ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3753/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3753/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 441 din 29 noiembrie 2012 pronunțată de

Tribunalul Timiș în Dosar nr. 2785/30/2012, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul

C.M.A.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

raportat la 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 42 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C.M.A., la o

pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală

în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) și c) - dreptul de a exercita funcția

de administrator al unei societăți comerciale C. pen. pe o perioadă de 4 ani

după executarea pedepsei principale. în baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea

nr. 241/2005 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 42 C.

pen. același inculpat, a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) și c) - dreptul de a exercita funcția

de administrator al unei societăți comerciale C. pen. pe o perioadă de 1 an

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33 lit.

a) și b) C. pen. și cu aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit

pedepsele mai sus individualizate cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată

inculpatului prin Sentința penală nr. 88 din 12 martie 2012 a Tribunalului

Timiș, rămasă definitivă prin Dosarul penal nr. 3772/ R din 16 noiembrie 2012 a

Înaltei Curți de Justiție și Casație, pedeapsă aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii de. înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen., în pedeapsa cea .mai grea, aceea de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat

un spor de 1 an închisoare, urmând, ca în final inculpatul să execute pedeapsa

rezultantă de 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) și c) -

dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale Cp

pe durata executării pedepsei. în baza art. 35 alin. (2) C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) și c) - dreptul de a exercita funcția

de administrator al unei societăți comerciale C. pen. pe o perioadă de 4 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata pedepsei executată de la data de 21 aprilie 2011 la

zi.

În bâza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C.

proc. pen. și cu aplicarea art. 998, 999; 1003 C. civ. inculpatul a fost

obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.M.A.B. SRL, la plata

sumei de 1.653.801,35 lei, la care se adaugă dobânzile legale până la data

executării efective, daune materiale către partea civilă A.N.A.F. - Direcția

Generală a Finanțelor Publice Timiș.

În baza art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 11 din

Legea nr. 241/2005. și cu aplicarea art. 163 C. pen. s-a dispus instituirea

măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului și ale părții

responsabile civilmente până la concurența sumelor acordate cu titlul de daune

materiale.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus

restituirea către administratorul judiciar M.M.R. - S.C.P.R.L. a obiectelor și

înscrisurilor ridicate de la inculpatul C.M.A. și evidențiate în procesul

verbal: întocmit la data de 08 iunie 2011.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen.

inculpatul a fost obligat la plata sumei de 8.500 lei cheltuieli judiciare

către stat.

În baza art. 21 din Legea nr. 26/1990 un exemplar al

prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, va fi comunicat spre publicare

și Oficiului Registrului Comerțului Timiș.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr.

272/P/2009, emis la data de 06 aprilie 2012 și înregistrat pe rolul instanței

sub nr. 2785/30/2012 la data de 11 aprilie 2012, inculpatul C.M.A. a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de

art. 9 alin. (1) lit. b) raportat la art. 9 alin. (2) și art. 9 alin. (1) lit.

f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. b C. pen. și art. 41 alin.

(2) C. pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în

perioada iulie 2007 - martie 2008 în calitate de asociat unic și administrator

al SC C.M.A.B. SRL Timișoara, a efectuat două importuri de cereale din spațiul

intracomunitar european și a emis un număr de 50 facturi fiscale către SC

A.V.C.I.E. SRL Timișoara, reprezentând vânzare de cereale și prestări servicii,

fără a înregistra și evidenția, prin acte contabile sau alte documente legale,

operațiunile comeriale derulate și veniturile realizate, având ca urmare

neplata obligațiunilor fiscale datorate bugetului de stat în suma totală de

1.147.568 lei. Totodată s-a mai reținut în sarcina inculpatului că în perioada

iulie 2007 - martie 2008 s-a sustras de la efectuarea verificaților

financiare/fiscale, prin declararea inexactă cu privire la sediul social al

societății.

Analizând materialul probator administrat în cele două

faze ale procesului penal, respectiv: sesizările și plângerile penale formulate

de D.G.F.P. Timiș și Garda Financiară Timiș, procesele verbale de control

fiscal și rapoartele de inspecție fiscală, notele de constatare, raportul de

expertiză judiciar contabilă și suplimentul acestuia, planșe foto, fotocopii

înscrisuri doveditoare-contracte, facturi fiscale, ordine de plată, extrase de

cont, foi de vărsământ, C.M.R., acte constitutive, declarațiile inculpatului,

declarațiile martorilor. G.N.M., I.I.C., I.V., J.L., B.M.V., instanța a reținut

următoarea situație de fapt:

Inculpatul C.M.A. a înființat societatea comerciala SC

C.M.A.B. SRL în cursul lunii iulie 2007, devenind asociat unic și administrator

al societății. Sediul social al societății comerciale a fost stabilit în

Timișoara, str. Bucovina, respectiv la adresa de domiciliu a mamei

inculpatului. Principalul obiect de activitate al SC C.M.A.B. SRL a fost

declarat „comerțul cu ridicata al cerealelor, semințelor, furajelor și

tutunului neprelucrat în perioada în care inculpatul C.M.A. a administrat SC

C.M.A.B. SRL, au fost realizate tranzacții comerciale cu diferite societăți

comerciale din tară și străinătate, fiind cumpărate și vândute produse în

vederea realizării obiectului de activitate al societății comerciale. La data

de 26 martie 2008, în punctul de trecere a frontierei Vărsând, Garda Financiară,

Secția Arad a efectuat un control de rutină cu privire la transporturile de

cereale care tranzitau punctul vamal respectiv. Cu această ocazie, au fost

interceptate un număr de 4 autocamioane care transportau cantitatea totală de

94 900 kg porumb boabe de la societatea maghiară K..K.F.T. către beneficiarul

român SC C.M.A.B. SRL. Pentru marfa transportată au fost prezentate scrisorile

de trăsură (C.M.R.) care o însoțeau și contractul de vânzare cumpărare din data

de 20 februarie 2008 încheiat între K.K.F.T. și SC C.M.A.B. SRL, fără a fi

prezentate alte documente legale de proveniență (facturi fiscale/avize de

însoțire a mărfurilor).

