ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4982/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 139 din 26 aprilie 2001, Tribunalul Brașov i-a condamnat pe inculpații: 1. Z.M. la pedepsele de: - un an și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen.; - la câte 3 ani închisoare, pentru două infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 C. pen., pentru infracțiunea privind pe partea civilă SC R.P.C. SRL Panticeu, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.

și - la câte 6 luni închisoare, pentru 2 infracțiuni de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit aceste pedepse și i-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, dispunând, în baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și stabilirea unui termen de încercare de 6 ani, pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen. A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 1 iunie 2000 – 28 decembrie 2000. 2. N.G.

la pedepsele de: - un an și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - un an și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit aceste pedepse și i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care, în baza art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit cu restul de pedeapsă, de un an, o lună și 20 de zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1407 din 23 mai 1997 a Judecătoriei Oradea, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, din care a scăzut perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 12 iunie 2000 până la data de 20 iunie 2000. I-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A constatat că persoanele vătămate SC R. SA Dej, SC E.O. SRL Brașov și SC T.C. SRL Brașov nu s-au constituit părți civile în cauză. I-a obligat, în solidar pe inculpați, să plătească părții civile SC A. SA Făgăraș suma de 22.608.620 lei, despăgubiri civile. L-a obligat pe inculpatul Z.M. să plătească părții civile SC R.P.C. SRL Panticeu, suma de 43.507.169 lei despăgubiri civile, iar pe inculpatul N.G., suma de 8.115.031 lei, cu același titlu. În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus desființarea totală a următoarelor înscrisuri: comanda nr. 1481 din 30 iunie 2000 pe numele SC E.O. SRL Brașov; biletele la ordin emise la data de 1 iunie 2000 pe numele SC E.O. SRL Brașov, în valoare de 82.645.000 lei și, respectiv, 150.000.000 lei; comanda emisă pe numele SC T.C.

SRL Brașov la data de 31 mai 2000; NIR nr. 141/2000 privind pe SC Z.I. SRL Brașov și factura fiscală seria DJACA nr. 9109902; chitanțele seria BALH nr. 1092657 din 17 mai 2000 și nr. 1092656 din 16 mai 2000; chitanța seria MSECA nr. 6375367 din 6 mai 2000; fila cec seria B0007 nr. 00041277. De asemenea, a desființat parțial facturile fiscale seria BVACA nr. 8483228, seria BACA nr. 2920613, seria MSACA nr. 1318130 și seria CJACA nr. 6162342. A obligat pe fiecare inculpat să plătească statului, câte 1.700.000 lei, cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpații s-au cunoscut întâmplător în luna mai 2000, promițându-și reciproc ajutor în derularea afacerilor în care erau implicați.

1. Astfel, în cursul lunii mai 2000, la solicitarea inculpatului Z.M., inculpatul N.G. s-a interesat prin intermediul unei persoane de sex feminin despre condițiile în care partea civilă SC R.P.C. Panticeu, județul Cluj livrează produse lactate și l-a informat pe primul că achiziționarea acestor produse se poate face de către o societate comercială, plata făcându-se prin fila cec. Inculpatul Z.M. i-a făcut cunoscut inculpatului N.G. că este în posesia actelor constitutive ale SC A.I. SRL Craiova și că intenționează să le folosească pentru achiziționarea produselor de la societatea din localitatea Panticeu. La data de 13 mai 2000, inculpatul Z.M., însoțit de martorul B.N. și prietena sa, numita C.A., s-a deplasat la SC R.P.C.

SRL Panticeu, prezentându-se ca reprezentant al SC A.I. SRL Craiova, de unde a ridicat produse lactate (telemea de oi, cașcaval și telemea mixtă), în valoare totală de 51.622.2000 lei, remițând fila cec seria B 007 nr. 0041277, semnată și ștampilată în alb. Marfa astfel achiziționată, a fost împărțită cu inculpatul N.G. și au revândut-o către SC P. SA Brașov cu documente de proveniență false, inculpatul Z.M. obținând suma de 30.654.400 lei, iar N.G. suma de 8.115.031 lei. Faptele inculpatului Z.M. au fost încadrate în dispozițiile art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. și ale art. 291 C. pen., iar ale inculpatului N.G.

