ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5497/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 967 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului Cluj, s-a dispus condamnarea inculpatei R.M.: - pentru comiterea infracțiunii continuate de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 215 1 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (SC A.P. SRL); - pentru comiterea infracțiunii continuate de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare (SC D.T.I.E.

SRL); - pentru comiterea infracțiunii de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de o lună închisoare (SC A.P. SRL); - pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de o lună închisoare (SC A.P. SRL); - pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de o lună închisoare (SC D.T.I.E. SRL); - pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de o lună închisoare (SC A.P.

SRL); În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatei și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestului preventiv, începând cu 27 ianuarie 2004 până la zi. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc pen., s-a dispus achitarea inculpatei: - pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(SC A.P. SRL); - pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (SC D.T.I.E. SRL); - pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991 (SC A.P. SRL); A fost obligată inculpata să plătească părții civile SC A.P. SRL, suma de 3.282.883.528 lei cu titlu de despăgubiri, sumă la care s-a aplicat dobânda legală începând cu 13 ianuarie 2004 și până la achitare și suma de 2.800.000 lei către SC A.P. SRL. S-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 652.154.835 lei.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă D.G.F.P. Cluj. S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate: extrase de cont, ordinele de plată false și facturi fiscale. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, începând cu data de 1 februarie 1999, inculpata R.M. a fost angajată în calitate de director economic la SC A.P. SRL din Cluj-Napoca, având ca principală atribuție efectuarea de lucrări de contabilitate. Drept de semnătură în bancă la această societate aveau numiții B.I.C. și B.F.P., care aveau calitatea de administrator la societate. Inculpata, deși nu avea ca atribuție de serviciu prezentarea la bancă a ordinelor de plată prin care societatea efectua plățile către diverși furnizori, s-a oferit să facă și aceste operațiuni.

Cei doi administratori au fost de acord cu acest lucru, deoarece aveau încredere în inculpată și cu diferite ocazii i-au înmânat ordine de plată semnate de ei. Inculpata, profitând de aceste ordine de plată semnate și de faptul că era singura persoană care avea evidența la zi a situației financiare a firmei, a început să-și însușească diferite sume de bani prin încărcarea fictivă a cheltuielilor efectuate de SC A.P. SRL. Astfel, inculpata în perioada 3 iulie 2001 – 19 decembrie 2001, dintr-un facturier aparținând SC G.I. SRL a completat un număr de 32 facturi (de la seria CJ ACB nr. 3416908 până la 3416939) din care a rezultat că SC G.I. SRL în calitate de vânzător, a livrat către SC A.P. SRL, tercot în valoare de 2.821.231.164 lei, fără să fi existat nici o relație comercială între cele două societăți în realitate.

Pe baza facturilor fictive, inculpata în perioada 2001 – 2003, prin folosirea ordinelor de plată semnate de cei doi administratori în alb, respectiv, prin semnarea în fals a unui număr de 74 de ordine de plată, prin reproducerea semnăturii, aparținând numitei B.I.C., a virat din contul SC A.P. SRL, deschis la B.T. SA, suma totală de 3.252.883.528 lei în contul SC G.I. SRL. Profitând de faptul că la SC G.I. SRL deținea drept de semnătură, inculpata a ridicat sumele de bani din contul acestei societăți, fără a opera vreo schimbare în contabilitatea acestei ultime firme. Din raportul de constatare tehnico-științific nr. 433572 din 15 martie 2004 al I.P.J. Cluj, a rezultat că facturile sus-amintite și ordinele de plată au fost falsificate de inculpata R.M., iar aceasta a recunoscut procedeul sus-amintit, de sustragere a unor sume de bani.