În aceste condiții s-a luat legătura telefonic cu

administratorul SC C.M.A.B. SRL, respectiv inculpatul C.M.A., care a negat

faptul că ar fi comandat marfa transportată și că aceasta i-ar aparține. Dată

fiind lipsa documentelor legale de proveniență, organele de. control ale Gărzii

Financiare au aplicat sancțiuni contravenționale conducătorilor mijloacelor de

transport și au luat măsura indisponibilizării mărfurilor transportate.

Ulterior, prin adresa nr. 501211/ AR din 03 aprilie

2008, Garda Financiară Arad a solicitat Gărzii Financiare Timiș efectuarea unui

control tematic la SC C.M.A.B. SRL. Controlul a fost efectuat de Garda

Financiară Timiș la SC C.M.A.B. SRL în cursul lunii aprilie 2008, fiind

finalizat odată cu întocmirea notei de constatare seria

TM nr. 0010660/30 aprilie 2008. Garda Financiară a constatară la data de 28

martie 2008, la 2 zile după constatările din Vama Vărsând, inculpatul C.M.A. a

cesionat părțile sociale către. numitul G.N.M., care a devenit astfel asociatul

unic și administratorul SC C.M.A.B. SRL. De asemenea, s-a constatat că

societatea comercială nu funcționează la sediul social declarat din Timișoara,

str. Bucovina. Astfel, au fost emise, mai multe invitații pe numele

inculpatului C.M.A., pentru,a se prezenta la sediul Gărzii Financiare cu actele

contabile ale SC C.M.A.B. SRL, inculpatul nedând curs acestor invitații. în

acest context, s-a procedat la obținerea unor informații de la Administrația

Finanțelor Publice Timișoara, stabilindu-se că SC C.M.A.B. SRL nu a depus la

organele financiare deconturile și declarațiile lunare și nici bilanțul contabil.

Totodată, s-a reținut că în trimestrul IV din 2007 SC C.M.A.B. SRL a efectuat o

achiziție intracomunitară din Ungaria, respectiv de la societatea maghiară K.K.F.T.,

cumpărând de la societatea maghiară cereale în valoare de 97.135 lei, achiziție

intracomunitară care nu a fost declarată de SC C.M.A.B. SRL. Ca atare, s-a

estimat de către reprezentanții Gărzii Financiare Timiș că prin nedeclararea

veniturilor realizate prin valorificarea mărfurilor achiziționate din spațiul

comunitar, SC C.M.A.B. SRL a realizat venituri pentru care trebuia plătit un

impozit pe profit și TVA în sumă de 39.097 lei.

Nota de constatare din 30 aprilie 2008 a fost

înaintată de Garda Financiară Timiș la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș

cu 30 aprilie 2008, solicitându-se totodată Direcției Generale a Finanțelor

Publice Timiș efectuarea unei inspecții fiscale la SC C.M.A.B. SRL.

În paralel cu verificările efectuate de organele de

poliție, Garda Financiară Timiș a extins controlul asupra activităților

desfășurate de inculpatul C.M.A. prin intermediul SC C.M.A.B. SRL, sens în care

la data de 20 august 2008 a fost efectuat un control tematic, la SC A.V.C.I.E.

SRL Timișoara, de unde au fost ridicate un număr de 50 facturi fiscale emise de

SC C.M.A.B. SRL - în calitate de vânzător - către SC A.V.C.I.E. SRL Timișoara -

în calitate de cumpărător, facturile privind prestări de servicii și livrări de

cereale. Cu această ocazie au fost ridicate și documentele care atestă plata de

către SC A.V.C.I.E. SRL Timișoara a serviciilor și livrărilor de bunuri

efectuate de SC C.M.A.B. SRL. Pe. baza documentelor ridicate de la SC

A.V.C.I.E. SRL Timișoara, a fost întocmită de către Garda Financiară Timiș încă

o notă de constatare, notă care a fost înaintată Parchetului de pe lângă

Judecătoria Timișoara cu adresa din 18 septembrie 2008. Din cuprinsul actelor

de control s-a reținut că în perioada iulie 2007 - martie 2008 SC C.M.A.B. SRL

a emis către SC A.V.C.I.E. SRL Timișoara un număr de 50 de facturi fiscale în

valoare de 3.722.347,03 lei/ reprezentând livrări de cereale și prestări

servicii. Aceste facturi au fost emise în baza contractelor încheiate între

cele două societăți comerciale, contravaloarea facturilor fiind plătită de

către SC A.V.C.I.E. SRL Timișoara; Inculpatul C.M.A. nu a putut prezenta

organelor de control documentele contabile ale SC C.M.A.B. SRL. întrucât

inculpatul nu a putut face dovada înregistrării în contabilitate a veniturilor

realizate în relațiile comerciale cu SC A.V.C.I.E. SRL Timișoara, având în

vedere și faptul că Administrația Finanțelor Publice Timișoara a comunicat că SC

C.M.A.B. SRL nu a depus declarații de impozite și taxe, deconturi de TVA și

nici bilanț contabil, s-a procedat la estimarea bazei impozabile și a

obligațiilor datorate bugetului de stat. S-a stabilit astfel că SC C.M.A.B. SRL

a produs un prejudiciu bugetului de stat, prin nedeclararea veniturilor, în

cuantum de 1.094.809 lei (reprezentând impozit pe profit și TVA).

