ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4982/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4982/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 139 din 26

aprilie 2001, Tribunalul Brașov i-a condamnat pe inculpații:

- un an și 6 luni închisoare, pentru

tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (4) C.

pen.;

- la câte 3 ani închisoare, pentru

două infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3), cu

aplicarea art. 13 C. pen., pentru infracțiunea privind pe partea civilă SC

R.P.C. SRL Panticeu, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. și

- la câte 6 luni închisoare, pentru

2 infracțiuni de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit aceste pedepse și i-a aplicat pedeapsa cea mai

grea, de 3 ani închisoare, dispunând, în baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și stabilirea unui

termen de încercare de 6 ani, pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se

supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C.

pen. A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada

1 iunie 2000 – 28 decembrie 2000.

- un an și 10 luni închisoare,

pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat

la art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 215 alin.

(2), (3) și (5), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 10 luni închisoare, pentru

infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen.;

- un an și 10 luni închisoare,

pentru infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221, cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit aceste pedepse și i-a aplicat inculpatului pedeapsa

cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care, în baza art. 39 alin. (2)

C. pen., a contopit cu restul de pedeapsă, de un an, o lună și 20 de zile

închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 4 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 1407 din 23 mai 1997 a Judecătoriei Oradea,

aplicând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, din care a

scăzut perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 12 iunie 2000

până la data de 20 iunie 2000.

I-a aplicat pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de

art. 71 C. pen.

A constatat că persoanele vătămate

SC R. SA Dej, SC E.O. SRL Brașov și SC T.C. SRL Brașov nu s-au constituit părți

civile în cauză.

I-a obligat, în solidar pe

inculpați, să plătească părții civile SC A. SA Făgăraș suma de 22.608.620 lei,

despăgubiri civile.

L-a obligat pe inculpatul Z.M. să

plătească părții civile SC R.P.C. SRL Panticeu, suma de 43.507.169 lei

despăgubiri civile, iar pe inculpatul N.G., suma de 8.115.031 lei, cu același

titlu.

În baza art. 348 C. proc. pen., a

dispus desființarea totală a următoarelor înscrisuri: comanda nr. 1481 din 30

iunie 2000 pe numele SC E.O. SRL Brașov; biletele la ordin emise la data de 1

iunie 2000 pe numele SC E.O. SRL Brașov, în valoare de 82.645.000 lei și,

respectiv, 150.000.000 lei; comanda emisă pe numele SC T.C. SRL Brașov la data

de 31 mai 2000; NIR nr. 141/2000 privind pe SC Z.I. SRL Brașov și factura

fiscală seria DJACA nr. 9109902; chitanțele seria BALH nr. 1092657 din 17 mai

2000 și nr. 1092656 din 16 mai 2000; chitanța seria MSECA nr. 6375367 din 6 mai

2000; fila cec seria B0007 nr. 00041277. De asemenea, a desființat parțial

facturile fiscale seria BVACA nr. 8483228, seria BACA nr. 2920613, seria MSACA

nr. 1318130 și seria CJACA nr. 6162342.

A obligat pe fiecare inculpat să

plătească statului, câte 1.700.000 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că inculpații s-au cunoscut întâmplător în luna mai

2000, promițându-și reciproc ajutor în derularea afacerilor în care erau

implicați.

la solicitarea inculpatului Z.M., inculpatul N.G. s-a interesat prin

intermediul unei persoane de sex feminin despre condițiile în care partea

civilă SC R.P.C. Panticeu, județul Cluj livrează produse lactate și l-a

informat pe primul că achiziționarea acestor produse se poate face de către o

societate comercială, plata făcându-se prin fila cec. Inculpatul Z.M. i-a făcut

cunoscut inculpatului N.G. că este în posesia actelor constitutive ale SC A.I.

SRL Craiova și că intenționează să le folosească pentru achiziționarea

produselor de la societatea din localitatea Panticeu. La data de 13 mai 2000,

inculpatul Z.M., însoțit de martorul B.N. și prietena sa, numita C.A., s-a

deplasat la SC R.P.C. SRL Panticeu, prezentându-se ca reprezentant al SC A.I.

