ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 163/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 163/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Brașov, prin sentința

penală nr. 15 din 25 ianuarie 2001, l-a condamnat pe inculpatul L.G. la 6 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzut de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din art. 215

1

alin. (1) și (2) C.

pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la un an

și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în

înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 25, raportat la

art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, a condamnat

pe același inculpat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură

privată.

În baza art. 215 alin. (1)

și (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 13 C. pen., a

condamnat pe inculpat la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

abuz de încredere.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 6 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a

computat din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 10 mai 2000

până la 19 mai 2000.

Prin aceeași sentință a fost

condamnată și inculpata L.K. la pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută

de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 867 C. pen.,

s-a dispus ca pedeapsa să fie executată prin muncă la SC M. SA Rupea.

În baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatei asupra nerespectării dispozițiilor art. 86

9

C. pen.

În baza art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., a obligat inculpatul să

plătească 805.701.112 lei cu titlu de despăgubiri părții civile SN P. SA.

În baza art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ. și art. 1000 alin. (3) din

același cod, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente

SN P. SA să plătească părții civile D.S.P. Brașov 76.646.738 lei și către

S.C.F. SRL Lupeni suma de 15.055.600 lei.

În baza art. 348 C. proc.

pen., a dispus anularea înscrisurilor falsificate indicate.

Inculpatul L.G. a fost

salariatul SNP P. SA București, sucursala Peco Brașov din anul 1996 până în 26

iulie 1999 când i s-a desfăcut contractul de muncă conform art. 130 alin. (1)

lit. i) C. pen. A avut funcția de gestionar coordonator la secția

comercializare Rupea. Inculpata L.K., soția inculpatului, a fost angajată în

calitate de casieră la aceeași unitate.

Organele de control ale SNP

P. SA București au verificat periodic gestiunea inculpatului. Inventarierea s-a

efectuat ca urmare minusurilor constatate în gestiunea acestuia.

În baza deciziei de

inventariere nr. 74 din 21 iulie 1999 a sucursalei Peco Brașov s-a efectuat o

verificare pentru perioada 1 septembrie 1998 – 15 iulie 1999 constatându-se

existența unui prejudiciu total de 754.055.333 lei. Acesta reprezintă lipsuri

în gestiune: facturi emise în fals pe numele unor clienți nu au primit

produsele petroliere astfel cum se atesta, produse petroliere degradate.

Conștienzând lipsa în

gestiune cei doi inculpați s-au hotărât să inducă în eroare organele de

control. De comun acord au întocmit facturi și chitanțe false pentru datele de

14 iulie 1999 și 15 iulie 1999 în valoare totală de 623.332.980 lei. Valoarea

acestei facturi emise depășea cu mult valoarea totală a cantităților livrate de

secția peco Rupea în ultimul an.

S-a constatat că inculpata

L.K., la sugestia inculpatului L.G. a întocmit în fals 5 facturi: nr. 0151632

din 14 iulie 1999 în valoare de 139.086.974 lei emisă pentru SC S. SRL, nr.

0151633 din 14 iulie 1999 în valoare de 124.931.580 lei, nr. 0151631 din 14

iulie 1999, 224.039.657 lei, nr. 01516634 din 14 iulie 1999, 97.489.539 lei,

nr. 0151635 din 15 iulie 1999, 37.785.230 lei.

Produsele înscrise în aceste

facturi nu au fost niciodată livrate efectiv către clienți. Semnăturile lor au

fost falsificate de către inculpata L.K.

În afara acestora inculpatul

L.G., ajutat sporadic și de soția sa, L.K., a întocmit alte facturi false,

fiind emise pentru persoane sau societăți care nu au primit combustibilul

arătat, în aceste acte.

Parte din aceste societăți,

SC C. SRL Reghin și SC M. SRL Odorheiu Secuiesc, au fost date în judecată de

către SNP P. SA pentru achitarea contravalorii combustibilului trecut în aceste

facturi.

Ulterior, în timpul

extinderii cercetărilor, s-a constatat că inculpatul a declarat, în momentul

efectuării inventarului, că în depozit existau, mari cantități de combustibil

achitate anticipat de D.S.P. a Județului Brașov – Spitalul Rupea.