La solicitarea inculpatului, în faza de urmărire

penală, s-a dispus efectuarea unei expertize financiar-contabile. în cuprinsul

concluziilor acestui raport s-a arătat că în absența punerii la dispoziția

expertului a documentelor și evidențelor financiar-contabile ale SC C.M.A.B.

SRL, procedura urmată de organele fiscale, referitoare la estimarea bazei de

impunere, este corectă. Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005 constituie infracțiunea de evaziune fiscală omisiunea, în

tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente

legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Fapta inculpatului C.M.A. de a omite evidențierea, în

actele contabile, a operațiunilor comerciale și a veniturilor realizate prin

aceste operațiuni desfășurate cu K.K.F.T. din Ungaria și SC A.V.C.I.E. SRL,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Inculpatul C.M.A. a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 241/2005 sub aspectul a două acte materiale : achiziționarea

unor cereale de la firma Maghiară K.K.F.T. și vânzarea unor cantități, de

cereale către SC A.V.C.I.E. SRL, în ambele situații. operațiunile comerciale

nefiind înregistrate în contabilitate.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor nici în

faza de urmărire penală și nici în faza de judecată. În ceea ce privește

relațiile comerciale desfășurate cu societatea maghiară K.K.F.T., inculpatul a

precizat că în cursul anului 2007 au existat una sau două tranzacții încheiate

cu aceasta societate. Referitor la aceste operațiuni comerciale, inculpatul a

arătat ca acestea au fost înregistrate în contabilitate, însă documentele

contabile nu au fost prezentate organelor fiscale. Sub acest aspect, inculpatul

a adăugat că în perioada 2007-2008 de contabilitatea firmei se ocupa contabilul

său. P.C., iar ulterior, în momentul în care firma a fost cesionată numitului G.N.

acesta a primit și toate documentele contabile.

Inculpatul a recunoscut împrejurarea că a vândut

cereale către SC A.V.C.I.E. SRL după cum rezultă din facturile existente la

dosar, însă a precizat și de această dată că sumele de hani încasate au fost

înregistrate în contabilitate, iar împrejurarea ca aceste, documente contabile

nu au fost găsite nu-i poate fi imputată.

Susținerile inculpatului sunt însă contrazise de

celelalte probe administrate în cauză.

În primul rând instanța a reținut că așa cum rezultă

din adresa O.R.C., Timiș inculpatul C.M.A. a fost administratorul SC C.M.A.B.

SRL în perioada 03 iulie 2007 (data înființării) până la data de 31 martie 2008

(când firma a fost cesionată numitului G.N.).

Apoi, după cum rezultă din adresa din 18 aprilie 2008

a. A.F.P. Timișoara, până la data de 18 aprilie 2008 SC C.M.A.B. SRL nu a depus

nicio declarație de impozite sau taxe, decont TVA sau bilanț contabil, cu toate

că a efectuat operațiuni comerciale.

În acest sens poate fi observat raportul de inspecție

fiscală nr. 6343 din 13 octombrie 2009 întocmit de D.G.F.P. Timiș - Serviciul

de Inspecție Fiscală din care rezultă că societatea administrată de inculpatul

C. nu a condus evidența financiar-contabilă de la înființare și până la data

desfășurării controlului, neîntocmind nici un fel de documente justificative

pentru operațiunile desfășurate.

Organele fiscale au mai constatat că societatea nu a

calculat și nu a declarat nici un fel de obligații fiscale, nedepunând

situațiile financiare trimestriale și anuale.

Prin același raport s-a menționat că în trimestrul IV

al anului 2007 - trimestrul III al anului 2008, societatea a efectuat achiziții

de produse din Ungaria pe care Ie-a recepționat însă nu Ie-a evidențiat în

contabilitate, produse pe care ulterior Ie-a valorificat fără a avea la bază

documente legal întocmite din care să rezulte realitatea fenomenului economic.

Raportul de inspecție fiscală a avut la bază Raportul

VIES nr. 1966 din 28 august 2009 al D.G.F.P. Timiș - Compartimentul de Schimb

Internațional de Informații din care rezultă că SC C.M.A.B. SRL a efectuat în perioada

2007-2008 trei achiziții intracomunitare, din care două au fost realizate de la

K.K.F.T. B. în trimestrul IV 2007 și în trimestrul I 2008, Achizițiile

intracomunitare nu au fost declarate de reprezentantul legal al SC C.M.A.B. SRL,

fiind raportate de societatea maghiară. Sub acest aspect, K.K.F.T. a comunicat

organelor de control o factură fiscală emisă la data de 14 martie 2008 din care

rezultă, că firma maghiară a livrat către SC C.M.A.B. SRL o cantitate de 121 tone

de grâu, contra sumei de 31.460 euro, sumă care a fost plătită de cumpărător,

fără însă ca achiziția intracomunitară să fie raportată și declarată de firma

română.

Instanța a luat în considerare și declarațiile

martorului N.M., șeful departamentului de afaceri cu cereale din cadrul K.K.F.T.

Acesta a arătat că firma maghiară a avut relații comerciale cu SC C.M.A.B. SRL,

către care a efectuat un număr de 2-3 transporturi de porumb și grâu. Pentru

aceste transporturi, SC C.M.A.B. SRL a efectuat plata prin virament bancar.

Nu în ultimul rând, existența unor relații comerciale

între cele două societăți a fost confirmată și de martorul I.I. Acesta a

precizat că are cunoștință de faptul că în cursul anului 2007 inculpatul a

înființat SC C.M.A.B. SRL având ca principal obiect de activitate comerțul cu

cereale. Aprovizionarea cu cereale era făcută atât de pe piața internă, cât și

din Ungaria.