în dispozițiile art. 221 C. pen. 2. La data de 30 mai 2000, inculpații s-au înțeles să achiziționeze produse lactate de la partea civilă SC A. SA Făgăraș, urmând ca inculpatul N.G. să aducă actele pe numele SC T.C. SRL Brașov și să angajeze un transportator, iar inculpatul Z.M. să se deplaseze efectiv la partea civilă sub numele de B.R. În ziua de 31 mai 2000, inculpatul N.G. i-a înmânat inculpatului Z.M. actele constitutive ale SC T.C. SRL Brașov, precum și o notă de comandă ștampilată, pe numele aceleiași societăți și i-a făcut cunoștință cu martorul N.C., conducătorul auto ce urma să efectueze transportul. În continuare, inculpatul Z.M. s-a prezentat la SC A. SA Făgăraș sub numele de B.R.

și ca delegat al SC T.C. SRL Brașov, ridicând cantitatea de 826 kg telemea, în valoare de 22.068.620 lei, pe care, ulterior, au valorificat-o cu documentele false către SC Z.I. SRL Brașov și SC P. SRL Brașov. Faptele inculpaților au fost încadrate în dispozițiile art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și respectiv, ale art. 291 C. pen. 3. În cursul lunii mai 2000, inculpații s-au înțeles ca, folosind actele SC E.O. SRL Brașov, să achiziționeze produse de la SC R. SA Dej. După ce o persoană de sex feminin, rămasă neidentificată, s-a înțeles despre condițiile de livrare a produselor și a lansat și o comandă telefonic, în ziua de 1 iunie 2000, inculpatul N.G. i-a înmânat inculpatului Z.M. o mapă cu actele constitutive ale SC E.O.

SRL Brașov, 2 bilete la ordin și o ștampilă pe numele acestei societăți, urmând ca aceasta din urmă să se prezinte sub numele de B.R. În momentul în care marfa comandată urma să fie descărcată la C.A. din municipiul Brașov și preluată de inculpatul Z.M., au intervenit organele de poliție, împiedicând săvârșirea infracțiunii, prin care unitatea furnizoare ar fi avut un prejudiciu de 232.645.000 lei. Faptele inculpaților au fost încadrate în dispozițiile art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20, raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul N.G.

Procurorul a criticat-o pentru netemeinicie, în sensul greșitei suspendări sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului Z.M. și cuantumului mic al pedepsei aplicate celuilalt inculpat. Inculpatul N.G. a solicitat restituirea cauzei la procuror, atât pentru nelegala sesizare pentru infracțiunile de uz de fals și tăinuire, pentru care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, cât și pentru completarea urmăririi penale, multe împrejurări esențiale ale cauzei nefiind elucidate, iar în subsidiar a solicitat achitarea sa, nefăcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat.

Prin decizia penală nr. 258 din 7 decembrie 2001, Curtea de Apel Brașov a respins apelul procurorului și a admis apelul declarat de inculpatul N.G., dispunând restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, pentru completarea urmăririi penale, reținând, în esență, că acțiunea penală a fost pusă în mișcare numai pentru infracțiunile de înșelăciune, nu și pentru cele de uz de fals și tăinuire, ceea ce atrage pentru sentință sancțiunea nulității absolute, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 4332 din 8 octombrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, a casat decizia penală nr. 258/2001 a Curții de Apel Brașov, a încetat procesul penal pornit față de inculpatul Z.M.

pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., iar față de inculpatul N.G. a încetat procesul penal pornit pentru infracțiunile de uz de fals și tăinuire, prevăzută de art. 291 C. pen. și art. 221 C. pen., făcând aplicarea art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și a trimis cauza pentru continuarea judecării apelurilor, în ce privesc infracțiunile de înșelăciune și tentativă la înșelăciune, la instanța de apel. Prin decizia penală nr. 140/ Ap din 30 aprilie 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul N.G. împotriva sentinței penale nr. 139 din 26 aprilie 2001 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o cu privire la greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului Z.M., a greșitei condamnări a inculpatului N.G., a soluționării laturii civile și a cheltuielilor judiciare privind pe ultimul inculpat.