Prin adresa nr. 974 din 2

august 1999, Spitalul Orășenesc Rupea a reclamat faptul că nu a ridicat 22.158

litri combustibil tip M, deși a fost plătită anticipat inculpatului L.G. fie

livrarea, fie restituirea contravalorii acestora.

Prin adresa nr. 4734 din 26

august 1999 SNP P., sucursala Brașov a comunicat Spitalului Rupea că nu poate

onora livrarea produselor petroliere în lipsa unui proces verbal de custodie.

Ca urmare, ulterior, între inculpat și reprezentanții Spitalului s-a încheiat

un proces verbal de custodie.

Deși beneficiarul a insistat

de nenumărate ori în livrarea combustibilului către unitatea sanitară,

inculpatul a amânat de fiecare dată invocând fie lipsa produsului, fie lipsa

unui mijloc de transport corespunzător.

În perioada supusă

controlului s-a mai constatat că inculpatul L.G. a încasat contravaloarea

produselor petroliere vândute, fără să elibereze chitanțe și fără ca inculpata

L.K. să treacă în registrul de casă al societății aceste plăți.

În aprilie 1998 SC S.F. SRL

Lupeni a cumpărat combustibil de la stația SC P. Rupea în valoare de

111.304.653 lei. Inculpatul a predat produse petroliere în valoare de

96.249.153 lei și și-a însușit diferențe de 65.300.500 lei.

Inculpata L.K. a întocmit 5

chitanțe care nu aparțineau SNP P. SA ci SC L.M. SRL Rupea, aparținând

inculpatului L.G.

SC R. SRL Brașov a cumpărat

de la Stația Peco Rupea cantitatea de 1.714 litri motorină, conform facturii

nr. 0151585/1999, pentru care a achitat în numerar 5.855.024 lei. Inculpata

L.K. a completat factura, dar nu a eliberat chitanță.

O altă modalitate de producere

a pagubei a constituit-o și folosirea de către inculpatul L.G. a produselor

petroliere din gestiune pentru plata datoriilor sale către terțe persoane.

Astfel, acesta a împrumutat

de la D.T. suma de 10.000 mărci germane. Parte din acesta a fost restituit în

numerar. Pentru restul datoriei inculpatul a dat creditorului 2.100 litri

motorină aparținând Stației P. Rupea. Nu a încheiat documente care să ateste

realitatea și nu a plătit contravaloarea combustibilului.

Pentru efectuarea lucrărilor

agricole, pe terenurile luate în arendă de inculpat de la mai multe persoane

fizice, acesta se folosea de motorina aparținând aceleiași stații fără a achita

contravaloarea produselor folosite în interes personal.

Familia inculpatului L.

obișnuia să-și alimenteze autoturismul proprietate permanent cu combustibil din

Stația P. Rupea, fără a achita prețul acestuia.

Inculpatul L.G. obișnuia să

folosească în interes personal sumele de bani obținute prin încasările zilnice.

Pentru aceste situații,

inculpatul și-a făcut mai multe însemnări în agendele anilor 1997 și 1999.

Împotriva sentinței au

declarat apel inculpații.

Inculpatul a criticat

sentința ca nelegală și netemeinică și a cerut să fie achitat pentru

inexistența faptei de înșelăciune prevăzut de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

și pentru că nu a săvârșit el ci alte persoane infracțiunea de delapidare și

achitarea pentru lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii

privind infracțiunile prevăzute de art. 213, art. 290 și art. 25 C. pen.,

raportat la art. 290 C. pen.

Ulterior, inculpatul a

criticat sentința solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunile

de delapidare, înșelăciune și abuz de încredere, prevăzute de art. 215 alin.

(1) și (2) C. pen., 215

1

alin. (1) C. pen. și art. 213 C. pen., într-o

singură infracțiune de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1)

C. pen.

Inculpata L.K. a solicitat

desființarea sentinței și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

După efectuarea a două

expertize, una tehnică, în domeniul petrol gaze, cealaltă contabilă, privind

gestiunea inculpaților, prin decizia penală nr. 342/ Ap din 29 noiembrie 2003,

Curtea de Apel Brașov, secția penală, a admis apelul declarat de inculpatul

L.G. și a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata L.K.

A desființat sentința cu

privire la individualizarea pedepsei, la omisiunea aplicării Legii nr.

543/2002, la stabilirea pedepsei rezultante și neaplicarea Legii nr. 261/1990.

