ÎCCJ, Decizia nr. 325/2004

Asupra recursului în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, emis la data de 14 mai 2003, au fost trimiși în judecată: - inculpata P.E., pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de fals intelectual prevăzută de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de uz de fals prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.; - inculpatul R.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la delapidare, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - inculpata P.M., pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că, în perioada 1994 - 2002, inculpata P.E. a îndeplinit funcția de contabil și, apoi, de contabil-șef la SC M.S. SA, cu sediul în municipiul Buzău, având ca principal obiect de activitate, confecționarea de încălțăminte în sistem „Lohn”. Societatea comercială menționată a fost administrată de la data înființării, de directorul general B.I., iar din anul 2000, când acesta a decedat, de fiul său, B.M. Începând din anul 1998, când a fost numită contabil-șef, inculpata P.E. avea drept de semnătură, alături de cei doi administratori, care erau și directori generali. Profitând de încrederea ce-i fusese acordată, precum și de îmbolnăvirea, urmată de decesul directorului general B.I., inculpata P.E.

și-a însușit în perioada iunie 1999 - iunie 2002, din fondurile societății comerciale menționate, suma totală de 2.792.819.000 lei, din care 2.257.500.000 lei din contul deschis la B.R.D., sucursala Buzău, iar 238.000.000 lei din contul deschis la Banca I.Ț., sucursala Buzău, semnând, totodată, în fals pe celelalte persoane autorizate să semneze filele C.E.C. Pentru a-și însuși aceste sume de bani, inculpata P.E. s-a folosit de bilete la ordin semnate în alb de fostul administrator - director general B.I., pe care le-a completat cu sume mai mari, și pe numele altor furnizori, decât cei vizați de conducerea societății, cu sume pentru care a menționat ca beneficiari, firme de la care și-a procurat diferite bunuri pentru uz personal, precum și prin efectuarea de plăți în valută, pentru mărfuri achiziționate la un curs inferior celui din ziua în care ridica numerarul în monedă străină, modalitate în care realiza o diferență pe care o oprea pentru ea.

În scopul acoperirii sustragerilor, inculpata P.E. s-a înțeles cu coinculpatul R.V., care efectua lucrări de reactualizare a programului privind evidența contabilă a SC M.S. SA Buzău, să falsifice pe calculator, datele din extrasele de cont emise de B.R.D., sucursala Buzău. Astfel, inculpatul R.V., primind de la P.E., extrasele de cont originale, întocmea extrasele de cont pe calculator, potrivit mențiunilor făcute de această inculpată, primind, în schimb, între 500.000 – 1.000.000 lei, pentru fiecare extras de cont falsificat. Apoi, inculpata P.E. efectua înregistrările în evidența contabilă, pe baza extraselor de cont falsificate la calculator, iar extrasele de cont originale le distrugea.

S-a mai reținut că inculpata P.E. a reușit să sustragă suma de 2.257.500.000 lei, din contul deschis de SC M.S. SA, la B.R.D., sucursala Buzău, datorită încălcării de către inculpata P.M., din neglijență, a atribuțiilor de serviciu ce i-au revenit în calitate de operator cont în cadrul acestei sucursale. S-a considerat că această inculpată și-a încălcat îndatoririle de serviciu, în următoarele două modalități: - a acceptat să elibereze numerar altei persoane, decât casiera A.J., singura împuternicită în acest scop, de către SC M.S. SA, la simpla solicitare a coinculpatei P.E.; - nu a verificat specimenele de semnătură și identitatea persoanei care s-a prezentat să retragă sumele din cont, ceea ce a avut drept consecință, efectuarea de plăți greșite și păgubirea agentului economic menționat, cu suma de 2.257.500.000 lei.

Tribunalul Buzău, prin sentința penală nr. 183 din 26 septembrie 2003, a condamnat: 1. pe inculpata P.E.: - la 8 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 74 și 76 C. pen., precum și - la două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 74 și 76 C. pen.

[pentru această din urmă infracțiune, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod], dispunându-se, în baza art. 33-34 și a art. 35 C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și interzicerea timp de 2 ani, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) din același cod. 2. pe inculpatul R.V.: - la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

[prin schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 1 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.], constatându-se că această pedeapsă este grațiată în întregime, condiționat, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002; - la un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispunându-se, în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării acestei pedepse. 3. Prin aceeași sentință, făcându-se aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei P.M., pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) și (2), cu referire la art. 258 C. pen.

