA-ului la valoarea

achizițiilor efectuate, respectiv TVA-ul aferent adaosului comercial.

Sub aspectul laturii

penale vinovăția inculpatului rezultă din datele furnizate de sistemele

informatice privind achizițiile intracomunitare, documentele de transport,

datele transmise de transportatori - notele de recepție a mărfii pentru

serviciile efectuate de SC C.T. SRL, procesul-verbal de control întocmit de

către D.G.F.P. Iași, declarațiile martorilor P.N. și P.P., declarațiile inculpatului,

probe care au fost interpretate în mod corespunzător de instanța de fond.

Evidența contabilă

era ținută de martora P.N., care - astfel cum rezultă din declarațiile date în

cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească - a arătat că

actele îi erau puse la dispoziție de inculpat aflând, ulterior, de la o terță

persoană că societatea administrată de inculpat a fost cesionată.

Sub aspectul laturii

civile, pentru stabilirea exactă a prejudiciului s-a dispus efectuarea unei

expertize contabile judiciare, din care rezultă cauzarea unui prejudiciu de

303.370 RON.

Expertul a întocmit

raportul de expertiză prin compararea datelor și informațiilor din actele

primare cu cele din situația centralizată a livrărilor de la D.G.F.P. Iași,

responsabil de crearea prejudiciului fiind reprezentantul legal și

administratorul societății, în speță inculpatul A.I.

Prin urmare,

susținerile inculpatului prin care contestă transporturile de ceapă din

Austria, respectiv transporturile de roșii din Olanda, în lipsa unor altor

probe, nu pot fi însușite, apreciindu-se că prejudiciul a fost corect stabilit.

Prin urmare, critica

recurentului-inculpat privind greșita soluționare a laturii civile a cauzei

este nefondată.

Cât privește

individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că instanța de

fond a evaluat în mod corespunzător criteriile prev. de art. 72 C. pen.,

aplicând o pedeapsă orientată spre minimul special.

Având în vedere

gradul de pericol social concret al faptei, atitudinea procesuală a inculpatului,

dar și lipsa disponibilității acestuia de a recupera prejudiciul în cursul

judecății, nu se justifică coborârea pedepsei sub minimul special și nici

schimbarea modalității de executare a pedepsei.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 150 din 18 octombrie

2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 C.

proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva Deciziei penale nr. 150 din 18

octombrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 mai 2013.

Procesat

de GGC - AZ