ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2893/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 434 din 26 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr. 454/2004, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei M.C. din infracțiunile prevăzute de art. 289 C. pen., și art. 291 C. pen., în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. În baza art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., și art. 76 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei M.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare. Aceeași inculpată a fost condamnată în baza art. 215 1 alin. (1) C. pen., „delapidare” cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., art. 13 C. pen.

la 10 luni închisoare. În temeiul art. 1, 7 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată executarea acestei pedepse. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea aceleiași inculpate la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa la un an închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata M.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare. A menținut starea de arest, în temeiul art. 350 C. proc. pen. A interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei în baza art. 71 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa de 6 ani închisoare perioada arestării preventive, de la 19 ianuarie 2004 până la zi. A respins, ca neîntemeiată, cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 1 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 214 C. pen., pentru inculpata M.C. A admis cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., și art. 291 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., precum și cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., în privința inculpatei M.C.

și în consecință: A condamnat pe inculpata M.C. pentru comiterea: - infracțiunii prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., la 10 luni închisoare; În temeiul art. 1, 7 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată executarea pedepsei. - infracțiunii prevăzute de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., la 10 luni închisoare. În temeiul art. 1, 7 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată executarea pedepsei. - infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la un an închisoare; - infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare. În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani. În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate. A admis cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 1 alin. (1) C. pen., privind pe inculpata S.C. și în consecință: A condamnat pe inculpata S.C.

pentru comiterea: - infracțiunii prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la un an închisoare; - infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la un an închisoare; - infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la un an închisoare. Prin aplicarea dispozițiilor art. 1, 7 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiate condiționat pedepsele aplicate inculpatei S.C. A admis cererea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 1 alin. (1) C. pen., în privința inculpatei M.M.

și în consecință: A condamnat pe inculpata M.M. pentru comiterea: - infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 13 C. pen., la un an închisoare. În temeiul art. 1, 7 din Legea nr. 543/2002 a constatat grațiată executarea pedepsei. - infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare. În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe perioada termenului de încercare de 3 ani. În baza art. 359 C. proc.

pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate. A admis acțiunea civilă promovată de C.C.A., cu sediul în comuna Dumbrăveni, în prezent Gugești și a obligat inculpatele la despăgubiri astfel: - M.C. la plata sumei de 3.022.483.629 lei; - M.C. la plata sumei de 1.053.658 lei. Pentru suma de 659.000 lei a dispus să răspundă în solidar inculpatele M.C. și M.C. - S.C. la plata sumei de 52.726.000 lei; - M.M. la plata sumei de 78.000.000 lei. Pentru plata acestei sume, diferență din prejudiciul de 150.000.000 lei, a dispus să răspundă în solidar cu M.M. inculpatele S.C. și M.C. A menținut măsurile asiguratorii instituite până la achitarea prejudiciului așa cum a fost stabilit pentru fiecare dintre inculpatele M.C., M.C., S.C., conform ordonanțelor nr. 6151 din 3 aprilie 2002, 6038 din 3 aprilie 2002, 6151 din 3 aprilie 2002 emise de I.P.J.

Vrancea. A dispus anularea actelor false întocmite de inculpate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: C.C.A. – Dumbrăveni, jud. Vrancea, a funcționat în baza statului C.C., având ca personal pe inculpatele M.C. și M.C., în calitate de casiere, inculpata S.C. în funcția de contabil șef și inculpata M.M. având funcția de membră în Comisia de cenzori. Obiectul de activitate al acestei cooperative îl constituie sumele de bani pe care membrii cooperativei le-au depus la înființare și sumele de bani care erau colectate și rulate în baza depunerilor de conturi, a contractelor de împrumut, operațiuni financiar contabile care erau evidențiate, înregistrate, verificate, pe de o parte în actele contabile ce rămâneau în posesia membrilor cooperatori și pe de altă parte în actele contabile, păstrate în evidențele cooperativei: registru de casă, contracte de împrumut, registre contabile, chitanțe.

Ca urmare a informatizării activității contabile, operațiunile financiar contabile erau stocate în memoria unui computer, la care operau M.C. și M.C. În perioada 22 ianuarie 2002 – martie 2003 s-a efectuat un control financiar contabil, de către I.P.J. Vrancea, în colaborare cu revizorii din cadrul C.C.P. – Focșani care au constatat mai multe deficiențe în activitatea inculpatelor M.C. și M.C. Acestea, profitând de lipsa cunoștințelor de contabilitate și de vigilența unor membri cooperatori, au procedat, prin metode diferite, la însușirea în folosul propriu a unor sume de bani din patrimoniul cooperativei și a membrilor cooperativei. Astfel, inculpatele au preluat datele de identificare ale unor membri cooperatori din contractele de împrumut, au încasat sumele contractate și când ajungeau la scadență cu ratele și dobânzile aferente acestor contracte, întocmeau alte contracte pentru a le achita pe cele vechi.