Inculpata a recunoscut că facturile fictive au fost înregistrate de ea în contul 462, alți creditori, iar ordinele de plată au fost completate de ea, deoarece de regulă, erau emise în alb. Pe de altă parte, aceasta a recunoscut că pe mai multe ordine de plată a reprodus semnătura administratorului B.I. Inculpata a falsificat inclusiv extrasul de cont nr. 16 din 24 noiembrie 2003, unde pentru a ascunde faptul că a virat sume de bani în contul SC G.I. SRL a acoperit rubrica în cauză și prin xeroxare a trecut la locul acestei firme denumirea Trezoreria Cluj, în scopul de a evita să fie descoperită de administratorii firmei. În modul descris mai sus, inculpata a acționat și în cazul SC D.T.I.E. SRL din Cluj Napoca, unde de asemenea, a îndeplinit funcția de director economic până în luna iunie 2001. În cazul acestei societăți, inculpata și-a însușit suma de 652.154.835 lei din contul societății prin încărcarea cheltuielilor cu facturi fictive emise pe numele SC G.I.

SRL, folosind și de această dată, pentru virarea banilor bilete la ordin semnate în prealabil în alb de C.D. și de V.D., administratorii societății. Așa cum a rezultat din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 433573 din 11 martie 2004 al I.P.J. Cluj – Serviciul criminalistic, inculpata a falsificat șapte facturi din care rezultă că SC G.I. SRL a efectuat servicii de confecționat cămăși în favoarea SC D.T.I.E. SRL deși în realitate, nu exista nici o relație comercială între cele două firme, respectiv a completat în fals un număr de 54 bilete la ordin cu ajutorul cărora a virat sumele de bani ce urmau să fie însușite în contul SC G.I. SRL de la SC D.T.I.E. SRL. Inculpata a virat din contul acesteia în contul SC G.I.

SRL Cluj suma de 652.154.843 lei, o parte din aceste sume au fost înregistrate în contul 461, debitori diverși, după care și i-a însușit în totalitate. Deși în actul de sesizare s-a arătat că o parte din această sumă a fost recuperată de SC D.T.I.E. SRL prin transferarea a circa 300 milioane lei, acest fapt a fost infirmat în cauză. Astfel, chiar inculpata a arătat constant în declarații că a ridicat toată suma de peste 600 milioane lei pe care a folosit-o în interes personal, fapt care se coroborează cu chitanțele de plată prin care s-a confirmat că inculpatei i-a fost remisă întreaga sumă. Începând din 20 mai 2002, inculpata R.M. era angajată în calitate de contabilă la SC A. SRL Cluj Napoca, pe bază de contract individual de muncă, prin cumul de funcții.

Folosind același procedeu, ca și la societățile menționate anterior, inculpata a falsificat ordinul de plată nr. 16 din 24 martie 2003 și cu ajutorul acestuia a virat din contul SC A.P. SRL în contul SC G.I. SRL suma de 2.800.000 lei, pe care a însușit-o în interes propriu. Pe parcursul cercetărilor s-a constatat că cele două societăți menționate nu au avut niciodată afaceri comerciale. Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 433571 din 05 februarie 2004, întocmit de I.P.J. Cluj – Serviciul criminalistic a rezultat că ordinul de plată menționat a fost falsificat de inculpata R.M. În drept, fapta inculpatei R.M. care, în perioada 2001 –2004, în calitate de director economic la SC A.P.

SRL în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a completat în fals facturi de achiziție de mărfuri și ordine de plată a acestora sau a semnat în fals aceste ordine în locul administratorilor SC G.I. SRL, folosindu-le pentru virarea sumei de 3.282.883.528 lei în conturile acestei firme din conturile SC A.P. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceleiași inculpate care în aceeași perioadă, în calitate de director economic la SC A.P. SRL prin modalitatea descrisă mai sus și-a însușit din patrimoniul acestei societăți suma de 3.282.883.528 lei, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei R.M. care, în perioada 1999 – 2001, în calitate de director economic la SC D.T.I.E. SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în mod repetat a întocmit în fals ordine de plată și facturi fictive prin care se consemna nereal achiziționarea unor produse de la SC G.I. SRL și presupunea plata acestor articole, fiind folosite pentru virarea în contul acestei societăți a sumei de 652.154.385 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceleiași inculpate care, în calitate de director economic la SC D.T.I.E.

