ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2863/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2863/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 25 din 23 ianuarie

2012 s-a dispus condamnarea inculpatului D.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare

și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de folosire cu rea-credință, în folosul său propriu a banilor

societății pe care o administra, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 31/1990, republicată.

În baza art, 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate în cea mai grea de 3 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pe care o va executa în final inculpatul

În baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă

de 7 ani ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. a interzis inculpatului D.C. drepturile prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. și

în baza art. 71 alin. (5) C. pen. și a dispus suspendarea executării pedepsei

accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii.

În baza art. 86

3

C. pen. a pus în vedere inculpatului D.C. că pe durata termenului de încercare

trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a

infractorilor de pe lângă Tribunalul Vâlcea;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

În baza art. 359

alin. (1) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului D.C. asupra prevederilor

art. 86

4

alin. (1) raportat la art. 83, art. 84 C. pen. privind

revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii

unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul

neîndeplinirii obligațiilor civile până la expirarea termenului de încercare,

precum și asupra prevederilor art. 86

4

alin. (2) C. pen. privind

revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul

neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite de lege.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă

D.G.F.P. Alba și a obligat inculpatul să plătească acestei părți suma de

3.388.161 RON actualizată cu indicele de inflație, la data plății efective,

sumă ce reprezintă TVA și impozit pe profit cu dobânzile aferente.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la 600 RON cheltuieli judiciare

avansate de stat din care 200 RON în faza de urmărire penală și 100 RON

reprezentând onorariul parțial cuvenit și acordat apărătorului din oficiu la

termenul de judecată din 11 iulie 2011.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că începând cu 11 iulie 2007

inculpatul a fost acționar unic și administrator al SC L. SRL Alba Iulia, având

ca principal obiect de activitate achiziția și comercializarea cerealelor,

semințelor și furajelor.

Pentru evidența

contabilă a societății, inculpatul a încheiat contractul de prestări servicii

din 1 noiembrie 2007 cu martora P.I.N.

În cursul anului 2008

societatea comercială administrată de inculpat a livrat cereale și a încasat

suma totală de 6.902.634 RON (fără TVA) conform actelor de evidență primară a

gestiunii identificate la beneficiari, dar inculpatul a remis martorei P.I.N.,

spre a fi evidențiate contabil, doar actele referitoare la operațiuni

comerciale în valoare de 418.597 RON, toate pentru perioada ianuarie - aprilie

2008.

Operațiunile

comerciale derulate în perioada mai - decembrie 2008 nu au mai fost evidențiate

contabil deoarece inculpatul nu a mai remis martorei P.I.N. actele de evidență

primară, fiind astfel neînregistrate în contabilitatea SC L. SRL venituri în

sumă de 6.484.037 RON compuse din 6.205.702 RON pentru livrări cereale către SC

C. SRL Timișoara confirmate de 129 facturi; 144.871,30 RON pentru operațiuni

comerciale derulate cu SC H. SA Miercurea Ciuc; 84.381 RON pentru operațiuni

comerciale derulate cu SC D.C. SRL; 43.358 RON pentru operațiuni comerciale cu

SC S. SRL Dej; 5.724 RON pentru operațiuni comerciale cu SC D.F. SRL Sânicolau

Mare - Timiș. Prin neevidențierea contabilă a veniturilor de mai sus,

inculpatul s-a sustras de la plata către stat a sumei de 1.313.867 RON

reprezentând TVA și a sumei de 1.176.181 RON reprezentând impozit pe profit.

Totodată inculpatul a

ridicat din conturile societății suma de 6.902.634 RON fără a întocmi documente

justificative pentru cheltuirea acesteia și nu în realizarea obiectului de

activitate, ci în interesul personal al inculpatului.

Încadrând în drept

faptele reținute, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului D.C. care,

în calitate de administrator al SC L. SRL Alba Iulia, nu a predat contabilei

actele de evidență primară în vederea înregistrării în evidența contabilă a

firmei, a operațiunilor comerciale derulate în perioada mai - decembrie 2008 și

astfel s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale în sumă de 2.490.048 RON,

din care 1.313.867 RON reprezenta TVA și 1.176.181 RON impozit pe profit,

constituie infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 241/2005. Faptele aceluiași inculpat de a ridica din conturile

societății și de a cheltui în interes personal suma de 6.902.634 RON constituie

infracțiunea de folosire a creditului societății în interes propriu, prev. de

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.

La individualizarea

judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C.

pen., constatând că

sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 86

1

C. pen. și apreciind

că scopul pedepsei se poate realiza și fără executarea acesteia instanța a

dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere pe

o perioadă de 7 ani.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba solicitând

desființarea hotărârii în parte a hotărârii și în rejudecare majorarea pedepsei

aplicate inculpatului și confiscarea de la inculpat a sumei de 4.412.586 RON

reprezentând diferența dintre suma însușită de inculpat și obligațiile fiscale

datorate în temeiul art. 118 lit. e) C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 35 din 8 martie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva Sentinței

penale nr. 25 din 23 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Alba, a desființat

sentința penală atacată numai sub aspectul omisiunii instanței de a dispune

comunicarea soluției la Oficiul Registrului Comerțului și la D.G.F.P. Alba -

Cazierul fiscal, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni și a neaplicării

dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen., privind confiscarea sumei de 4.412.586