SRL Craiova, de unde a ridicat produse lactate (telemea de oi, cașcaval și

telemea mixtă), în valoare totală de 51.622.2000 lei, remițând fila cec seria B

007 nr. 0041277, semnată și ștampilată în alb. Marfa astfel achiziționată, a

fost împărțită cu inculpatul N.G. și au revândut-o către SC P. SA Brașov cu

documente de proveniență false, inculpatul Z.M. obținând suma de 30.654.400

lei, iar N.G. suma de 8.115.031 lei.

Faptele inculpatului Z.M. au fost

încadrate în dispozițiile art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 C.

pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (2), (3) și (5) C.

pen. și ale art. 291 C. pen., iar ale inculpatului N.G. în dispozițiile art.

221 C. pen.

inculpații s-au înțeles să achiziționeze produse lactate de la partea civilă SC

A. SA Făgăraș, urmând ca inculpatul N.G. să aducă actele pe numele SC T.C. SRL

Brașov și să angajeze un transportator, iar inculpatul Z.M. să se deplaseze

efectiv la partea civilă sub numele de B.R. În ziua de 31 mai 2000, inculpatul

N.G. i-a înmânat inculpatului Z.M. actele constitutive ale SC T.C. SRL Brașov,

precum și o notă de comandă ștampilată, pe numele aceleiași societăți și i-a

făcut cunoștință cu martorul N.C., conducătorul auto ce urma să efectueze

transportul. În continuare, inculpatul Z.M. s-a prezentat la SC A. SA Făgăraș

sub numele de B.R. și ca delegat al SC T.C. SRL Brașov, ridicând cantitatea de

826 kg telemea, în valoare de 22.068.620 lei, pe care, ulterior, au

valorificat-o cu documentele false către SC Z.I. SRL Brașov și SC P. SRL

Brașov.

Faptele inculpaților au fost

încadrate în dispozițiile art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și respectiv, ale

art. 291 C. pen.

inculpații s-au înțeles ca, folosind actele SC E.O. SRL Brașov, să

achiziționeze produse de la SC R. SA Dej. După ce o persoană de sex feminin,

rămasă neidentificată, s-a înțeles despre condițiile de livrare a produselor și

a lansat și o comandă telefonic, în ziua de 1 iunie 2000, inculpatul N.G. i-a

înmânat inculpatului Z.M. o mapă cu actele constitutive ale SC E.O. SRL Brașov,

2 bilete la ordin și o ștampilă pe numele acestei societăți, urmând ca aceasta

din urmă să se prezinte sub numele de B.R.

În momentul în care marfa comandată

urma să fie descărcată la C.A. din municipiul Brașov și preluată de inculpatul

Z.M., au intervenit organele de poliție, împiedicând săvârșirea infracțiunii,

prin care unitatea furnizoare ar fi avut un prejudiciu de 232.645.000 lei.

Faptele inculpaților au fost

încadrate în dispozițiile art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) și (3), cu

aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20,

raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul N.G.

Procurorul a criticat-o pentru netemeinicie, în sensul greșitei suspendări sub

supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului Z.M. și cuantumului

mic al pedepsei aplicate celuilalt inculpat. Inculpatul N.G. a solicitat

restituirea cauzei la procuror, atât pentru nelegala sesizare pentru

infracțiunile de uz de fals și tăinuire, pentru care nu a fost pusă în mișcare

acțiunea penală, cât și pentru completarea urmăririi penale, multe împrejurări

esențiale ale cauzei nefiind elucidate, iar în subsidiar a solicitat achitarea

sa, nefăcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost

condamnat.

Prin decizia penală nr. 258 din 7

decembrie 2001, Curtea de Apel Brașov a respins apelul procurorului și a admis

apelul declarat de inculpatul N.G., dispunând restituirea cauzei la Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brașov, pentru completarea urmăririi penale, reținând,

în esență, că acțiunea penală a fost pusă în mișcare numai pentru infracțiunile

de înșelăciune, nu și pentru cele de uz de fals și tăinuire, ceea ce atrage

pentru sentință sancțiunea nulității absolute, prevăzută de art. 197 alin. (2)

C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 4332 din 8

octombrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a casat decizia penală nr.

258/2001 a Curții de Apel Brașov, a încetat procesul penal pornit față de

inculpatul Z.M. pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C.

pen., iar față de inculpatul N.G. a încetat procesul penal pornit pentru

infracțiunile de uz de fals și tăinuire, prevăzută de art. 291 C. pen. și art.