SRL, folosind procedeele descrise mai sus și-a însușit în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe nedrept, din patrimoniul acestei societăți, suma de 652.154.385 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta inculpatei R.M. care, la data de 24 februarie 2003, în calitate de contabilă la SC A.P. SRL a falsificat un ordin de plată folosindu-l pentru a vira în contul SC G.I. SRL suma de 2.800.000 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen. Fapta aceleiași inculpate care, în data de 24 februarie 2003, și-a însușit 2.800.000 lei din patrimoniul SC A.P.SRL în modalitatea descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 215 1 alin. (1) C. pen.

Vinovăția inculpatei fiind dovedită, instanța de fond a aplicat acesteia câte o sancțiune penală constând în închisoare, pentru fiecare din infracțiunile descrise mai sus și la individualizarea cărora s-a avut în vedere gradul concret de pericol social al infracțiunilor comise, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, prejudiciul cauzat, dar și persoana inculpatei care a fost sinceră în declarații și nu are antecedente penale. Raportat la criteriile de individualizare reținute, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatei, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 76 C. pen., concluzionând că reținerea acestor circumstanțe sunt de natură a conduce la o cuantificare corespunzătoare a pedepselor.

Prin actul de sesizare inculpata a fost trimisă în judecată și pentru comiterea a două infracțiuni continuate de fals intelectual și evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. II lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (părți vătămate fiind SC D.T.I.E. SRL și SC A.P. SRL), precum și pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, parte vătămată fiind SC A.P. SRL. Tribunalul a constatat că, cu privire la aceste infracțiuni nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale acestora, lipsind latura obiectivă. Astfel, ambele tipuri de infracțiuni au un scop special, respectiv în cazul infracțiunii prevăzute de art. 37 din Legea nr. 87/1994 sustragerea de la plata impozitelor și taxelor datorate statului.

În speță, înregistrarea în contabilitatea părților vătămate a documentelor întocmite și prin care se atesta nereal efectuarea unor cheltuieli nu a fost făcută în scopurile arătate mai sus, inculpata urmărind în acest fel realizarea infracțiunii principale, aceea de delapidare și acoperirea urmelor acestei infracțiuni. De altfel, fără înregistrarea în contabilitate a documentelor fictive nu s-ar fi putut vira sumele de bani a căror însușire o urmărea inculpata. Pentru aceste motive, în temeiul art. 11 pct. 2 C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei pentru fiecare din cele două infracțiuni continuate de fals intelectual și evaziune fiscală, prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 11lit.

c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991. Partea vătămată SC A.I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 3.282.883.528 lei, la care a solicitat aplicarea penalităților de întârziere și TVA, precum și a unui impozit de 775.704.841 lei, la care a calculat penalități de întârziere, suma totală solicitată fiind de 5.956.780.545 lei, la care a solicitat aplicarea dobânzii legale. De asemenea, SC A. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 2.800.000 lei, iar D.G.F.P. Cluj s-a constituit parte civilă cu sumele de 2.673.896.117 lei și, respectiv, 350.356.925 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA, precum și dobânzi și penalități de întârziere la aceste sume, motivând că sunt sumele sustrase de la bugetul de stat prin acțiunile inculpatei.

SC D.T.I.E. SRL nu s-a constituit parte civilă. În cauză, tribunalul a constatat că pretențiile civile ale SC A.P. SRL sunt dovedite în totalitate, acțiunea civilă a acestei părți fiind admisă ca atare, potrivit art. 14 C. proc. pen. și art. 999 C. civ. În ceea ce privește acțiunea civilă a SC A. SRL, tribunalul a reținut că în cauză prejudiciul real cauzat acesteia este de 3.282.883.528 lei. Această parte civilă nu a dovedit că a achitat impozite bugetului de stat, relativ la această sumă, și nici TVA, iar penalitățile de întârziere nu pot fi pretinse atâta timp cât plata sumei nu rezultă dintr-un raport contractual. Pentru aceste motive, acțiunea civilă a părții civile SC A.P. SRL urmează a fi admisă în parte și numai cu privire la suma de 3.282.883.528 lei, sumă la care se va aplica dobânda legală calculată potrivit Legii nr. 356/2002.