În ceea ce privește relațiile comerciale dintre SC

C.M.A.B. SRL și SC A.V.C.I.E. SRL, după cum rezultă din nota de constatare

întocmită la data de 18 septembrie 2008 de către Garda Financiară Timiș, în

perioada iulie 2007 - martie 2008 societatea comercială administrată de

inculpatul C.M.A. a emis către SC A.V.C.I.E. SRL un număr de 50 de facturi

fiscale în valoare de 3.722.347,03 lei reprezentând livrări de cereale și

prestări servicii. Facturile au fost emise în baza contractelor încheiate între

cele două societăți comerciale, iar contravaloarea mărfurilor a fost achitată

de către cumpărător. Cele 50 de facturi fiscale au fost ridicate și atașate la

dosarul cauzei.

Aceleași aspecte au fost evidențiate și prin raportul

de inspecție fiscală nr. 6346 din 13 octombrie 2009 întocmit de D.G.F.P. Timiș

- Serviciul de Inspecție. Fiscală în cuprinsul căruia se arată că valoarea

totală a vânzărilor efectuate de SC C.M.A.B. SRL către SC A.V.C.I.E. SRL este

de 3.722.347,03 lei.

După cum s-a arătat deja, societatea comercială nu a

condus evidența financiar-contabilă de la înființare și până la data

desfășurării controlului, neîntocmind nici un fel de documente justificative

pentru operațiunile desfășurate, de asemenea putându-se reține că societatea nu

a calculat și nu a declarat nici un fel de obligații fiscale, nedepunând

situațiile financiare trimestriale și anuale.

În cauză a fost audiat și administratorul SC A.V.C.I.E.

SRL, respectiv martorul J.L. Aceasta a precizat că la sediul societății pe care

o administra s-a prezentat inculpatul, acesta făcându-i mai multe oferte pentru

achiziționarea de cereale. Aceste oferte au fost acceptate, astfel că între

cele două societăți comerciale s-au desfășurat relații comerciale după cum

rezultă din facturile ridicate și depuse la dosar. Nu în ultimul rând,

martorul. J.L. a precizat că toate mărfurile au fost plătite prin virament

bancar.

Inculpatul a invocat faptul că operațiunile comerciale,

au fost înregistrate în contabilitate, doar că documentele contabile nu au fost

depuse la organele, abilitate. în acest sens inculpatul a precizat, că de

contabilitatea firmei s-a ocupat numitul P.C.

S-a apreciat că aspecte sunt nereale. După cum rezultă

din procesul verbal de constatare întocmit de către organele de cercetare

penală la data de 11 martie 2011, numitul P.C. a decedat la data de 21

februarie 2010. însă, fiind audiată soția acestuia, respectiv numita P.I.,

aceasta a menționat că soțul său a îndeplinit funcția de administrator la SC

A.F. SRL și nu s-a ocupat de evidența contabilă a nici unei societăți

comerciale. De asemenea, martorul P.I. a precizat nu a auzit niciodată de SC

C.M.A.B. SRL.

Aceleași aspecte reies și din declarația martorului I.I.,

o persoană foarte apropiată inculpatului. Acesta a menționat că, deși a lucrat

cu inculpatul pentru SC C.M.A.B. SRL, numele de P.C. nu-i spune nimic. Martorul

a mai arătat că deși l-a însoțit pe inculpat în perioadă respectivă în repetate

rânduri, nu s-a deplasat cu acesta în zona pieței 70.0 din Timișoara la vreo

persoană care să poarte acest nume. Mai mult decât atât, martorul l. a

învederat organelor judiciare că l-a auzit pe inculpat afirmând că în fața organelor

de urmărire penală va declara că actele contabile ale firmei au fost ținute de

către P.C., tocmai pentru că știa că acesta a decedat.

Totodată, inculpatul a precizat că după cesionarea

societății pe care a administrat-o către martorul G.N., toate documentele

contabile i-au fost predate noului asociat pe bază de proces verbal.

Procesul verbal invocat de către inculpat nu a fost

prezentat organelor judiciare.

Apoi, după cum rezultă din declarațiile martorului G.N.,

acesta a fost contactat Ia sfârșitul anului 2007 de către inculpatul C. La

vremea respectivă martorul nu avea nici un adăpost, locuind pe stradă și

lucrând ocazional pentru diferite persoane care îl angajau din Gara de Nord.

Inculpatul a venit însoțit de martorul I.I., propunându-i martorului G. ca în

schimbul realizării unei cărți de identitate, pe care martorul G. nu o deținea,

să preia o societate comercială pe numele său.

Martorul G. a continuat precizând că a acceptat oferta

inculpatului, urmând ca acesta din urmă să-i asigure și un adăpost și bani de

cheltuială.

Ca atare, martorul G. a fost condus la Serviciul de

Evidență a Populației de către martorul l., cu ajutorul căruia i-a fost

eliberată o carte de identitate. Cartea de identitate a rămas în posesia

inculpatului și a martorului l. În sfârșit, martorul G. a evidențiat faptul că

în luna martie 2008, fiind însoțit de cele două persoane indicate mai sus, s-a

deplasat la biroul unui avocat unde au fost întocmite actele de cesiune ale SC

C.M.A.B. SRL, după care a devenit asociatul unic și administratorul societății.

Totodată, martorul G. a subliniat faptul că nu a intrat în posesia niciunui act

contabil al societății, nu a semnat pentru această societate nici un document

și nu a fost implicat în nicio tranzacție comercială a societății.

Martorul I.I. a confirmat susținerile martorului G. El

a menționat că l-a cunoscut pe G.N. prin intermediul inculpatului C., pe care

acesta l-a convins să preia SC C.M.A.B. SRL; în condițiile în care inculpatul

devenise foarte interesat să cesioneze societatea întrucât era chemat la

organele fiscale cu actele contabile ale firmei. În aceste condiții, martorul l.

a indicat faptul ca i-a transportat pe inculpat și martorul G. la Serviciul de

Evidență a Populației în vederea întocmirii cărții de identitate pentru

martorul G. De asemenea, martorul l. a precizat că după ce martorul G. și-a

întocmit actele de identitate, inculpatul i-a cesionat societatea, fără însă ca

martorului G. să-i fie predat vreun document contabil al SC C.M.A.B. SRL.