Rejudecând în aceste limite,

pedepsele au fost descontopite și a fost redusă pedeapsa de 6 ani, aplicată

pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215

1

alin. (1)

C. pen., la 5 ani închisoare.

În baza art. 1, art. 2 și

art. 4 din Legea nr. 543/2002 modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 s-a constatat

că pedepsele de 5 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de delapidare și

6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de abuz de încredere sunt

grațiate.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) a contopit pedepsele executabile și a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr.

26/1990 a dispus comunicarea hotărârii la Registrul Comerțului de pe lângă

Tribunalul Brașov.

A redus de la 89.000.000 lei

la 57.400.000 lei onorariul expertului contabil P.V., pentru expertiza nr.

1480/2002 și a constatat că inculpatul a achitat onorariul astfel stabilit.

Împotriva sentinței au

declarat recurs inculpații, partea civilă SN P., sucursala PECO Brașov și

expertul contabil P.V.

Inculpatul prin motivele de

recurs scrise a cerut casarea sentinței și deciziei și schimbarea încadrării

juridice din infracțiunile prevăzute de art. 215

1

alin. (1) C. pen.,

art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 213 C. pen., în infracțiunea de

neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. și aplicarea unei pedepse

a cărei executare să fie suspendată condiționat.

În subsidiar, a cerut

achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.,

conform art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., iar dacă nu va fi primită acest motiv de casare să se

dispună ca pedeapsa pentru infracțiunea de înșelăciune să fie suspendată

condiționat.

Inculpata L.K. a cerut

casarea hotărârilor și să se dispună în baza art. 81 C. pen., suspendarea

condiționată a executării pedepselor.

Recurenta parte civilă SN

P., sucursala PECO Brașov a cerut casarea hotărârilor pentru motivele de

casare, prevăzute de art. 385

9

pct. 9 și 10 C. proc. pen. A arătat

că în raport de concluziile expertizei instanțele trebuiau să includă în

prejudiciu și suma de 25.344.353 lei ce reprezintă c/v. unor uleiuri degradate,

din vina inculpatului care pentru a ascunde paguba produsă prin delapidare s-a

folosit de cantitățile de uleiuri minerale care au suferit degradări.

A mai susținut că se impune

înlăturarea obligării alături de inculpat la plata sumei de 76.646.738 lei

reprezentând c/val. mărfii achitate și nelivrate către Spitalul Orășenesc

Rupea, deoarece inculpatul este singurul răspunzător de crearea prejudiciului,

pentru că și-a depășit mandatul.

Recurentul P.V., expert

contabil în cauză a cerut casarea hotărârii din apel și obligarea inculpatului

la suma de 2.000.000 lei, justificat de completarea raportului de expertiză și

răspunsurile la obiecțiunile făcute.

Recursurile nu sunt

întemeiate.

Din cuprinsul actelor și

lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație

de fapt corectă, susținută de probe, au dat faptelor săvârșite de inculpați

încadrările legale iar pedepsele au fost just individualizate.

Potrivit art. 249 C. pen.,

încălcarea din culpă, de către un funcționar public, unei îndatoriri de

serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă,

dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei

instituții de stat, ori al unei alte unități din cele la care se referă art.

145 sau o pagubă patrimoniului acestuia, ori o vătămare importantă intereselor

legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau

cu amendă.

Așa cum rezultă din probele

administrate, analizate și de instanța de apel, inculpatul a cerut martorei

A.E. lucrător comercial la D.P. Rupea, la 14 iulie 1999 să întocmească facturi

false către SC S. SRL Rupea, SC L. SRL Mercheașa și SC T. SRL Rupea. Refuzat de

martoră, inculpatul i-a cerut același lucru inculpatei L.K., care a întocmit

facturile. Și martora K.E., contabil șef la D.P. Rupea a confirmat acest lucru.

O altă modalitate prin care

inculpatul a produs paguba, rezultând din probe și reținută de instanțe a

constituit-o folosirea produselor petroliere din gestiune pentru plata

datoriilor către terțe persoane, cum este și martorul D.T., care l-a împrumutat

pe inculpat cu suma de 10.000 mărci germane, parte restituită în numerar, iar

pentru restul i-a dat martorului 2.100 litri motorină.