În ceea ce privește pretențiile D.G.F.P. Cluj raportat la soluția de achitare adoptată de tribunal față de infracțiunea de evaziune fiscală și față de împrejurarea că în cauză urmează a de restabili situația anterioară prin achitarea prejudiciului și anularea înscrisurilor falsificate, pretențiile civile formulate de această parte au fost respinse. Având în vedere că partea vătămată SC D.T.I.E. SRL nu s-a constituit parte civilă, în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 652.154.835 lei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpata R.M. și părțile civile SC A.P. SRL și D.G.F.P.J. Cluj.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a criticat hotărârea instanței de fond atât sub aspectul nelegalității cât și cel al netemeiniciei, astfel că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, deoarece inculpata a falsificat și note contabile sau ordine de plată, având reprezentarea că prin înregistrarea acestora sunt denaturate și celelalte rezultate care se regăsesc în bilanțul contabil care este un act de sinteză a tuturor operațiunilor comerciale și nu se rezumă doar la TVA și la impozitul pe profit, impunându-se condamnarea inculpatei și pentru aceste infracțiuni. Referitor la motivul de nelegalitate ce viza greșita achitare a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală nu a mai fost susținut, apreciindu-se că soluția de achitare a inculpatei în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., este legală, astfel că, dacă toate facturile falsificare au fost anulate de către instanța de fond nu pot produce efecte juridice și deci, nici partea civilă D.G.F.P. Cluj nu poate emite pretenții civile concretizate în impozitul pe profit și TVA. De asemenea, hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, având în vedere că inculpata nu a depus diligențe pentru a recupera prejudiciul cauzat, reținându-se sinceritatea inculpatei însă aceasta a recunoscut doar parțial activitatea infracțională derulată, astfel că se impune aplicarea unei pedepse finale mai severe. În motivarea apelului declarat de partea civilă D.G.F.P.

Cluj se arată în esență, că, instanța de fond în mod greșit a reținut vinovăția inculpatei doar pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, iar cu privire la infracțiunile de evaziune fiscală, a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, deoarece lipsește latura obiectivă și că nu s-a realizat scopul special prevăzut de lege, constând în urmărirea denaturării rezultatelor financiar-contabile ale societății pentru sustragerea de la plata impozitelor și taxelor datorate statului, deoarece din probele administrate rezultă că intenția inculpatei a fost că sustragă sume de bani, astfel că, în mod direct a urmărit păgubirea părților vătămate și indirect păgubirea bugetului de stat prin neplata taxelor datorate.

Ca atare, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și condamnarea inculpatei și pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și obligarea acesteia la plata despăgubirilor civile către bugetul de stat. Partea civilă SC A. SRL nu a indicat nici în scris și nici oral motivele de apel. În motivarea apelului inculpatei se arată că în mod eronat s-a dispus de către instanța de fond confiscarea sumei de 652.154.835 lei, deoarece prejudiciul cauzat părții vătămate SC D.T.I.E. SRL a fost integral recuperat și ca atare a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțându-se o nouă hotărâre, să se dispună înlăturarea dispozițiilor de confiscare a acestei sume.

Examinând probele dosarului, Curtea a constatat că apelurile declarate de către parchet și inculpată sunt fondate, iar apelurile declarate de părțile civile sunt nefondate. Instanța de fond, ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrările juridice ale faptelor se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 33 lit. a) C. pen., și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 33 lit. a) C. pen.

Hotărârea instanței de fond este nelegală însă sub aspectul pronunțării soluției de achitare a inculpatei în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 33 lit. a) C. pen., părți vătămate fiind SC D.T.I.E. SRL și SC A.P. SRL, precum și SC A.P. SRL. Inculpata, în perioada 1999 – 201, 2001 – 2004 și 24 februarie 2003 a avut reprezentarea, în calitate de director economic și, respectiv, de contabil, că prin înregistrarea unor note contabile falsificate și ordine de plată falsificate au fost denaturate și rezultatele contabile care se reflectă în bilanțul societăților și care este un act de sinteză a tuturor operațiunilor comerciale și nu se referă doar la impozitul pe profit și TVA.