În acest fel, amânau membrii cooperatori, spunându-le că acele împrumuturi nu au fost aprobate, iar sumele pentru care erau întocmite contractele le încasau și introduceau la plată aceste contracte, semnând de primire în locul titularilor. Prin expertizele contabile efectuate s-a stabilit contractele de împrumut încheiate în mod fictiv de cele două inculpate. La o parte din aceste contracte false, a contribuit și inculpata S.C., fie ajutându-le pe cele două, fie întocmind singură acte false, însușindu-și ulterior sumele. De asemenea, inculpata S.C. a avizat și aprobat contracte de împrumut pentru mai multe persoane iar după declanșarea cercetărilor a încercat să le determine pe martorele B.G.

și Ș.L. să recunoască încheierea unor contracte de împrumut fictive. În urma expertizelor efectuate a rezultat că inculpata S.C. avea cunoștință de întocmirea a 10 contracte de împrumut fictive și de întocmirea unor adeverințe de girant falsificate de inculpata M.M. Prin activitatea infracțională a inculpatei M.C., a fost prejudiciată cooperativa cu suma de 410.653.143 lei, pentru inculpata M.C. suma de 218.340.821 lei iar pentru inculpata S.C. suma de 52.726.000 lei. O altă modalitate de însușire a sumelor de bani, folosită de inculpatele M.C. și M.C. era aceea a „depozitelor în termen”. Membrii cooperativei depuneau la cooperativă diferite sume de bani ce constituiau „depozite” care ajunse la termen puteau fi ridicate sau lăsate în continuare în patrimoniul cooperativei.

Cum majoritatea depunătorilor erau persoane în vârstă și nu solicitau informații suplimentare, inculpatele M.C. și M.C. falsificau înscrisurile privind depozitele și își însușeau banii în interes personal. Prejudiciul cauzat prin această activitate infracțională de către inculpatele M.C. și M.C. au fost de 2.508.246.350 lei, respectiv 817.327.136 lei. Instanța de fond a reținut, de asemenea, că inculpata M.M., folosindu-se de funcția de „cenzor” a contribuit la activitatea de prejudiciere a cooperativei, falsificând diferite acte contabile pentru a obține împrumuturi nejustificate. Prejudiciul cauzat prin fapta inculpatei M.M. a fost stabilit la suma de 78.000.000 lei. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpata M.C.

Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate, considerând că în mod greșit prima instanță a reținut în sarcina inculpatelor M.C. și M.C. câte două infracțiuni de delapidare și câte două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, impunându-se reținerea unei singure infracțiuni de delapidare, respectiv o singură infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A considerat nejustificată reținerea în favoarea inculpatelor M.C. și M.C. a circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., impunându-se înlăturarea acestora și majorarea pedepselor. De asemenea, și pentru celelalte două inculpate se impune majorarea pedepselor.

Inculpata M.C. a criticat hotărârea pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 49/ A din 27 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 8516/2005, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și de inculpata M.C. împotriva sentinței penale nr. 434 din 26 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 454/2004. A desființat în parte sentința penală nr. 434 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și aceasta numai referitor la inculpatele M.C. și M.C. și, în rejudecare: Conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatele M.C.

și M.C. au fost trimise în judecată prin rechizitoriile nr. 644/P/2002 și nr. 162/P//2003 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, după cum urmează: Pentru inculpata M.C.: - din infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (rechizitoriul nr. 644/P/2002), și infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (rechizitoriul nr. 162/P/2003), într-o singură infracțiune prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - din infracțiunile prevăzute de art. 289, art. 290 și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (rechizitoriul nr. 644/P/2002), și infracțiunea prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(rechizitoriul nr. 162/P/2003), într-o singură infracțiune prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru inculpata M.C.: - din infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și cu aplicarea art. 13 C. pen., și art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.; - din infracțiunile prevăzute de art. 290 și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (rechizitoriul nr. 644/P/2002), și infracțiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (rechizitoriul nr. 162/P/2003), într-o singură infracțiune prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În noua încadrare juridică a condamnat pe inculpata M.C., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74 alin. (1) lit. a) referire la art. 76 alin. (2) și la art. 80 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare. A condamnat pe aceeași inculpată, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74 alin. (1) lit. a) referire la art. 76 alin. (1) lit. e) și la art. 80 C. pen., la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. Conform dispozițiilor art. 350 alin. (1), coroborat cu art. 300 2 referitor la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive, începând cu data de 19 ianuarie 2004 și până la 17 februarie 2006. A condamnat pe inculpata M.C., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. În baza art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată în întregime și condiționat pedeapsa mai sus menționată.