RON și procedând la o nouă judecată, în aceste limite, în baza art. 13 din

Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea soluției, la rămânerea definitivă,

Oficiului Registrului Comerțului. în baza art. 2 alin. (1), art. 4 și art. 6

alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 75/2001 și H.G. nr. 31/2003, a dispus

comunicarea hotărârii la D.G.F.P. Alba pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni

în cazierul fiscal. În baza art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de la

inculpat suma de 4.412.586 RON, provenită din săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990. A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

Instanța de apel a

avut în vedere pe lângă pericolul social al faptelor săvârșite, împrejurarea că

inculpatul nu a mai fost confruntat anterior cu legea penală și faptul că

inculpatul nu are pregătire școlară astfel că posibilitatea obiectivă a

acestuia de a înțelege și respecta normele trebuie privită și din această

perspectivă.

A reținut că

într-adevăr prejudiciul cauzat de către inculpat prin săvârșirea infracțiunilor

este relativ mare, însă acest aspect nu este singurul element ce trebuie avut

în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor. A avut în vedere faptul

că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală și că prin aplicarea

unei pedepse se urmărește nu numai realizarea scopului sancționator al acestuia

ci acela educativ. A apreciat că aplicarea unei pedepse cu suspendare sub

supraveghere dă posibilitatea inculpatului să depună eforturi efective în

vedere recuperării prejudiciului.

A constatat că se

impune să se dispună confiscarea în temeiul art. 118 lit. e) C. pen. a sumei

dobândite prin săvârșirea infracțiunii, întrucât inculpatul și-a însușit din

patrimoniul societății suma de 6.902.634 RON. Ca urmare a prejudicierii

bugetului de stat în sarcina inculpatului s-au stabilit obligații fiscale în

cuantum de 2.490.048 RON și în consecință diferența dintre suma însușită de

acesta și obligațiile fiscale datorate statului se impune a fi confiscată.

Împotriva deciziei

instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat, în esență, admiterea recursului în

temeiul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

și schimbarea modalității de executare, respectiv executarea pedepsei în regim

de detenție.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte

limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată

că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel

cum a fost individualizată de instanța de fond și de instanța de prim control

judiciar răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei

cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen. și nu se impune schimbarea

modalității de executare în raport de împrejurările faptelor săvârșite,

modalitatea de comitere a acestora și de persoana inculpatului, care nu este

cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală.

Din probele

administrate - respectiv procesul-verbal încheiat de către D.G.F.P. Alba, nota

de constatare întocmită de Garda Financiară Alba, declarațiile depuse de SC L.

SRL privind obligațiile fiscale, bilanțurile și balanțele de verificare depuse

în 2007 - 2008, facturi fiscale, ordine de piață și acte care evidențiază

situația contului SC L. în 2008, intrarea sumelor de bani în societate și

retragerea lor de către inculpat, la scurt timp, Sentința comercială nr.

223/2011 a Tribunalului Alba privind falimentul SC L. SRL, declarațiile

martorilor P.I.N. și C.C. în faza de urmărire penală și în instanță,

procesul-verbal de confruntare a inculpatului cu martora P.I.N., declarațiile

inculpatului date succesiv în calitate de făptuitor, învinuit și inculpat în

care inițial acesta a recunoscut săvârșirea faptelor pentru ca în final să

susțină că evidențierea contabilă în perioada mai - decembrie 2008 nu s-a mai

realizat din vina contabilei care nu a înregistrat actele pe care i Ie-a remis,

iar în ceea ce privește folosirea banilor societății, recunoașterea parțială a

inculpatului în sensul că ar fi plătit cu banii respectivi diferite cantități

de cereale, care apoi n-au mai putut fi valorificate deoarece au fost distruse

- rezultă că în perioada mai - decembrie 2008 inculpatul, în calitate de

administrator al SC L. SRL Alba Iulia s-a sustras de la plata obligațiilor

fiscale prin neevidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale

desfășurate cauzând un prejudiciu de 2.490.048,00 RON bugetului de stat și a

ridicat din conturile societății în interes personal suma de 6.902.634 RON,

fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de infracțiunea

de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și

folosire a creditului societății în interes propriu, prev. de art. 272 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Înalta Curte constată

că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel de 2

ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, este

justificată și este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție

și reeducare prev. de art. 52 C. pen., fiind respectat principiul

proporționalității, modalitatea de executare a pedepsei fiind adecvată

situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

Totodată, Înalta

Curte are în vedere că stabilirea termenului de încercare al suspendării sub

supraveghere pe o perioadă de 7 ani, oferă garanția că inculpatul, supunându-se

obligațiilor prev. de art. 86

3

C. pen., va avea posibilitatea să

desfășoare o activitate în vederea acoperirii prejudiciului cauzat bugetului de

stat compus din TVA și impozit pe profit.

Înalta Curte, ținând

seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a

probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu

există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei

penale nr. 35 din 8 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală,

privind pe intimatul-inculpat D.C.

În baza art. 192

alin. (6) din C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia

împotriva Deciziei penale nr. 35 din 8 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția penală, privind pe intimatul-inculpat D.C.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu în suma de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AS