În cauză a fost audiat și martorul B.V., persoană la

locuința; căruia a fost stabilit domiciliul martorului G. în momentul

întocmirii cărții de identitate. Acest martor a precizat că a dat un anunț

publicitar privind închirierea unei locuințe pe str. Constantin cel Mare din

Timișoara. în .urma acestui anunț a fost contactat de două persoane care i-au

propus ca,în schimbul unei sume de bani să accepte stabilirea domiciliului unei

persoane la locuința sa. Martorul a acceptat această ofertă, consimțind la

stabilirea domiciliului martorului G. la locuința sa. Ulterior, după

cesionarea. firmei către martorul G., martorul B. a acceptat ca și sediul

social al SC C.M.A.B. SRL să fie stabilit la locuința sa.

Probele indicate mai sus certifică, în opinia

instanței, împrejurarea că inculpatul, în perioada în care îndeplinea funcția

de administrator al SC C.M.A.B. SRL, nu a organizat și nu a condus vreo

evidență contabilă, nu a evidențiat în documentele justificative veniturile

realizate și nici nu a depus, la, organele fiscale declarațiile prevăzute de

legislația financiar-contabilă. în momentul în care situația SC C.M.A.B. SRL

s-a deteriorat, inculpatul fiind presat să se prezinte la organele fiscale cu

documentele contabile, totul culminând cu confiscarea autocamioanelor care

transportau cereale din Ungaria în vama Vărsând, numitul C.M.A. a apelat la

serviciile unei persoane fără adăpost, încercând astfel să îndepărteze

suspiciunile care planau asupra sa.

Existența infracțiunii este confirmată prin concluziile

raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală. Expertul

a concluzionat că, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. (1) și (2) din

O.G. nr. 92/2003, în contextul în care nu au fost puse la dispoziția expertului

și a organelor fiscale documentele și evidențele financiar-contabile ale SC

C.M.A.B. SRL, procedura de estimare a bazei de impozitare reprezintă

modalitatea legală de stabilire a prejudiciului cauzat bugetului de stat.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1)

lit. f) din Legea nr. 241/2005, aceasta constă în sustragerea de la efectuarea,

verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea

fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare

ale persoanelor verificate.

Inculpatul a precizat că la data înființării SC

C.M.A.B. SRL a declarat sediul social al firmei la domiciliul mamei sale, însă

la acest sediu nu a desfășurat nici un fel de activitate întrucât un apartament

nu constituie un cadru propice pentru comerțul cu cereale. Aceleași aspecte au

fost evidențiate și de martorul B.J., proprietarul apartamentului unde a fost

declarat sediul societății și care a precizat că la acea locuință nu a

funcționat niciodată SC C.M.A.B. SRL.

La sediul social au fost trimise mai multe invitații

(20 aprilie 2008, 22 aprilie 2008) prin care administratorului firmei i s-a

solicitat să se prezinte la organele fiscale cu toate documentele contabile în

vederea efectuării unui control fiscal.

Inculpatul, după cum rezultă din declarațiile

martorului l., avea cunoștință de împrejurarea că trebuia să se prezinte la

organele fiscale cu actele contabile, acte pe care nu le întocmise, motiv

pentru care era presat să cesioneze societatea, apelând astfel la serviciile

martorului G.N.

În opinia instanței, în prezenta cauză sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.

9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005. Astfel, inculpatul a făcut

declarații fictive în ceea ce privește sediul social al SC C.M.A.B. SRL -

sediul fiind declarat la locuința mamei sale, unde firma nu a funcționat

niciodată, iar ulterior, sediul social a fost stabilit la domiciliul martorului

G.N., unde de asemenea firma nu a funcționat niciodată, a existat o acțiune de

control desfășurată de organele fiscale - acțiune finalizată prin nota de

constatare întocmită de Garda Financiară Timiș la data de 30 aprilie 2008 și,

în același timp, a existat și intenția inculpatului; de a se sustrage de la

efectuarea verificărilor fiscale - intenție Certificată prin comportamentul

adoptat de inculpat, acesta, prin cesionarea societății către o persoană fără

adăpost, la un interval foarte scurt de timp de la momentul declanșării

controalelor, încercând să facă imposibilă realizarea verificărilor și, în

același timp, să înlăture orice legătură ce ar fi putut fi stabilită între

persoana sa și SC C.M.A.B. SRL.

Sub aspectul laturii subiective, în cazul ambelor

infracțiuni, inculpatul a acționat cu intenție directă, intenția lui fiind

calificată de scopul urmărit, respectiv sustragerea de la plata obligațiilor

fiscale către stat.

Pentru aceste considerente, instanța a dispus

condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina

sa prin actul de sesizare, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C.

pen. Sub acest aspect, ținând seama de condițiile de existență ale infracțiunii

continuate, instanța a apreciat că în baza aceleiași rezoluții infracționale,

inculpatul, în mod repetat, a omis evidențierea în actele contabile a

operațiunilor comerciale realizate și, în același timp, în mod repetat, a indus

în eroare organele fiscale referitor la sediul social al firmei, motiv pentru

care în sarcina acestuia pot fi reținute prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate

inculpatului, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor

săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă un

pericol social deosebit. în acest sens poate fi observată valoarea ridicată a.

prejudiciului, modalitatea în care a fost adusă la îndeplinire hotărârea

infracțională ce a avut drept consecință fraudarea bugetului public, în vederea

atingerii scopului urmărit-obținerea unor foloase materiale ilicite.