Fără înregistrarea acestor documente fictive nu s-ar fi putut vira sumele de bani a căror însușire o urmărea inculpata, fiind deci întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991. Cu ocazia individualizării pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de săvârșirea al acesteia, precum și persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, a fost sinceră în cursul procesului penal, astfel că au fost reținute în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., însă dozarea pedepsei aplicate acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 215 1 alin. (2) C. pen., în dauna părții vătămate SC A.P.

SRL nu este corespunzătoare raportat la limitele speciale ale pedepsei, între 10 și 20 ani închisoare, și la cuantumul prejudiciului cauza în sumă de 3.282.883.528 lei care nu a fost recuperat nici măcar parțial, apelul parchetului fiind fondat și sub acest aspect. Ca atare, Curtea a dispus majorarea pedepsei de la 3 ani închisoare aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută și pedepsită de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 74 raportat la art. 76 lit. a) C. pen., și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În mod corect instanța de fond a constatat că SC D.T.I.E. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză și se impune confiscarea de la inculpată a sumei ce reprezintă prejudiciul cauzat și care nu a fost recuperat.

Conform notei de constatare din 9 martie 2004, întocmită de către D.G.F.P. Cluj rezultă că inculpata a transferat din conturile bancare ale SC D.T.I.E. SRL în conturile SC G.I. SRL, suma totală de 652.154.843 lei, o parte din aceste sume fiind recuperate, adică suma de 304.438.935 lei și numai diferența de sumă 347.716.008 lei urmează a fi confiscată de la inculpată, apelul declarat de către aceasta fiind fondat. Referitor la soluționarea laturii civile a cauzei, aceasta a fost soluționată în concordanță cu probele administrate, astfel că, în prejudiciul cauzat SC A.P. SRL este în sumă de 3.282.883.528 lei și nu au fost depuse acte doveditoare care să releve că au fost achitate impozite bugetului de stat aferente acestei sume și nici TVA, iar penalitățile de întârziere nu pot fi acordate pentru că nu decurg dintr-un raport contractual.

De asemenea, soluția de respingere a acțiunii formulate de D.G.F.P. Cluj este legală și temeinică raportat la soluția de achitare a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia nr. 76/ A din 23 martie 2005 a dispus: În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și de inculpata R.M.

împotriva sentinței penale nr. 967 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o cu privire la cuantumul pedepsei aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a achitării inculpatei pentru comiterea a trei infracțiuni de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și în consecință, a contopirii pedepselor și a cuantumului pedepsei finale, precum și a cuantumului sumei confiscate de la inculpată.

Judecând în aceste limite, a condamnat pe inculpata R.M., la pedepsele de: - 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74, art. 76 C. pen.; - 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74, art. 76 C. pen.; - 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și a art. 74 raportat la art. 76 lit. a) C. pen., și un an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. (SC A.P. SRL), la 4 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) a contopit pedepsele de mai sus cu pedepsele aplicate inculpatei de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74, art. 76 C. pen., de o lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută și pedepsită de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., o lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, art. 76 lit. e) C. pen.; o lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., o lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și pedepsită de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu un spor de 6 luni închisoare, în final având de executat pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen, s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 347.716.008 lei și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile SC A.P. SRL și D.G.F.P. Cluj. S-a menținut măsura arestării inculpatei în baza art. 350 C. proc. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedus timpul reținerii și arestării preventive a inculpatei de la 27 ianuarie 2004 la zi. În baza art. 189 C. proc. pen., a stabilit în favoarea Baroului de avocați Cluj suma de 200.000 lei onorariul pentru apărarea din oficiu, care a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.

A obligat părțile civile SC A.P. SRL și D.G.F.P. Cluj, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj și inculpata R.M. Prin motivele de recurs, partea civilă a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei achitări a inculpatei pentru infracțiunea de evaziune fiscală, cu consecințe asupra soluționării laturii civile a cauzei, respectiv a respingerii pretențiilor civile formulate. Astfel, se susține că inculpata, prin faptele sale, a prejudiciat statul român cu sumele de bani cu care recurenta s-a constituit parte civilă.