În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. și a art. 998 C. civ., s-a dispus: - obligarea solidară a inculpaților P.E. și R.V. să plătească părții civile SC M.S. SA Buzău, cu titlu de despăgubiri, suma de 239.230.540 lei, actualizată la data executării, prin indexare în raport cu rata inflației; - obligarea inculpatei P.E. să plătească părții civile SC M.S. SA Buzău, cu titlu de despăgubiri, suma de 1.540.439.160 lei, actualizată la data executării, prin indexare în raport cu rata inflației. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea părții civile SC M.S. SA Buzău, de obligare a inculpatei P.M., solidar cu partea responsabilă civilmente, B.R.D., sucursala Buzău, la plata sumei de 1.779.669.700 lei, reprezentând despăgubiri.

S-a dispus, totodată, anularea actelor falsificate și s-a respins cererea de ridicare a sechestrului asigurator formulată de R.P. Prin sentință, s-a reținut că, în perioada 8 septembrie 1999 - 5 iunie 2002, inculpata P.E. a falsificat semnăturile directorilor generali B.I. și B.M., pe un număr de 72 file CEC și 33 formulare „ridicare numerar”, tipărite de B.R.D., precum și pe un număr de 16 file CEC tipărite de Banca Ț., a semnat aceste instrumente de plată, în calitate de contabil-șef, după care s-a prezentat cu documentele respective, la ghișeele celor două bănci, cerând retragerea, din conturile pe care partea civilă le avea la acele bănci, a sumelor de bani înscrise de ea în cecuri. S-a mai reținut că operatoarele de cont de la ghișeele celor două bănci, între care și inculpata P.M., nu au observat că semnătura de pe cecuri, a directorului general al SC M.S.

SA, era contrafăcută, astfel că i-au achitat inculpatei P.E., sumele de bani înscrise de aceasta. S-a constatat că majoritatea cecurilor, respectiv 98, având o valoare totală de 2.257.500.000 lei, au fost plătite de operatoarea de cont P.M. Verificând concordanța dintre sumele de bani înscrise de inculpata P.E., în cecurile falsificate și extrasele de cont eliberate de bancă, prima instanță a reținut că această inculpată, în calitate de șef al serviciului financiar-contabil la SC M.S. SA, care îi conferea atribuții de a efectua înregistrări financiar-contabile și de a dispune, alături de directorul general, de sumele de bani ale acelei societăți, aflate în conturi bancare, și-a însușit din acele conturi, suma totală de 2.792.819.000 lei, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215 1 alin. (1) și (2) C. pen.

Subliniind că din actele dosarului rezultă că inculpata P.E. a dat dovadă de multă abilitate, astfel că, în condițiile în care societatea comercială nu a ținut o evidență strictă a carnetelor de cecuri și nici nu a sesizat sustragerea succesivă de sume mari din contul său, a reușit să-și însușească, prin imitarea cu ingeniozitate a semnăturilor celor doi directori generali, sumele evidențiate în raportul de expertiză contabilă, fără ca operatoarele de la ghișeu, obișnuite cu prezența aproape zilnică a acestei inculpate, să poată sesiza falsificarea semnăturilor și scopul urmărit prin retragerea banilor din cont. Conchizând, prima instanță a apreciat că materialul probator impune să se rețină că operatoarele de conturi au verificat de fiecare dată concordanța dintre specimenele de semnătură ale celor doi directori generali care s-au succedat (B.I.

și B.M.) și semnăturile de pe filele CEC prezentate de inculpata P.E., dar datorită ingeniozității cu care au fost realizate aceste din urmă semnături, în lipsa unor diferențe semnificative, nu puteau să depisteze că acele cecuri erau falsificate. Ca urmare, examinând conduita inculpatei P.M., în raport cu condițiile de aglomerație de la ghișeele băncilor, precum și cu prezența obișnuită a inculpatei P.E., la ghișeu, care era cunoscută ca persoană cu funcție de conducere la societatea comercială unde lucra, prima instanță a ajuns la concluzia că este explicabilă nesesizarea existenței falsurilor. S-a relevat că în raport cu această situație, nu se poate imputa inculpatei P.M., faptul că nu a observat că P.E.