Rejudecând cauza, în aceste limite, instanța de apel a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului Z.M., în pedepsele componente de: - un an și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; - câte 3 ani închisoare, pentru 2 infracțiuni de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; - câte 6 luni închisoare, pentru 2 infracțiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen. A constatat că, prin decizia penală nr. 4332 din 8 octombrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a încetat procesul penal pentru infracțiunile prevăzute de art. 291 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele 3 pedepse reținute și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. Au fost înlăturate dispozițiile art. 86 1 , art. 86 2 și art. 86 3 C. pen. A fost dedusă din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 1 iulie 2000 – 28 decembrie 2000. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., instanța de apel a dispus achitarea inculpatului N.G. pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 1 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen., și, respectiv, înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A constatat că, prin decizia penală nr. 4332/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a încetat procesul penal pentru infracțiunile de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen. și tăinuire, prevăzute de art. 221 C. pen. A înlăturat aplicarea art. 39 alin. (2) C. pen. și a repus în individualitatea lui restul de pedeapsă, de un an, o lună și 20 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1407/1997 a Judecătoriei Oradea. A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 12 iunie 2000, până la data de 20 iunie 2000. A respins acțiunea civilă a părții civile SC A. SA Făgăraș, față de inculpatul N.G. A înlăturat obligarea inculpatului N.G.

la plata cheltuielilor judiciare către stat. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Se motivează, în esență, că prima instanță a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în ceea ce privește participarea inculpatului N.G. la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în paguba părților vătămate SC A. SA Făgăraș și SC R. SA Dej Ca urmare, s-a reținut nejustificat că afirmațiile inculpatului Z.M., în sensul că inculpatul N.G. a fost cel care a inițiat acțiunile de înșelăciune și tot el s-a ocupat de întocmirea actelor false, sunt reale. Se face, apoi, referire la faptul că între SC A.I.P.C. SRL Craiova, aparținând inculpatului Z.M. și inculpatul N.G.

a intervenit un contract de prestări servicii pe durata 7 martie 2000 – 7 iunie 2000, obligațiile ultimului inculpat constând în contactarea unor agenți economici și asigurarea transportului mărfurilor, stipunându-se expres că acesta nu are dreptul a se implica în negocieri, de a face încasări, plăți sau alte operațiuni financiare. Pentru munca prestată, s-a stabilit ca plată, 2% din vânzările efectuate. În baza acestui contract, inculpatul N.G. s-a ocupat de asigurarea transportului pentru produsele ce urmau a fi achiziționate de la SC A. SA Făgăraș, când l-a contactat pe martorul N.C., cu care inculpatul Z.M. s-a deplasat la sediul acestei societăți și s-a prezentat ca fiind B.R., din partea SC T.C.

SRL Brașov. Atât documentele pe numele acestei din urmă societăți, cât și cele pe numele SC E.O. SRL Brașov, au fost în posesia inculpatului Z.M. mai înainte de datele la care acesta susține că le-ar fi primit de la inculpatul N.G. S-a concluzionat că nu este dovedit faptul că inculpatul N.G. a acționat cu intenția de a induce în eroare societățile înșelate de inculpatul Z.M., activitatea sa rezumându-se la asigurarea transportului și aceasta în baza contractului de prestări servicii. Referitor la inculpatul Z.M., se arată că față de pericolul social concret, accentuat al faptelor sale de înșelăciune, avându-se în vedere cuantumul ridicat al prejudiciilor la acea vreme și mai ales împrejurările în care au fost comise faptele, s-a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei rezultante, de 3 ani închisoare.

