ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2863/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 25 din 23 ianuarie 2012 s-a dispus condamnarea inculpatului D.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea-credință, în folosul său propriu a banilor societății pe care o administra, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată. În baza art, 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe care o va executa în final inculpatul În baza art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului D.C. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. și în baza art. 71 alin. (5) C. pen. și a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. În baza art. 86 3 C. pen. a pus în vedere inculpatului D.C.

că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Vâlcea; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului D.C. asupra prevederilor art. 86 4 alin. (1) raportat la art. 83, art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile până la expirarea termenului de încercare, precum și asupra prevederilor art. 86 4 alin. (2) C. pen.

privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite de lege. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă D.G.F.P. Alba și a obligat inculpatul să plătească acestei părți suma de 3.388.161 RON actualizată cu indicele de inflație, la data plății efective, sumă ce reprezintă TVA și impozit pe profit cu dobânzile aferente. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

a obligat inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare avansate de stat din care 200 RON în faza de urmărire penală și 100 RON reprezentând onorariul parțial cuvenit și acordat apărătorului din oficiu la termenul de judecată din 11 iulie 2011. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că începând cu 11 iulie 2007 inculpatul a fost acționar unic și administrator al SC L. SRL Alba Iulia, având ca principal obiect de activitate achiziția și comercializarea cerealelor, semințelor și furajelor. Pentru evidența contabilă a societății, inculpatul a încheiat contractul de prestări servicii din 1 noiembrie 2007 cu martora P.I.N.

În cursul anului 2008 societatea comercială administrată de inculpat a livrat cereale și a încasat suma totală de 6.902.634 RON (fără TVA) conform actelor de evidență primară a gestiunii identificate la beneficiari, dar inculpatul a remis martorei P.I.N., spre a fi evidențiate contabil, doar actele referitoare la operațiuni comerciale în valoare de 418.597 RON, toate pentru perioada ianuarie - aprilie 2008. Operațiunile comerciale derulate în perioada mai - decembrie 2008 nu au mai fost evidențiate contabil deoarece inculpatul nu a mai remis martorei P.I.N. actele de evidență primară, fiind astfel neînregistrate în contabilitatea SC L. SRL venituri în sumă de 6.484.037 RON compuse din 6.205.702 RON pentru livrări cereale către SC C. SRL Timișoara confirmate de 129 facturi; 144.871,30 RON pentru operațiuni comerciale derulate cu SC H. SA Miercurea Ciuc; 84.381 RON pentru operațiuni comerciale derulate cu SC D.C.

SRL; 43.358 RON pentru operațiuni comerciale cu SC S. SRL Dej; 5.724 RON pentru operațiuni comerciale cu SC D.F. SRL Sânicolau Mare - Timiș. Prin neevidențierea contabilă a veniturilor de mai sus, inculpatul s-a sustras de la plata către stat a sumei de 1.313.867 RON reprezentând TVA și a sumei de 1.176.181 RON reprezentând impozit pe profit. Totodată inculpatul a ridicat din conturile societății suma de 6.902.634 RON fără a întocmi documente justificative pentru cheltuirea acesteia și nu în realizarea obiectului de activitate, ci în interesul personal al inculpatului. Încadrând în drept faptele reținute, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului D.C.

care, în calitate de administrator al SC L. SRL Alba Iulia, nu a predat contabilei actele de evidență primară în vederea înregistrării în evidența contabilă a firmei, a operațiunilor comerciale derulate în perioada mai - decembrie 2008 și astfel s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale în sumă de 2.490.048 RON, din care 1.313.867 RON reprezenta TVA și 1.176.181 RON impozit pe profit, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Faptele aceluiași inculpat de a ridica din conturile societății și de a cheltui în interes personal suma de 6.902.634 RON constituie infracțiunea de folosire a creditului societății în interes propriu, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., constatând că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 86 1 C. pen. și apreciind că scopul pedepsei se poate realiza și fără executarea acesteia instanța a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani. Împotriva acestei soluții a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba solicitând desființarea hotărârii în parte a hotărârii și în rejudecare majorarea pedepsei aplicate inculpatului și confiscarea de la inculpat a sumei de 4.412.586 RON reprezentând diferența dintre suma însușită de inculpat și obligațiile fiscale datorate în temeiul art. 118 lit. e) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 35 din 8 martie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva Sentinței penale nr. 25 din 23 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba, a desființat sentința penală atacată numai sub aspectul omisiunii instanței de a dispune comunicarea soluției la Oficiul Registrului Comerțului și la D.G.F.P. Alba - Cazierul fiscal, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni și a neaplicării dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen., privind confiscarea sumei de 4.412.586 RON și procedând la o nouă judecată, în aceste limite, în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea soluției, la rămânerea definitivă, Oficiului Registrului Comerțului.