nu avea împuternicire să retragă bani din cont, întrucât, așa cum reiese din fișele cu specimene de semnături depuse de B.R.D., aceasta din urmă a fost autorizată să dispună de cont. S-a motivat, în acest sens, că din moment ce inculpata P.E. a fost avertizată să dispună de cont, era de la sine înțeles că, din punctul de vedere al băncii, aceasta avea mandat nu numai pentru semnarea cecurilor, alături de directorul societății, dar avea și împuternicire să retragă bani, din cont, pe bază de cecuri. S-a învederat că, față de această situație, inculpata P.M. nu a avut posibilitatea concretă să prevadă că semnăturile efectuate pentru directorul general, nu ar fi ale acestuia, astfel că se impune să se rețină că a acționat în condițiile cazului fortuit reglementat prin art. 47 C. pen., ceea ce a atras achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc.

pen. În ceea ce privește procedeele de falsificare folosite de inculpata P.E., s-a relevat că în urma acestor manopere, realizate prin completarea cu date nereale, a formularelor de facturi existente la societatea comercială, inculpata respectivă a creat datorii pe care acea societate nu le avea, pentru a acoperi sumele de bani retrase cu ajutorul cecurilor contrafăcute, acte materiale care, în raport cu conținutul lor concret și cu interesul la care se referă, se includ în totalitate în sfera obiectului vizat prin art. 290 C. pen. Referitor la inculpatul R.V., constatând că acesta a falsificat facturile și extrasele de cont, după ce P.E. și-a însușit sumele de bani, pe baza cecurilor falsificate, prima instanță a motivat că se impune schimbarea încadrării juridice, din complicitate la infracțiunea de delapidare, în infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (2) C. pen.

Împotriva sentinței, au declarat apel, procurorul, partea civilă SC M.S. SA Buzău, R.P. și inculpata P.E. Prin decizia penală nr. 525 din 3 decembrie 2003, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de R.P. și inculpata P.E. Prin aceeași decizie, admițându-se apelurile declarate de procuror și partea civilă SC M.S. SA Buzău, a fost desființată sentința în parte și, pe cale de consecință, s-a dispus: - condamnarea inculpatei P.M., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) și (2), raportat la art. 258 C. pen., constatându-se că această pedeapsă este grațiată în întregime, condiționat, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002; - înlăturarea dispoziției de obligare a inculpatului R.V., solidar cu coinculpata P.E., la plata sumei de 239.230.540 lei, cu titlu de despăgubiri, către partea civilă SC M.S.

SA Buzău, precum și a sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor acestui inculpat; - obligarea solidară a inculpatei P.M., cu P.E. și partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău, la plata sumelor de 239.230.540 lei și de 1.540.439.160 lei, cu titlu de despăgubiri civile, sume care vor fi actualizate la data plății, prin indexare în funcție de rata inflației. S-a reținut că însușirea sumei de 2.257.000.000 lei a fost posibilă datorită neglijenței manifestată de inculpata P.M., prin încălcarea, din culpă, a îndatoririlor de serviciu, respectiv, prin eliberarea numerarului, fără ca P.E. să fi fost împuternicită să ridice sume de bani, precum și prin neobservarea falsității sau lipsei uneia din semnături, datorită neverificării specimenelor de semnături, cu cele de pe instrumentele de plată prezentate.

S-a motivat că inculpata P.M., cu toată aglomerația de la ghișeu, ar fi avut posibilitate să observe că semnăturile de pe filele cec ale celor doi directori generali care s-au succedat, erau contrafăcute, mai ales că unele erau grosolan și vizibil falsificate, dacă le-ar fi verificat efectiv și ar fi procedat, prin sondaj, la scanarea acestora. S-a mai relevat că din actele dosarului rezultă că singura persoană împuternicită de SC M.S. SA Buzău, să ridice bani de la bancă, era casiera A.J., așa încât și sub acest aspect, inculpata P.M. și-a încălcat îndatoririle, prin acceptarea efectuării plăților către P.E. S-a mai motivat că, față de condamnarea inculpatului R.V., pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, nu se justifică obligarea sa solidară, la despăgubiri, deoarece prin ajutorul dat de el, coinculpatei P.E., constând în falsificarea a 10 extrase de cont cu grafica B.R.D.