Recursul formulat de partea civilă va fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., referitor la comiterea unei grave erori de fapt. Inculpata a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, se susține că în mod greșit a fost condamnată pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual de către instanța de apel, solicitând sub acest aspect, menținerea soluției instanței de fond, în sensul de a se dispune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Se susține că înregistrarea în contabilitatea părții vătămate a documentelor fictiv întocmite și prin care se atestă nereal efectuarea unor cheltuieli nu a fost făcută în vederea denaturării rezultatelor financiar-contabile ale societății, ci pentru realizarea infracțiunii de delapidare și acoperirea urmelor acestei infracțiuni.

Al doilea motiv de recurs invocat de recurentă se referă la greșita confiscare a sumei de 347.716.008 lei, în condițiile în care prejudiciul cauzat SC D.I.E. SRL a fost recuperat, motiv pentru care societatea nici nu s-a constituit parte civilă în cauză. Al treilea motiv de recurs susținut de inculpată se referă la greșita individualizare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., și înlăturarea sporului de 6 luni închisoare, spor nelegal aplicat în conformitate cu dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen., în condițiile în care, în favoarea inculpatei au fost reținute circumstanțe atenuante. Inculpata și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 12, 14 și 17 C. proc.

pen. Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele menționate de părți, cât și prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că doar recursul formulat de inculpată este fondat, însă pentru considerentele care vor urma. Din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că în cauză a fost judicios reținută situația de fapt, anterior expusă și care a fost corect încadrată și în drept, de către instanța de apel, astfel că nu sunt întemeiate criticile formulate de părți cu privire la infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 și fals intelectual, prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991. Cu privire la infracțiunile de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., se constată că instanța de apel a pronunțat o soluție legală, reținând că inculpata a comis cu vinovăție trei infracțiuni de acest gen.

Potrivit Legii nr. 82/1991, efectuarea cu știință în contabilitate de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se referă în bilanțul contabil constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii (legiuitorul făcând trimitere astfel la dispozițiile art. 289 C. pen., care prevede că falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani).

În cauză, inculpata, în perioada 1999 – 2001, 2001 – 2004, în calitate de director economic și, respectiv, de contabilă, prin înregistrarea unor acte contabile falsificate și ordine de plată falsificate a denaturat și rezultatele contabile care se reflectă în bilanțul societăților. Fără a denatura adevărul, cu știința că acesta se va reflecta în bilanțul contabil, nu s-ar fi putut realiza și însușirea sumelor de bani delapidate de către inculpată. Practic, ne aflăm în prezența infracțiunii, mijloc care a facilitat păgubirea societăților comerciale. În raport de aceste considerente, se constată că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive și ale infracțiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar pe cale de consecință, este legală soluția de condamnare a recurentei R.M., pentru aceste infracțiuni, pronunțată de instanța de apel.

Inculpata a fost trimisă în judecată și pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiuni pentru care, corect a fost achitată de instanța de fond în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (soluție menținută și de către instanța de apel). Potrivit textului de lege menționat, latura obiectivă a infracțiunii de evaziune fiscală constă în activitatea subiectului infracțiunii care se poate manifesta prin inacțiune/omisiune în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate) sau prin acțiuni (înregistrarea de operațiuni sau cheltuieli nereale) în scopul de a nu plăti ori diminua impozitele, taxele sau contribuțiile datorate de plătitorul de impozite.

Urmare acestei infracțiuni o constituie sustragerea de la plata sumelor datorate bugetului statului. În speță, înregistrarea în contabilitatea părților vătămate a documentelor întocmite fictiv și prin care se atestă nereal efectuarea unor cheltuieli nu a fost făcută în vederea sustragerii societăților de la plata obligațiilor legale, inculpata urmărind în fapt realizarea infracțiunilor principale, aceea de delapidare și acoperirea urmelor acestei infracțiuni. De altfel, fără înregistrarea în contabilitate a documentelor fictiv, inculpata nu ar fi putut să-și însușească sumele de bani de la plată, iar prin anularea acestor acte s-a restabilit situația financiar-contabilă la cele două societăți comerciale, astfel că, pretențiile recurentei părți civile nu mai au suport în cauză, iar recursul formulat nu este fondat.