Împotriva deciziei penale nr. 140/ Ap din 30 aprilie 2004, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul Z.M. Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Decizia recurată este criticată pentru greșita achitare a inculpatului N.G., pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen. și pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., susținându-se, în esență, că latura obiectivă a infracțiunilor a fost deplin dovedită, iar latura subiectivă, vinovăția inculpatului, îmbracă forma intenției directe, scopul urmărit fiind obținerea unor foloase materiale injuste.

Recursul este nefondat. Din examinarea hotărârii atacate în raport cu probele administrate, se constată că instanța de apel a făcut o amplă și judicioasă analiză a susținerilor inculpaților, a depozițiilor martorilor și a actelor dosarului, le-a apreciat corect și a tras concluzii juste, temeinic fundamentate. Astfel, a considerat corect că pe declarațiile coinculpatului Z.M. cu privire la inculpatul N.G. nu se pune temei, fiind interesat pentru a se disculpa în cauză. De asemenea, în mod justificat instanța nu a pus temei pe depozițiile martorului B.N., întrucât există suspiciuni serioase asupra sincerității acestuia, deoarece, pe de o parte, acesta l-a însoțit pe inculpatul Z.M. (cu care era prieten), în mai multe rânduri, când acesta a comis fapte prevăzute de legea penală, în unele situații mărfurile fiind descărcate la domiciliul său, iar pe de altă parte, declarația sa, în sensul că dosarul cu documente era predat inculpatului Z.M.

de către inculpatul N.G., contravine probelor administrate și nici nu este dovedit că dosarul conținea actele falsificate pentru săvârșirea înșelăciunii. În fine, se constată că instanța de apel în mod corect a ținut seama de faptul că, între cei doi inculpați a fost încheiat un contract de prestări servicii, pe durata 7 martie 2000 – 7 iunie 2000, prin care inculpatul N.G. s-a obligat să presteze firmei celuilalt inculpat contactarea agenților economici și asigurarea transportului mărfurilor, fără însă a se putea implica în negocieri, încasări, plăți și alte operații financiare, acestea revenind patronului. Deci corect s-a reținut că inculpatul N.G. nu a acționat cu intenția de a induce în eroare societățile înșelate de inculpatul Z.M., activitatea sa rezumându-se la asigurarea transportului mărfurilor în baza contractului de prestări servicii, amintit.

Așadar, soluția de achitare criticată, prin recursul analizat, este legală și temeinică. Cu privire la recursul declarat de inculpatul Z.M. Decizia este criticată cu privire la măsura înlăturării aplicării art. 86 1 , art. 86 2 și art. 86 3 C. pen. și la dispoziția aplicării art. 64 și art. 71 C. pen., solicitându-se admiterea recursului și casarea deciziei sub aceste aspecte, iar în consecință, să se dispună suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, sub supraveghere, susținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen. Critica este nefondată. Potrivit art. 86 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei, dacă sunt întrunite condițiile legale, între care și aceea că se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni. Instanța de apel a făcut o analiză judicioasă, considerând corect față de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, în concurs real, de prejudiciul cauzat, de împrejurările în care a săvârșit faptele și de pericolul social al inculpatului, în raport și de susținerile neadevărate formulate cu privire la celălalt inculpat, a apreciat corect că se impune executarea pedepsei prin privare de libertate, neexistând garanții că, în viitor, comportarea sa va fi bună chiar fără executarea efectivă a pedepsei.

Criticile formulate fiind nefondate și cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, urmează a se respinge ambele recursuri ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a obliga pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul Z.M. împotriva deciziei penale nr. 140/ Ap din 30 aprilie 2004, privind și pe inculpatul N.G. Obligă pe recurentul Z.M. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2004.