și a 4 facturi fiscale emise de Romtelecom, nu a contribuit la producerea pagubei, ci la ascunderea acesteia, prejudiciul fiind deja cauzat, atunci când el s-a implicat. Totodată, făcându-se referire la criticile formulate de procuror și de inculpata P.E., cu privire la individualizarea pedepselor, s-a motivat că acestea au fost stabilite corect, ținându-se seama de criteriile fixate prin art. 72 C. pen. Împotriva deciziei pronunțate în apel, au declarat recurs, inculpatele P.E. și P.M., precum și partea responsabilă civilmente, B.R.D., sucursala Buzău, aceste recursuri fiind respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 2948 din 1 iunie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva celor trei hotărâri pronunțate în cauză, invocând temeiurile prevăzute în art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I și pct. 4 teza a II-a C. proc. pen. S-a susținut, astfel, că fapta reținută în sarcina inculpatei P.M., nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, pentru care a fost condamnată, deoarece din actele dosarului nu rezultă că această inculpată, în raport cu împrejurările concrete în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, a avut posibilitate să prevadă consecințele activității sale. S-a relevat, în acest sens, că din fișele cu specimene de semnături depuse de SC M.S.

SA Buzău, la B.R.D., sucursala Buzău, reiese că inculpata P.E. avea drept de semnătură pe cecurile emise de societatea comercială, astfel că salariații băncii puteau considera că această inculpată, din moment ce avea împuternicire să semneze cecurile, alături de directorul general al societății, era îndreptățită să efectueze orice altă operațiune, inclusiv aceea de a ridica sumele de bani, pentru retragerea cărora semnase. Conchizându-se cu privire la acest aspect, s-a subliniat că nu se justifică reținerea, ca fapt culpabil, a împrejurării că inculpata P.M. a acceptat ca banii societății comerciale să fie ridicați și de P.E., direct, fără să fie prezentă casiera A.J. S-a mai învederat că se impunea să se aibă în vedere că, față de modul ingenios în care P.E.

a realizat semnăturile celor doi directori generali, nu i se poate reproșa inculpatei P.M., faptul că nu a sesizat contrafacerea acelor semnături. În fine, s-a subliniat că, din moment ce semnăturile respective nu au fost privite cu suspiciune de alte șapte operatoare în cont, din care patru de la sucursala Buzău a B.R.D. și alte trei de la Banca I.Ț., iar contabila-șefă P.E. era cunoscută ca o persoană din conducerea SC M.S. SA, ce se prezenta cu regularitate la ghișeul băncii, pentru a ridica bani, trebuia să se ajungă la concluzia că nu au existat temeiuri care să justifice aprecierea că inculpata P.M. ar fi avut posibilitate să prevadă că funcționara respectivă urmărește să sustragă sumele de bani, pentru ridicarea cărora s-a prezentat personal.

Ca urmare, susținându-se că fapta imputată inculpatei P.M., nu întrunește, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, deoarece nu s-a demonstrat existența culpei, în îndeplinirea atribuțiilor funcției sale, s-a cerut să fie achitată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și să se înlăture dispoziția prin care a fost obligată să plătească despăgubiri. Totodată, învederându-se că pentru inculpata P.E. s-a dispus deducerea reținerii și arestării preventive, cu începere de la 3 martie 2003, deși din actele dosarului rezultă că inculpata respectivă a fost reținută la data de 3 februarie 2003, fiind arestată preventiv, în continuare, de la 4 februarie 2003, s-a susținut că, în acest fel, i s-a stabilit pedeapsa, în alte limite, decât cele prevăzute de lege.

În concluzie, s-a cerut casarea hotărârilor și sub acest aspect, în vederea deducerii din pedeapsă, a întregii perioade de timp în care inculpata P.E. a fost lipsită de libertate în mod preventiv. Recursul în anulare este fondat. - În adevăr, în cazul inculpatei P.M., care nu a avut calitatea de funcționar public, infracțiunea de neglijență în serviciu constă, potrivit art. 249 alin. (1), cu referire la art. 258 C. pen., în „încălcarea din culpă, de către un funcționar, a unei îndatoriri, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată, bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori a unei unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane”.