Așa fiind, în mod corect

instanța de apel a concluzionat că nu se poate dispune schimbarea încadrării

din infracțiunile de delapidare, înșelăciune și abuz de încredere și neglijență

în serviciu, câtă vreme inculpatul a acționat cu intenție și nu din culpă.

Critica din recursul

inculpatului privind individualizarea pedepsei ca și motivul de recurs formulat

de inculpata L.K. privind același aspect, casarea deciziei conform art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. și suspendarea

condiționată a executării pedepselor sunt nefondate și ele.

La individualizarea

pedepselor au fost avute în vedere pericolul social crescut al infracțiunilor

săvârșite, modalitățile descrise de săvârșire a infracțiunii de delapidare cum

și modul în care inculpații au încercat să ascundă prejudiciul și întinderea

acestuia. Așa fiind, pedepsele orientate înspre minimul special, iar în ce

privește inculpata, dispoziția de executare a pedepsei prin muncă, reprezintă o

justă individualizare.

Recursul formulat de SN P.,

sucursala PECO Brașov, obligarea inculpatului alături de partea responsabilă

civilmente SN P. pentru prejudiciul produs de primul, este legală.

Pentru angajarea răspunderii

comitentului, pe condițiile generale ale răspunderii pentru fapta proprie a

prepusului, este necesară și întrunirea a două condiții separate și anume:

examinarea raportului de prepușenie prin săvârșirea faptei ilicite și

prejudiciului de către prepuși în cadrul funcției încredințate de către

comitent.

În cazul de față condițiile

generale ale răspunderii civile delictuale, conform art. 998 – art. 999 C.

civ., sunt îndeplinite de persoana prepusului, respectiv există fapta ilicită a

acestuia, prejudiciul suferit, legătura de cauzalitate dintre faptă și

prejudiciu și vinovăția presupusului.

Este îndeplinită și prima

condiție specială respectiv raportul de prepușenie, inculpatul fiind angajatul

SN P., sucursala P. Brașov SA și existând între el și această societate în

raport de subordonare prin care comitetul i-a încredințat funcția pe care a

exercitat-o.

Este îndeplinită și cea de a

doua condiție specială care să angajeze și răspunderea comitentului alături de

răspunderea prepuslui, în sensul că fapta ilicită prejudiciabilă a fost

săvârșită de către prepus în exercitarea funcțiilor încredințate de comitent.

Instanțele au apreciat

corect că paguba cauzată de inculpat părții civile Spitalul Orășenesc Rupea,

s-a datorat faptei acesteia care are legătură directă cu funcția ce-i fusese

încredințată, situație în care urmează să fie angajată și răspunderea părții

responsabile civilmente în solidar cu cea a inculpatului.

Motivul de recurs privind

greșita neobligare a inculpatului la despăgubiri în sumă de 25.344.353 lei reprezentând

degradare uleiuri minerale aflate în gestiune este și el fondat, deoarece așa

cum corect a motivat prima instanță, nu a raportat contravaloarea unor mărfuri

degradate iar inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de

neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen., susținerile părții civile

nefiind probate.

Recursul formulat de

expertul P.V. este și el nefondat, având în vedere dispozițiile luate de

instanța de apel și sumele avansate de inculpat. Astfel, pentru efectuarea

expertizei contabile s-a stabilit un onorariu provizoriu de 2.000.000 lei, iar

expertul a prezentat un decont în care timpul necesar pentru efectuarea

expertizei este de 310 ore cu un onorariu de 62 milioane lei, onorariul total

fiind stabilit la 83.547.000 lei.

Ținând seama de

complexitatea cauzei, instanța de apel a stabilit că pentru lucrarea efectuată

expertului i se cuvine suma de 57.400.000 lei, sumă pe care inculpatul a și

depus-o în con tul expertizei.

Recursurile urmează să fie

respinse în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar

recurentul obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații L.K. și L.G., partea civilă

S.N.P. P., sucursala Peco

Brașov și expertul P.V.

împotriva deciziei penale nr. 342 din 29 noiembrie 2003 a Curții de Apel

Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului recurent L.G., durata arestării preventive de la 10 mai 2000 până

la 19 mai 2000.

Obligă recurenții inculpați,

recurenta parte civilă și recurentul expert la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 ianuarie 2005.