în baza art. 2 alin. (1), art. 4 și art. 6 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 75/2001 și H.G. nr. 31/2003, a dispus comunicarea hotărârii la D.G.F.P. Alba pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în cazierul fiscal. În baza art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 4.412.586 RON, provenită din săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Instanța de apel a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptelor săvârșite, împrejurarea că inculpatul nu a mai fost confruntat anterior cu legea penală și faptul că inculpatul nu are pregătire școlară astfel că posibilitatea obiectivă a acestuia de a înțelege și respecta normele trebuie privită și din această perspectivă.

A reținut că într-adevăr prejudiciul cauzat de către inculpat prin săvârșirea infracțiunilor este relativ mare, însă acest aspect nu este singurul element ce trebuie avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor. A avut în vedere faptul că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală și că prin aplicarea unei pedepse se urmărește nu numai realizarea scopului sancționator al acestuia ci acela educativ. A apreciat că aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere dă posibilitatea inculpatului să depună eforturi efective în vedere recuperării prejudiciului. A constatat că se impune să se dispună confiscarea în temeiul art. 118 lit. e) C. pen. a sumei dobândite prin săvârșirea infracțiunii, întrucât inculpatul și-a însușit din patrimoniul societății suma de 6.902.634 RON.

Ca urmare a prejudicierii bugetului de stat în sarcina inculpatului s-au stabilit obligații fiscale în cuantum de 2.490.048 RON și în consecință diferența dintre suma însușită de acesta și obligațiile fiscale datorate statului se impune a fi confiscată. Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat, în esență, admiterea recursului în temeiul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și schimbarea modalității de executare, respectiv executarea pedepsei în regim de detenție. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de fond și de instanța de prim control judiciar răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

și nu se impune schimbarea modalității de executare în raport de împrejurările faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora și de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală. Din probele administrate - respectiv procesul-verbal încheiat de către D.G.F.P. Alba, nota de constatare întocmită de Garda Financiară Alba, declarațiile depuse de SC L. SRL privind obligațiile fiscale, bilanțurile și balanțele de verificare depuse în 2007 - 2008, facturi fiscale, ordine de piață și acte care evidențiază situația contului SC L. în 2008, intrarea sumelor de bani în societate și retragerea lor de către inculpat, la scurt timp, Sentința comercială nr. 223/2011 a Tribunalului Alba privind falimentul SC L. SRL, declarațiile martorilor P.I.N.

și C.C.

în faza de urmărire penală și în instanță, procesul-verbal de confruntare a inculpatului cu martora P.I.N., declarațiile inculpatului date succesiv în calitate de făptuitor, învinuit și inculpat în care inițial acesta a recunoscut săvârșirea faptelor pentru ca în final să susțină că evidențierea contabilă în perioada mai - decembrie 2008 nu s-a mai realizat din vina contabilei care nu a înregistrat actele pe care i Ie-a remis, iar în ceea ce privește folosirea banilor societății, recunoașterea parțială a inculpatului în sensul că ar fi plătit cu banii respectivi diferite cantități de cereale, care apoi n-au mai putut fi valorificate deoarece au fost distruse - rezultă că în perioada mai - decembrie 2008 inculpatul, în calitate de administrator al SC L. SRL Alba Iulia s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale prin neevidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale desfășurate cauzând un prejudiciu de 2.490.048,00 RON bugetului de stat și a ridicat din conturile societății în interes personal suma de 6.902.634 RON, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și folosire a creditului societății în interes propriu, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, este justificată și este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen., fiind respectat principiul proporționalității, modalitatea de executare a pedepsei fiind adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală. Totodată, Înalta Curte are în vedere că stabilirea termenului de încercare al suspendării sub supraveghere pe o perioadă de 7 ani, oferă garanția că inculpatul, supunându-se obligațiilor prev. de art. 86 3 C. pen., va avea posibilitatea să desfășoare o activitate în vederea acoperirii prejudiciului cauzat bugetului de stat compus din TVA și impozit pe profit.

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 35 din 8 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe intimatul-inculpat D.C. În baza art. 192 alin. (6) din C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 35 din 8 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe intimatul-inculpat D.C. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în suma de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - AS