A condamnat pe aceeași inculpată, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Conform dispozițiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit în baza art. 82 C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că faptele de delapidare și de fals reținute în sarcina inculpatelor M.C. și M.C. au fost săvârșite în același interval de timp, în aceeași modalitate și prin aceleași mijloace, astfel încât ele reprezintă acte materiale ale infracțiunilor de delapidare și fals, săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice.

În aceste condiții, în sarcina inculpatei M.C. se impune a fi reținute, alături de celelalte schimbări de încadrare juridică dispuse de instanța de fond, săvârșirea unei singure infracțiuni de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cu un prejudiciu de 3.022.483.629 lei și o singură infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru inculpata M.C. urmează a se reține o singură infracțiune de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 13 C. pen. (cu un prejudiciu de 1.053.658.120 lei ROL), și o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Reținerea dispozițiilor art. 13 C. pen., pentru inculpata M.C. s-a justificat prin aceea că o parte din actele materiale au fost săvârșite anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 207/2000 prin care a fost modificat art. 146 C. pen. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de apel a apreciat că, pot fi reținute în favoarea inculpatei M.C. circumstanțele judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., pedepsele urmând a fi coborâte sub minimul special. Privitor la inculpatele S.C. și M.M. instanța de apel a apreciat că pedepsele aplicate au fost just individualizate. Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpata M.C.

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., respectiv greșita individualizare judiciară a pedepselor. Parchetul susține că nu se justifică reținerea în favoarea inculpatei, a circumstanțelor judiciare atenuante în condițiile în care aceasta a săvârșit fapte cu un grad ridicat de pericol social. Mai mult, după începerea cercetărilor, inculpata a plecat din țară iar mandatul de arestare emis în lipsă a fost pus în executare urmare efectuării procedurii de extrădare. În consecință, parchetul a solicitat majorarea pedepselor și aplicarea unui spor, în urma contopirii pedepselor aplicate pentru faptele săvârșite sub forma concursului real. Inculpata M.C. a solicitat casarea celor două hotărâri și în cadrul rejudecării, reținerea în favoarea sa a circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor sub limita stabilită de instanța de apel.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente. Instanțele au stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatei M.C. iar încadrarea juridică a faptelor, în infracțiunile de delapidare prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) și art. 80 C. pen., este legală.

Sub aspectul individualizării pedepsei se impune a se avea în vedere, pe de o parte, faptul că aceasta este, deopotrivă, o măsură de constrângere dar și un mijloc de reeducare. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are nu numai o finalitate represivă ci și de exemplaritate, prin dezaprobarea legală și judiciară a faptei comise și a făptuitorului. Reeducare, ca finalitate a pedepsei poate fi considerată ca realizată numai atunci când inculpatul conștientizează că a greșit și că sunt serioase probabilități ca pe viitor să nu mai săvârșească o nouă infracțiune. În conformitate cu dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., poate fi considerată circumstanță atenuantă, printre altele, conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii.

În cauza de față, Înalta Curte constată că instanța de apel a acordat importanța cuvenită împrejurării că inculpata M.C. a avut anterior săvârșirii infracțiunii o conduită bună, este căsătorită având în întreținere copii minori iar în timpul procesului a avut o atitudine sinceră, prezentând modalitatea concretă în care au fost săvârșite faptele. Conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunilor, constituie un indiciu că acestea au fost un accident și că îndreptarea sa este posibilă cu ajutorul unei pedepse mai reduse. Chiar dacă această circumstanță vine în concurs cu o cauză de agravare a pedepsei, faptele fiind săvârșite în condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2), reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textele de incriminare este justificată și satisfac, pe deplin, cerințele impuse de art. 52 C. pen.

Pe de altă parte, Înalta Curte consideră că nu se impune reducerea pedepsei sub limita stabilită de instanța de apel, aceasta efectuând o justă individualizare a sancțiunii atât în privința cuantumului cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpata M.C. împotriva deciziei penale nr. 49/ A din 17 februarie 2006 a Curții de Apel Galați. În baza art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., și art. 381 alin. (1) C. proc.

pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 19 ianuarie 2004 la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și de inculpata M.C. împotriva deciziei penale nr. 49/ A din 17 februarie 2006 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei M.C., perioada arestării preventive de la 19 ianuarie 2004 la 8 mai 2006. Obligă recurenta intimată inculpată M.C. la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2006.