221 C. pen., făcând aplicarea art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen. și a trimis cauza pentru continuarea judecării

apelurilor, în ce privesc infracțiunile de înșelăciune și tentativă la

înșelăciune, la instanța de apel.

Prin decizia penală nr. 140/ Ap din

30 aprilie 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul N.G. împotriva sentinței penale nr.

139 din 26 aprilie 2001 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o cu

privire la greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului

Z.M., a greșitei condamnări a inculpatului N.G., a soluționării laturii civile

și a cheltuielilor judiciare privind pe ultimul inculpat.

Rejudecând cauza, în aceste limite,

instanța de apel a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată

inculpatului Z.M., în pedepsele componente de:

- un an și 6 luni închisoare, pentru

tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- câte 3 ani închisoare, pentru 2

infracțiuni de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen.;

- câte 6 luni închisoare, pentru 2

infracțiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen.

A constatat că, prin decizia penală

nr. 4332 din 8 octombrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a încetat

procesul penal pentru infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a contopit cele 3 pedepse reținute și a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 64 și art. 71

C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile art.

86

1

, art. 86

2

și art. 86

3

C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată,

perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 1 iulie 2000 – 28

decembrie 2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., instanța de apel a dispus

achitarea inculpatului N.G. pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 215

1

alin. (2) și (3) C.

pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen., și, respectiv,

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen.

A constatat că, prin decizia penală

nr. 4332/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a încetat procesul penal

pentru infracțiunile de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen. și tăinuire,

prevăzute de art. 221 C. pen.

A înlăturat aplicarea art. 39 alin.

(2) C. pen. și a repus în individualitatea lui restul de pedeapsă, de un an, o

lună și 20 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 4 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1407/1997 a Judecătoriei Oradea.

A constatat că inculpatul a fost

reținut și arestat preventiv de la data de 12 iunie 2000, până la data de 20

iunie 2000.

A respins acțiunea civilă a părții

civile SC A. SA Făgăraș, față de inculpatul N.G.

A înlăturat obligarea inculpatului

N.G. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Se motivează, în esență, că prima

instanță a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în ceea ce

privește participarea inculpatului N.G. la săvârșirea infracțiunilor de

înșelăciune în paguba părților vătămate SC A. SA Făgăraș și SC R. SA Dej

Ca urmare, s-a reținut nejustificat

că afirmațiile inculpatului Z.M., în sensul că inculpatul N.G. a fost cel care

a inițiat acțiunile de înșelăciune și tot el s-a ocupat de întocmirea actelor

false, sunt reale.

Se face, apoi, referire la faptul că

între SC A.I.P.C. SRL Craiova, aparținând inculpatului Z.M. și inculpatul N.G.

a intervenit un contract de prestări servicii pe durata 7 martie 2000 – 7 iunie

2000, obligațiile ultimului inculpat constând în contactarea unor agenți

economici și asigurarea transportului mărfurilor, stipunându-se expres că

acesta nu are dreptul a se implica în negocieri, de a face încasări, plăți sau

alte operațiuni financiare. Pentru munca prestată, s-a stabilit ca plată, 2%

din vânzările efectuate.

În baza acestui contract, inculpatul

N.G. s-a ocupat de asigurarea transportului pentru produsele ce urmau a fi

achiziționate de la SC A. SA Făgăraș, când l-a contactat pe martorul N.C., cu

care inculpatul Z.M. s-a deplasat la sediul acestei societăți și s-a prezentat

ca fiind B.R., din partea SC T.C. SRL Brașov.

Atât documentele pe numele acestei

din urmă societăți, cât și cele pe numele SC E.O. SRL Brașov, au fost în

posesia inculpatului Z.M. mai înainte de datele la care acesta susține că le-ar

fi primit de la inculpatul N.G.

S-a concluzionat că nu este dovedit

faptul că inculpatul N.G. a acționat cu intenția de a induce în eroare

societățile înșelate de inculpatul Z.M., activitatea sa rezumându-se la

asigurarea transportului și aceasta în baza contractului de prestări servicii.

Referitor la inculpatul Z.M., se

arată că față de pericolul social concret, accentuat al faptelor sale de

înșelăciune, avându-se în vedere cuantumul ridicat al prejudiciilor la acea

vreme și mai ales împrejurările în care au fost comise faptele, s-a apreciat că

scopul pedepselor poate fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei

rezultante, de 3 ani închisoare.