Dar, așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, inculpata P.M., în calitate de operator de ghișeu, a verificat de fiecare dată, ca și celelalte operatoare, documentele aduse de persoanele care solicitau ridicarea unor sume de bani, precum și semnăturile de pe filele CEC prezentate, prin compararea vizuală a acestora, cu specimenele de semnături din fișele persoanelor împuternicite, fără să sesizeze diferențe de natură a crea suspiciuni, ceea ce și explică faptul că nici una dintre celelalte șapte operatoare de ghișeu, care nu au sesizat astfel de diferențe, nu a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu. De altfel, este de observat că inculpata P.E.

a declarat la procuror că și-a însușit suma de 2.792.819.000 lei, prin folosire de bilete la ordin, semnate în alb de administratorul societății B.I., precum și de ordine de plată semnate în alb, de același administrator, precum și de fiul acestuia, devenit administrator, după decesul tatălui său. Mai este de reținut că din extrasele proceselor-verbale rezultă că inculpata P.E. a fost împuternicită succesiv, de Consiliul de Administrație al SC M.S. SA, să semneze documentele de bancă, menționându-se chiar că „documentele de plăți și încasări vor fi semnate cu o singură semnătură”.

Or, cât timp o mare parte din cecurile în litigiu au avut semnăturile efectuate în alb, de înseși persoanele autorizate, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică, întocmit în cadrul serviciului criminalistic al Inspectoratului de Poliție al județului Buzău, neputând infirma precizările făcute în această privință de inculpata P.E., iar prezentarea acestei inculpate, pentru a ridica sumele de bani cerute, nu numai că nu putea să creeze vreo suspiciune, operatoarelor de ghișeu, dar era chiar de natură a sublinia legitimitatea operațiunii, datorită garanției ce o oferea preluarea banilor, de către însăși persoana ce îndeplinea funcția de contabil-șef al societății beneficiare, împuternicită de consiliul de administrație, cu drept de semnătură pentru documentele bancare.

În raport cu aceste condiții cu totul speciale, menite să scoată în evidență încrederea deplină a societății comerciale beneficiare, în contabilul ei șef, nu se mai putea pretinde operatoarelor de ghișeu să manifeste suspiciune cu privire la credibilitatea semnăturilor de pe filele CEC și ordinele de plată, din moment ce au fost prezentate de însăși P.E., în calitate de contabil-șef. De aceea, se impunea ca instanțele să constate că inculpata P.M. nu putea să prevadă că P.E, prezentându-se să ridice personal sumele pentru care semnase filele CEC și ordinele de plată, în calitate de contabil-șef autorizat să efectueze acele semnături, de către consiliul de administrație al societății comerciale beneficiare, va sustrage sumele respective.

Așa fiind și cum, în accepțiunea prevederilor art. 19 pct. 2 lit. b) C. pen., fapta se consideră săvârșită din culpă, numai atunci când cel care nu a prevăzut rezultatul faptei sale, „trebuia și putea să-l prevadă”, este evident că, sub acest aspect, nu se justifică reținerea culpei inculpatei P.M. Pe de altă parte, față de împrejurarea incontestabil reținută că această inculpată, nu a prevăzut că P.E. urmărea să-și însușească sumele de bani, pentru care a prezentat documente aparent legale, pentru a le ridica, nu se poate considera că a existat culpă din partea sa, nici în forma reglementată la art. 19 pct. 2 lit. a) C. pen., care se referă la ipoteza, când autorul „prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că nu se va produce”.

Tot astfel, în raport cu această imprevizibilitate, ce nu putea fi evitată sau preîntâmpinată de inculpata P.M., care atrage achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., se constată că nu se justifică nici obligarea inculpatei respective, solidar cu B.R.D., sucursala Buzău, să plătească sumele ridicate de P.E., în calitate de contabil-șef. Sub acest aspect, eliberarea de numerar, din contul deschis la o bancă, contabilului-șef cu drept de semnătură, autorizat de Consiliul de administrație al societății comerciale beneficiare, să efectueze operațiuni prin cont, a fost greșit considerată ca încălcare a atribuțiunilor de serviciu, de natură a atrage răspunderea materială a operatorului de ghișeu.

În raport cu specificul operațiunilor bancare, rezultat din evoluția aplicării în practică a normelor de încasări și plăți aprobate de Banca Națională a României, societatea comercială, păgubită prin activitatea propriului ei contabil-șef, cu drept de semnătură și autorizat să efectueze operațiunile prin cont, nu se poate îndrepta, pentru recuperarea pagubelor cauzate de prepusul ei, ales fără diligența necesară și insuficient supravegheat, împotriva unității bancare care a efectuat plățile și a prepușilor ei, cât timp nu s-a reținut în sarcina acestora, săvârșirea unei fapte penale generatoare de prejudiciu. De altfel, în această privință, instanțele de apel și de recurs nici nu au fost preocupate să limiteze întinderea presupusei răspunderi civile a inculpatei P.M., în raport cu sumele eliberate de ea, personal, din contul SC M.S.