Nici motivul de recurs formulat de inculpata R.M. referitor la greșita confiscare specială dispusă în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., nu este fondat. În cauză, partea vătămată SC D.T.I.E. SRL nu s-a constituit parte civilă, impunându-se confiscarea de la inculpată a sumei care reprezintă prejudiciul cauzat și care nu a fost acoperit. Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpata a transferat din conturile acestei societăți în conturile SC G.I. SRL, suma de 652.154.843 lei, sumă parțial recuperată, condiție în care, în mod corect s-a dispus confiscarea de la recurentă a sumei de 347.716.008 lei, cum a stabilit instanța de apel. Inculpata nu a putut dovedi că a restituit părții vătămate integral prejudiciul cauzat.

Hotărârile pronunțate în cauză sunt greșite sub aspectul omisiunii instanțelor de a aplica dispozițiile Legii nr. 543/2002, referitoare la grațierea unor pedepse, situație care va fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 15 C. proc. pen. Potrivit art. 1 din acest act normativ, se grațiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani, inclusiv.

Se constată că infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cât și infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 nu sunt exceptate de la grațiere, nefiind prevăzute în dispozițiile art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 543/2002, sens în care vor fi grațiate pedepsele pentru aceste infracțiuni care au fost săvârșite anterior datei de 4 octombrie 2002. De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o individualizare greșită a pedepsei aplicate inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Astfel, deși au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., la stabilirea pedepsei, instanța de apel nu a dat suficientă eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea recurentei.

Astfel, în raport de persoana inculpatei care este relativ tânără, nu este cunoscută cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, ajutând în felul acesta la aflarea adevărului în cauză și de faptul că a regretat comiterea infracțiunilor, Înalta Curte apreciază că se impune diminuarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de delapidare care a avut consecințe deosebit de grave. Aplicarea unei pedepse prea severe în raport cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cât și cu circumstanțele personale ale inculpatei, poate înlătura efectul educativ și coercitiv al sancțiunii. În consecință, în raport de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul formulat de inculpata R.M., va casa în parte hotărârile pronunțate în cauză și rejudecând în fond, va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare stabilită de instanța de apel, va repune pedepsele în individualitatea lor și va înlătura sporul de 6 luni închisoare. În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002, va constata grațiate, integral și condiționat, pedepsele de 10 luni închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., comisă în dauna părții vătămate SC D.T.I.E. SRL și cea de fals intelectual, prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., comise în perioada 1999 – 2001. Va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 referitoare la revocarea beneficiului grațierii.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., va contopi pedepsele cu închisoare, executabile, urmând ca în final, inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și un an pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Se va computa prevenția la zi pentru inculpată. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Cluj. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata R.M. împotriva deciziei penale nr. 76/ A din 23 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează în parte decizia sus-menționată și sentința penală nr. 967 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului Cluj, în următoarele limite: Înlătură dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen., și descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, după cum urmează: - câte 3 luni închisoare, pentru două infracțiuni prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 – art. 76 C. pen.; - 3 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.; - 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.; - 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 lit. d) C. pen.; - o lună închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. d) C. pen.; - câte o lună închisoare, pentru două infracțiuni prevăzute de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 – art. 76 lit. e) C. pen.; - o lună închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen.

Înlătură sporul de 6 luni închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiate integral și condiționat pedepsele de 10 luni închisoare aplicată, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74 și art. 76 C. pen., și 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. Reduce de la 4 ani la 3 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, art. 76 lit. a) C. pen., și menține pedeapsa complementară.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu două pedepse de câte o lună închisoare, aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, art. 76 C. pen., o pedeapsă de o lună închisoare aplicată, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., o pedeapsă de o lună închisoare aplicată, pentru art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74, art. 76 C. pen., și o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 27 ianuarie 2004 la 29 septembrie 2005. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P.J. Cluj. Obligă recurenta parte civilă la 120 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2005.