Împotriva deciziei penale nr. 140/

Ap din 30 aprilie 2004, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov și inculpatul Z.M.

Cu privire la recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Decizia recurată este criticată

pentru greșita achitare a inculpatului N.G., pentru tentativă la infracțiunea

de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) și (3), cu

aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen. și pentru infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., susținându-se, în esență, că latura obiectivă a infracțiunilor a

fost deplin dovedită, iar latura subiectivă, vinovăția inculpatului, îmbracă

forma intenției directe, scopul urmărit fiind obținerea unor foloase materiale

injuste.

Recursul este nefondat.

Din examinarea hotărârii atacate în

raport cu probele administrate, se constată că instanța de apel a făcut o amplă

și judicioasă analiză a susținerilor inculpaților, a depozițiilor martorilor și

a actelor dosarului, le-a apreciat corect și a tras concluzii juste, temeinic

fundamentate.

Astfel, a considerat corect că pe

declarațiile coinculpatului Z.M. cu privire la inculpatul N.G. nu se pune

temei, fiind interesat pentru a se disculpa în cauză.

De asemenea, în mod justificat

instanța nu a pus temei pe depozițiile martorului B.N., întrucât există

suspiciuni serioase asupra sincerității acestuia, deoarece, pe de o parte,

acesta l-a însoțit pe inculpatul Z.M. (cu care era prieten), în mai multe

rânduri, când acesta a comis fapte prevăzute de legea penală, în unele situații

mărfurile fiind descărcate la domiciliul său, iar pe de altă parte, declarația

sa, în sensul că dosarul cu documente era predat inculpatului Z.M. de către

inculpatul N.G., contravine probelor administrate și nici nu este dovedit că dosarul

conținea actele falsificate pentru săvârșirea înșelăciunii.

În fine, se constată că instanța de

apel în mod corect a ținut seama de faptul că, între cei doi inculpați a fost

încheiat un contract de prestări servicii, pe durata 7 martie 2000 – 7 iunie

2000, prin care inculpatul N.G. s-a obligat să presteze firmei celuilalt

inculpat contactarea agenților economici și asigurarea transportului

mărfurilor, fără însă a se putea implica în negocieri, încasări, plăți și alte

operații financiare, acestea revenind patronului.

Deci corect s-a reținut că

inculpatul N.G. nu a acționat cu intenția de a induce în eroare societățile

înșelate de inculpatul Z.M., activitatea sa rezumându-se la asigurarea

transportului mărfurilor în baza contractului de prestări servicii, amintit.

Așadar, soluția de achitare

criticată, prin recursul analizat, este legală și temeinică.

Cu privire la recursul declarat de

inculpatul Z.M.

Decizia este criticată cu privire la

măsura înlăturării aplicării art. 86

1

, art. 86

2

și art.

86

3

C. pen. și la dispoziția aplicării art. 64 și art. 71 C. pen.,

solicitându-se admiterea recursului și casarea deciziei sub aceste aspecte, iar

în consecință, să se dispună suspendarea executării pedepsei de 3 ani

închisoare, sub supraveghere, susținând că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 86

1

C. pen.

Critica este nefondată.

Potrivit art. 86

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., instanța poate dispune suspendarea executării

pedepsei, dacă sunt întrunite condițiile legale, între care și aceea că se

apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după

comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru

acesta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși

infracțiuni.

Instanța de apel a făcut o analiză

judicioasă, considerând corect față de gradul de pericol social al faptelor

săvârșite, în concurs real, de prejudiciul cauzat, de împrejurările în care a

săvârșit faptele și de pericolul social al inculpatului, în raport și de

susținerile neadevărate formulate cu privire la celălalt inculpat, a apreciat

corect că se impune executarea pedepsei prin privare de libertate, neexistând

garanții că, în viitor, comportarea sa va fi bună chiar fără executarea

efectivă a pedepsei.

Criticile formulate fiind nefondate

și cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu,

urmează a se respinge ambele recursuri ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a obliga pe recurentul inculpat să plătească

statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul Z.M.

împotriva deciziei penale nr. 140/ Ap din 30 aprilie 2004, privind și pe

inculpatul N.G.

Obligă pe recurentul Z.M. la plata

sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

octombrie 2004.