SA, extinzând fără nici un temei, răspunderea civilă a inculpatei respective, solidar cu B.R.D., sucursala Buzău, și pentru sumele eliberate de alte operatoare, chiar de la o altă bancă (Banca Comercială I.Ț. SA), care nu au fost trimise în judecată. În consecință, constatându-se că, în ceea ce privește pe inculpata P.M., nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) și (2), cu referire la art. 258 C. pen., precum și că nu sunt temeiuri pentru obligarea acestei inculpate, solidar cu B.R.D., sucursala Buzău, să plătească despăgubiri, părții civile SC M.S. SA, urmează a se reține existența cazului de casare înscris în art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen. și a se dispune, în baza art. 414 1 alin. (1), cu referire la art. 385 15 pct. 2 lit. b) din același cod, casarea în parte a celor trei hotărâri, în sensul achitării acestei inculpate, pentru infracțiunea menționată, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., precum și al exonerării sale și a părții responsabile civilmente, B.R.D., sucursala Buzău, de obligația de a plăti despăgubiri, părții civile. Totodată, în legătură cu invocarea prin recursul în anulare, a temeiului de casare prevăzut la art. 410 alin. (1) pct. 4 teza a II-a C. proc.

pen., referitor la deducerea duratei reținerii și arestării preventive, din pedeapsa aplicată inculpatei P.E., se constată următoarele: Atât prin hotărârea pronunțată în primă instanță, cât și prin deciziile pronunțate în apel și în recurs, s-a dedus, din durata pedepsei privative de libertate aplicată inculpatei P.E., timpul reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 3 martie 2003, până la data adoptării fiecăreia dintre cele trei hotărâri. Or, din ordonanță rezultă că măsura reținerii inculpatei P.E. a fost luată și adusă la îndeplinire în ziua de 3 februarie 2003, iar din ordonanța procurorului și mandatul de arestare, mai reiese că la data de 4 februarie 2003 s-a luat și pus în executare, măsura arestării preventive a acestei inculpate, fiind menținută în continuare, în stare de arest.

Așa fiind, se constată că instanțele, numai prin încălcarea dispozițiilor art. 88 C. pen., art. 350 alin. (1), art. 381 alin. (1) și ale art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., nu au dedus, din durata pedepsei aplicate, întreaga perioadă de timp, în care inculpata menționată a fost reținută și arestată preventiv. Așa fiind, hotărârile sunt supuse, sub acest ultim aspect, cazurilor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 („s-au aplicat pedepse în alte limite, decât cele prevăzute de lege”) și pct. 17 1 C. proc. pen.

(„când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii”), astfel că în temeiul art. 414 1 alin. (1), cu referire la art. 385 15 pct. 2 lit. d) din același cod, urmează a se admite recursul în anulare, a se casa hotărârile atacate, și cu privire la perioada de timp dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei P.E., în sensul de a se stabili că durata reținerii și arestării sale se va deduce cu începere de la data de 3 februarie 2003, până la 3 decembrie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 183 din 26 septembrie 2003, a Tribunalului Buzău, deciziei penale nr. 525 din 3 decembrie 2003, a Curții de Apel Ploiești și deciziei nr. 2948 din 1 iunie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Casează hotărârile atacate, cu privire la inculpata P.M., la dispoziția de obligare solidară la despăgubiri, a părții responsabile civilmente, B.R.D., sucursala Buzău, precum și la deducerea din pedeapsă, a duratei reținerii și arestării preventive a inculpatei P.E. 1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., achită pe inculpata P.M., pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) și (2), cu referire la art. 258 C. pen. 2. Înlătură dispoziția de obligare solidară a inculpatei P.M. și a părții responsabile civilmente, B.R.D., sucursala Buzău, la plata sumelor de 239.230.540 lei și, respectiv, de 1.540.439.160 lei, cu titlu de despăgubiri, către partea civilă SC M.S. SA Buzău, rămânând obligată la plata acestor sume, numai inculpata P.E. 3. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei P.E., durata reținerii și arestării sale preventive, cu începere de la 3 februarie 2003, până la 3 decembrie 2004. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2004.