În momentul individualizării pedepselor, instanța a

luat în considerare și persoana inculpatului. Este adevărat faptul că la data

desfășurării activității infracționale acesta nu era cunoscut cu antecedente

penale, împrejurare de natură a imprima persoanei sale o periculozitate mai

redusă. Pe de. altă parte, instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea faptelor, iar valoarea prejudiciului cauzat este deosebit de mare,

aspecte de natură a imprima faptelor comise o periculozitate mai mare.

În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2)

din Legea nr. 241/2005 fapta de evaziune fiscală este mai gravă dacă s-a produs

un prejudiciu mai mare de 100.000 euro.

În conformitate cu concluziile raportului de expertiză

contabilă și suplimentului acestuia întocmit în cursul cercetării

judecătorești, prejudiciul estimativ adus bugetului consolidat al statului ce

poate fi reținut în sarcina inculpatului se cifrează la valoarea de 1.653.801,35

lei. Or, transformând această sumă în echivalentul în euro s-a constatat că

depășește limita de 100.000 euro reglementată de legiuitor, motiv pentru care

în sarcina inculpatului va fi reținută și agravanta prevăzută de art. 9 alin.

(2) din Legea nr. 241/2005.

Pentru aceste considerente, în vederea atingerii

scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art. 52 C.

pen., instanța a apreciat ca fiind necesară aplicarea unor sancțiuni privative

de libertate, respectiv 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 9 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 241/2005 și 2 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. f)

din Legea nr. 241/2005.

Raportându-se la pedepsele aplicate pentru săvârșirea

infracțiunilor de evaziune fiscală, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen.

instanța a aplicat inculpatului și două pedepse complementare constând în

interzicerea exercitării drepturilor. prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b)

și c) C. pen. pe o perioada de 4 ani (o pedeapsă) și 1 an (o pedeapsă) după

executarea pedepsei principale. Interzicerea exercitării dreptului de a

exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale este justificată

de împrejurarea că la săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală inculpatul

s-a folosit de calitatea pe care o avea-administrator al SC C.M.A.B. SRL.

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului s-a

constatat că prin Sentința Penală din 12 martie 2012 a Tribunalului Timiș,

rămasă definitivă prin Dosar Penală nr. 3772/ R a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, inculpatul C.M.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen. Activitatea infracțională care a atras aplicarea acestei

pedepse s-a desfășurat în cursul anului 2010.

Ca atare, s-a constatat că infracțiunea de înșelăciune

pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 88/2012 a Tribunalului

Timiș este concurentă cu infracțiunile de evaziune fiscală ce formează obiectul

prezentului dosar.

În consecință, faptele fiind comise în concurs real de

infracțiuni, în temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C.

pen. și cu aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. instanța a contopit cele trei

pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani

închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, care să reprezinte un

echivalent al pedepselor ce nu vor mai fi executate ca urmare a contopirii,

urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani

închisoare.

Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C.

pen. referitoare la pedeapsa accesorie.

În temeiul art. 35 alin. (2) C. pen. instanța a aplicat

inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, și cea mai grea dintre

pedepsele complementare, respectiv interzicerea exercitării drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

în temeiul art. 350 C. proc. pen. instanța a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză, iar în temeiul art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din

pedeapsa rezultantă aplicată durata deja executată de la data de 21 aprilie

2011 la zi.

Apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului în sensul

înlăturării prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, considerând

că prejudiciul cauzat statului nu depășește valoarea de 100.000 euro. Cererea

va fi respinsă ca nefondată întrucât după cum s-a arătat deja, valoarea

prejudiciului, conform suplimentului raportului de expertiză contabilă,

depășește limita de 100,000 euro în echivalentul monedei naționale.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut că

D.G.F.P. Timiș s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.959.504 lei.

Conform raportului de expertiză întocmit în faza de

urmărire penală valoarea prejudiciului cauzat statului prin actele

inculpatului,este de 1.959.504 lei. în cursul cercetării judecătorești

inculpatul a contestat această. valoare, invocând faptul că la calculul

prejudiciului nu au fost luate în. considerare cheltuielile generate de

achiziționarea produselor vândute ulterior, precum și de transportul acestora.

Ca atare, instanța a încuviințat: efectuarea unui supliment de expertiză care

să țină seama de aspectele invocate de inculpat, expertul concluzionând că

valoarea estimată a prejudiciului cauzat statului este de 1.653.801,35 lei.

În condițiile în care prin fapta sa ilicită inculpatul

a cauzat un prejudiciu bugetului consolidat al statului, instanța a apreciat că

acest prejudiciu trebuie. reparat, motiv pentru care a obligat pe acesta, în

solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.M.A.B. SRL, la plata sumei de

1.653.801,35 lei, la care se a adăugat dobânzile legale până la data executării

efective, daune, materiale către partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală a

Finanțelor. Publice Timiș.

În temeiul art. 353 C. proc. pen. raportat la art.

11 din Legea nr. 241/2005 și cu aplicarea art. 163 C. pen. instanța

a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor

inculpatului și ale părții responsabile civilmente până la concurența sumelor

acordate cu titlul de daune materiale.

Împotriva sentinței penale nr. 441 din 29 noiembrie

2012 pronunțată de Tribunalul Timiș a declarat apel în termen legal inculpatul

C.M.A., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 3 ianuarie

Prin decizia penală nr. 49/ A din 7 martie 2013, Curtea

de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul formulat de

inculpatul C.M.A., împotriva sentinței penale nr. 441/ PI din 29 noiembrie 2012

a Tribunalului Timiș.

În fața instanței de apel i s-au adus la cunoștința

inculpatului prevederile art. 70 C. proc. pen., poziția procesuală a acestuia

fiind aceea de,a nu da declarații în fața instanței de apel, depoziție

consemnată în scris și atașată în filă separată.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale

apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu potrivit art. 371 alin.

(2) C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că sentința penală atacată este

legală și temeinică în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul

probator administrat în cauză.

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă,

fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză și din care rezultă

că în perioada iulie 2007 - martie 2008, inculpatul ocupa funcția de asociat

unic și administrator al SC C.M.A.B. SRL Timișoara, efectuând două importuri de

cereale din spațiul intracomunitar european și emițând un număr de 50 facturi

fiscale către SC A.V.C.I.E. SRL, reprezentând vânzări cereale și prestări

servicii, fără a înregistra în contabilitate operațiunile comerciale derulate.

în același timp se constată că inculpatul în perioada de referință a furnizat

declarații inexacte cu privire la sediul societății, fapt ce a permis

sustragerea la efectuarea verificărilor financiare.

Astfel, la data de 26 martie 2008, în punctul de

trecere a frontierei Vărsând, Garda Financiară - Secția Arad a efectuat un

control de rutină cu privire la transporturile de cereale care tranzitau

punctul vamal respectiv. Cu această ocazie, au fost interceptate un număr de 4

autocamioane care transportau cantitatea totală de 94.900 kg porumb boabe de la

societatea maghiară K.K.F.T. către beneficiarul român SC C.M.A.B. SRL. Pentru

marfa transportată au fost prezentate scrisorile de trăsură (CMR) care o

însoțeau și contractul de vânzare cumpărare din data de 20 februarie 2008 încheiat

între K.K.F.T. și SC C.M.A.B. SRL, fără a fi prezentate alte documente legale

de proveniență (facturi fiscale/avize de însoțire a mărfurilor). în aceste

condiții s-a luat legătura telefonic cu administratorul SC C.M.A.B. SRL,

respectiv inculpatul C.M.A., care a negat faptul că ar fi comandat marfa

transportată și că aceasta i-ar aparține. Dată fiind lipsa documentelor legale

de proveniență, organele de control ale Gărzii. Financiare au aplicat sancțiuni

contravenționale conducătorilor mijloacelor de transport și au luat măsura

indisponibilizării mărfurilor transportate. Ulterior, prin adresa din 3 aprilie

2008 Garda Financiară Arad a solicitat Gărzii Financiare Timiș efectuarea unui

control tematic la SC C.M.A.B. SRL. Controlul a fost efectuat de Garda

Financiară Timiș la SC C.M.A.B. SRL în cursul lunii aprilie 2008, fiind

finalizat odată cu întocmirea notei de constatare din 30 aprilie 2008. Garda

Financiară a constatat că la data de 28 martie 2008, la 2 zile după

constatările din Vama Vărsând, inculpatul C.M.A. a cesionat părțile sociale

către numitul G.N.M., care a devenit astfel asociatul unic și administratorul SC

C.M.A.B. SRL De asemenea, s-a constatat că societatea comercială nu funcționează

la sediul social declarat din Timișoara, str. Bucovina. Astfel, au fost emise

mai multe invitații pe numele inculpatului C.M.A., pentru a se prezenta la

sediul Gărzii Financiare cu actele, contabile ale SC C.M.A.B. SRL, inculpatul

nedând curs acestor invitații.

În cursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, poziție procesuală pe care și-a

menținut-o și în cursul judecății - fila 30 dosar fond, arătând că nu este

beneficiarul transportului de cereale interceptat în vama Vârsand că nu a

efectuat nici o comandă sau. vreun contract cu firma care a livrat cerealele,

iar cesionarea societății s-a făcut mult înaintea datei de 28 martie 2008,

aceasta fiind și data la care cele patru camioane au fost oprite în vamă. Inculpatul

a mai arătat că odată cu cesionarea societății a predat si documentele

contabile încheind un proces. verbal în acest sens.

Atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a comiterii

faptei este combătută de procesul verbal de percheziție domiciliară efectuat la

adresa învinuitului de unde au fost ridicate acte contabile, respectiv facturi

fiscale: emise de SC C.A.M.B. SRL Timișoara către SC A.V.C.I.E. SRL Timișoara

și care au făcut obiectul raportului de inspecție fiscală nr. 6343 din 13

octombrie 2009 al D.G.F.P. Timiș și a notei de constatare din 18 septembrie 2007

a Gărzii Financiare, fiind ridicată și ștampila

:

cu impresiunea SC

C.M.A.B. SRL. Existența acestor documente la domiciliul inculpatului întăresc

susținerile din actul de acuzare cu privire la implicarea sa în derularea

operațiunilor comerciale și în neînregistrarea în contabilitate a veniturilor

obținute. De asemenea, instanța apreciază că declarația inculpatului nu a

corespunde adevărului nici raportat la depozițiile martorilor audiați în cauză,

respectiv I.I.C. - fila 785 dosar fond și care știa despre obiectul de

activitate al firmei inculpatului, respectiv comerțul cu cereale, ca și despre

legăturile acestuia cu o firmă din Ungaria. Martorul arată că inculpatul i-a

spus că a avut niște probleme cu importul de cereale din Ungaria fiindu-i

oprite mai multe transporturi în vamă,-; care ulterior au fost confiscate,

martorul cunoscând și persoana numitului G.N.M. ca fiind un cioban din

localitatea Giarmata. în cursul urmăririi penale martorul a arătat că

inculpatul C.M. nu avea permis de conducere astfel că l-a însoțit în diverse

locuri ocazie cu care a mers cu inculpatul și martorul G.N.M., persoană care

preluase firma de la inculpat, la serviciul de evidență a populației pentru ca

acesta din urmă să își facă buletinul de identitate cu domiciliul la o persoană

pe nume B.M., pe care l-au cunoscut din anunțurile la Mica publicitate, fiind

persoană care dorea să închirieze un apartament. Martorul mai arată că după

eliberarea cărții de identitate, aceasta ca și certificatul de naștere al lui G.N.

au rămas fa cabinetul apărătorului - avocat G.R., fiind ulterior,predate

organelor de poliție.

Vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor

reținute în sarcina sa rezultă și din contradictorialitatea depozițiilor sale

cu privire la imposibilitatea de a prezenta organelor de control documentele

financiar contabile ale SC C.M.A.B. SRL, în sensul că, dacă în declarațiile

inițiale arată că firma a fost înființată în anul 2007 având sediul social

declarat la domiciliul mamei, deși nu a desfășurat activitate în acel loc,

afirmă că actele contabile s-au aflat la sediul societății, pe parcursul

derulării activităților economice. în ceea ce privește natura operațiilor

desfășurate, inculpatul arată că actele contabile au fost predate noului

administrator G.N. și că transporturile oprite în vama Vârșand nu îi aparțin,

iar ulterior recunoaște facturile emise către SC A.V.C.I.E. SRL despre care

afirmă că este posibil să fi fost înregistrate la SC C.M.A.B. SRL. De asemenea

în cursul urmăririi penale în declarația dată la 21 ianuarie 2009, contrar

celor susținute anterior, inculpatul recunoaște derularea raporturilor

comerciale cu SC C.C.F.T. SRL fără a putea preciza frecvența transporturilor de

cereale și recunoscând că nu a depus la organul fiscal declarațiile prevăzute

de lege.

Probele administrate certifică, în opinia instanței,

împrejurarea că inculpatul, în perioada în care îndeplinea funcția de

administrator al SC C.M.A.B. SRL, nu a organizat și nu a condus vreo evidență

contabilă, nu a evidențiat în documentele justificative veniturile realizate și

nici nu a depus la organele fiscale declarațiile prevăzute de legislația

financiar-contabilă. - în momentul în care situația SC C.M.A.B. SRL s-a

deteriorat, inculpatul fiind presat să se prezinte la organele fiscale cu

documentele contabile, totul culminând cu confiscarea autocamioanelor care

transportau cereale din Ungaria în vama Vărsând, numitul C.M.A. a apelat la

serviciile unei persoane fără adăpost, încercând astfel să îndepărteze

suspiciunile care planau asupra sa. Existența infracțiunii este confirmată și

prin concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire

penală, în care se concluzionează că, în conformitate cu prevederile art. 67 alin.

(1) și (2) din O.G. nr. 92/2003, în contextul în care nu au fost puse la

dispoziția expertului și a organelor fiscale documentele și evidențele

financiar-contabile ale SC C.M.A.B. SRL, procedura de estimare a bazei de

impozitare reprezintă modalitatea legală de stabilire a prejudiciului cauzat

bugetului de stat.

Reținând vinovăția inculpatului cu privire la

săvârșirea infracțiunii de. evaziune fiscală în formă continuată în variantele

reglementate de art. 9 alin. (1) - lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42

C. pen., și art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 42 C. pen., instanța a apreciat corectă soluționarea

laturii penale a cauzei.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale

a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care

agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv

și educativ ai pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de

asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială

a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor

sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen. și orice

abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a

pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la

aplicarea acestora.

Transpunând aceste reguli la speța de față, instanța de

apel a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este corect

individualizată raportat la probele administrate și circumstanțele personale

ale inculpatului, pedeapsă care este în măsură să asigure reeducarea

inculpatului și prevenirea comiterii de către acesta a unei noi fapte

antisociale.

La aplicarea pedepsei de către instanță s-a avut în

vedere multitudinea faptelor comise de inculpat și aplecarea acestuia spre

săvârșirea de fapte ilicite care aduc atingere relațiilor sociale referitoare

la corectitudinea înregistrării în contabilitate a operațiunilor comerciale și

furnizarea de informații organelor fiscale pentru stabilirea legalității

operațiunilor comerciale derulate.

Raportat la principiul reparării integrale a reparării

prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită prev. de art. 998, 999

cod civ, raportul de expertiză întocmit în cauză în vederea stabilirii

prejudiciului cauzat bugetului statului prin neînregistrarea in contabilitate a

operațiunilor desfășurate/in mod corect s-a soluționat latura civilă a cauzei,

prin obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la

plata sumei de1.653.801,35 lei, la care ș-au adăugat dobânzile legale până la

data executării efective, daune materiale către partea civilă A.N.A.F. -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul C.M.A.,

solicitând, prin apărătorul său ales, admiterea recursului, casarea deciziei

atacate și înlăturarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) Legea nr. 241/2005,

invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct.

17

2

C. proc. pen.

S-a mai arătat că în mod greșit s-au aplicat dispozițiile

art. 67 alin. (2) din C. fisc. și dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr.

241/2005, precum și că, tot în mod greșit, s-a aplicat un spor de pedeapsă,

instanța de fond neavând obligația să aplice acest spor.

Recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (2) C.

proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de

casare prevăzute de art. 385

9

din același cod, consacrându-se în

acest fel efectul parțial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale

de atac ordinară.

Potrivit dispozițiilor, legale mai sus invocat, în

cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenții nu pot

formula, iar instanța nu va putea analiza decât criticile ce vizează încălcări

ale legii și care se circumscriu cazurilor de casare expres și limitativ

reglementate în art. 385

9

C. proc. pen., astfel încât, în

consecință, pe această cale nu vor putea fi înlăturate toate erorile pe care le

cuprinde decizia recurată. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., instanța de recurs nu poate examina

hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385

9

din același cod, dacă motivul de recurs, deși se încadrează în uni dintre aceste

cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen

de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura

excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Analizând actele si lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că decizia recurată a fost pronunțată la data de 7 martie 2013,

ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele masuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești.

În acest caz, decizia atacată este supusă casării în

limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen.,

astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus menționat; trebuie

precizat că în speța dedusă judecăți